Adevěrul, septembrie 1914 (Anul 28, nr. 9868-9897)

1914-09-15 / nr. 9882

UTOL ZZTQ-leá Wo. 9882 POIOITO« ALEX. V. BELD1MANU O Baiu Exemplarul fUBUOITlTII COWCOOITâ eiCLUkff Agenti«* 4. fwMoKat* CAROL SCHULDER A Comp. Stei­­liig.grq.iloi, Ko. • EL L­T*W»* W­­IROURILE ZIARULUI • No. M, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POUTSO CON 8 T. M­IL!»K ihaminmti w ppnaii |“îi*“î ••••••••••••• iVJSS, Pentru (trSInlcata pretai­a ta MW, TELEFONI Capitala . . . . . Nat MW Provincia . , m (4/M Străinătatea . . . m Q/40 «•» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi "■%.. V..... 1 Regele şi Ţara de A. D. XENOPOL Din faptele petrecute pînă acum şi din frămîntarea lor cu gîndurile noastre pline de grije şi de durere, reese din nefericire o convingere­­ lămurită şi anume că^ este o dis- 7 cordanţă neîmpăcată între voinţa tăreî şi aceea regelui nostru. Ţara îşi vede primejduită existenţa prin tărăgănarea fără sfîrşit a intrăreî noastre în acţiune iar regele se o­­pune din răsputeri la orice duşmă­nie faţă de Austro-Ungaria şi de Germania, aliata ei. * Motivele care ne împing pe noi a cere guvernului intrarea imedia­tă în război şi păşirea peste Car­­patî şi Moina sínt îndestul de cu­noscute, fiind dezbătute de mai bine de o lună de zile prin ziarele­ de toate culorile cari, asupra acestui punct, sînt aproape într’un glas. Ştiut că, mai întîi prin înaintarea prea mare a Rusiei asupra Austro- Ungariei, tocmai prin regiunile ro­­mîneşti ale acestei împărăţii­ se a­­meninţă existenţa viitoare a crîm­­peiului de stat ce se numeşte Ro­­mînia şi se împedică pentru tot­deauna realizarea idealului nostru naţional, în singurul moment­ din istoria omenireî, în care el se putea înfăptui. Rusia are cel mai mare interes ca noî să mergem alăturea cu ea, s’o ajutăm la zdrobirea Au­­stro-Ungariei, din a cărei desface­re nu mai poate să se înfăptuiască reîntregirea Moldovei cu Bucovina cea răpită în contra tuturor drep­turilor dumnezeeştî şi omeneşti şi reîntregirea mai mare a Romîniei însăşi cu ţările de peste munţi, chi­nu­ite de mai bine de o mie de ani de stăpînirea crudă, barbară şi ne­omenoasă a ungurilor. Rusia, pînă acuma, s’a mărginit numai la în­demnuri; a închis chiar ochii la acte de vădită călcare a neutralită­ţii săvîrşite de noi sub îmboldirî venite din înălţimi. Rusia ne-a lă­sat însă a înţelege că dacă nu o­­cupăm noi ţinuturile romîneşti le va ocupa ea, ameninţare anscrisă, care înseamnă pentru orice om cu­minte că dacă împărăţia rusă va cheltui bani şi va vîrsa mai ales sfrige pentru cuprinderea lor, sau nu ni le va mai înapoia de loc, sau, chiar dacă o va face, va cere com­pensaţii teritoriale, lucru care ar putea să devie fatal chiar unei Ro­­mîn­ii mărite. Cu cît Rusia înaintea­ză în cotropirea Austro-Ungariei, cu atît nevoia ei de ajutorul nostru scade şi poate veni un moment cînd el s­ă nu-i mai fie de nici un folos. Ce vom face atunci și cum vom pu­tea cere atunci sporul teritorial? A răn­ine încă în starea de acuma este o primejdie vădită. Mai întîi pr.b­. faptul că Moldova, adică par­­teal aceea de tară din contopirea ti­ria s’a născut statul român, va fi cuprinsă din toate părtile: Basara­­...-bfa. Bucovina şi Transilvania de ■; JlSfei. Apoi, fiindcă vom pierde toată .