Curentul, iunie 1936 (Anul 9, nr. 2991-3020)

1936-06-10 / nr. 3000

e■ M. S. Regina Maria printre trandafiri Expoziţia de roze a­­fost vizitată ori de M. S. Regina După ce a fost vizitată de A. S. R. Principele Nicolae, expoziţia de trandafiri, organizată în sălile ARTA de către Soc. Naţională de horticultura, a fost onorată ieri cu înalta vizită a M. S. Regina Maria Florile alese şi mutate din grădi­nă, în straturile de pe parchetul ex­poziţiei, păreau sfioase la apropie­­rea vizitei regale şi emoţionaţi­, ca nişte domnişoare. Farmecul lor în­să se amplificase în aşteptarea so­lem­nității şi se prelung­a pe scări şi pe coridoare, până la intrare, căci două şiruri de plante exotice îl treceau de la una la alta, până la ușa la care avea să se oprească mașina M- Sale. veste eticheta. — E trandafirul „Regina Maria” spuse plăcut surprinsă, M. Sale. — Mi-a plăcut mult, zâmbi Re­gina. Trecând printre straturi M. Sa se oprește din loc în loc, unde în­tâlneşte câte o floare cunoscută, sau câte una mai atrăgătoare. Mi­cul trandafir D. T. Paulescu ca pe frumosul ei să ne înobileze sufle­tul. Aşa precum nicio­dată glastra cu muşcare nu a lipsit din ochiul frestrei săracului; tot astfel de azi înainte trandafirul trebue să de­vină podoaba ornamentală, puţin pretenţioasă a casei noastre, în grădini, pe ziduri şi ori­unde fru­mosul trebue impus , singura floa dăunătoare conservării lor, mai a­­les din cauza căldurii, nu a fost lucru tocmai uşor . Iar dacă acest merit revine în primul rând Timişoarei prin Uniu­nea Amicii Rozelor care posedă un rozariu neînţeles de edili a­­cestui oraş, rozariu ce cuprinde 30 mii bucăţi în 2.500 varietăţi, şi trebue menţionat marele merit al Societăţii ROZA reprezentată prin d-nii Ioan Nestler, Rudolf Wen­delin, Gheorghe Haas, nu mai pu­ţin aceleaşi merite revin şi per­soanelor particulare iubitori şi cul­tivatori ai acestei minunate flori şi care au expus specimene de o frumuseţe rară, e cazul d-lor Bar­bu Catargiu, Ana Stere, Alexandra Seulescu a d-lui ing. Burgiu pre­cum şi a cultivatorilor de flori fir­ma Groza dela Războeni, I. Ull­mann și Rudolf Polocsay dela r­­ips­­­Deasemeni a arătat seriozitatea ce o pune în cultura florilor casa Mihail Lăzărescu Gica în cultura gladiolelor precum și al Casei La­croix nume destul de cunoscut prin­tre cei mai de frunte horticultori. D-sa a expus plante exotice care au format cadrul lateral al expo­ziţiei şi fondul verde în aranjamen­tul tradafirilor Faptul că noua Societate de Hor­ticultură, deşi numai de trei luni constituită a făcut într’un timp a­­tât de scurt eforturi atât de mari, poate fi o chezăşie că avem şi noi în sfârşit în ţară o înjghebare pro­fesională care va marca pasul înainte de progresul horticulturii româneşti. Societatea are revista ei Progresul Horticol, condus de tot ce avem mai specializat în cultura florilor în ţară. Ţinem să facem cunoscut numele acelora cari prin minunatele exemplare ex­puse au făcut cinste acestei expo­­ziţiuni, persoane sau asociaţiuni premiate de comitetul expoziţiei : Asociaţia societăţii Roza dela Ti­mişoara, Asociaţia Rozelor dela Timişoara, Firma Lacroix Bucu­reşti Firma Lazarescu Gica Bucu­reşti şi a d-lor Barbu Catargi, Corn. Ungureni Prahova, Ana Ste­re Bucov, A Sculescu Falciu, ing. Groza Sosirea Reginei La ora 3,45 M. S. Regina a so­sit însoţită de doamna de onoare Procopiu. Vicepreşedintele Socie­tăţii Naţionale Horticole, d. Pam­fil