Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 26-52)

1969-11-19 / nr. 46

^ PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA* ANUL XXV Apărarea patriei i1. ORGAN CENTRAL­­ AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA S­e fac­e foarte adesea re­feriri la faptul ca im­plicațiile­­ militare ale revoluției­­ tehnico-știin­­țifice impun pregătirii ofițerilor un ritm susți­nut, o largă deschidere spre noile cunoștințe, date și concluzii care privesc, imediat sau în perspec­tivă, fenomenul militar. Adevărul a fost suficient demonstrat și una­nim acceptat. In ce măsură se re­flectă el în preocupările cotidiene? Există, ca să spunem așa, o direc­ționare a eforturilor cadrelor în această privință ? ■ Am făcut, în sensul celor men­ționate, o investigație. O linie principală de efort, după cum a reieșit din discuțiile pe care le-am avut, constă în însușirea a tot ce-i necesar pentru folosirea armamentului și tehnicii din do­tare cu maximum de randament. Intr-o unitate de pontonieri, tova­răși din statul major și de la­ co­manda unor­ subunități — maiorul Valeriu Mihalache, locotenent-colo­­nelul Vasile Bîrleanu, căpitanul Mihalache Gheorghiu, locotenentul­­major Marin Salan, Cristian Dumitrescu — locotenentul subliniau că materialul de pod, creație ro­mânească, a ușurat substanțial munca fizică, dar pretinde din par­tea ofițerilor un mai ridicat, de unde profesionalism necesitatea studiului atent în nemijlocită le­gătură cu practica. Maiorii Grigore Boboc și Gheor­­ghe Tudose, căpitanul Dumitru En­ache, locotenenții Sorin Bol­­teanu și Alexandru Constantinescu, d­intr-o unitate mecanizată, ne-au demonstrat același interes pentru stăpînirea exactă a mijloacelor de Luptă. Unul dintre ei, referindu-se la grija partidului și statului pen­tru introducerea tehnicii noi, re­marca : „Avem impresia că revo­luția tehnico-științificâ are loc de cînd lumea“. Voia să spună că a intrat de mult în felul de a munci și a studia al cadrelor, aprofunda­rea problemelor legate de moder­nizarea mijloacelor și a metodelor de instruire și de ducere a luptei. Un stimulent major pentru stu­diu, pentru investiția de inteli­gență îl constituie încurajarea spi­ritului inovator și critic, al căută­rilor în scopul determinării posi­bilităților maxime ale armamentu­lui și tehnicii din înzestrarea ac­tuală, în complexele împrejurări ce apar în cîmpul tactic. Locote­­nenți-coloneii Ilie Iacob, Dumitru Olăiciu și Gheorghe Voinea din comandamentul unei mari unități ne-au vorbit, între­ altele, despre experimentele prevăzute privind întrebuințarea multilaterală transportorului blindat. Pontonierii­­ intervievați arătau că se acordă loc larg afirmării pregătirii și per­sonalității comandanților, de sub­unități în procesul întinderii po­durilor, construirii portițelor, con­versiunii danelor etc. Totodată, ei sînt încurajați de luarea în consi­derare a sugestiilor lor, formulate pe baza practicii. Pentru că am atins această la­tură să menționăm că alți interlo­­­cutori — îndeosebi tovarășii de la marea unitate amintită 1— au for­mulat cerința ca atunci cînd se concep diverse mijloace prevăzute a intra în dotare să fie consultați în mai mare măsură cei care vor lucra cu ele. Un al doilea deziderat ce de­curge din relația revoluție tehnico­­științifică-pregătire și cultura de specialitate a ofițerilor constă, după cum rezultă și din cele sus­ținute de toți cei cu care am dis­cutat problema, în acumularea unui bagaj teoretic care să vină în întîmpinarea înnoirilor ce se vor impune în actualitatea zilei de mîine: „însușirea unei tehnici noi ar trebui să preceadă mai mult decât să succeadă datei apariției ei în unități“, ne spunea unul din tovarășii de la unitatea mecani­zată. Pontonierii s-au dovedit inte­resați de, ceea ce se preconizează în urma lor pentru viitorii ani. In­ general, preocuparea pentru tendințele care se­ manifestă în domeniul ducerii luptei, al arma­mentului și tehnicii, al