^însemnătatea dobîndită prin munca­­ noastră încordată de o sută de ani Ttrămînînd mai mici decît Serbia în ii.,.Orientul sudic al Europei şi fiindcă conducerea acestei părţi a conti­­­­nentuluî nostru, pe care izbutisem s’o atragem asupra noastră, va tre­ce în mîinile unui alt stat slav. A­­poî, din cauza neutralităţei noastre care — fiind prelungită pînă la sfîr­şit— ne va pune rău­ atît cu pute­rile centrale europene cît şi cu a­­cele dela apus şi răsărit şi nu vom avea deci în congresul ce va^pune capăt uriaşului război de acum pe nimeni care să ne apere, căci nu vom putea figura în el spre a ni le apăra singuri din cauză că neluînd parte la luptă, nu vom fi primiţi nici la masa împăcărei. Dar, chiar dacă am fi primiţi, încă nu vom avea pe nimeni care să ne sprijinească, ca unii ce vom fi nemulţumit pe toţi şi dacă cumva în viitoarea pace va fi poate nevoie de oarecare com­pensaţii teritoriale, vom putea uşor plăti noi acele compensări. Iată cum am putea primejdui nu numai mărirea­ noastră cu ceea ce veacu­rile pare că ne-au păstrat, dar chiar şi existenţa noastră actuală pe care tocmai voim s'o apărăm prin per­petuarea neutralităţei. I * ■ Dacă judecata şi raţionamentul omenesc care pornesc nu dela fapte închipuite ci dela fapte de acelea ale căror realizare începem s’o ex­perimentăm, au vreo valoare, atunci nu se poate tăgădui că considera­ţiile amintite au oarecare greutate­­ şi că ar trebui să ţinem seama de ele şi să îndreptăm purtarea noa­stră. Nu credem ca ele să scape nici S­uvernului, nici Suveranului nostru, iar guvernul este ţinut la oarecare îngăduire faţă de rege. Şi,acum gu- ' vernul nu cere să mergem cu Au-­­ Stro-Ungaria şi nici măcar nu pare­­ la se mai opune a merge chiar con-­­ tra­ci, apoi capul statului caută să­­ tărăgăneze la nesfîrșit intrarea noa- ' stră in aefiune şi prin această tă­răgănare se ajunge la acelaş rezul-­­ tat: înlăturarea unui conflict cu im , Părăţia dualistă. Iată adevărata cauză a şovăiri- ] iar în cari e cuprins guvernul no- * stn şi de cari şovăiri se molipsesc torit RABitaiI fitttt»­Dar pentru ce oare suveranul no­stru care şi-a legat doar întreaga lui viaţă de soarta poporului român, care se va înălţa prin înălţarea lui şi se va coborî prin coborîrea lui, se împotriveşte El cu atîta putere şuvoiului popular ? Oare el singur să vadă drept, iar simţul comun a şapte milioane de oameni să se înşele? Pentru ce nu vrea regele Carol să meargă contra Austro-Ungariei şi a Germaniei care, a declarat chiar acuma prin noul ei trimes Von der Busche, că este indisolubil solidară cu Austro-Ungaria ? Cauza este, întîi, un simţămînt care ar putea fi înţeles la un om ce nu este conducător de popor. Este acela că a fost aliatul împărăţiei dualiste şi prieten al capului ace­stei împărăţii şi că dacă a consim­ţit să nu silească poporul român, (şi cum ar fi putut-o face?) să meargă cu Austro-Ungaria nu poa­te cu nici un preţ păşi în contra ei. Regele însă uită că tratatul de a­­lianţă a fost­ încheiat în umbra ca­binetului, contrasemnat poate de un ministru, dar că, după Constituţia noastră pe care a jurat, regele nu poate încheia cu statele străine de­cît convenţii comerciale şi de navi­gaţie şi încă nici acestea nu sînt valabile decit