Şeicaru, a întâmpinat pe M. S. şi urându-i bun venit. I-a oferit un splendid buchet de roze. Erau de faţă în aşteptarea M. Sale: d-na col. Simboteanu, d. Mihail Ne­gură, subsecretar de stat la agri­cultură, d- ing. Burada vicepreşe­dintele Soc. Horticole, precum şi câţiva dintre expozanţi. Vizita făcută florilor o încânta pe M. S., căci, după cum ne spune într'un articol, florile sunt nişte daruri dragi ale primăverii. Ca la vederea unor prieteni de o şchioa­pă, fragili şi îmbujoraţi, M. S. se bucură, se apleacă şi-i mângâie. Un răzor de trandafiri albi atra­ge repede atenta regală. M. S. se opreşte lângă un mândru tranda­talele de catifea roşie e întâlnit de Al. Sa cu drag, căci nu l-a mai vă­zut dela Balcic şi dela Copăceni. D. Pamfil Şeicaru, care conduce pe Al. Sa, prezintă trandafirul, că­ruia M. S. Regele i-a dat numele său. Pe un perete se văd planurile unei grădini, care interesează pe M. Sa. — Avem de gând să înfiinţăm, după planurile acestea, un Rosa­rium, în parcul Naţional. Va fi o şcoală a trandafirilor. — Aş fi bucuroasă să-mi rezervi o parcelă. . — Şi A. S. Prinţul Niculae îşi are parcela Sa răspunde d. Şeica­ru. — O să fim rivali, surâde Re­gina. Cei cari cu migala lor, cu tru­dă şi cu dragostea necesară flori­lor, au făcut M. Sale Regina bu­curia de a-şi reaminti castelul şi copilăria de la Basile, înconjurate de trandafiri,­­ au fost prezentate pe rând de către preşedintele lor. M. Sa­l’a întreţinut câteva minu­te cu horticultorii prezenţi apoi vizita a luat sfârşit. Seara după vizita regală, expo­ziţia de trandafiri, care a cunoş­­tit cu obrajii albi şi-l priveşte cu cât un atât de franc succes, a fost dragoste. D-na Simboteanu (pri- închisă­­re ce cere o îngrijire puţin preten­ţioasă, odată plantată roza ne scu­teşte de cheltuiala replantării cel puţin 10 ani; iată de ce ea nu tre­bue să lipsească de nicăeri; frumo­sul ei dă viaţă pretutindeni unde o punem pe zidul casei, la sate pe şcoli şi primării această floare va trebui să împodobească priv­­doarele şi porţile ca să găsim fi­del sensul proverbului românesc, cine are floarea la casa lui o are şi în suflet. De aceia această expoziţie a­­dânc înţeleasă de public, prima de acest gen în ţara noastră e bine venită. Trebue însă să recunoaş­tem că iniţiativa luată de organiza­tori e mai mult decât temerară. A primi de la Timişoara din nordul Ardealului şi al Moldovei, dela su­te de kilometri, zeci de mii de bu­căţi, ambalate în lăzi şi trasporta­ Bujor Prahova. Pepiniera­te pe calea ferată în condiţiuni Războeni Turda. S. Regina Iv­aria vizitează expoziţia de trandafiri AR­OL I! No. 3000© PAOINI MSI3 Miercuri 16 Iunie 1006 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Palatul Nifon str. Doamnei­­, et. I , Redacţia 3-4088, Administraţia 3-4088 TELEFON :­­ Secretariatul şi Provincia . . 3-4084­­ Cabinetul directorului . . . 3-4080 ABONAMENTE: Lei 700 pe an; 350 pe 6 luni; 200 pe 3 luni; pentru bănci, instituţiuni si administraţii publice: lei 1000 anual; pentru străinătate: lei 1700 pe an ; 900 pe 6 luni; 500 pe 3 luni. Abonamentele încep la 1 şi 15 ale lunei. Taxa poştală plătită in numerar conf. ord Dir. Generale:R T. T. nr. 55740/929 Semnificaţia expoziţiei Expoziţia de tradafiri organi­zată în sala „ARTA” în zilele de 5, 6 şi 7 Iunie de Asociaţia Na­ţională de Horticultura din Româ­nia a avut un succes mai presus de orice laudă. Interesul regal cât şi acel arătat de marele