Adevěrul, iulie 1889 (Anul 1, nr. 262-287)

1889-07-22 / nr. 279

ANUL L—No. 279. Numărul 10 Bani ^ ABONAMENTELE isop? U1MH 1K FM­CIBEl LUM SI 8IE PI1TESC TeT­ BKll’NA ISA ISTE In Bucureseî la casa Administrației Din Județe și Streinetate prin man­­date poștale. Un an în țară 30 lei, în streinetate 50 Sese luni „ 15 „ „ „ 25 Trei luni „ 8 „ „ „ 13 LA PARIS ziarul se găsește de vânzare cu numărul la kioşeuî No. 141, Bou­levard de Capuennes;la kioşeuî No. 117, Boulevard St.-Michel; la kîos­­eul No 19, Boulevard St-Germain MANUSCRISELE NU SE INAPOIA2A administrat?a : Strada nfo«a, e. I Director politic: ALEX. V. BELDIMANU E2I­XTIA ALTEIA Să te femei, Romflae! de oală strein în casă. V. Alexandri. SAMBATA 22 IULIE 1889. Numărul 10 Bani ANUNCIURILE DIN BUCCHESCI 8E PMNELSC LA ADUIM». TRADIK­­I LA „AGENTIA HAVAS“ Din Judeţe direct la administraţie. Anunciuri, pag. IV.............0,30 b. linia „ . III..........1.­1. „ Inserțiunile și Reclamele 2 lei rândul Din Paris, la Agenfia Havas, 8 Place de la Bourse, precum și sucursalele el. Din Strein etate, anunciurile; %, mese direct la admirfi^tjațtă ‘fTli \ toate oficiile de publieitffte. ,«$3^ y t,\ UN NUMÉR BAltl/ .L :tid REDACȚIA : Strada Nouă, 8. 1 w v 1 .£ . LIGA PATRIOȚILOR —--------------------------------——----------------------------------­Tulburarile din Creta --------------.-------------------------------­CONVORBIRI de DEPARTE -------------.----------------------:---------------------*»AíC ^3cÍv)C '^-------------------------------­Din Doroiioiu -----------------------------------(JjVfxJogp-------------—------------— FXPOSITIA UNIVERSALA -------------------------— rd-^r^cß1--------------------------­Din Constantinopol - —? : ------------------* :----------­OaDIlMLi, DAR IAH --------------------- -------------------------------------^-!S?y £r=v >-------------------------------------------------------------3EIC m 3FS. Bucureşti 21 Iulie LIGA PATRIOŢILOR Resturnarea Prinţului Alexan­dru loan I, Domn patriot şi ro­mân, a fost o mare greşală poli­tică ; mai mult încă, acea abdicare silită a deschis României o eră plină de amărăciuni şi de umi­­linţî. Toate faptele măreţe săvîrşite de noi, în cursul acestor din urmă două­zeci şi trei de ani, poartă sigiliul Streinismului care jigneşte simţimentul naţional. Am participat la resbelul ruso­­turc. Am proclamat Independenţa. Am transformat Principatul în Regat. Bravii noştri ostaşi au trecut Dunărea pentru a da ajutor arma­telor ruse, într’un moment de grea cumpena. — Ei au făcut admira­­ţiunea tovarăşilor lor de luptă.— Ei au arătat Europei întregi că sunt demni urmaşi a lui Ştefan şi a lui Mihai, şi.... Basarabia am perdut-o, fără a primi avantagioa­sele compensaţiuni ce ne oferea defunctul Imperat Alexandru II, pentru că Streinul, căruia linguşi­torii i-au dat titlul de Mare Că­pitan, consimţise, înaintea începe­re! resbeluluî, la retrocedarea a­­celor trei districte: Cahul, Bolgrad şi Ismail. — Aşa era porunca de la Berlin — şi mai umilitor pentru noi este faptul că Streinul a gă­sit un Român care a servit de u­­neltă la această umiliaţiune. Sângele a zece mii de voinici căzuţi pe câmpiile bulgăreşti a ci­mentat Independenţa României, şi.... acea independenţă nu a fost recunoscută de­cât în urma pro­misiune! ce a dat Străinul că va rescumpăra murdara concesiune a lui Strasberg, şi că va da dreptu­rile politice israeliţilor stabiliţi