metodolo­giei este generală. Se vădește în aceasta un spirit de răspundere, o înțelegere a necesității de a privi înainte, de a fi apți să-și îndepli­nească sarcinile în pas cu progre­sul, care fac cinste ofițerilor noștri. Există, desigur, un anumit ca­dru pe terenul căruia se înfăptu­iește pregătirea ofițerilor în as­pectele pe care le abordăm în ma­terialul de față. Convocările repre­zintă, în acest sens, un moment principal. Cu condiția însă ca ele să se înscrie valoric la nivelul necesar, să constituie în mod real nu numai un prilej de aprofun­dare a unor idei știute, a unor deprinderi ci și de înarmare a par­ticipanților cu noile teze și tendințe pe tărîm militar. Intr-o altă mare unitate vizitată de un redactor al ziarului nostru, pornindu-se de la niște deficiențe constatate, s-a or­donat ca în următoarele convocări să se pună accentul numai pe antrenamente. Punem întrebarea : e bine să se renunțe la partea teo­retică și informațională a convo­cărilor, la expunerile făcute­ de oameni competenți în legătură cu problemele noi și cu perspectivele? Unde, dacă nu la convocări se pot asigura condiții mai bune aceasta, ele fiind organizate pentru cu forțele unității sau ale marii uni­tăți? Departe de noi gîndul de a ne rupe de terenul realităților ime­diate. Dar nu se poate afirma că, neglijind ceea ce va fi mîine, este o dovadă de prevedere. Or, se spune că prevederea este o esență a conducerii. Un alt moment­ important este și studiul individual. Apar în publi­cațiile noastre militare — reviste, buletine etc. — ca și în cărțile Editurii militare, o literatură va­loroasă. Cum este receptată ea ? La unitatea mecanizată, cu care am discutat afirmau ofițerii că accesul la publicațiile de speciali­tate este îngreunat datorită numă­rului insuficient de exemplare. Cînd are un tovarăș timp să se studieze, nu se găsește ; cînd se poate avea, nu are timp sau nu este prezent în unitate. Iată chestiune care pretinde măsuri or­o­ganizatorice, înarmați cu o listă de apărate în Editura militară, titluri am întrebat care din ele fuseseră ci­tite. Cea mai mare parte din cei chestionați ne-au răspuns negativ. Cineva ne-a explicat : „Cînd iau o carte în mînă și văd că are for­mule, renunț la ea“. Poate in­tr-adevăr că pe alocuri se abu­zează de acest instrument mate­matic, dar este evident că matema­tizarea este un fapt și efortul de a opera cu formule se­ impune. De altfel, vom mai reveni asupra a­­cestui subiect. Am cerut părerea, în ce pri­vește cartea de specialitate, colo­nelului ing. Dorin Dimitriu și loco­­tenent-colonelului Mircea Ioanță de la Editura militară. Câr­ a reieșit că editura, ținînd seama de pregătirea cititorilor cărora li se adresează, se îngrijește de apariția a trei categorii de cărți tehnico­­științifice. Este vorba, în primul rînd, de o literatură care depășește tehnica existentă la un moment dat, tinzînd să familiarizeze pe cei interesați cu un fond de idei și noțiuni necesar stăpînirii acelor metodologii și procedee a căror folosire va deveni în viitor curentă. „Teoria jocurilor“ și „Teoria gra­­felor“, de exemplu, se înscriu prin­tre acestea, ele adresîndu-se unor cadre cu pregătire inginerească, dar cu o vădită grijă de ilustrare a principiilor la aplicări militare. O a doua categorie cărțile de popularizare la cuprinde nivel mediu a unor procedee de mai larg și imediat interes. „Metodele determinării drumului critic în planificarea și conducerea procese­lor complexe“. „Elemente de teo­rie a deservirii în masă“ fac parte din această categorie, accesibile majorității ofițerilor și avîr­d în vedere tocmai mai buna lor pro­fesionalizare. In sfîrșit, sînt cărțile care se adresează militarilor în termen și care nu intră în discuția noastră. Lăsînd la o parte obligațiile edi­turii de a veni în întîmpinarea cititorului și nevoilor sale reale, este în interesul acestuia de a­­ veni și el, la rîndu-i, în întîmpinarea cărții ce-i este destinată. Evident, aceasta