public, dovedeşte cu prisosinţă, că trandafirul aşa cum îl vedem sub prezentarea lui mo­destă ca răsură pe câmpiile şi pă­durile noastre de milenii de ani, creşte astăzi nu numai ca floare înobilată în grădini dar şi în su­fletele noastre în mii de varietăţi, una mai gingaşe, mai suavă şi mai plină de pitoresc decât alta. Acest interes e o dovadă că Românul poartă în suflet patima florilor, iar această patimă e un reflex al firei lui blânde. Trandafirul, nu mai lipseşte azi din nicio casă, el a ajuns podoaba grădinilor estetic gospodărite. Viata noastră e strâns legată de natură pe care trebue nu numai s’o iubim dar s’o cultivăm pentru ca Dorinţa­­lui Blunn, pentru pace şi dezarmare coincide cu dorinţa d-lui Hitler BERLIN, 7 (Rador). — Toate ziarele reproduc, în primele pa­gini, declaraţia guvernului Blum­. Presa publică dări de seamă a­mănunţite despre şedinţa Camerei, insistând asupra incidentelor şi pa­­sagiil­or referitoare la politica ex­ternă. „Declaraţiile d-lui Blum­ cu pri­vire la politica externă, scrie „Voel­­kischer Beobachter”, sunt remar­cabile prin claritatea lor. Noul prim ministru a afirmat între altele că Franţa doreşte pacea cu toate na­ţiunile lumii. Fără îndoială, este vorba de pacea indivizibilă, potri­vit formulei franceze. Numeroasele discursuri ale Fuehrerului îngădue să credem că noul guvern francez cunoaşte voinţa de pace care însu­fleţeşte guvernul Reichului şi între­gul popor german. Aceeaşi voinţă de pace, fără gânduri ascunse, cre­dem că o putem constata şi în de­claraţiile făcute ori de d. Blum”. „Deutsche Allgemeine Zeitung”, comentând propunerile de dezar­mare, de limitare şi de control al înarmărilor, cuprinse în declaraţia guvernului francez, reaminteşte că „în toate discursurile sale, Fuehre­rul se declară dispus să colaboreze în mod sincer la limitarea înarma­rilor”. Meeting- ul de aviaţie de la Someşeni CLUJ. 7.­­ Astăzi după amiază pe aeroportul de la Someşeni, a a­­vut loc un mare meeting de avia­ţie organizat de Aeroclubul Regal Român. Deşi pe un timp nefavorabil a a­­sistat un public numeros. Am remarcat în numeroasa asis­tentă şi prezenţa d-nii Al­ .Vaida- Voevod. Piloţii Bâzu Cantacuzino, Prin­cipesa Marina Ştirbey, Şuţu şi Co­sim, au executat exerciţii de acro­baţie. O impresie deosebită au produs acrobaţiile d-lui Bâzu Cantacuzino care au stârnit aplauze generale. Acelaşi program se va desfăşura mâine şi la Tg. Mureş. Tragicul sfârşit al unei servitoare la Călăraşi CALARAŞI, 7. — In oraşul nostru s’a întâmplat o nenorocire, care a costat viaţa unei femei. In casele d-lui maior Dinu Rătescu, de pe str. I. G Duca, rămăseseră pentru me­naj soldatul de ordonanţă Balaricea D-tru şi servitoarea Maria, în vârstă de 18 ani. La un moment dat, pe când ei se aflau pentru treburi în aceiaşi cameră, soldatul, umblând cu o armă de salon încărcată, arma s-a descărcat, lovind pe biata fată în cap. Imediat nenorocita a fost trans­portată la spital unde însă, a în­­cetat din viaţă. Criminalul a fost reţinut la poli­­ţie, unde primele cercetări au fost făcute de către d-nii comisari Şte­fan Buicliu şi N. Chirculescu. Ancheta, care se va face şi în pre­zenţa unui reprezentant al garni­zoanei, va avea de lămurit dacă la mijloc e vorba de o simplă impru­­denţă, sau de o crimă veritabilă. Un dejun pentru ziarişti străini D-l I. DRAGU, directorul presei din Ministerul Afacerilor Străine, a reunit Duminică 7 Iunie, la un de­jun la