în România. — Aşa a fost porunca de la Berlin, poruncă dată de Seful familiei Hohenzollern, defunctul îm­părat Wilhelm I—şi mai ruşinos pentru noi este faptul că Străinul a găsit un Român care a servit de uneltă la această a doua umilia­ţiune. Străinul, care luase în serios pomposul titlu de Mare Căpitan, nu se mai mulţumi cu Coroana princiară purtată de un Ştefan, de un Mihai. Lui îi trebuia o Coroană regală. Regalitatea s’a proclamat, şi... am plătit’o cu pierderea drep­turilor noastre strămoşeşti asupra Dunărei.—Aşa a fost porunca de la Berlin şi Viena, şi mai umilitor pentru noi este faptul că Străinul a găsit un Român care a servit de uneltă la această costisitoare me­tamorfoză. Cine va cuteza să susţie că A­­lexandru loan I, sau or care alt Domnitor român, ar fi primit pen­tru poporul în capul căruia a fost chemat, asemeni umiliaţiuni. Dar admiţând că, pentru ruşinea noastră, s’ar fi găsit un Suveran român, căzut aşa de jos, pentru a servi interesele unei puteri stră­ine, în paguba patriei sale, acest Domnitor nedemn ar fi fost ros­tumat de popor, singurul Său spri­jin , când Străinul Rege care dom­neşte astăzi se reazăma numai pe forţa baionetelor germane. Mare şi bun e Dumnezeul Ro­mânilor !—Am scăpat de Domniile greceşti vom scăpa şi de Domnia germană care a făcut din România independentă o provincie prusacă. In această stare de lucruri, ce este de făcut? Poporul trebue să-şi îndrepteze cugetarea, la un ideal măreţ, na­ţional, spre a revendica din mâi­nile nedemne ale acelor cari es­­ploatează puterea, drepturile su­verane ale ţărei. Nu partidele politice esistente vor mai putea reda ţărei puterea suverană, ci liga patrioţilor care se compune din toată suflarea ro­mânească şi care are adepţii săi naturali in toate stratele societă­­ţei şi in toate partidele și grupu­rile de până astăzi. El Ar fi de dorit ca cuvintele ministru­­ul afacerilor străine al Engliterei să aducă aprecieri mai drepte în ori­cari cercuri politice, cari până acum exprimă păreri contrarii în această cestiune. Pare că discursul marchizului de Sa­lisbury are de scop să se opună tendin­ţelor pesimiste ce domnea în acest timp din urmă. E de dorit ca resultatele aş­teptate să fie obţinute. PARIS, 21 Iulie — Generalul Boulan­ger a adresat un manifest alegătorilor săi, mulţumindu le că ’i au acordat vo­turile lor. El zice : dacă izbânda sa n’a fost desăvârşită, causa e ambiţiunile de gaşcă. Dar aşteaptă cu o deplină în­credere resultatul alegerilor legislative. -------------------------------------CvQ/^sS­.-----------------------------------­ TELEGRAME TOULON. 21 Iulie.­Un obuz închis într'un tun revolver a făcut explozie pe corabia Şcoala de artilerie „la Couronne“. Sunt 5 morţi şi 17 răniţi din cam­ trei greu. ROMA 21 Iulie.—Se anunţă din Cont „Agenţiei Ştefani“ că autorităţile judi­ciare au ordonat punerea în libertate a locotenentului Francois de Grandmaison, care va fi recondus până la granița franceză. BUDAPESTA, 21 Iulie.— După zia­rul Ungarische Post recolta a fos­tă­tămată într’un mod considerabil de fur­­tunele cele mari. Recolta grâului și a secarei e mijlocie; a orzului e slabă. Se speră cu toate astea că în general re­colta va fi mijlocie. LONDRA, 21 Iulie.—Camera comu­nelor a adoptat în a treia citire bilul asupra apanagolor şi bilul privitor la universitatea scoţiană. WILHELMSHAVEN, 21 Iulie.