Adevěrul, septembrie 1914 (Anul 28, nr. 9868-9897)
1914-09-15 / nr. 9882
UTOL ZZTQ-leá Wo. 9882 POIOITO« ALEX. V. BELD1MANU O Baiu Exemplarul fUBUOITlTII COWCOOITâ eiCLUkff Agenti«* 4. fwMoKat* CAROL SCHULDER A Comp. Steiliig.grq.iloi, Ko. • EL LT*W»* WIROURILE ZIARULUI • No. M, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POUTSO CON 8 T. MIL!»K ihaminmti w ppnaii |“îi*“î ••••••••••••• iVJSS, Pentru (trSInlcata pretaia ta MW, TELEFONI Capitala . . . . . Nat MW Provincia . , m (4/M Străinătatea . . . m Q/40 «•» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi "■%.. V..... 1 Regele şi Ţara de A. D. XENOPOL Din faptele petrecute pînă acum şi din frămîntarea lor cu gîndurile noastre pline de grije şi de durere, reese din nefericire o convingere lămurită şi anume că^ este o dis- 7 cordanţă neîmpăcată între voinţa tăreî şi aceea regelui nostru. Ţara îşi vede primejduită existenţa prin tărăgănarea fără sfîrşit a intrăreî noastre în acţiune iar regele se opune din răsputeri la orice duşmănie faţă de Austro-Ungaria şi de Germania, aliata ei. * Motivele care ne împing pe noi a cere guvernului intrarea imediată în război şi păşirea peste Carpatî şi Moina sínt îndestul de cunoscute, fiind dezbătute de mai bine de o lună de zile prin ziarele de toate culorile cari, asupra acestui punct, sînt aproape într’un glas. Ştiut că, mai întîi prin înaintarea prea mare a Rusiei asupra Austro- Ungariei, tocmai prin regiunile romîneşti ale acestei împărăţii se ameninţă existenţa viitoare a crîmpeiului de stat ce se numeşte Romînia şi se împedică pentru totdeauna realizarea idealului nostru naţional, în singurul moment din istoria omenireî, în care el se putea înfăptui. Rusia are cel mai mare interes ca noî să mergem alăturea cu ea, s’o ajutăm la zdrobirea Austro-Ungariei, din a cărei desfacere nu mai poate să se înfăptuiască reîntregirea Moldovei cu Bucovina cea răpită în contra tuturor drepturilor dumnezeeştî şi omeneşti şi reîntregirea mai mare a Romîniei însăşi cu ţările de peste munţi, chinuite de mai bine de o mie de ani de stăpînirea crudă, barbară şi neomenoasă a ungurilor. Rusia, pînă acuma, s’a mărginit numai la îndemnuri; a închis chiar ochii la acte de vădită călcare a neutralităţii săvîrşite de noi sub îmboldirî venite din înălţimi. Rusia ne-a lăsat însă a înţelege că dacă nu ocupăm noi ţinuturile romîneşti le va ocupa ea, ameninţare anscrisă, care înseamnă pentru orice om cuminte că dacă împărăţia rusă va cheltui bani şi va vîrsa mai ales sfrige pentru cuprinderea lor, sau nu ni le va mai înapoia de loc, sau, chiar dacă o va face, va cere compensaţii teritoriale, lucru care ar putea să devie fatal chiar unei Romînii mărite. Cu cît Rusia înaintează în cotropirea Austro-Ungariei, cu atît nevoia ei de ajutorul nostru scade şi poate veni un moment cînd el să nu-i mai fie de nici un folos. Ce vom face atunci și cum vom putea cere atunci sporul teritorial? A rănine încă în starea de acuma este o primejdie vădită. Mai întîi pr.b. faptul că Moldova, adică parteal aceea de tară din contopirea tiria s’a născut statul român, va fi cuprinsă din toate părtile: Basara...-bfa. Bucovina şi Transilvania de ■; JlSfei. Apoi, fiindcă vom pierde toată .