după aprobarea lor de puterea legiuitoare (art. 93). Tra­tate, însă, cari să lege existenţa ţarei nu poate să-i treacă nimănui prin minte că ar putea fi încheiate în chip valabil numai de rege şi mi­niştrii lui. Prin urmare, chiar dacă ar exista tratate­ de cari niciodată, nici poporul român nici Camerile lui, nu au avut cunoştinţă, încă a­­ceste tratate nu-l pot lega­ Pe el, ca rege constituţional al Romîniei. A­­ceea ce i le-au cerut, dacă voiau să aibă ceva valabil în mîini, trebuiau să ceară că actul să fie înfăptuit conform legilor noastre. De aceea, această invocare a tra­tatului, nu pare numai un mijloc de a acoperi adevărata cauză care nu poate fi mărturisită. * & Această cauză este ancorata în însuşi sufletul regelui Carol, în con­stituţia lui intimă, în sîngele în cre­ierii şi în nervii lui, în întreaga substructură fiziologică a psihicului lui, în firea lui de german căreia îi este fiziologiceşte şi psihologiceşte cu neputinţă de pornit în contra rasei şi familiei din care face parte cu tot jurămîntul pe care l’a pre­stat cind a pus piciorul pe pămîn­­tul Romîniei că a devenit român. Jurămîntu! a fost o vorbă care nu putea zmulge din sufletul regelui rădăcinele germane ale fiinţei lui, cum n’au zmuls cei 50 de ani de petrecere în Romînia şi între ro­­mîni, accentul german din gîtlejul său. Apoi, în 1871 cînd Vodă a scris vestita scrisoare către Auerbach. El mărturiseşte în ea că „este a­­tras de patria lui germană ca de un magnet a­tot­puternic iar regi­na, împărtăşitoarea vieţei şi a cu­getului augustului ei soţ, spune în un articol publicat de ea în 25 De­cembrie 1902 și reprodus de toate gazetele germane, întitulat: „Der schwerste Tag im Jahre" (Cea mai grea zi din an) următoarele feno­menale cuvinte: „Nu devine cineva de azi de mîine o principesă orientală, înru­dită cu rasa latină în fruntea că­reia soarta te-a aşezat, ci răm­îi fiica tăreî Rhinuluî şi fiul Aleilor pleşuvi pînă în adîncul inimeî“. Vrea să zică după 25 de ani de petrecere în Romînia ca regină a acestei ţări- deci ca romîncă, cum regele Carol jurase că va fi român, regina Elisabeta nu devine romîn­că ci rămîne tot germană. Aşa şi regele Carol după 50 de ani ! Cum deci se va împăca voinţa Romîniei cu aceea a regelui ei cînd interesul ei este în contra Germa­niei şi inima Lui pentru ea? A. D. Xenopol -»i-*» w. ■ -mw'»*«' .1 nu wnr N A Z B t T I I FABSÄ? „Universul“ a înghiţit o farsă pi­ramidală. Eri a scos o ediţie specială publicînd pe două coloane, cu aldine, şi în capul ziarului, o cerere pe care un mare număr de profesori univer­sitari, medici, avocaţi, cari nu sunt în cadrele armatei, ar fi făcut-o minis­­strului de război­, şi prin care cei is­căliţi solicită înrolarea în cadrele ar­matei. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît, fiind partizani ai războitului, au datoria mo­rală de a fi printre cei din­­tîi cari să se pună în serviciul patriei şi al neamului. Cererea era însă falsă şi „Univer­sul“, bietul, o mărturiseşte. Cu toată această mărturisire, par’că am crede în autenticitatea acelei petiţiuni. Era doar o cerere aşa de naturală, aşa de elementară ! Probabil că farsa constă în aceea că cei vizaţi vor fi făcut cererea, în­­tr’um fel sau altul, dar n’au voit să se dea