­­împăratul a plecat în Englitera pe bor­dul lui „Hohenzollern“. SIBIU, 21 Iulie.— Arhiducele Albert care era ieri indispus, merge mai bine. El va asista mâine la manevre. VIENA, 21 Iulie.— Arhiducesa Ste­fania a plecat ieri seară la Ostenda. VIENA, 21 Iulie.— Ministrul de in­terne a ordonat, pentru violare de sta­tuie, disolvarea asociaţiei şcolare pentru Germani, înfiinţată la Schoennerer. PETERSBURG, 21 Iulie.— Journal de St. Petersbourg e foarte satisfăcut de discursul pe care marchizul de Salisburg l-a rostit la 17 Iulie în Camera Lorzi­lor. Foaia din Petersburg zice că mar­chizul de Salisbury a dat dreptate ati­­tudinei corecte a Rusiei în afacerile Bal­canilor. Turburările dia Creta Pe zi ce merge, liniştea acestei insule se schimbă în cele mai vio­lente turburări. Depeşele ce primim în fie­care zi sunt din ce în ce mai alarmante. Iată depeşele sosite ori şi azi din diferite centruri, asupra acestei miş­cări : CONSTANTINOPOL, 20 iulie.­­O corvetă rusească aparţinând flo­tei mărea Negre, a plecat săptămâna asta de la Pireu la baia Suda (Creta) de unde s’a întors peste 2 zile. LONDRA, 20 Iulie.—Marchizul Salisbury nu crede că turburările ce se produc în Creta art putea să inspire temeri serioase? Zit a decla­­rat mn numele ' g­uv­ernu­mi englez că acesta nu simte nici o dorinţă de a poseda insula Creta. — Ştirile publicate de ziare a­­supra afacerilor Cretei sunt rele. In diferite părţi, din insulă lupte sîngeroase s’au întîmplat. Sunt o mulţime de morţi. Un sat creştin, locuit de 150 familii, a fost in­cendiat. O panică desăvârşită domneşte în oraşele locuite de creştini şi maho­medani. Consulul Greciei a trimis, din măsură de siguranţă, pe familia sa în Sura. Marchizul de Salisbury combate părerea că Englitera ar putea să privească cu nepăsare evenimentele ce se produc, în Europa Orientală sau permite fără obiecţiune şi fără manifestaţii nişte întreprinderi even­tuale. Englitera are ca prim obiect pacea, dar fără sacrificiul onoarei sale. Ministrul afacerilor streine, a ter­minat declarând că întinsele înar­mări ce se fac azî sunt o garanţie însemnată a menţinerei păceî. Re­­sultatele unui resboiu ar fi aşa de înspăimântătoare, în­cât naţiunele se vor da înapoi în faţa unei atari perspective. PARIS 20 Iulie. — Incrucişătorul „Seigneley“ a părăsit alaltă­eri Teu­tonul, mergând în Creta pentru pro­tecţiunea eventuală, a naţionalilor francezi. LONDRA, 20 iulie.—Alaltăieri a avut loc la Birmingham, un meeting conservator. Lord Randolphe Churchill a ros­tit un discurs şi a zis că în pre­zenţa eventualităţea unui resboiu ge­neral, Englitera ar trebui să res­trângă pe cât se poate obligaţiunile şi răspunderile sale întru atât cât ele n’ar fi de o însemnătate absolută pentru interesele Engliterei. Egiptul costă englezilor amiciţia franciei şi a Turciei. Aceste două puteri ar face concesiuni considera­bile, dacă ar vedea probabilitatea unei deșertări a Egiptului de către Englitera într’un termen regulat. Rămânând în Egipt, Englitera ar trebui să împătrească armata sa de ocupare precum și flota sa în Me­diterana, în caz de resboiu euro­pean. PARIS, 20 iulie. — O notă a Agenţiei Havas desminte ştirea dată de „ Times“, cum că D. Spidler ar fi declarat D-lui Delyani că Fran­cia nu s’ar opune la o soluţiune a cestiunei cretiene în favoarea Gre­ciei. Atena, 20 Iulie. — Adunarea cretiană a adresat un apel panelenismului cerendu’i con­cursul seu pentru luptele de susţinut