restaurantul Bragadiru, pe ziariştii cehoslovaci şi iugoslavi, precum şi pe ceilalţi ziarişti de peste hotare (francezi, englezi, etc­) veniţi la Bucureşti cu prile­jul serbărilor de la 6—8 iunie. După dejun, confraţii iugoslavi au mers să depună flori pe mor­mântul lui Constantin Miile, în semn de omagiu pentru acel care a fost unul din principalii înteme­ietori ai Micei înţelegeri a Presei. Sinuciderea unui pe­­lagros din Tutova BARLAD. — Locuitorul Gh. Scorpie, în vârstă de 56 ani, din Com. Epureni, suferea mai de multă vreme de pelagră. Din această cauză el s’a spân­zurat în casă, de o grindă a po­dului. Cadavrul a fost găsit de mem­brii familiei, cari au înştiinţat autorităţile. Necesitând bănueli parchetul­­ a autorizat înmormântarea. Congresul Căminelor Culturale şi al Şcolilor superioare ţărăneşti Cuvântarea Suveranului. Discursul d-lui prof. Dimitrie Gusti Fundaţia Culturală Regală „Prin­­cipele Carol” cu prilejul marilor ser­bări ale Restauraţiei a organizat in Bucureşti congresul căminelor cul­turale şi ale şcolilor ţărăneşti. In a­­cest scop fiecare cămin cultural şi-a trimes în Bucureşti delegaţii săi Congresul a avut loc la Teatrul Na­ţional, unde începând de la ora 9 dim , au început să se strângă con­­gresiştii sosiţi cu trenurile de dimi­neaţă. La ora 11 Majestatea Sa Regele Carol II şi-a făcut apariţia în sală, în uratele entuziaste ale congresiş­tilor, însoţit de d-nii: dr. C. Ange­­lescu, ministrul instrucţiunei, d. Gusti, directorul Fundaţiei Cultu­rale regale ,,Principele Carol“ şi per­sonalul Fundaţiei regale. Mai erau de faţă: d-na şi d-l Ion Mihalache, d-l Virgil Madgearu, d-l Adrian Maniu, d-l D. V. Toni, A­­postol Culea, Paul Prod­an, directo­rul Teatrului Naţional, C. N. Ifrim, din Fundaţia Principele Carol, Ion Marin Sadoveanu, Em. Bucuţa, H. H. Stahl, Stanciu Stoian, ş. a. A luat cel dintâi cuvântul d-l prof. Dimitrie Gusti, faptă a Majestăţii Voastre, pe care Regele nostru se poate rezema cu toa­tă încrederea. Nădăjduim că premie­rea celor 10 cămine să fie un îndemn viu pentru toate Căminel noastre ca să urmeze îndemnul dat de Majesta­tea Voastră c­u prilejul Congresului de anul trecut: ...„De a lupta cu toţii şi de a învinge in această mare bă­tălie, care este o bătălie de ridicare a Neamului, o bătălie de însănătoşire trupească şi sufletească a întregului popor al Majestăţii Voastre". Trimeşi ai Căminelor Culturale din toată ţara strigaţi împreună cu mine: „La mulţi şi norocoşi ani, Majestate". Congresul întreg în clipa înche­­erii discursului d-lui prof. Dim. Gusti isbucneşte în urale şi apoi cântă „Trăiască Regele“ salutând pe Majestatea Sa cu salutul roman* înfăptuiri­ i. prof. Dimitrie Gusti a citit a­­poi lista înfăptuirilor celor 20 de cămine culturale premiate de Fun­daţia Culturală Regală „Principele Carol“: Bucşeşti (Bacău), Râpile (Bacău), Bilciureşti (Dâmboviţa), Drăguşeni (Baia), Slobozia Pruncu­lui (Suceava), Călugăra (Bacău), Cârligele (R. Sărat), Păcheni Moş­­neni (Prahova) Pr. Ferdinand (Te­leorman), Lăpuşna (Ialomiţa), Po­­iana-Câmpina (Prahova), Chirnogi (Ilfov), Mausuron (Caliacra), Reşu (Năsăud), Plătăreşti (Cetatea AL LX­­­ITn dl aVn I Aonl­ai« (nolioprei 1 170 neşti (Ialomiţa), Cefa (Bihor), Mă­gura Ilvei (Năsăud), Spineni (Olt). Majestatea Sa a ascultat cu deo­sebită atenţie enumerarea în detaliu realizărilor acestor cămine cultu­rale. Dn­scursul d-lui prof. univ. Dimitrie Gusti D, prof. Gusti, director