publicităţii un gest atît de na­tural, prea simplu şi de la sine înţe­les ca să mai merite onoarea unei e­­diţii speciale Pao SA NU SOITAXIN­ de AL. CIUIRU Nici un moment nu m’am îndoit, nu de patriotismul fruntaşilor noş­tri din toate partidele, dar nici de luminata lor înţelegere a situaţiunei externe şi a adevăratelor interese ale neamului. De aceea am crezut că ar fi prezum­ţios din partea mea să atac pe unii sau alţii pe motivul că ei n’ar şti ce trebue să facă în împrejurările aşa de grele şi de excepţionale prin care trecem. Dacă totuşi Îmi spun şi eu păre­rea, o fac din consideraţie pentru numeroşii cititori, cari în atîtea rîn­­duri mi-au dat dovezi că mă apre­ciază şi pentru ca să îmbărbătez pe aceia dintre noi pe cari îi văd şo­văitori, ba chiar apatici faţă de mă­reaţa deşteptare naţională care în­fiorează astăzi inimile celor mai mulţi romîni. Aud pe unii că nu trebue să facem politică sentimentală, ci de interes. Aud pe alţii şoptind că noi nu trebue să ne avîntăm în necunoscut, ci să mergem la sigur, aşteptînd să vedem cam­ din beligeranţi sînt înfrinţi şi apoi să ne dăm de partea biruito­rilor. In ce priveşte prima obiecţiune e o fericire că interesele noastre na­ţionale cele mai înalte corespund as­tăzi cu sentimentele aproape unani­me ale poporului român. Dacă romî­­nii simpatizează azi cu Franţa, ei ■nu o fac numai pentru că Franţa e o soră latină, pentru că e considerată ca o antemergătoare a pornirilor u­­manitare cele mai nobile, pentru că cei mai mulţi dintre noi avem o edu­ca­ţiune franceză, ci încă şi mai ales pentru că şi împlinirea celui mai înalt ideal naţional îl găsim alături­ de Franţa. Astfel că ceea ce ne uneşte astăzi de Franţa e şi sentimentul şi intere­sul comun. Şi pe lingă această fericire, mai avem şi pe aceea de a ne afla alături de marea majoritate a lumii civili­zate, care s’a ridicat în contra mili­tarismului austro-german, în care vede im pericol pentru libertăţile publice şi pentru independenţa na­ţiunilor mai mici. In literatura germană din ultimii ani, care a pregătit şi glorificat ac­tualul măcel, se vorbeşte mereu de Weltnationen, naţiuni mondiale, ca­re singure ar mai avea dreptul la e­­xistenţă, cele mici trebue să dispară de pe faţa pămîntuluî, ca unele cari n’au destulă armată şi destule obu­ziere de 42 cm., pentru a-şî justifica fiinţa. Cît despre a doua obiecţiune, cred cu atîţia alţii, că intrarea noastră în acţiune trebue să se facă pînă cînd poate încă să fie de mare aju­tor viitorilor noştri aliaţi. Sînt de­parte de aceia cari vor să ne năpus­tim asupra unui cadavru. Aceasta nu numai ar fi nedemn de trecutul nostru glorios, dar încă ne-ar expu­ne ca puterile victorioase să nu mai aibă nevoe de cooperarea noastră tardivă, iar dacă totuşi ne-ar primi sa ajutăm şi­ noi la lovitura de gra­ţie, cu totul altfel vor fi apreciate la masa verde a congresului păcii serviciile noastre, decit dacă prin intervenţia noastră la timp am fi hotărît de soarta victoriei. Să nu cerem dela nimeni pomană, ci să cucerim cu vîrful spadei noas­tre aceea ce avem de revendicat. Cu cît vom interveni mai repede, cu atît mai curind se va sfîrşi răz­boiul, cu atît se vor cruţa mai mul­­te vieţi şi se vor nărui mai puţine monumente ale civilizaţiei. Nu