^însemnătatea dobîndită prin munca noastră încordată de o sută de ani Ttrămînînd mai mici decît Serbia în ii.,.Orientul sudic al Europei şi fiindcă conducerea acestei părţi a continentuluî nostru, pe care izbutisem s’o atragem asupra noastră, va trece în mîinile unui alt stat slav. Apoî, din cauza neutralităţei noastre care — fiind prelungită pînă la sfîrşit— ne va pune rău atît cu puterile centrale europene cît şi cu acele dela apus şi răsărit şi nu vom avea deci în congresul ce va^pune capăt uriaşului război de acum pe nimeni care să ne apere, căci nu vom putea figura în el spre a ni le apăra singuri din cauză că neluînd parte la luptă, nu vom fi primiţi nici la masa împăcărei. Dar, chiar dacă am fi primiţi, încă nu vom avea pe nimeni care să ne sprijinească, ca unii ce vom fi nemulţumit pe toţi şi dacă cumva în viitoarea pace va fi poate nevoie de oarecare compensaţii teritoriale, vom putea uşor plăti noi acele compensări. Iată cum am putea primejdui nu numai mărirea noastră cu ceea ce veacurile pare că ne-au păstrat, dar chiar şi existenţa noastră actuală pe care tocmai voim s'o apărăm prin perpetuarea neutralităţei. I * ■ Dacă judecata şi raţionamentul omenesc care pornesc nu dela fapte închipuite ci dela fapte de acelea ale căror realizare începem s’o experimentăm, au vreo valoare, atunci nu se poate tăgădui că consideraţiile amintite au oarecare greutate şi că ar trebui să ţinem seama de ele şi să îndreptăm purtarea noastră. Nu credem ca ele să scape nici Suvernului, nici Suveranului nostru, iar guvernul este ţinut la oarecare îngăduire faţă de rege. Şi,acum gu- ' vernul nu cere să mergem cu Au- Stro-Ungaria şi nici măcar nu pare la se mai opune a merge chiar con- traci, apoi capul statului caută să tărăgăneze la nesfîrșit intrarea noa- ' stră in aefiune şi prin această tărăgănare se ajunge la acelaş rezul- tat: înlăturarea unui conflict cu im , Părăţia dualistă. Iată adevărata cauză a şovăiri- ] iar în cari e cuprins guvernul no- * stn şi de cari şovăiri se molipsesc torit RABitaiI fitttt»Dar pentru ce oare suveranul nostru care şi-a legat doar întreaga lui viaţă de soarta poporului român, care se va înălţa prin înălţarea lui şi se va coborî prin coborîrea lui, se împotriveşte El cu atîta putere şuvoiului popular ? Oare el singur să vadă drept, iar simţul comun a şapte milioane de oameni să se înşele? Pentru ce nu vrea regele Carol să meargă contra Austro-Ungariei şi a Germaniei care, a declarat chiar acuma prin noul ei trimes Von der Busche, că este indisolubil solidară cu Austro-Ungaria ? Cauza este, întîi, un simţămînt care ar putea fi înţeles la un om ce nu este conducător de popor. Este acela că a fost aliatul împărăţiei dualiste şi prieten al capului acestei împărăţii şi că dacă a consimţit să nu silească poporul român, (şi cum ar fi putut-o face?) să meargă cu Austro-Ungaria nu poate cu nici un preţ păşi în contra ei. Regele însă uită că tratatul de alianţă a fost încheiat în umbra cabinetului, contrasemnat poate de un ministru, dar că, după Constituţia noastră pe care a jurat, regele nu poate încheia cu statele străine decît convenţii comerciale şi de navigaţie şi încă nici acestea nu sînt valabile decit după aprobarea lor de puterea legiuitoare (art. 93). Tratate, însă, cari să lege existenţa ţarei nu poate să-i treacă nimănui prin minte că ar putea fi încheiate în chip valabil numai de rege şi miniştrii lui. Prin urmare, chiar dacă ar exista tratate de cari niciodată, nici poporul român nici Camerile lui, nu au avut cunoştinţă, încă aceste tratate nu-l pot lega Pe el, ca rege constituţional al Romîniei. Aceea ce i le-au cerut, dacă voiau să aibă ceva valabil în mîini, trebuiau să ceară că actul să fie înfăptuit conform legilor noastre. De aceea, această invocare a tratatului, nu pare numai un mijloc de a acoperi adevărata cauză care nu poate fi mărturisită. * & Această cauză este ancorata în însuşi sufletul regelui Carol, în constituţia lui intimă, în sîngele în creierii şi în nervii lui, în întreaga substructură fiziologică a psihicului lui, în firea lui de german căreia îi este fiziologiceşte şi psihologiceşte