presupune un plus de efort dar el este înzecit recuperat și fructificat prin orizonturile pe care le deschide. Dar nu este vorba numai de ci­titor. Așa cum de altfel ziarul a mai luat atitudine, popularizarea cărții tehnico-științifice Iasă de do­rit. In sondajul întreprins, cei mai mulți dintre cei care ne-au răs­puns negativ nici nu auziseră de titlurile respective. Situația cere remedii serioase cu atît mai mult cu cît nu-i o treabă care să se reducă la afișarea unor volume sau enunțarea lor la stația de am­plificare, ci de o activitate de mai mare adîncime, mergînd de la pre­zentări făcute de oameni compe­tenți pînă la organizarea unor dezbateri. De asemenea, se pare că este necesar ca încă din școala de ofi­țeri să se cultive deprinderea de a cerceta literatura științifică. Investigațiile ne-au pus în vede­re și factorul timp. Nu o dată, da­torită multitudinii de sarcini „la zi", orele afectate pregătirii perso­nale sînt folosite în alte scopuri. Iar de recuperat, evident că greu. Iată un alt aspect care me­e­rită a fi avut în vedere. Dar nici cu aceasta nu se epui­zează tema. Ținînd seama de can­titatea mare de materiale care trebuie parcursă, prezentarea sin­tetică a lor de către ofițeri com­petenți din unitate, marea unitate sau de la eșaloane superioare se impune cert. Conferințele, de ase­menea, reprezintă un mijloc ope­rativ de popularizare a noului pe tărîm militar. Se fac eforturi — ne declara un interlocutor — să fie aduși lectori de la „Ștefan Gheorghiu“ pentru a ne pune la curent cu datele noi din economie, din politică și filozofie. De ce pare să nu se facă eforturi și în ce privește aducerea unor lectori din specialitățile militare? La unita­tea de pontonieri se sugera înregis­trarea pe benzi de magnetofon a unor alocuțiuni de mare interes și trimiterea lor pe teritoriu. Un ofițer din Marele Stat Major, făcînd o ex­punere la convocarea unei mari unități, insista ca participanții să Colonel O. LUSTIG Colonel GH. BARBU CContinuare in vaa. a Vl-a. PENTRU A ȚINE PASUL CU PROGRESUL TEHNICO - ȘTIINȚIFIC Delegația militară română condusă de ministrul forțelor armate și-a încheiat vizita oficială în Austria Delegația militară română con­dusă de general-colonel Ion Ioni­­ță, ministrul forțelor armate, care la invitația ministrului federal al apărării, Georg Prader, a făcut o vizită oficială în Austria între 10 și 15 noiembrie, s-a înapoiat în patrie; în timpul vizitei, delegația mili­tară română a fost primită de pre­ședintele federal al Austriei, Franz Jonas, în cursul convorbirii, care s-a desfășurat într-o atmosferă foarte cordială, președintele și-a exprimat satisfacția pentru discu­țiile interesante și fructuoase pur­tate cu președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, și cu alți factori de răspundere din una în timpul recentei sale Româ­vizite în țara noastră. Președintele Jonas a elogiat evoluția pozitivă a rela­țiilor româno-austriece. De asemenea, delegația militară română a fost primită de vicecan­celarul austriac Hermann Wilhelm. Ministrul forțelor armate ale Republicii Socialiste România depus o coroană de flori la Monu­­­mentul Eroilor din incinta Hofbur­­gului. Delegația militară română a vi­zitat orașele Innsbruck, Salzburg, mînăstirea din Seitensteten, vechi edificiu de cultură cu valoroase colecții de tablouri și o bogată bibliotecă, hidrocentrala Ybbs-Per­­senbeug de la Dunăre. Oaspeții militari români au asis­tat la un exercițiu tactic pe cîm­pul de manevre Lizum, au urmă­rit, la Melk­, exercițiile unor uni­tăți militare austriece, desfășurate în cadrul manevrelor de toamnă, au asistat în orașul Amstetten, la defilarea unităților participante la aceste manevre. In cinstea delegației militare ro­mâne, ministrul federal al apără­rii Austriei a oferit un prînz, în cursul căruia au fost rostite toas­turi, precum și o recepție în Pala­tul Pallavicini, care­ s-au desfășu­rat într-o atmosferă cordială. De asemenea, în cinstea