teama de înfrîngere să ne in­spire, ci credinţa că acolo unde vom fi noi, acolo va fi şi victoria* Sabia României să decidă de soarta acestui războin­. Nu japonezii să vină să dea mină de ajutor aliaţilor din apusul Euro­pei, ci noi, japonezii Europei, şi o parte din ostaşii noştri, unindu-se cu trupele ruseşti, să înainteze bi­ruitori prin nordul Austriei pînă in Germania iar de aci pînă la graniţă Franţei, unde tricolorul nostru să fîlfîie­ alături de acelea ale naţiunilor cari luptă pentru libertate şi pentru civilizaţie, pentru respectarea patri­moniului naţional al celor mari ca şi al celor mici. Dacă povestea Banului Mărăcine e o legendă, să facem ca istoria curcanului roman pe pămîntul Franţei să fie în secolul XX o reali­tate, pentru ca din nou porecla lui să se schimbe în renume. Bis dat qni cito dat, zice sentinţa lui Publius Syrus, ceeace pe romi-* neşte s’ar putea traduce : „Să,nu vii a treia zi după fierbinţeală“. Odată ţinta noastră fixată, să nu ne mai întrebăm cari din beligeranţi sînt mai tari, ci să fim încredinţaţi că aceia vor fi mai tari cu cari vom merge noî. Procedînd astfel, vom face o faptă mare şi cel care săvîrşeşte fapte mari nu se teme de urmările lor. AL. CIURCU Atitudinea conservatorilor Ssfs amn. pyrggsts La conservatori nu mai e discu­ţie asupra intrăreî în acţiune a Ro­­minnieî, ci este cearta mare. Faptul a devenit public şi nu se mai poate ascunde.. E regretabil, dar e ade­vărat. Noul şef al conservatorilor d. Al. Marghiloman e un conflict cu d. Ni­­cu Filipescu. Acest conflict s'a în­tins şi in partid­. Partizanii d-lui Marghiloman fac propagandă con­tra intrăreî in acţiune, scriu chiar in acest sens prin foile inspirate tot­­ie­meful lor, iar partizanii d-lui Filipe­­scu combat această propagandă și susţin prin „Epoca" intrarea în ac­ţiune. Ceea ce s'a petrecut în ultima şedinţă a comitetului consultativ conservator denotă că în rîndurile conducătorilor nu mai există acord. D. Filipescu naşul noului şef al con­­servatorilor a părăsit furios şedinţa de joi a comitetului şi a declarat că rămîne la punctul său de vedere orice ar face d. Marghiloman. Aceasta nu împedică insă pe d. Marghiloman să aibă în „La Poli­­tutue" cu totul altă notă decit ,,E­­poca , ba chiar indirect să deza­vueze atitudinea acestui organ. * * * Două chestiuni au făcut obiectul neînţelegerilor dintre conducătorii conservatorilor. Chestiunea dacă trebue să ieşim acum din neutralitate şi chestiu­nea dacă trebue forţată mina re­gelui. D. Marghiloman s’a declarat ca­tegoric contra ieşirea din neutrali­­tate sau mai bine zis contra unei acţiuni alături de Rusia şi tot aşa categoric, s’a declarat înpotriva oricărui act care ar putea fi consi­­derat ca o forţare a minei regelui. In ce priveşte, primul punct d. Marghiloman pare a fi în mi­noritate in partidul conservator. In ce priveşte atitudinea regelui, numai d. Ioan Lahovary a spus verde: ’Dacă se pare chestia Transilvania ori Regele, eu votez pentru Rege! Dar conservatorii partizani ai u­­neî acţiuni militare, susţin că acest conflict între rege şi ţară s’a creat tocmai spre a se împiedica orice acţiune şi că factorii răspunză­tori cari conduc acţiunea diploma­tică trebue să se prezinte înaintea suveranului cu fapte îndeplinite