cu neputinţă de pornit în contra rasei şi familiei din care face parte cu tot jurămîntul pe care l’a prestat cind a pus piciorul pe pămîntul Romîniei că a devenit român. Jurămîntu! a fost o vorbă care nu putea zmulge din sufletul regelui rădăcinele germane ale fiinţei lui, cum n’au zmuls cei 50 de ani de petrecere în Romînia şi între romîni, accentul german din gîtlejul său. Apoi, în 1871 cînd Vodă a scris vestita scrisoare către Auerbach. El mărturiseşte în ea că „este atras de patria lui germană ca de un magnet atotputernic iar regina, împărtăşitoarea vieţei şi a cugetului augustului ei soţ, spune în un articol publicat de ea în 25 Decembrie 1902 și reprodus de toate gazetele germane, întitulat: „Der schwerste Tag im Jahre" (Cea mai grea zi din an) următoarele fenomenale cuvinte: „Nu devine cineva de azi de mîine o principesă orientală, înrudită cu rasa latină în fruntea căreia soarta te-a aşezat, ci rămîi fiica tăreî Rhinuluî şi fiul Aleilor pleşuvi pînă în adîncul inimeî“. Vrea să zică după 25 de ani de petrecere în Romînia ca regină a acestei ţări- deci ca romîncă, cum regele Carol jurase că va fi român, regina Elisabeta nu devine romîncă ci rămîne tot germană. Aşa şi regele Carol după 50 de ani ! Cum deci se va împăca voinţa Romîniei cu aceea a regelui ei cînd interesul ei este în contra Germaniei şi inima Lui pentru ea? A. D. Xenopol -»i-*» w. ■ -mw'»*«' .1 nu wnr N A Z B t T I I FABSÄ? „Universul“ a înghiţit o farsă piramidală. Eri a scos o ediţie specială publicînd pe două coloane, cu aldine, şi în capul ziarului, o cerere pe care un mare număr de profesori universitari, medici, avocaţi, cari nu sunt în cadrele armatei, ar fi făcut-o minisstrului de război, şi prin care cei iscăliţi solicită înrolarea în cadrele armatei. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît, fiind partizani ai războitului, au datoria morală de a fi printre cei dintîi cari să se pună în serviciul patriei şi al neamului. Cererea era însă falsă şi „Universul“, bietul, o mărturiseşte. Cu toată această mărturisire, par’că am crede în autenticitatea acelei petiţiuni. Era doar o cerere aşa de naturală, aşa de elementară ! Probabil că farsa constă în aceea că cei vizaţi vor fi făcut cererea, într’um fel sau altul, dar n’au voit să se dea publicităţii un gest atît de natural, prea simplu şi de la sine înţeles ca să mai merite onoarea unei ediţii speciale Pao SA NU SOITAXIN de AL. CIUIRU Nici un moment nu m’am îndoit, nu de patriotismul fruntaşilor noştri din toate partidele, dar nici de luminata lor înţelegere a situaţiunei externe şi a adevăratelor interese ale neamului. De aceea am crezut că ar fi prezumţios din partea mea să atac pe unii sau alţii pe motivul că ei n’ar şti ce trebue să facă în împrejurările aşa de grele şi de excepţionale prin care trecem. Dacă totuşi Îmi spun şi eu părerea, o fac din consideraţie pentru numeroşii cititori, cari în atîtea rînduri mi-au dat dovezi că mă apreciază şi pentru ca să îmbărbătez pe aceia dintre noi pe cari îi văd şovăitori, ba chiar apatici faţă de măreaţa deşteptare naţională care înfiorează astăzi inimile celor mai mulţi romîni. Aud pe unii că nu trebue să facem politică sentimentală, ci de interes. Aud pe alţii şoptind că noi nu trebue să ne avîntăm în necunoscut, ci să mergem la sigur, aşteptînd să vedem cam din beligeranţi sînt înfrinţi şi apoi să ne dăm de partea biruitorilor. In ce priveşte prima obiecţiune e o fericire că interesele noastre naţionale cele mai înalte corespund astăzi cu sentimentele aproape unanime ale poporului român. Dacă romînii simpatizează azi cu Franţa, ei ■nu o fac numai pentru că Franţa e o soră latină, pentru