pentru realizarea as­­piraţiunilor naţionale. Adunarea declară că situa­ţia e foarte critică. Acest apel a produs o vie emoţiune. Oare cari ziare sfătuesc a se căuta mijloacele de a veni în ajutorul cretienilor. DIN DOROHOI Cum am citit în ziarul Voinţa Naţională şi Democraţia îngrozi­toarea crimă comisă de Pre­fectul de Dorohoi, am scris co­respondentului nostru din acea lo­calitate pentru a avea o dare de seamă exactă asupra acestei crime. Mărturisim că ni s’a părut cam straniu a citi că o chelner­iţă de oţel a fost­ siluită. In­tori­ci­ aulyfe­ornei nul este aşa de rar în cât am gă­sit de cuviinţă a nu crede orbeşte pe stimabilii noştri confraţi de la ambele ziare colectiviste, şi bine am făcut. Iată ce ne scrie corespondentul nostru din Dorohoi: Colectiviştii de aici nu pot dormi în pace, din cauza înfrângerei ruşinoase ce au avut la alegeri. In­conciliabilele lor, din care din ne­norocire fac parte şi militari, scornesc fel de fel de snoave pe socoteala oame­nilor de bine, pe socoteala tuturor în fine cari nu fac parte din clica lor. Mai întâi au crezut că vor alarma o­­pinia publică cu zgomotul ingerinţelor la alegerea de senator în colegiul I­I, comise de prefectul Grigorie Helban; n’au izbutit, căci s’a dovedit că alegere mai liberă şi mai neîngerată de admi­nistraţie ca alegerea din urmă nu s’a văzut de multă vreme în mult încercatul nostru judeţ. In zilele din urmă s’au încercat a răspândi sgomotul că la Doroh­oiu dom­neşte teroarea ?! Nici cu aceasta n’au isbutit; lumea se uită cu desgust şi in­diferenţă la aceste scornituri colectiviste. După ce au văzut că toate acestea n’au trecere, au recurs la alt mijloc mai infam şi degradator, crezând că cu a­ceasta va înfiera pe şeful administraţiei de aicea. Insă şi în aceasta sau înşelat de adresă, căci fapta care caută să o puie în spinarea lui Gr. Heiban este comisă tot de unul din ai lor, care la urmă va plăti gloaba. Cea ce ne-a indignat mai mult, este că pentru această ultimă infamie s’au ser­vit de un militar superior din regimen­tul local. Acest militar s’a pus la dis­­posiţia lor pentru a le servi causa. Iată in scurt faptul: Majorul Stamatopulo cu soţia sa, cari locuesc într’un otel, au în serviciul lor o femeie. Pe această femeie după ce au dăscălito bine ajutat şi de alţi amici ai casei, a pus’o să dea o denunţare par­chetului cum că ar fi fost violată de pr­o­­ctul. Acest major chiar, o conduce ca pro­curor care prânzea într’un birt împreună cu mai multă lume şi insistă a da curs plângerii. Atât procurorul cât şi alte persoane observă majorului că să’şi dea bine socoteala de gravitatea denunţări, totuşi majorul a persistat şi nu a dat nici o atenţiune obervaţiunilor ce i se făcea ei. Procurorul a intrat în cercetarea ca­şului şi după cum ştim s’a constatat pe deplin atât din examinarea medicilor cât şi din deposiţiunea numeroşilor martori că pretinsa victimă este o femeie de a­­cele cu care chelnerii din oţel fac co­merţ de noapte, că ea după însuşi măr­turisirea ei a avut relaţiuni mai înainte cu diferite persoane. Iată victima colectiviştilor : iată fiinţa inocentă a cărei onoare sa oferit a o apăra numitul D. major! Suntem informaţi că onor. D Gri­­gore Helban a cerut anchetă pentru a constată faptul şi a dovedi pe autorii cari au inventat această infamie pe so­coteala sa. îndată ce se va cunoaşte resultatul anchetei, vă vom comunica. Ca dovadă la cele