şi regele se va supune cînd va simţi ura hotărîtă a nu mai pierde şi a­­cest moment care a venit pentru reîntregirea neamului. Rămîne acum de văzut dacă la consiliul de Coroană, la care de­si­gur că va participa și d. Nicu Fili­pescu, partidul conservator se va prezenta cu două păreri, cu două politici. Foaia d-lui Marghiloman lasă a se înțelege de pe acum că consiliul de Coroană nu va lua o nouă hotă­­rire, ci numai va... clarifica situa­­ţiunea! A. V. In luptele din Franţa a căzut pe cîmpul de onoare generalul F­ydoux, organizatorul armatei greceşti şi unul din cei mai distinşi militari francezi. In­ fruntea trupelor sale generalul Eydoux a luptat şi murit ca un erou. Un prinţ de Parma voluntar francez Intre voluntarii garibaldieni cari vor lupta în rândurile armatei fran­ceze, se află şi principele Sixtus de Bourbon-Parma, văr cu arhiducesa moştenitoare a Austriei. înrudirea cu dinastia de Habsburg n’a putut înăbuşi sentimentele de dragoste pentru Franţa şi cauza poporului francez ce sălăşluesc în inima tî­­nărului prinț de Parma. PRINCIPELE SIXTUS DE BOUR­­BON-PARMA Chesha moraîonuîui în ü®safeia Vierm, 13 Sept. — ,JV*ues Wiener TagHatV’ diututtnd moralgrkd în diferitele ţări, spune că, dintre sta- \ tete care ptnă acum n’au intrat ni- i că in razboiu, numa'i Romînia a ră- ' mas constantă. Cu toată energica agitaţie condu- I să de Cam­erile de comerţ guvernul român in înțelegere cu băncile, a re­fuzat moratoriul ca nefiind necesar. Dacă acest refuz va avea foloase practice pentru creditorii din străi­nătate este îndoielnic. De fapt accep­tele rdvin în mare parte neachitate ți M DtsUtUuAi Consiliul de Coroană şi ac­ţiunea diplomatică Se afirmă in unele cercuri gu­vernamentale că imediat ce s’a ac­centuat mişcarea pentru ieşirea din neutralitate, însuşi regele ar fi su­gerat d-lui Ionel Brătianu ideia de a convoca un nou­ consiliu de Co­roană. Cum însă regele devenise un a­­prig susţinător al neutralităţei de­finitive şi cum suveranul crede şi acum că nu numai Germania dar şi Austria va birui, primul ministru nu s’a grăbit să accepte convoca­rea unui nou­ consiliu de Coroană. Avem însă cînd şi în guvern se manifestă un curent puternic pen­tru eşirea din neutralitate, cînd a­ceasta se agită şi între conducă­torii opoziţiei, d. Brătianu a primit să solicite regelui prezidarea unui nou­ consiliu. Regele se va alia astfel în faţa unei situaţiunî cu totul schimbată. Acei cari în primul consiliu au­ susţinut neutralitatea împotriva pă­rerea regelui care vroia să mergem alături de Austria aproape toţi se vor rosti acum pentru eşirea din neutralitate. E probabil că de astădată d. Carp care a susţinut, alături de rege ca să intrăm în războii ca aliaţi ai Au­striei, va susţine acelaşi punct de vedere. Dar acum nici regele nu mai este de această părere. Pentru neutralitate se pare că se va declara d. Marghiloman. Pentru., trăgănare probabil că se va rosti primul-ministru. De altfel judecind după pronosti­curile cari se fac prin „Indepen­denta" și „La Politique", de cîteva zile, într’o dulce dar suspectă ar­monie, se poate întrevedea de pe acum că nu va eşi ceva serios din acest consiliu. * * * In ce priveşte acţiunea diploma­tică Intreprnsă de guvern în urma propunerilor Rusiei, se