Apărarea Patriei, iulie-decembrie 1969 (Anul 25, nr. 26-52)
1969-11-19 / nr. 46
^ PENTRU PATRIA NOASTRĂ, REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA* ANUL XXV Apărarea patriei i1. ORGAN CENTRAL AL MINISTERULUI FORȚELOR ARMATE ALE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Se face foarte adesea referiri la faptul ca implicațiile militare ale revoluției tehnico-științifice impun pregătirii ofițerilor un ritm susținut, o largă deschidere spre noile cunoștințe, date și concluzii care privesc, imediat sau în perspectivă, fenomenul militar. Adevărul a fost suficient demonstrat și unanim acceptat. In ce măsură se reflectă el în preocupările cotidiene? Există, ca să spunem așa, o direcționare a eforturilor cadrelor în această privință ? ■ Am făcut, în sensul celor menționate, o investigație. O linie principală de efort, după cum a reieșit din discuțiile pe care le-am avut, constă în însușirea a tot ce-i necesar pentru folosirea armamentului și tehnicii din dotare cu maximum de randament. Intr-o unitate de pontonieri, tovarăși din statul major și de la comanda unor subunități — maiorul Valeriu Mihalache, locotenent-colonelul Vasile Bîrleanu, căpitanul Mihalache Gheorghiu, locotenentulmajor Marin Salan, Cristian Dumitrescu — locotenentul subliniau că materialul de pod, creație românească, a ușurat substanțial munca fizică, dar pretinde din partea ofițerilor un mai ridicat, de unde profesionalism necesitatea studiului atent în nemijlocită legătură cu practica. Maiorii Grigore Boboc și Gheorghe Tudose, căpitanul Dumitru Enache, locotenenții Sorin Bolteanu și Alexandru Constantinescu, dintr-o unitate mecanizată, ne-au demonstrat același interes pentru stăpînirea exactă a mijloacelor de Luptă. Unul dintre ei, referindu-se la grija partidului și statului pentru introducerea tehnicii noi, remarca : „Avem impresia că revoluția tehnico-științificâ are loc de cînd lumea“. Voia să spună că a intrat de mult în felul de a munci și a studia al cadrelor, aprofundarea problemelor legate de modernizarea mijloacelor și a metodelor de instruire și de ducere a luptei. Un stimulent major pentru studiu, pentru investiția de inteligență îl constituie încurajarea spiritului inovator și critic, al căutărilor în scopul determinării posibilităților maxime ale armamentului și tehnicii din înzestrarea actuală, în complexele împrejurări ce apar în cîmpul tactic. Locotenenți-coloneii Ilie Iacob, Dumitru Olăiciu și Gheorghe Voinea din comandamentul unei mari unități ne-au vorbit, între altele, despre experimentele prevăzute privind întrebuințarea multilaterală transportorului blindat. Pontonierii intervievați arătau că se acordă loc larg afirmării pregătirii și personalității comandanților, de subunități în procesul întinderii podurilor, construirii portițelor, conversiunii danelor etc. Totodată, ei sînt încurajați de luarea în considerare a sugestiilor lor, formulate pe baza practicii. Pentru că am atins această latură să menționăm că alți interlocutori — îndeosebi tovarășii de la marea unitate amintită 1— au formulat cerința ca atunci cînd se concep diverse mijloace prevăzute a intra în dotare să fie consultați în mai mare măsură cei care vor lucra cu ele. Un al doilea deziderat ce decurge din relația revoluție tehnicoștiințifică-pregătire și cultura de specialitate a ofițerilor constă, după cum rezultă și din cele susținute de toți cei cu care am discutat problema, în acumularea unui bagaj teoretic care să vină în întîmpinarea înnoirilor ce se vor impune în actualitatea zilei de mîine: „însușirea unei tehnici noi ar trebui să preceadă mai mult decât să succeadă datei apariției ei în unități“, ne spunea unul din tovarășii de la unitatea mecanizată. Pontonierii s-au dovedit interesați de, ceea ce se preconizează în urma lor pentru viitorii ani. In general, preocuparea pentru tendințele care se manifestă în