Curentul, ianuarie 1943 (Anul 16, nr. 5352-5372)

1943-01-11 / nr. 5352

1­ Luni II Ianuarie 1943 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­ Strada d­e­­ vedere Nr. 6 TELEFOANELE: Redacţia 3.27.53 Cab. directorului 4.84.47 Secretariatul 3.40.86 Ad­torul delegat 5.54.82 Secretarul gen. 4.84.40 Contab. şi depoz. 3.40.80 Redacţia politică 3.40.88 Abon. si publicit. 3.40.84 Redacția sportivi 3.27.53 Control gen. Exped 4.23.32 Provincia 4.89.28 Tipografia 4.84.48 Biroul comenzilor, Personalul, Contenciosul IMM Proprietar: „Curentul’­ S. A. R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/1938 Taxa poştală plătită în numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abonamente: anual 1200 lei; şase luni 600 lei; trei luni 350 lei Instituţii de stat şi particulare: două mii cinci sute lei anual COMUNICATUL OFICIAL GERMAN Misemen resaw neste 101 mire caucaz şi Don, la Stalingrad şi în regiunea Donului­ O puternică operaţiune de şoc a dat peste cap poziţia inamică pe o lărgime considerabilă la nord-vest de Livny BERLIN, 9. (Rador). — De la cartie­rul general al Fuehrerului, înaltul co­mandament al forţelor armate germa­ne comunică . Intre Caucaz şi Don, la Stalingrad şi în regiunea Donului continuă luptele grele. Sovieticii, care a­tacă cu înverşunare, au fost respinşi peste tot. Trupele germane, care au trecut imediat la con­traatac în multe locuri, au pricinuit inamicului­­m­ari pierderi sângeroase şi au nimicit numeroase materiale de război. Un grup de forţe inamic în­cercuit a fost nimicit. Au fost distruse 18 care blin­date. Forţe aeriene de bombardament şi de luptă din apropiere au inter­venit cu succes în luptele de apăra­re şi au împrăştiat coloane inamice motorizate şi de cavalerie, precum şi pregătiri de atac. O puternica operaţiune fie şoc a noastră la nord­­vest de Iju­cny a dat peste cap poţi fi o inamică pe o lăr­gi­­­m­e considerabilă. Numeroase posturi de luptă, au fost distruse, iar ocupanţii nimiciţi. Punctul de sprijin Ve­l­iki-Luki s'a menţinut cu liki-ljukii s’a menţinut cu dârzenie împotriva, unor violente atacuri inamice. Aruncând în luptă oameni fără să ţină seamă de pierderi şi chel­tuind mari cantităţi de material, so­vieticii şi-au continuat atacul lor la sud-est de lacul Um­en. După dis­trugerea a 21 de tancuri, inamicul s-a oprit, rămânând sub focul de­fensiv nimicitor. Bombardarea oraşului şi a por­tului Murmansk a fost continuată metodic, cu care prilej au fost pri­cinuite incendii întinse, iar un va­por de comerţ a fost grav avariat. In toată regiunea de luptă afri­cană s’a semnalat ieri numai activi­tate de luptă redusă. In Libia, formaţiuni de avioane de luptă din apropiere au nimicit numeroase care de luptă britanice şi autocamioane. Avioane de vânătoare germane au duhorit deasupra Africei de nord 21 de avioane inamice, iar ar­tileria antiaeriană alte două. Avioane britanice au atacat noap­tea trecută mai multe localităţi din Germania de vest. Populaţia a a­­vut pierder. Au fost duhorite 6 a­­vioane. Atacurile de zi, efectuate de a­­vioane germane de luptă rapide, au fost continuate, împotriva Angliei meridionale. In regiunea Kakin, escadrile de vânătoare germane au zărit o for­maţie de avioane de bombardament inamică însoţite de avioane de vână­toare cu două motoare. In lupta aeriană ce a urmat şi în urmăriri, avioanele de vânătoare germane au doborit, cu o singură pierdere proprie, 12 avioane inamice, printre care mai multe avioane de bombardament „Boston". In sectorul nordic al frontului tu­­nisian, a fost silită să dea lupta o puternică formație mixtă inamică fiind doborîte două avioane inamice. Cinci avioane de bombardament cu patru motoare şi mai multe avioane de vânătoare s’au întors din drum după ce fuseseră atinse în mai m­ul­­te rânduri. In cursul după amiezii o