afirmă în cercurile brătieniste că primul-mi­nistru va face cunoscut, în consi­liul de Coroană, cum a procedat gu­vernul la examinarea ofertei Ru­siei şi în ce stadiu se află acţiunea noastră diplomatică. Se zice că d. Brătianu este hotă­rî­t a arăta toate documentele refe­ritoare la tratativele cari se urmea­ză, spre a dovedi acelor cari l’au învinuit că nu vrea să trateze se­rios fiindcă nu vrea să iasă din neu­tralitate, că n’au fost bine Infor­maţi. Primul-ministru va declara apoi că acţiunea diplomatică nu e termi­nată, că e pe căi bune şi deci nu se poate decide acum o esere din neu­tralitate. R. X. Criza friţsă în Romînia Un fost ministru plenipotenţiar o anunţă Toată presa engleză se ocupă cu mare atenţiune de atitudinea Romî­­niei. In general comentariile presei engleze sunt favorabile. Toate spun că Romînia va căuta să realizeze cu ocazia acestui războiu unitatea ei naţională şi o felicită pentru a­­ceastă hotărire. In toate însă se spune că o mare greutate întîmpi­­nă Romînia în situaţia ei dinastică. Din aceste numeroase ar­ticole am găsit de cuviinţă să dăm cititorilor noştri un articol iscălit de d. Miya­­tovich, fost ministru de externe al Serbiei, fost ministru al Serbiei la Bucureşti şi la Londra, cunoscut publicist în toată Europa şi altă dată partizan al politicei austro-file a regelui Milan. Putem adăuga că în vara trecută d. Miyatovich a scris articole de mare laudă pentru politica Romîniei. Articolul d-lui Miyatovich a apă­rut în ziua­ de 5 Septembrie st. n. al ziarului „The Outtook“. ** * * „Ca trimis extraordinar şi minis­tru plenipotenţiar sîrb în Romînia, am fost adesea şi în chip foarte gra­ţios primit de regele Carol pentru conversaţii politice, filosofice şi li­terare. Intr’o împrejurare mi-am luat li­bertatea să întreb pe M. Sa care era­­ secretul succesului lui în Ro­­m­ânia. Regele a răspuns: „mulţu­mită lui D­zeă,am reuşit să cîştig încrederea şi ataşamentul poporu­lui român prin răbdare, muncă grea, devotamentul meu către popor şi credinţa mea în marele viitor al Romîniei“. Citez aceste cuvinte remarcabile ale regelui fiindcă după toate pro­babilităţile în cele­ două sau trei săptămîni viitoare, Romînia va a­­vea să hotărască victoria cărei părţi o va ajuta ea cu armata ei de 500.000 oameni bine echipaţi, bine instruiţi şi bravi, şi această decizie va depinde într’o mare măsură de voinţa personală a regelui. Poziţia regelui e foarte grea. Deşi şi el şi soţia sa, regina Carmen Sylva, sunt calzi patrioţi romîni, amândoi în fundul inimiei sunt germani. El fiind un îîohenzollern şi ea o Neuwied, limaiba societate din Romînia este hotărît francofilă. Clerul, şi cu el masa poporului de jos este rusofil, din pricina bisericei ortodoxe. Cea mai mare parte din ofiţerii armatei au simpatii franceze, dar multi din­tre ofiţerii înalţi au fost instruiţi în Germania şi a fi o mare idee despre puterea şi cultura germană. Printre oamenii de stat am întâlnit multe cari cred că naţiunea lor, aparţi­­nînd marei familii latine şi fiind soră cu Italia, Franţa şi Spania, tre­bue să stea în chip firesc alături de Franţa, naţiunea latină conducătoa­re. Dar nu puţini dintre oamenii de stat şi poate cei mai cu influenţă, sînt de altă părere. Ei cred că Ro­mînia, departe