că e considerată ca o antemergătoare a pornirilor umanitare cele mai nobile, pentru că cei mai mulţi dintre noi avem o educaţiune franceză, ci încă şi mai ales pentru că şi împlinirea celui mai înalt ideal naţional îl găsim alături de Franţa. Astfel că ceea ce ne uneşte astăzi de Franţa e şi sentimentul şi interesul comun. Şi pe lingă această fericire, mai avem şi pe aceea de a ne afla alături de marea majoritate a lumii civilizate, care s’a ridicat în contra militarismului austro-german, în care vede im pericol pentru libertăţile publice şi pentru independenţa naţiunilor mai mici. In literatura germană din ultimii ani, care a pregătit şi glorificat actualul măcel, se vorbeşte mereu de Weltnationen, naţiuni mondiale, care singure ar mai avea dreptul la existenţă, cele mici trebue să dispară de pe faţa pămîntuluî, ca unele cari n’au destulă armată şi destule obuziere de 42 cm., pentru a-şî justifica fiinţa. Cît despre a doua obiecţiune, cred cu atîţia alţii, că intrarea noastră în acţiune trebue să se facă pînă cînd poate încă să fie de mare ajutor viitorilor noştri aliaţi. Sînt departe de aceia cari vor să ne năpustim asupra unui cadavru. Aceasta nu numai ar fi nedemn de trecutul nostru glorios, dar încă ne-ar expune ca puterile victorioase să nu mai aibă nevoe de cooperarea noastră tardivă, iar dacă totuşi ne-ar primi sa ajutăm şi noi la lovitura de graţie, cu totul altfel vor fi apreciate la masa verde a congresului păcii serviciile noastre, decit dacă prin intervenţia noastră la timp am fi hotărît de soarta victoriei. Să nu cerem dela nimeni pomană, ci să cucerim cu vîrful spadei noastre aceea ce avem de revendicat. Cu cît vom interveni mai repede, cu atît mai curind se va sfîrşi războiul, cu atît se vor cruţa mai multe vieţi şi se vor nărui mai puţine monumente ale civilizaţiei. Nu teama de înfrîngere să ne inspire, ci credinţa că acolo unde vom fi noi, acolo va fi şi victoria* Sabia României să decidă de soarta acestui războin. Nu japonezii să vină să dea mină de ajutor aliaţilor din apusul Europei, ci noi, japonezii Europei, şi o parte din ostaşii noştri, unindu-se cu trupele ruseşti, să înainteze biruitori prin nordul Austriei pînă in Germania iar de aci pînă la graniţă Franţei, unde tricolorul nostru să fîlfîie alături de acelea ale naţiunilor cari luptă pentru libertate şi pentru civilizaţie, pentru respectarea patrimoniului naţional al celor mari ca şi al celor mici. Dacă povestea Banului Mărăcine e o legendă, să facem ca istoria curcanului roman pe pămîntul Franţei să fie în secolul XX o realitate, pentru ca din nou porecla lui să se schimbe în renume. Bis dat qni cito dat, zice sentinţa lui Publius Syrus, ceeace pe romi-* neşte s’ar putea traduce : „Să,nu vii a treia zi după fierbinţeală“. Odată ţinta noastră fixată, să nu ne mai întrebăm cari din beligeranţi sînt mai tari, ci să fim încredinţaţi că aceia vor fi mai tari cu cari vom merge noî. Procedînd astfel, vom face o faptă mare şi cel care săvîrşeşte fapte mari nu se teme de urmările lor. AL. CIURCU Atitudinea conservatorilor Ssfs amn. pyrggsts La conservatori nu mai e discuţie asupra intrăreî în acţiune a Rominnieî, ci este cearta mare. Faptul a devenit public şi nu se mai poate ascunde.. E regretabil, dar e adevărat. Noul şef al conservatorilor d. Al. Marghiloman e un conflict cu d. Nicu Filipescu. Acest conflict s'a întins şi in partid. Partizanii d-lui Marghiloman fac propagandă contra intrăreî in acţiune, scriu chiar in acest sens prin foile inspirate totiemeful lor, iar partizanii d-lui Filipescu combat această propagandă și susţin prin „Epoca" intrarea în acţiune. Ceea ce s'a petrecut în ultima şedinţă