g-ral al Fundaţiei .Prin­cipele Carol’’ spune: SIRE, In aceste zile de bucurie pentru­­fard, cănd toate gândurile sunt la REC. E. Satul Românesc vrea să fie şi el faţă. Din 1.484 de locuri, unde Fundaţia Culturală Regală Princi­pele Carol a semănat cămine de lu­cru pentru îmbunătăţirea şi înfrumu­seţarea vieţii ţărăneşti, au pornit azi, trimeşi încoace, cu portul şi cu înde­letnicirile lor deosebite, dar cu acelaş suflet, ca să se închine Regelui, iată-i aci, de jur împrejur, pe alcătuitorii acestor mândre solii, veniţi să aducă iubire şi recunoştinţă, şi să ia acasă, pentru milioanele care-i aşteaptă, a­­mintirea acestei fărcă de pereche pri­velişti şi cuvântul prea înalt, cum se ia­ de la biserică anafurti in năframă. De anul trecut, de când pentru în­­tăia oară Căminele Culturale şi-au avut Ziua lor şi au fost în stare ast­fel să vorbească unei lumi întregi despre ceea ce urmăresc şi au ajuns, mişcarea noastră a mers mai depar­te cu paşi puternici. Fericit a fost gândul Majestăţii Sale, încă de acum 15 ani, pe care-i sărbătorim astăzi, din acel 1921, când, Principe Moş­tenitor fiind, a hotărît să înfiinţeze Fundaţia Culturală Principele Ca­rol, anume ca să lucreze la sate şi pentru ţărani; fericit gând şi plin de roade, cum putem să-i judecăm mai ales acum, după fapte. Dacă socotim numai 1.000 de suflete de fiecare din cele 1.484 de sate unde sunt Cămine Culturale, ne aflăm deodată în faţa a aproape unui mi­­lion şi jumătate de oameni, cari se bucură de binefacerile unei noui îndrumări. Avem o deosebită mulţumire să vedem că cea mai mare creştere a Căminelor este datorită faptului a­­lipirii la Fundaţia Maestăţii Voas­­tre a Căminelor din Basarabia, care formează cea dintâi Regională a noastră, şi care, datorită bunăvoin­ţei Maestăţii Voastre, are putinţe deosebit de mari de a lucra, adăpos­tită fiind în Palatul Pronin, donat de Maestatea Voastră şi înzestrată şi cu putinţa de a-şi continua ve­chea publicaţie „Cuvântul Moldove­­nesc“. Deşi scopurile Fundaţiei Cultu­rale Principele Carol rămân ace­leaşi, mijloacele pentru ajungerea lor se îmbogăţesc necontenit şi um­plu de atâtea ori viaţa noastră de lucruri neprevăzute şi minunate De acum doi ani am trimes la sate, prin îndemnul Maestăţii Sale, echipe Studenţeşti care au încercat un nou fel de lucru. Ne aflăm as­tăzi în preajma organizării celei de a treia campanie de muncă cultu­­rală la sate prin asemenea echipe, care va avea loc cel puţin în cele 26 de sate în care am lucrat şi anul trecut şi la acestea se adaugă, spre marea noastră bucurie, foarte multe Echipe Voluntare. încununarea, pentru toţi ochii, chiar şi cei mai necredincioşi a a­­cestui nou fel de lucru, a fost Mu­zeul Satului Românesc, aşezat pen­tru totdeauna în plin Bucureşti. Anul acesta am crezut că suntem destul de pregătiţi ca să începem ceva nou şi am înfiinţat la Poiana­ Câmpinei din Prahova întâia Şcoală Ţărănească, căreia i-au urmat cursuri făcute de către Căminele noastre Culturale. In urmărirea aceleiaş ţinte Fun­daţia Culturală Principele Carol şi-a dus mai departe şi activitatea ei de publicare a cărţii potrivite pentru sate. Numărul volumelor se ridică astăzi la 16, răspândite în toată ţa­ra într’un total de 70.000 de exem­plare. Iar revista noastră „Căminul Cultural“ continuă a se răspândi în 24.000 de exemplare, după cum şi revista populară „Albina“ îşi păs­trează tirajul de 1.200.000 de exem­plare anual. In