domeniul ducerii luptei, al armamentului și tehnicii, al metodologiei este generală. Se vădește în aceasta un spirit de răspundere, o înțelegere a necesității de a privi înainte, de a fi apți să-și îndeplinească sarcinile în pas cu progresul, care fac cinste ofițerilor noștri. Există, desigur, un anumit cadru pe terenul căruia se înfăptuiește pregătirea ofițerilor în aspectele pe care le abordăm în materialul de față. Convocările reprezintă, în acest sens, un moment principal. Cu condiția însă ca ele să se înscrie valoric la nivelul necesar, să constituie în mod real nu numai un prilej de aprofundare a unor idei știute, a unor deprinderi ci și de înarmare a participanților cu noile teze și tendințe pe tărîm militar. Intr-o altă mare unitate vizitată de un redactor al ziarului nostru, pornindu-se de la niște deficiențe constatate, s-a ordonat ca în următoarele convocări să se pună accentul numai pe antrenamente. Punem întrebarea : e bine să se renunțe la partea teoretică și informațională a convocărilor, la expunerile făcute de oameni competenți în legătură cu problemele noi și cu perspectivele? Unde, dacă nu la convocări se pot asigura condiții mai bune aceasta, ele fiind organizate pentru cu forțele unității sau ale marii unități? Departe de noi gîndul de a ne rupe de terenul realităților imediate. Dar nu se poate afirma că, neglijind ceea ce va fi mîine, este o dovadă de prevedere. Or, se spune că prevederea este o esență a conducerii. Un alt moment important este și studiul individual. Apar în publicațiile noastre militare — reviste, buletine etc. — ca și în cărțile Editurii militare, o literatură valoroasă. Cum este receptată ea ? La unitatea mecanizată, cu care am discutat afirmau ofițerii că accesul la publicațiile de specialitate este îngreunat datorită numărului insuficient de exemplare. Cînd are un tovarăș timp să se studieze, nu se găsește ; cînd se poate avea, nu are timp sau nu este prezent în unitate. Iată chestiune care pretinde măsuri oroganizatorice, înarmați cu o listă de apărate în Editura militară, titluri am întrebat care din ele fuseseră citite. Cea mai mare parte din cei chestionați ne-au răspuns negativ. Cineva ne-a explicat : „Cînd iau o carte în mînă și văd că are formule, renunț la ea“. Poate intr-adevăr că pe alocuri se abuzează de acest instrument matematic, dar este evident că matematizarea este un fapt și efortul de a opera cu formule se impune. De altfel, vom mai reveni asupra acestui subiect. Am cerut părerea, în ce privește cartea de specialitate, colonelului ing. Dorin Dimitriu și locotenent-colonelului Mircea Ioanță de la Editura militară. Câr a reieșit că editura, ținînd seama de pregătirea cititorilor cărora li se adresează, se îngrijește de apariția a trei categorii de cărți tehnicoștiințifice. Este vorba, în primul rînd, de o literatură care depășește tehnica existentă la un moment dat, tinzînd să familiarizeze pe cei interesați cu un fond de idei și noțiuni necesar stăpînirii acelor metodologii și procedee a căror folosire va deveni în viitor curentă. „Teoria jocurilor“ și „Teoria grafelor“, de exemplu, se înscriu printre acestea, ele adresîndu-se unor cadre cu pregătire inginerească, dar cu o vădită grijă de ilustrare a principiilor la aplicări militare. O a doua categorie cărțile de popularizare la cuprinde nivel mediu a unor procedee de mai larg și imediat interes. „Metodele determinării drumului critic în planificarea și conducerea proceselor complexe“. „Elemente de teorie a deservirii în masă“ fac parte din această categorie, accesibile majorității ofițerilor și avîrd în vedere tocmai mai buna lor profesionalizare. In sfîrșit, sînt cărțile care se adresează militarilor în termen și care nu intră în discuția noastră. Lăsînd la o parte obligațiile editurii de a veni în întîmpinarea cititorului și nevoilor sale reale, este în interesul acestuia de a