a comitetului consultativ conservator denotă că în rîndurile conducătorilor nu mai există acord. D. Filipescu naşul noului şef al conservatorilor a părăsit furios şedinţa de joi a comitetului şi a declarat că rămîne la punctul său de vedere orice ar face d. Marghiloman. Aceasta nu împedică insă pe d. Marghiloman să aibă în „La Politutue" cu totul altă notă decit ,,Epoca , ba chiar indirect să dezavueze atitudinea acestui organ. * * * Două chestiuni au făcut obiectul neînţelegerilor dintre conducătorii conservatorilor. Chestiunea dacă trebue să ieşim acum din neutralitate şi chestiunea dacă trebue forţată mina regelui. D. Marghiloman s’a declarat categoric contra ieşirea din neutralitate sau mai bine zis contra unei acţiuni alături de Rusia şi tot aşa categoric, s’a declarat înpotriva oricărui act care ar putea fi considerat ca o forţare a minei regelui. In ce priveşte, primul punct d. Marghiloman pare a fi în minoritate in partidul conservator. In ce priveşte atitudinea regelui, numai d. Ioan Lahovary a spus verde: ’Dacă se pare chestia Transilvania ori Regele, eu votez pentru Rege! Dar conservatorii partizani ai uneî acţiuni militare, susţin că acest conflict între rege şi ţară s’a creat tocmai spre a se împiedica orice acţiune şi că factorii răspunzători cari conduc acţiunea diplomatică trebue să se prezinte înaintea suveranului cu fapte îndeplinite şi regele se va supune cînd va simţi ura hotărîtă a nu mai pierde şi acest moment care a venit pentru reîntregirea neamului. Rămîne acum de văzut dacă la consiliul de Coroană, la care desigur că va participa și d. Nicu Filipescu, partidul conservator se va prezenta cu două păreri, cu două politici. Foaia d-lui Marghiloman lasă a se înțelege de pe acum că consiliul de Coroană nu va lua o nouă hotărire, ci numai va... clarifica situaţiunea! A. V. In luptele din Franţa a căzut pe cîmpul de onoare generalul Fydoux, organizatorul armatei greceşti şi unul din cei mai distinşi militari francezi. In fruntea trupelor sale generalul Eydoux a luptat şi murit ca un erou. Un prinţ de Parma voluntar francez Intre voluntarii garibaldieni cari vor lupta în rândurile armatei franceze, se află şi principele Sixtus de Bourbon-Parma, văr cu arhiducesa moştenitoare a Austriei. înrudirea cu dinastia de Habsburg n’a putut înăbuşi sentimentele de dragoste pentru Franţa şi cauza poporului francez ce sălăşluesc în inima tînărului prinț de Parma. PRINCIPELE SIXTUS DE BOURBON-PARMA Chesha moraîonuîui în ü®safeia Vierm, 13 Sept. — ,JV*ues Wiener TagHatV’ diututtnd moralgrkd în diferitele ţări, spune că, dintre sta- \ tete care ptnă acum n’au intrat ni- i că in razboiu, numa'i Romînia a ră- ' mas constantă. Cu toată energica agitaţie condu- I să de Camerile de comerţ guvernul român in înțelegere cu băncile, a refuzat moratoriul ca nefiind necesar. Dacă acest refuz va avea foloase practice pentru creditorii din străinătate este îndoielnic. De fapt acceptele rdvin în mare parte neachitate ți M DtsUtUuAi Consiliul de Coroană şi acţiunea diplomatică Se afirmă in unele cercuri guvernamentale că imediat ce s’a accentuat mişcarea pentru ieşirea din neutralitate, însuşi regele ar fi sugerat d-lui Ionel Brătianu ideia de a convoca un nou consiliu de Coroană. Cum însă regele devenise un aprig susţinător al neutralităţei definitive şi cum suveranul crede şi acum că nu numai Germania dar şi Austria va birui, primul ministru nu s’a grăbit să accepte convocarea unui nou consiliu de Coroană. Avem însă cînd şi în guvern se manifestă un curent puternic pentru eşirea din neutralitate, cînd aceasta se agită şi între conducătorii opoziţiei, d. Brătianu a primit să solicite regelui