oaspe­ților militari români, au oferit o masă șeful guvernului Tirol, Eduard Wallhofer, landului precum și inspectorul general al armatei austriece, adjunct al ministrului apărării, Erwin Fussenegger, însărcinatul cu afaceri ad-inte­­rim al Republicii Socialiste Româ­nia la Viena, Dionisie Bîrcea, a oferit în saloanele ambasadei o recepție. Au fost prezenți minis­trul federal al apărării, Georg Prader, Bruno Piltermann, preșe­dintele grupului parlamentar al Partidului socialist austriac, ofi­țeri superiori ai armatei austriece, ambasadori și atașați militari străini acreditați la Viena, perso­nalități ale vieții publice austrie­ce. Recepția s-a desfășurat într o atmosferă cordială. Sîmbătă seara delegația mili­tară română, condusă de general­­colonel Ion Ioniță, ministrul forțe­lor armate, a părăsit Viena, fiind condusă la plecare de ministrul federal al apărării, Georg Prader, de ofițeri superiori ai armatei austriece. La sosire, pe aeroportul Bănea­­sa, delegația a fost salutată de ge­neral-colonel Ion Gheorghe, prim­­adjunct al ministrului forțelor ar­mate și șef al Marelui Stat Major general-locotenent Ion Coman, ad­junct al ministrului forțelor ar­mate și secretar al Consiliului politic superior, general-colonel Marin Nicolescu, adjunct al minis­trului forțelor armate, generali și ofițeri superiori. Au fost de față membri ai Ambasadei austriece la București, atașați militari, aero și navali acreditați în țara noastră LUCRĂRILE SESIUNII MARII ADUNĂRI NAȚIONALE Luni dimineața, Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România și-a început lucrările în cadrul celei de-a treia sesiuni a celei de-a șasea legislaturi. Alături de deputați, la lucrări iau parte numeroși invitați — condu­cători de instituții centrale și or­ganizații obștești, activiști de par­tid și de stat, personalități ale vieții economice, științifice și cul­turale, ziariști. In sală se aflau, de asemenea, șefi ai misiunilor diplomatice a­­creditați în țara noastră, precum și corespondenți ai presei străine. Ora 10. Deputații și invitații au întîmpinat cu puternice și în­delungi aplauze pe conducătorii partidului și statului. In loja din dreapta au luat loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraș, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Ră­­dulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Constantin Dră­­gan, Emil Drăgănescu, Janos Fa­­zekas, Petre Lupu, Dumitru Po­­pescu, Leon­te Răutu, Gheorghe Stoica. In loja din stingă se aflau mem­brii Consiliului de Stat. Lucrările sesiunii au fost des­chise de tovarășul Ștefan Voitec, președintele Marii Adunări Națio­nale, în ultimele luni, a spus vorbi­torul, s-au stins din viață cei care au fost scumpii noștri tovarăși — Dumitru Petrescu, Alexandru Mo­­ghioroș și Constantin I. Parhon, care în decursul mai multor le­gislaturi au fost deputați ai Marii Adunări Naționale și au îndepli­nit înalte funcții de partid și de stat. Fii devotați ai poporului, mi­litanți neabătuți ai Partidului Co­munist Român, ei au slujit cu fi­delitate nețărmurită în întreaga lor viață cauza socialismului, in­teresele patriei și ale noastre socialiste. Poporul națiunii român se va păstra o caldă și neștearsă amintire. Deputații și invitații au păstrat un moment de reculegere în me­moria celor dispăruți. Marea Adunare Națională a a­­doptat în unanimitate, următoarea ordine de zi . 1. — Proiectul de lege privind conducerea ministerelor și a ce­lorlalte organe centrale ale ad­ministrației de stat,­­ pe baza principiului conducerii colective 2. — Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Mi­liției. 3. — Proiectul de lege privind angajarea gestionarilor, consti­tuirea de garanții și răspunde­rea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socia­liste. 4. — Proiectul de lege privind executarea pedepselor. 5. — Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Con­siliului de Miniștri al Republicii Socialiste România. 