formaţie de avioane de vânătoare „Messer Schmidt" a doborât de la mare înalţi­me, în partea de sus a frontului, un avion de vânătoare inamic cu două motoare care sbura izolat. Avionul a luat foc. Intr’un alt loc, alte trei­ avioane de vânătoare inamice au fost încon­jurate de avioane de vânătoare ger­mane și doborîte. In cursul apărării împotriva unui avion de distrugere de tipul „Beau fighter“, avioane de vânătoare ger­­mane, care s’a ridicat imediat în văzduh, au obţinut mai multe lovi­­turi în plin atingând carlinga şi ari­pile avionului. Avionul a aruncat bară de cauciuc, care ardea şi s’a îndepărtat lăsând în urma lui un fum gros. Cu cele trei avioane doborîte un deşert la sud de Syria Mare şi cu cele două avioane doborîte de art­ile­ria antiaeriană inamicul a pierdut Vineri pe frontul nord-african 23 de avioane. Bolşevicii suferă pierderi enorme la toate sectoarele active de luptă Se dau următoarele amănunte cu privire la situaţia militară de pe frontul de răsărit: Deşi situaţia atmosferică s-a înrău­tăţit în aproape toate sectoarele frontului de răsărit, luptele grele au continuat fără a-şi pierde caracterul lor înverşunat. Aceste lupte au pricinuit bolşevici­lor noui pierderi sângeroase şi de ma­terial de război. Şi Vineri ei au pierdut, în afară de un numeros material de război, peste 100 de tancuri. Trupele germane şi-au văzut con­traatacurile lor încoronate de succes deosebit în sectorul dintre Volga şi Don, în marele cot al Donului şi în apropiere de Veliki Luki, unde ele au putut câştiga in parte un teren apreciabil. In vreme ce viscolele au împiedi­cat orice activitate de luptă pe înăl­ţimile Caucazului, trupe motorizate germane, ca şi formaţiuni blindate, au efectuat în sectorul Terek după mai multe zadarnice încercări de a­­tac bolşevice, un contraatac masiv, în cursul căruia o formaţie blindată so­vietică a fost risipită şi 15 tancuri de tipul T 34 au fost distruse. In apropiere de Stalingrad, puter­nice atacuri sovietice, susţinute de tancuri, au dat greş, după lupte în­verşunate la nord-vest de oraş. O străpungere neînsemnată a linii­lor germane a fost imediat izolată. Forţele inamice au fost încercuite şi nimicite. Numeroase atacuri masive bolşevi­ce între Volga şi Don, atacuri care au fost efectuate în parte cu spriji­nul unor puternice formaţiuni blin­date, au costat pe sovietici pierderi în oameni şi în material de război excepţional de grele. In cursul uni contraatac efectuat de formaţiuni blindate germane, trei batalioane de vânători sovietici, care au fost trimise pe linia de luptă, au nimerit în focul încrucişat al armelor grele germane şi au fost decimate, cu excepţia câtorva prizonieri. In cursul unei încercări făcute de tancuri bolşevice de a veni în ajuto­rul batalioanelor de vânători prin­­tr’un atac de flanc, bolşevicii au pierdut 18 care de luptă. Câteva localităţi apărate cu înver­şunare au trecut de mai multe ori d într’o mână într’alta, dar spre sea­ră ele au rămas în mâinile trupelor germane. Forţe blindate germane au izolat a­proape complet o săgeată sovietică şi au tăiat comunicaţiile forţelor bolşe­vice aflate în punga formată, a căror nimicire este în curs. BERLIN, 9. (Rador). —Nouile mari succese ale avioanelor germane de vânătoare pe frontul tunisian cu care prilej au fost doborîte 21 a­­vioane inamice, după cum a anunţat comunicatul german de Sâmbătă, au fost obţinute în cursul zilei de 8 ia­nuarie cu prilejul luptelor cu for­ţele aviatice inamice. ttt Comunicatul oficial finlandez HELSINKI, 9 (Rador). — Comuni­catul militar finlandez anunţă : In regiunea Canalului Mării Albe şi în partea de su­d a frontului de ră­sărit, vie activitate de recunoaştere, în cursul căreia au fost respinse ac­ţiunile unor detaşamente de recunoaş­tere inamice de 30 până la 60 de oa­meni, sprijinite de artilerie