veni și el, la rîndu-i, în întîmpinarea cărții ce-i este destinată. Evident, aceasta presupune un plus de efort dar el este înzecit recuperat și fructificat prin orizonturile pe care le deschide. Dar nu este vorba numai de cititor. Așa cum de altfel ziarul a mai luat atitudine, popularizarea cărții tehnico-științifice Iasă de dorit. In sondajul întreprins, cei mai mulți dintre cei care ne-au răspuns negativ nici nu auziseră de titlurile respective. Situația cere remedii serioase cu atît mai mult cu cît nu-i o treabă care să se reducă la afișarea unor volume sau enunțarea lor la stația de amplificare, ci de o activitate de mai mare adîncime, mergînd de la prezentări făcute de oameni competenți pînă la organizarea unor dezbateri. De asemenea, se pare că este necesar ca încă din școala de ofițeri să se cultive deprinderea de a cerceta literatura științifică. Investigațiile ne-au pus în vedere și factorul timp. Nu o dată, datorită multitudinii de sarcini „la zi", orele afectate pregătirii personale sînt folosite în alte scopuri. Iar de recuperat, evident că greu. Iată un alt aspect care meerită a fi avut în vedere. Dar nici cu aceasta nu se epuizează tema. Ținînd seama de cantitatea mare de materiale care trebuie parcursă, prezentarea sintetică a lor de către ofițeri competenți din unitate, marea unitate sau de la eșaloane superioare se impune cert. Conferințele, de asemenea, reprezintă un mijloc operativ de popularizare a noului pe tărîm militar. Se fac eforturi — ne declara un interlocutor — să fie aduși lectori de la „Ștefan Gheorghiu“ pentru a ne pune la curent cu datele noi din economie, din politică și filozofie. De ce pare să nu se facă eforturi și în ce privește aducerea unor lectori din specialitățile militare? La unitatea de pontonieri se sugera înregistrarea pe benzi de magnetofon a unor alocuțiuni de mare interes și trimiterea lor pe teritoriu. Un ofițer din Marele Stat Major, făcînd o expunere la convocarea unei mari unități, insista ca participanții să Colonel O. LUSTIG Colonel GH. BARBU CContinuare in vaa. a Vl-a. PENTRU A ȚINE PASUL CU PROGRESUL TEHNICO - ȘTIINȚIFIC Delegația militară română condusă de ministrul forțelor armate și-a încheiat vizita oficială în Austria Delegația militară română condusă de general-colonel Ion Ioniță, ministrul forțelor armate, care la invitația ministrului federal al apărării, Georg Prader, a făcut o vizită oficială în Austria între 10 și 15 noiembrie, s-a înapoiat în patrie; în timpul vizitei, delegația militară română a fost primită de președintele federal al Austriei, Franz Jonas, în cursul convorbirii, care s-a desfășurat într-o atmosferă foarte cordială, președintele și-a exprimat satisfacția pentru discuțiile interesante și fructuoase purtate cu președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, și cu alți factori de răspundere din una în timpul recentei sale Româvizite în țara noastră. Președintele Jonas a elogiat evoluția pozitivă a relațiilor româno-austriece. De asemenea, delegația militară română a fost primită de vicecancelarul austriac Hermann Wilhelm. Ministrul forțelor armate ale Republicii Socialiste România depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor din incinta Hofburgului. Delegația militară română a vizitat orașele Innsbruck, Salzburg, mînăstirea din Seitensteten, vechi edificiu de cultură cu valoroase colecții de tablouri și o bogată bibliotecă, hidrocentrala Ybbs-Persenbeug de la Dunăre. Oaspeții militari români au asistat la un exercițiu tactic pe cîmpul de manevre Lizum, au urmărit, la Melk, exercițiile unor unități militare austriece, desfășurate în cadrul manevrelor de toamnă, au asistat în orașul Amstetten, la defilarea unităților participante la aceste manevre. In cinstea delegației militare române, ministrul federal al apărării Austriei a oferit un prînz, în cursul căruia au fost rostite