prezidarea unui nou consiliu. Regele se va alia astfel în faţa unei situaţiunî cu totul schimbată. Acei cari în primul consiliu au susţinut neutralitatea împotriva părerea regelui care vroia să mergem alături de Austria aproape toţi se vor rosti acum pentru eşirea din neutralitate. E probabil că de astădată d. Carp care a susţinut, alături de rege ca să intrăm în războii ca aliaţi ai Austriei, va susţine acelaşi punct de vedere. Dar acum nici regele nu mai este de această părere. Pentru neutralitate se pare că se va declara d. Marghiloman. Pentru., trăgănare probabil că se va rosti primul-ministru. De altfel judecind după pronosticurile cari se fac prin „Independenta" și „La Politique", de cîteva zile, într’o dulce dar suspectă armonie, se poate întrevedea de pe acum că nu va eşi ceva serios din acest consiliu. * * * In ce priveşte acţiunea diplomatică Intreprnsă de guvern în urma propunerilor Rusiei, se afirmă în cercurile brătieniste că primul-ministru va face cunoscut, în consiliul de Coroană, cum a procedat guvernul la examinarea ofertei Rusiei şi în ce stadiu se află acţiunea noastră diplomatică. Se zice că d. Brătianu este hotărît a arăta toate documentele referitoare la tratativele cari se urmează, spre a dovedi acelor cari l’au învinuit că nu vrea să trateze serios fiindcă nu vrea să iasă din neutralitate, că n’au fost bine Informaţi. Primul-ministru va declara apoi că acţiunea diplomatică nu e terminată, că e pe căi bune şi deci nu se poate decide acum o esere din neutralitate. R. X. Criza friţsă în Romînia Un fost ministru plenipotenţiar o anunţă Toată presa engleză se ocupă cu mare atenţiune de atitudinea Romîniei. In general comentariile presei engleze sunt favorabile. Toate spun că Romînia va căuta să realizeze cu ocazia acestui războiu unitatea ei naţională şi o felicită pentru această hotărire. In toate însă se spune că o mare greutate întîmpină Romînia în situaţia ei dinastică. Din aceste numeroase articole am găsit de cuviinţă să dăm cititorilor noştri un articol iscălit de d. Miyatovich, fost ministru de externe al Serbiei, fost ministru al Serbiei la Bucureşti şi la Londra, cunoscut publicist în toată Europa şi altă dată partizan al politicei austro-file a regelui Milan. Putem adăuga că în vara trecută d. Miyatovich a scris articole de mare laudă pentru politica Romîniei. Articolul d-lui Miyatovich a apărut în ziua de 5 Septembrie st. n. al ziarului „The Outtook“. ** * * „Ca trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar sîrb în Romînia, am fost adesea şi în chip foarte graţios primit de regele Carol pentru conversaţii politice, filosofice şi literare. Intr’o împrejurare mi-am luat libertatea să întreb pe M. Sa care era secretul succesului lui în România. Regele a răspuns: „mulţumită lui Dzeă,am reuşit să cîştig încrederea şi ataşamentul poporului român prin răbdare, muncă grea, devotamentul meu către popor şi credinţa mea în marele viitor al Romîniei“. Citez aceste cuvinte remarcabile ale regelui fiindcă după toate probabilităţile în cele două sau trei săptămîni viitoare, Romînia va avea să hotărască victoria cărei părţi o va ajuta ea cu armata ei de 500.000 oameni bine echipaţi, bine instruiţi şi bravi, şi această decizie va depinde într’o mare măsură de voinţa personală a regelui. Poziţia regelui e foarte grea. Deşi şi el şi soţia sa, regina Carmen Sylva, sunt calzi patrioţi romîni, amândoi în fundul inimiei sunt germani. El fiind un îîohenzollern şi ea o Neuwied, limaiba societate din Romînia este hotărît francofilă. Clerul, şi cu el masa poporului de jos este rusofil, din pricina bisericei ortodoxe. Cea mai mare parte din ofiţerii armatei au