de surorile ei, nu trebue să se gîndească la senti­mente, ci numai la interesele practi­ce. Prin urmare, după dînşii, Româ­nia­­trebue să stea cu acele puteri cari au­ interes să împiedice pe Ru­sia de a deveni stăpîna peninsulei balcanice şi prin urmare şi a Ro­­m­îniei. Aceste puteri fiind Anglia, Germania şi Austria, politica Romî­­niei trebue să tindă spre puterile teutonice“. * * * După ce d. Miyatovich vorbeşte de marea greşală a Rusiei de a ne fi luat Basarabia în 1878 şi de a fi rupt astfel legăturile dintre Rusia şi Romînia, adaogă : „Idealul politic al fiecărui român este să unească Basarabia şi Tran­silvania cu Romînia. întrebarea es­te numai care din aceste două pro­vincii romîneşti trebue luată în­­tîiu? “ Amicii Rusiei recomandă alianţa cu Rusia contra Austriei pentru a libera Transilvania. Amicii Germen­i m­ei pledează pentru alianţa cu Aus­­t­­ria, pentru a lua Basarabia După ce d. Miyatovich vorbeşte­­ de tractatul Rominiei cu Austria şi Germania şi de încercările Franţei şi Rusiei din anul trecut de a des­părţii Romînia de Austro-Germania, ajunge la războiul actual şi spune următoarele : „De la începutul războiului Româ­nia şi-a păstrat libertatea de acţiu­ne. A fost ceva care da de bănuia­­lă că nu s-a declarat neutră. A mo­bilizat şi a spus că va veghia, şi că conduita ei viitoare o vor determina împrejurările şi interesele. Noui sforţări s’au­ făcut la Bucureşti şi de Austro- Germania şi de Franţa şi Rusia, ca să obţie coope­rarea armatei române. După informaţia mea, re­gele Cărol se consideră obligat de onoare să sus­­ţie Germania şi Austria şi crede că făcînd aceasta cu păr­ţi interesele Rominiei. Iar se revine la vechea, imagine a măreţ panslave care înghite mica insulă latină. Dislocarea şi ani­hilarea Austro-Ungariei iar se reprezintă ca un pericol pentru Romînia şi iar se scoate la suprafaţă vorba lui Palatzhi că dacă Austria n’ar exista, ar tre­bui inventată. Aceste argumente e£e si­gur nu sunt convingătoa­re şi unii dintre oamenii­ de stat ai României tot stau la îndoială. După in­formaţiile mele, în Bucu­reşti este o criză acută şi n’ar trebui să fim sur­prinşi dacă am vedea în curând România alături de­ Austria şi Germania, or, dacă am auzi că rege­le Carol a abdicat în fa­voarea nepotului său Fer­dinand, a cărui soţie este o princesă engleză. Un singur lucru este pentru mine ab­solut sigur şi anume c că Romînia nu va merge alături de Ru­sia în contra Ber­­m­anieî şi Austriei pe cită vreme regele Carol va sta pe tro­nul României“. •« Afleverurl «o Sperietoare Cei interesaţi — şi nici guvernul se pare c& nu e străin — răspândesc şti­rea că într’o eventuală mobilizare vor fi luaţi şi scutiţii şi dispensaţii. Aceasta, probabil, ca o sperietoare pentru partizanii mai aprigi al răz­boiului ! SS sperăm însă că ameninţarea nu va prinde ! Complicitate Adversarii războiului jubilează : a început să plouă ! Pas de mia­­tă ma­nifestaţii ! Sfîntul Ilie e complice cu d. Ionel Brătianu ! Ce vremuri ! Franţa a supus la o contra-vizită chiar şi pe reformaţi. Ce vremuri, Dumnezeule ! Să reu­şeşti să te „învirteşti“ de o reformă, iar cind e la rǎzboiu, să te ia ! Nu, nu, globul nostru terestru a a­­juns de nelocuit! Rigoletto Războiul European Ruinele Megélni

Next