toasturi, precum și o recepție în Palatul Pallavicini, care s-au desfășurat într-o atmosferă cordială. De asemenea, în cinstea oaspeților militari români, au oferit o masă șeful guvernului Tirol, Eduard Wallhofer, landului precum și inspectorul general al armatei austriece, adjunct al ministrului apărării, Erwin Fussenegger, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Republicii Socialiste România la Viena, Dionisie Bîrcea, a oferit în saloanele ambasadei o recepție. Au fost prezenți ministrul federal al apărării, Georg Prader, Bruno Piltermann, președintele grupului parlamentar al Partidului socialist austriac, ofițeri superiori ai armatei austriece, ambasadori și atașați militari străini acreditați la Viena, personalități ale vieții publice austriece. Recepția s-a desfășurat într o atmosferă cordială. Sîmbătă seara delegația militară română, condusă de generalcolonel Ion Ioniță, ministrul forțelor armate, a părăsit Viena, fiind condusă la plecare de ministrul federal al apărării, Georg Prader, de ofițeri superiori ai armatei austriece. La sosire, pe aeroportul Băneasa, delegația a fost salutată de general-colonel Ion Gheorghe, primadjunct al ministrului forțelor armate și șef al Marelui Stat Major general-locotenent Ion Coman, adjunct al ministrului forțelor armate și secretar al Consiliului politic superior, general-colonel Marin Nicolescu, adjunct al ministrului forțelor armate, generali și ofițeri superiori. Au fost de față membri ai Ambasadei austriece la București, atașați militari, aero și navali acreditați în țara noastră LUCRĂRILE SESIUNII MARII ADUNĂRI NAȚIONALE Luni dimineața, Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România și-a început lucrările în cadrul celei de-a treia sesiuni a celei de-a șasea legislaturi. Alături de deputați, la lucrări iau parte numeroși invitați — conducători de instituții centrale și organizații obștești, activiști de partid și de stat, personalități ale vieții economice, științifice și culturale, ziariști. In sală se aflau, de asemenea, șefi ai misiunilor diplomatice acreditați în țara noastră, precum și corespondenți ai presei străine. Ora 10. Deputații și invitații au întîmpinat cu puternice și îndelungi aplauze pe conducătorii partidului și statului. In loja din dreapta au luat loc tovarășii Nicolae Ceaușescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnaraș, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica. In loja din stingă se aflau membrii Consiliului de Stat. Lucrările sesiunii au fost deschise de tovarășul Ștefan Voitec, președintele Marii Adunări Naționale, în ultimele luni, a spus vorbitorul, s-au stins din viață cei care au fost scumpii noștri tovarăși — Dumitru Petrescu, Alexandru Moghioroș și Constantin I. Parhon, care în decursul mai multor legislaturi au fost deputați ai Marii Adunări Naționale și au îndeplinit înalte funcții de partid și de stat. Fii devotați ai poporului, militanți neabătuți ai Partidului Comunist Român, ei au slujit cu fidelitate nețărmurită în întreaga lor viață cauza socialismului, interesele patriei și ale noastre socialiste. Poporul națiunii român se va păstra o caldă și neștearsă amintire. Deputații și invitații au păstrat un moment de reculegere în memoria celor dispăruți. Marea Adunare Națională a adoptat în unanimitate, următoarea ordine de zi . 1. — Proiectul de lege privind conducerea ministerelor și a celorlalte organe centrale ale administrației de stat, pe baza principiului conducerii colective 2. — Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Miliției. 3. — Proiectul de lege privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste. 4. — Proiectul de lege privind executarea pedepselor. 5. — Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea Consiliului de Miniștri al Republicii Socialiste România. 6. — Proiectul de lege privind regimul străinilor în Republica Socialistă România. 