anul acesta am adăugat şi o activitate nouă, prin alcătuirea u­­nui Film documentar cu privire la viaţa unui sat românesc. Atât munca echipelor studenţeşti, cât şi aceea a şcolilor ţărăneşti, pu­blicaţii, film, muzee, etc., năzuesc in cele din urmă întărirea unităţilor noastre de luptă la sate, care rămân Căminele Culturale. La ele ne este gândul statornic, pentru că de la ele aşteptăm, acolo, în vatra de putere a ţării, marea îndreptare. Căminele Culturale au venit astăzi aci, ca să-şi desfăşoare steagurile alături de alte steaguri de bucurie, ca o măreaţă Cuvântarea unui sătean din satul Şanţ Săteanul T Grapini din satul Şanţ, a spus următoarele: Am ascultat cu multă băgare de seamă toate cele ce s’au arătat aci că s’au făcut, lucruri bune şi cu multă dragoste, pentru satele noas­­tre. Poate că nu le-aşi fi crezut dacă nu le-aşi fi văzut cu ochii mei, a­­colo în satul meu, Şanţul din jude­ţul Năsăud. Noi auzisem de multă vreme un zvon prin ţară, că s’au născut vre­muri noi şi de nădejde pentru noi sătenii. Iată de ce, mai mult ca o încercare, într’o bună zi din anul trecut, am cerut să ni se trimeată şi nouă o echipă de studenţi ai Mă­riei Tale. Ne-au venit şi trei luni de zile­­­am avut în mijlocul nos­tru. Ni s’a legat atuncia atât de mult sufletele de Fundaţia Măriei Tale, ca şi viaţa noastră toată de sufletul Măriei Tale, încât astăzi nici nu s’ar mai părea viaţă ade­vărată în sat, dacă n’ar fi’ toate cele bune făcută de echipă şi de Că­min: dispensar, şcoală ţărănească, cooperativă, satul curat şi cu şan­ţuri frumoase, gospodărie mai ridi­cată, organizaţia permilitară şi post militară, pe care suntem singurii din ţară care s-o avem. Astăzi ştim pe ce cale să umblăm ca să Întâlnim binele după care au trudit toţi moşii noştri. Calea aceas­ta este a muncii noastre, a săteni­lor, in Căminele noastre culturale, pentru mai multă sănătate, o mai bună gospodărie, o minte mai lumi­nată şi un suflet mai ridicat. Pe calea aceasta avem şi o călă­­uză bună de care suntem siguri că ne va duce la izbîndă. O urmăm de aceia fără şovăială: este Maestatea Sa Regele nostru (aplauze). Ne punem de aceia toată nădej­­dea noastră de români adevăraţi în strigătul acesta rupt din sufletul nostru al tuturora: Să trăiască Re­gele nostru! D. Constantin Păun, învăţător din corn. Bilciureşti (Dâmboviţa), şi se­cretar al Căminului cultural pre­­m­iat din acea comună, a citit o ini­­moasă poezie închinată Suveranului. Majestatea Sa a strâns călduros mâ­na atât săteanului Timoftei Gra­pini, cât şi d-lui Const. Păun. Cuvântarea M. S. Regelui Salutând astăzi cu deosebită bu­curie acest al doilea Congres al Că­­minurilor Culturale ale Fundaţiei „Principele Carol“, spun tuturora, din toată inima: Bine aţi venit. Această operă, care a isvorât din­­tr’un gând curat, un gând de a­­dâncă dragoste pentru poporul Meu, am marea bucurie de a vedea că a isbutit pe deplin. Dacă Fundaţia ,Principele Ca­­rol“ şi cu organele ei componente au putut să reuşească atât de strălu­cit, aceasta se datoreşte în primul rând sufletului şi dragostei acelora care au condus mişcarea­i şi care e­ra astăzi, în faţa tuturor, le aduc mulţumirile Mele cele mai calde şi cele mai vii — şi în al doilea rând faptului care a venit şi a ajutat a­­cestora, că opera pe care am între­­prins-o, nu a fost copiată, ci a fost o opera care a eşit d®n sufletul cu­rat românesc şi din nevoile pure ale satelor noastre (aplauze