ce am spus mai sus, că aceasta este o infamie colecti­vistă, resultă şi din următorul fapt. Mai mulţi cetăţeni văzând cura numi­tul D Major, poartă pe această servi­toare pe la parchet şi pe urmă o re­­conduce acasă în vederea tuturor, sau dus la comandantul regimentului şi iau observat că de ce tolerează în regimen­tul său asemenea lucruri, care numai o­­noare armatei nu face. Nu se ştie ce a făcut comandantul. Ştim numai atâta că în seara zilei de Sâmbătă 15 Iulie pe la orele 101/2­0­11, comandantul regimentului s’a presentat la locuinţa D-lui advocat Burghele pe când acesta era în momentul de a se culca şi l-a rugat în numele soţilor Sta­matopule de a merge­­până la locuinţa lor la oţel având a le da o consulta­­ţiune ca advocat, adăogând D. colonel că a căutat şi pe advocatul Marcu, însă nu l’a găsit. D. Burghele, după oare cari esita­­ţiune, însoţeşte pe colonel până la lo­cuinţa soţilor Stamatopulo. Pe când tra­­versau antreul împreună, de­odată din­­tr’o odaie vecină cu a numiţilor, vede că ese colectivistul Eugeniu Lupaşcu, preşedintele de,tristă amintire, din­ tru­­pul Caradalelor şi Maicanilor etc. şi de odată fără a schimba vre-un cuvent s’a adresat la D. Burghele cu cuvintele: „ce ai venit să pui treaba la cale şi să „faci pe aceştia să acopere infamia lui „Holbau ? „de aceia eşti deputat ?“ Cu toate aceste­a. Burghele ’şî-a continuat drumul, acest Lupaşcu însă, mergea după dânsul ne mai făcându’i gura, aşa că a intrat în camera soţilor Stamatopulo şi acolo, fără ca soţii Sta­matopulo să’i fi făcut vre-o observaţie, îşi permite a se adresa la D. Burghele cu aceleaşi expresiuni ca în sală. D. Burghele uimit de cursa în care fusese atras, a observat D-nei Stama­topulo că aceasta este consultaţia ce cere de la el ?... Numai în urma aces­tora individul în chestie s’a retras. D. Burghele simţindu se ofensat a ce­rut socoteală atât D-lui major cât şi colectivistului Lupaşcu. Ambii au refuzat a da satisfacţie. Martorii D-lui Burghele au încheiat cuvenitele procese-verbale, pe care cred că D-sa le va da la lumină. Cred că aceste fapte nu mai au tre­buinţă de nici un comentar. Opiniunea publică însă, trebue să le cunoască. M. A. N. Doroh­oia, 19 Iulie 1889. CONVORBIRI DE DEPARTE Mânăst. Horaiţa, 16 Iulie 1889. Să mă crezi, dragă Nasone, că de o lună îmi bat capul cătând să găsesc ceva de scris şi nu pot. Fâgăduiala dată ţie mă frământă me­reu Cum aţipesc cum­­va nasul tău for­midabil se împlântă dinaintea ochilor mei, ca un memento mori, şi’mi amin­teşte — păcatele mele — că sunt gaze­tar şi că trebue să’mi fac datoria către patrie. Toată lumea e de părere că natura te inspiră, că apusul ori răsăritul soare­lui pe munţi te pune în extaz şi te în­deamnă la scris chiar când nu ştii ţi­nea condeiul în mână. Eu îndrăznesc a avea o părere toc­mai protivnică. Mă scol înainte de a răsări soarele şi de atunci până după apus stau cu condeiul în mână şi hârtia dinainte şi inspiraţia­ tot nu vine. Mai că am ajuns la convingerea că muză pentru articole politice nu există. Şi apoi, gândeşte-te la misiunea noas­tră a amândorura. Tu, veelnicul satir, trăeşti scoţând la veală ridicolul din ceea ce numesc oa­menii viaţa politică şi — vei mărturisi-o singur — nu e lucru greu. De la cel mai mic agent electoral, până la omul care se distinge de cei­lalţi numai pentru că are cea mai mare leafă și profită cu seninătate de prostia *§!

Next