7. — Proiectul de lege privind regimul produselor și al substanțelor stupefiante. 8. — Proiectele de legi pentru aprobarea decretelor cu putere de lege emise de Consiliul de Stat 9. — Raportul Comisiei speciale a Marii Adunări Naționale împuternicită să verifice dotarea cu aparatură medicală, de cercetare și invățămînt în unitățile clinice și învățămintul preclinic, precum și folosirea și repartizarea cadrelor medicale pe teritoriul țării. 10. — Proiectul de lege pentru adoptarea Planului de Stat al economiei naționale pe anul 1970 11. — Proiectul de lege pentru adoptarea Bugetului de stat pe anul 1970. 12. — Modificări în componența unor comisii permanente ale M.A.N. Intrîndu-se în ordinea de zi, Marea Adunare Națională a dezbătut și adoptat prin vot secret, cu bile, Legea privind conducerea ministerelor și a celorlalte organe centrale ale administrației de stat, pe baza principiului conducerii colective. Luni după-amiază au avut loc ședințe de lucru ale comisiilor permanente : economico-financiară , pentru consiliile populare și administrația de stat ; juridică ; pentru sănătate, muncă și prevederi sociale ; pentru industrie, construcție și transporturi. Marți dimineața, au fost dezbătute și aprobate, după discutarea pe articole, legile de la punctele 2, 3 și 4 de pe ordinea de zi. Tot în ședința de dimineață, deputații au adoptat, de asemenea, modificări în componența unor comisii permanente ale Marii Adunări Naționale, — punct prevăzut în ordinea de zi. La amiază, ședința plenară a luat sfîrșit. Tovarășul Ștefan Voitec, președintele Marii Adunări Naționale, a anunțat că, în conformitate cu principiul sesiunilor deschise, lucrările actualei sesiuni vor continua în comisii permanente, care vor examina celelalte proiecte înscrise pe ordinea de zi a sesiunii. Reluarea lucrărilor în ședințe plenare va fi anunțată din timp. CE OFERĂ TINERII SOCOT IN DIMINEAȚA VIEȚII DE OFIȚER? Pentru toți locotenenții, ziua în care au purtat prima oară cu învestitură deplină epoleții cu două stele, ziua solemnă a acordării gradului de ofițer a rămas și rămîne de neuitat. Din acel moment, ei pățesc în activitatea tumultuoasă de zi cu zi a unităților militare, în fața lor se deschide perspectiva unei munci pline de răspundere și totodată de satisfacții. Ce rezultate au obținut tinerii locotenenți la examenul vieții militare, la o „materie" fundamentală : onoarea profesiei ? VEȚI GĂSI CÂTEVA RĂSPUNSURI în pagina a 3-a, „Precizia — spune locotenentul Virgil Jalbă — este cartea de vizită a artileristului“ General-maior în rezervă CONSTANTIN ATANASIU despre între personalitățile militare care s-au ocupat îndeaproape și au adus contribuții valoroase la conturarea și dezvoltarea, psihologiei și pedagogiei militare românești își înscrie numele și generalul-maior în rezervă Constantin Atanasiu, fost comandant al Brigăzii 9 artilerie pe frontul antihitlerist. Cercetător pasionat și autor a numeroase studii întreprinse în activitatea și viața practică ostășească, el a desfășurat o laborioasă muncă publicistică. Lucrările sale s-au distins prin ținură științifică, prin tratarea problemelor cu competență, obiectivitate și originalitate. Intre acestea se situează și „Psihologia și pedagogia ordinului“, lucrare ce a fost premiată de Academia română. Recent ne-am adresat autorului lucrării cu rugămintea de a face unele anticipații in legătură cu o colaborare solicitată de Editura noastră militară. — După cum știm, Editura militară pregătește pentru tipar o culegere de texte intitulată : „Pagini din pedagogia și psihologia militară românească" care include fragmente din lucrarea dumșineavoastră .