simpatii franceze, dar multi dintre ofiţerii înalţi au fost instruiţi în Germania şi a fi o mare idee despre puterea şi cultura germană. Printre oamenii de stat am întâlnit multe cari cred că naţiunea lor, aparţinînd marei familii latine şi fiind soră cu Italia, Franţa şi Spania, trebue să stea în chip firesc alături de Franţa, naţiunea latină conducătoare. Dar nu puţini dintre oamenii de stat şi poate cei mai cu influenţă, sînt de altă părere. Ei cred că Romînia, departe de surorile ei, nu trebue să se gîndească la sentimente, ci numai la interesele practice. Prin urmare, după dînşii, Româniatrebue să stea cu acele puteri cari au interes să împiedice pe Rusia de a deveni stăpîna peninsulei balcanice şi prin urmare şi a Romîniei. Aceste puteri fiind Anglia, Germania şi Austria, politica Romîniei trebue să tindă spre puterile teutonice“. * * * După ce d. Miyatovich vorbeşte de marea greşală a Rusiei de a ne fi luat Basarabia în 1878 şi de a fi rupt astfel legăturile dintre Rusia şi Romînia, adaogă : „Idealul politic al fiecărui român este să unească Basarabia şi Transilvania cu Romînia. întrebarea este numai care din aceste două provincii romîneşti trebue luată întîiu? “ Amicii Rusiei recomandă alianţa cu Rusia contra Austriei pentru a libera Transilvania. Amicii Germeni mei pledează pentru alianţa cu Austria, pentru a lua Basarabia După ce d. Miyatovich vorbeşte de tractatul Rominiei cu Austria şi Germania şi de încercările Franţei şi Rusiei din anul trecut de a despărţii Romînia de Austro-Germania, ajunge la războiul actual şi spune următoarele : „De la începutul războiului România şi-a păstrat libertatea de acţiune. A fost ceva care da de bănuială că nu s-a declarat neutră. A mobilizat şi a spus că va veghia, şi că conduita ei viitoare o vor determina împrejurările şi interesele. Noui sforţări s’au făcut la Bucureşti şi de Austro- Germania şi de Franţa şi Rusia, ca să obţie cooperarea armatei române. După informaţia mea, regele Cărol se consideră obligat de onoare să susţie Germania şi Austria şi crede că făcînd aceasta cu părţi interesele Rominiei. Iar se revine la vechea, imagine a măreţ panslave care înghite mica insulă latină. Dislocarea şi anihilarea Austro-Ungariei iar se reprezintă ca un pericol pentru Romînia şi iar se scoate la suprafaţă vorba lui Palatzhi că dacă Austria n’ar exista, ar trebui inventată. Aceste argumente e£e sigur nu sunt convingătoare şi unii dintre oamenii de stat ai României tot stau la îndoială. După informaţiile mele, în Bucureşti este o criză acută şi n’ar trebui să fim surprinşi dacă am vedea în curând România alături de Austria şi Germania, or, dacă am auzi că regele Carol a abdicat în favoarea nepotului său Ferdinand, a cărui soţie este o princesă engleză. Un singur lucru este pentru mine absolut sigur şi anume c că Romînia nu va merge alături de Rusia în contra Bermanieî şi Austriei pe cită vreme regele Carol va sta pe tronul României“. •« Afleverurl «o Sperietoare Cei interesaţi — şi nici guvernul se pare c& nu e străin — răspândesc ştirea că într’o eventuală mobilizare vor fi luaţi şi scutiţii şi dispensaţii. Aceasta, probabil, ca o sperietoare pentru partizanii mai aprigi al războiului ! SS sperăm însă că ameninţarea nu va prinde ! Complicitate Adversarii războiului jubilează : a început să plouă ! Pas de miată manifestaţii ! Sfîntul Ilie e complice cu d. Ionel Brătianu ! Ce vremuri ! Franţa a supus la o contra-vizită chiar şi pe reformaţi. Ce vremuri, Dumnezeule ! Să reuşeşti să te „învirteşti“ de o reformă, iar cind e la rǎzboiu, să te ia ! Nu, nu, globul nostru terestru a ajuns de nelocuit! Rigoletto Războiul European Ruinele Megélni