6. — Proiectul de lege privind regimul străinilor în Republica Socialistă România. 7. — Proiectul de lege privind regimul produselor și al sub­stanțelor stupefiante. 8. — Proiectele de legi pen­tru aprobarea decretelor cu pu­tere de lege emise de Consiliul de Stat 9. — Raportul Comisiei specia­le a Marii Adunări Naționale împuternicită să verifice dotarea cu aparatură medicală, de cer­cetare și invățămînt în unitățile clinice și învățămintul preclinic, precum și folosirea și repartiza­rea cadrelor medicale pe terito­riul țării. 10. — Proiectul de lege pen­tru adoptarea Planului de Stat al economiei naționale pe anul 1970 11. — Proiectul de lege pen­tru adoptarea Bugetului de stat pe anul 1970. 12. — Modificări în componen­ța unor comisii permanente ale M.A.N. Intrîndu-se în ordinea de zi, Ma­rea Adunare Națională a dezbă­tut și adoptat prin vot secret, cu bile, Legea privind conducerea mi­nisterelor și a celorlalte organe centrale ale administrației de­­ stat, pe baza principiului conducerii co­lective. Luni după-amiază au avut loc ședințe de lucru ale comisiilor per­manente : economico-financiară , pentru consiliile populare și admi­nistrația de stat ; juridică ; pentru sănătate, muncă și prevederi socia­le ; pentru industrie, construcție și transporturi. Marți dimineața, au fost dezbă­tute și aprobate, după discutarea pe articole, legile de la punctele 2, 3 și 4 de pe ordinea de zi. Tot în ședința de dimineață, de­putații au adoptat, de asemenea, modificări în componența unor co­misii permanente ale Marii Adu­nări Naționale, — punct prevăzut în ordinea de zi. La amiază, ședința plenară a luat sfîrșit. Tovarășul Ștefan Voitec, președintele Marii Adunări Națio­nale, a anunțat că, în conformitate cu principiul sesiunilor deschise, lucrările actualei sesiuni vor con­tinua în comisii permanente, care vor examina celelalte proiecte în­scrise pe ordinea de zi a sesiunii. Reluarea lucrărilor în ședințe ple­nare va fi anunțată din timp. CE OFERĂ TINERII SOCOT IN DIMINEAȚA VIEȚII DE OFIȚER? Pentru toți locotenenții, ziua în care au purtat prima oară cu învestitură deplină epoleții cu două stele, ziua solemnă a acordării gradului de ofițer a rămas și rămîne de neuitat. Din acel moment, ei pățesc în activitatea tumultuoasă de zi cu zi a unităților militare, în fața lor se deschide perspec­tiva unei munci pline de răspundere și totodată de satisfacții. Ce rezultate au obținut tinerii locotenenți la exa­menul vieții militare, la o „materie" fundamentală : onoarea profesiei ? VEȚI GĂSI CÂTEVA RĂSPUNSURI în pagina a 3-a, „Precizia — spune locotenentul Virgil Jalbă — este cartea de vizită a artileristului“ General-maior în rezervă CONSTANTIN ATANASIU despre între personalitățile militare care s-au ocupat îndeaproape și au adus contribuții valoroase la conturarea și dezvoltarea, psihologiei și peda­gogiei militare românești își înscrie numele și generalul-maior în re­zervă Constantin Atanasiu, fost co­mandant al Brigăzii 9 artilerie pe frontul antihitlerist. Cercetător pa­sionat și autor a numeroase studii întreprinse în activitatea și viața practică ostășească, el a desfășurat o laborioasă muncă publicistică. Lu­crările sale s-au distins prin ținură științifică, prin tratarea problemelor cu competență, obiectivitate și ori­ginalitate. Intre acestea se situează și „Psihologia și pedagogia ordinu­lui“, lucrare ce a fost premiată de Academia română. Recent ne-am adresat autorului lucrării cu rugămintea de a face unele anticipații in legătură cu o colaborare solicitată de Editura noastră militară. — După cum știm, Editura militară pregătește pentru ti­par o culegere de texte inti­tulată : „Pagini din pedago­gia și psihologia militară ro­mânească" care include fragmente din lucrarea dum­și­neavoastră .