„Psihologia și pedagogia ordinului". Ce v-a îndemnat să studiați implicațiile psihologice și pedagogice ale ordinului ? ■ Cine primind un ordin neclar sau tîrziu n-a încercat un fel de amărăciune, o strîngere de inimă față de o stare de fapte care își aștepta încă rezolvarea ? Sau, la o eventuală revenire, asupra aceluiași ordin, nu a simțit în ea nesiguranța din partea șefului . Am studiat implicațiile psihologice și pedagogice ale ordinului pentru a preveni atari neajunsuri. Cînd ești călăuzit prin ordine bune și date la timp, simți că te însoțește personalitatea comandantului. Problema conducătorului ocupă un foc capital în știința militară și am apreciat că are prioritate ; prin aceasta nu tăgăduim imperativele celorlalte profesiuni, dar executanții militari fiind predestinați să înfrunte primejdia morții se situează pe, un plan cu totul aparte. Armatei îi sînt proprii organizarea, ordinea precisă, riguroasă. La baza întregii activități și vieți ostășești stau regulamentele. Dar maniera concretă în conducerea unității militare, prin care comandantul înfăptuiește cerințele regulamentare și iși exprimă personalitatea, este ORDINUL. Știința militară a tuturor timpurilor gravitează în jurul ordinului tot așa cum gravitează sistemul planetar în jurul Soarelui. Și, asemenea Soarelui, ordinul poate lumina execuția sau lăsa îndlibuire pe subaltern cînd nu este clar, precis și oportun. Și mica și marea unitate militară trăiesc — în cadrul regulamentar — prin ordin. Lipsa ordinului se paralizează. In decursul carierei mele de militar, am observat și eu, ca și alții, că de felul în care se dădeau ordinele atîrna soarta operațiilor și a oricărei activități militare. Cercetînd situațiile și ordinele date pentru rezolvarea lor am constatat, de multe ori, că nu din lipsa bravurii, nici a potențialului tehnic, se producea un eșec sau altul, ci din pricina infirmității ordinului. Nu toți comandanții dispuneau îndestulător de deprinderea de a ordona. Este adevărat că stiinta militară Convorbire realizată de colonel E. COSTACHESCU (Continuare in pag. a V al PSIHOLOGIA ȘI PEDAGOGIA ORDINULUI Maratonul neobișnuit a luat sfîrșit Cu două luni de zile in urma reproduceam din gazeta „Grănicerul“ o informație privitoare la o temerară Încercare: subofițerul in rezervă Nicolae Apetrei din Vișeul de Sus, om de 70 de ani, a pornit să faca înconjurul țării, mergind numai ne jos, în mars forțat, pe poteci grănicerești. Și iată că după 59 de zile, această cursa de 3193 kilometri lua sfîrșit înconjurul țării tn 59 de etape de marș a cite 50-60 kilometri zilnic ii vizităm pe plutonierulmajor în rezervă Nicolae A [UNK] petrei acasă la dînsul, strate Obreja nr. 13 din Vișeui de Sus, și rugăm să ne povestească impresii și peripeții din călătoria recent încheiată. — Am pornit de acasă înainte de ivirea zorilor zilei de 1 septembrie, avind ca echipament șantaloni scurți, cămașă... kaki, un pulover cu mîneci scurte, bocanci, un rucsac ușor și ceva merinde Bineînțeles, obținusem din timp încuviințarea Comandamentului trupelor de grăniceri, care intre altele îmi ceruse și avizul medical. Mai greu a fost să obțin avizulsoției. — Eu., intervine tovarășa Ștefania Apetrei — i-am dat voie numai după ce mi-a promis că se lasă de fumat... — Și, așa cum ziceam, am pornit la drum, dar chiar la început cînd urcam spre vîrful Șuligu am greșit cărarea... Mă bătea gîndul să renunț... Dar, ajuns sus, panorama largă a munților mă îndemna să mă măsor cu ei. Așa că la ora opt, după ce am strîns mina sergentului Chelba rămas la borna 480, am luat oușurel la vale, printre pietre și hățișuri, amintindu-mi de anii tineri cînd porneam pe potecile de frontieră să controlez fișia din sectorul meu de responsabilitate- Sporovăială veselă cu însoțitorul meu, un fruntaș simpatic, mi-a sporit încrederea în reușită. Iar cînd am fost întîmpinat de militarii de la pichetul vecin, care mă așteptau, mi-am dat seama că mă angajasem într-o acțiune cunoscută de toți grănicerii. Inserarea m-a prins la Capul Groșilor, unde, Locotenent-colonel C. BOTONCEA (Continuare In pag. a VIl-a