prelungite). Avem conştiinţa, acei cari am în­­drum­at şi cari lucrăm pentru desă­vârşirea acestei opere, că facem o operă care corespunde întru totul nevoilor noastre şi numai nevoilor noastre. Metoda poate să fie co­piată dar fapta şi lucrul nu, căci sunt ale noastre, isvorâte din ne­voile ţăranului român. Pe lângă aceste fapte fundamen­­tale, ceia ce ne-a ajutat să reuşim a fost şi dragul şi munca pe care au depus-o Căminele şi membrii lor. „ Mulţumind conducătorilor, trebue să mulţumim astăzi şi membrilor Căminelor pentru dragostea şi în­demnul pe care ni-l dau, ca să lu­­crăm tot mai puternic şi cu mai multă dragoste în folosul neamului românesc După ce veţi fi petrecut aceste zile în Capitala ţării şi vă veţi îna­­poia fiecare în colţul vostru, nădăj­­duesc că vă veţi întoarce cu sufle­tul înălţat şi cu o dragoste mai pu­ternică pentru această operă pur­­tând în toate colţurile Ţării Româ­neşti cuvântul Meu de dragoste. Aşa să dea Dumnezeu! Aşa să lu­craţi, cu spor şi dragoste, pentru înălţarea iubitei noastre Românii! Să trăiţi! Urale puternice au acoperit ulti­mele cuvinte. La ora 12, Majestatea Sa s’a re­tras, congresul urmând partea a doua de desbateri cele privitoare la Şcolile superioare ţărăneşti. Au citit dări de seamă d-nii Vasile Ilea, de­legatul „Astrei“, d-l Negură, delega­tul­ „Societăţii pentru Cultura ro­mână din Bucovina“, un ţăran elev al şcolii superioare ţărăneşti. D. Apostol Culea, a făcut refera­tul asupra şcolilor ţărăneşti, orga­nizată direct de Fundaţie şi preotul Gr­gore N. Popescu, referatul asa­ Răspunsul d-lui prof. Guşti pra şcolilor ţărăneşti din particulară. Tuturora le-a răspuns d. prof. Di­mitrie Gusti „După ce am ascultat expunerile ion legătură cu şcolile ţărăneşti experi­mentate până acum, cred că am ră­mas cu toţii cu părerea că ne afirm in faţa unei noui pedagogii şi a unui nou aşezământ pentru ridicarea vieţii satului. , O ţară de ţărani, cum este Româr­nia nu se putea să fie lipsită de o for­­mă de organizaţie culturală, unde să se dea o pregătire anume omului de la ţară stins legată de viaţa pe carte are s-o ducă în mediul lui şi de ceea­, ce aşteaptă Statul de la el. Această­ formă de organizaţie culturală s­tâ­­ndscut în sfârşit. Ea este şcoala ţără­nească. Instituţiile de cultură care au gândit-o şi au înfăptuit-o pot fi mulț­ţumite şi mândre. ■ Mulţumeşte soc. vAstra"-transilva­­nă, soc. pentru cultură din Bucovina precum şi d-lor V. Sassu, I. Mihala­­che şi V. Madgearu, pentru sprijinul acordat şcolilor ţărăneşti. Deasemeni mulţumeşte Camerelor de agricultură din Ploeşti, Craiova, Turnu-Măgurel­e, Arad şi Constanţa, Institutului Zoo­tehnic şi Institutului de cercetări fo­restiere. Ţara are nevoe de munca disciplinată şi rodnică a tuturor, ca să-şi găsească acea aşezare spiritua­lă şi economică pe care o caută de la războiu încoace. Şcoala ţărănească înlesneşte acest lucru celei mai pu­ternice, originale şi productive pă­turi de populaţie pe care o avem. Să plecăm de aici cu acest crez. Şcoala ţărănească va fi atunci un bun câşti­gat şi la adăpost de orişice valuri". A urmat apoi rularea filmului „Satul Şanţ“. După masă congre­­siştii au vizitat Muzeul Satului. D. dr. Schacht se duce Ba Sofia SOFIA 7 (Rador). — D. dr. Schacht, ministrul Economiei Reichului, va veni la Sofia, unde va rămâne două zile. Plecarea din Berlin a d-lui dr. Schacht a fost fixată pentru ziua de 15 iunie, iniția tWI _ ‘­3vă" .

Next