„Psihologia și pedagogia ordinului". Ce v-a îndemnat să studiați implica­țiile psihologice și pedagogice ale ordinului ? ■ Cine primind un ordin neclar sau tîrziu n-a încercat un fel de amărăciune, o strîngere de inimă față de o stare de fapte care își aștepta încă rezolvarea ? Sau, la o eventuală revenire, asupra aceluiași ordin, nu a simțit în ea nesiguranța din partea șefului . Am studiat im­plicațiile psihologice și pedagogice ale ordinului pentru a preveni atari neajunsuri. Cînd ești călăuzit prin ordine bune și date la timp, simți că te însoțește personalitatea co­mandantului. Problema conducătorului ocupă un foc capital în știința militară și am apreciat că are prioritate ; prin aceasta nu tăgăduim imperativele celorlalte profesiuni, dar executanții militari fiind predestinați să în­frunte primejdia morții se situează pe, un plan cu totul­ aparte. Armatei îi sînt proprii organiza­rea, ordinea precisă, riguroasă. La baza întregii activități și vieți ostă­șești stau regulamentele. Dar ma­niera concretă în conducerea uni­tății militare, prin care comandan­tul înfăptuiește cerințele regula­mentare și iși exprimă personalita­tea, este ORDINUL. Știința militară a tuturor timpuri­lor gravitează în jurul ordinului tot așa cum gravitează sistemul pla­netar în jurul Soarelui. Și, aseme­nea Soarelui, ordinul poate lumina execuția sau lăsa în­dlibuire pe subaltern cînd nu este clar, precis și oportun. Și mica și marea unitate militară trăiesc — în cadrul regulamentar — prin ordin. Lipsa ordinului se paralizează. In decursul carierei mele de mi­litar, am observat și eu, ca și alții, că de felul în care se dădeau ordi­nele atîrna soarta operațiilor și a oricărei activități militare. Cerce­­tînd situațiile și ordinele date pen­tru rezolvarea lor am constatat, de multe ori, că nu din lipsa bravurii, nici a potențialului tehnic, se pro­ducea un eșec sau altul, ci din pricina infirmității ordinului. Nu toți comandanții dispuneau îndestu­lător de deprinderea de a ordona. Este adevărat că stiinta militară Convorbire realizată de colonel E. COSTACHESCU (Continuare in pag. a V al PSIHOLOGIA ȘI PEDAGOGIA ORDINULUI Maratonul neobișnuit a luat sfîrșit Cu două luni de zile in urma reproduceam din gazeta „Gră­nicerul“ o informație privi­toare la o temerară Încercare: subofițerul in rezervă Nicolae Apetrei din Vișeul de Sus, om de 70 de ani, a pornit să faca înconjurul țării, mergind nu­mai ne jos, în mars forțat, pe poteci grănicerești. Și iată că după 59 de zile, această cursa de 3193 kilometri lua sfîrșit înconjurul țării tn 59 de etape de marș a cite 50-60 kilome­­tri zilnic ii vizităm pe plutonierul­­major în rezervă Nicolae A [UNK] petrei acasă la dînsul, stra­te Obreja nr. 13 din Vișeui de Sus, și­­ rugăm să ne poves­tească impresii și peripeții din călătoria recent încheiată. — Am pornit de acasă îna­inte de ivirea zorilor zilei de 1 septembrie, avind ca echi­pament șantaloni scurți, că­­mașă... kaki, un pulover cu mîneci scurte, bocanci, un rucsac ușor și ceva merinde Bineînțeles, obținusem din timp încuviințarea Comanda­mentului trupelor de grăni­ceri, care intre altele îmi ce­ruse și avizul medical. Mai greu a fost să obțin avizul­­­­soției. — Eu.­, intervine tovarășa Ștefania Apetrei — i-am dat voie numai după ce mi-a pro­mis că se lasă de fumat... — Și, așa cum ziceam, am pornit la drum, dar chiar la început cînd urcam spre vîr­­ful Șuligu am greșit cărarea... Mă bătea gîndul să renunț... Dar, ajuns sus, panorama largă a munților mă îndemna să mă măsor cu ei. Așa că la ora opt, după ce am strîns mina sergentului Chelba ră­mas la borna 480, am luat­ o­ușurel la vale, printre pietre și hățișuri, amintindu-mi de anii tineri cînd porneam pe potecile de frontieră să con­trolez fișia din sectorul meu de responsabilitate- Sporovă­ială veselă cu însoțitorul meu, un fruntaș simpatic, mi-a sporit încrederea în reușită. Iar cînd am fost întîmpinat de militarii de la pichetul ve­cin, care mă așteptau, mi-am­ dat seama că mă angajasem într-o acțiune cunoscută de toți grănicerii. Inserarea m-a prins la Capul Groșilor, unde, Locotenent-colonel C. BOTONCEA (Continuare In pag. a VIl-a

Next