și de a­­runcătoare de granate. Comunicatul oficial italian Luptele locale din Africa de Nord încununate de succes pentru trupele Axei germani au doborit 21 de apa-ROMA, 9 (Rador). — Comunicatul oficial nr. 959, dat de cartierul gene­ral al forțelor armate italiene, are ur­mătorul cuprins : Pe frontul Siriei și Tunisiei, cioc­niri de patrule »i au terminat în fa­voarea noastră. Aviaţia Axei a desfăşurat o activi­tate intensă. In Libia, concentrări de tancuri şi vehicule motorizate au fost atacate, cu rezultate vizibile, de către esca­drilele noastre de luptă, iar in lupte vii deasupra Libiei şi Tunisiei, avia­torii rute. In cursul bombardamentelor aerie­ne inamice contra centrelor urbane din Africa de Nord, artileria noastră antiaeriană a doborit 2 avioane. Noui atacuri au fost date contra in­sulei Lampedusa. Nu se semnalează nicio stricăciune serioasă și nicio vic­timă. Unul din submarinele noastre nu s’a înapoiat la bază. După ştiri din isvor inamic, mare parte din membrii echipajului au fost luaţi prizonieri Americanii au avut în Tun­sia pierderi de tancuri extraordinar de grave BERLIN 9 (Rador). — Cu pri­lejul­ luptelor date pentru impor­tantul nod de cale ferată Tebur­­ba din Tunisia, cucerit de trupe­le germane şi italiene, americanii au avut pierderi de tancuri ex­traordinar de grave. O singură secţiune a unui re­giment german de tancuri a dis­trus sau capturat în interval de 11 zile 100 de tancuri americane, dintre care multe erau tancuri grele de tipurile ra„ Lee“, ,M 4“ şi „Gene- Decăzuţi din naţionalita­tea norvegiană OSLO, 9. (Rador).— Coresponden­tul agenţiei D. N. R. comunică: Ministerul de interne anu­nţă, că 122 de persoane, aflate în străină­tate, au fost decăzute din naţionali­tatea norvegiană, iar bunurile lor au fost confiscate de stat. P© frontul german la mare îngh­ețată a Nordului, Destroenirea u­nei șosele. (Ph. Ho.). Colonelul Radu Korne decorat cu Crucea de Cavaler a ordinului Crucea de Fier înălţat la gradul de General de Brigadă pentru merite excepţionale pe câmpul de luptă. (S. M. P.-Bagdasar M.). i­a Ordinului Serviciul Credincios MIHAI I, Prin graţia lui Dumnezeu şi voin­ţa naţională, Rege al României, La toţi de faţă şi viitori sănătate . Asupra raportului d-lui Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, cu nr. 350.068 din 1943, Am decretat şi decretăm: ART. I. — Numim mem­bru al Ordinului „Servi­­­ciul Credincios“, în gra­dul de „Mare Cruce“ pe d. prof. Mihai A. Antone­scu, vice -­preşedinte şi preşedinte ad interim al Consiliului de miniştri. ART. II.­­ D. Mareşal Ion Antonescu, Conducă­torul Statului, este în­sărcinat cu executarea a­cestui decret. Dat în București la 1 Ianuarie 1943. MIHAI Raportul d-lui Mareşal Antonescu SIRE, Majestatea Voastră a binevoit a conferi din proprie iniţiativă Or­dinul „Serviciul Credincios", în gradul de Mare Cruce, d-lui prof. Mihai Antonescu, vice-preşedinte şi preşedinte ad-interim al Consiliu­lui de miniştri. De la 6 Septembrie 1940 şi până azi am avut în prof. Mihai Anto­nescu, un colaborator vrednic de grelele timpuri prin care trecem. Tare în faţa încercărilor, hotă­­rît în luarea marilor deciziuni, în­­sufleţit de un patriotism fanatic, Mihai Antonescu a muncit zi şi noapte cu competinţă şi energie la cârmuirea treburilor publice, pur­tând în lipsa mea, întreaga răs­pundere a guvernului ca președinte ad-interim al Consiliului, în tim­pul unui război greu, şi stând a­­lături de mine straje în jurul Tro­nului, în apărarea marilor interese ale Neamului, pentru a urzi, Sire, cel mai glorios fir al Istoriei noas­tre şi a pregăti Majestăţii Voastre o lungă şi mare domnie. Ca ministru al afacerilor străine, a înfăţişat întotdeauna cu demni­tate şi fermitate interesele Neamu­lui, ştergând o pagină de deso­­noare scrisă de alţii care l-au pre­cedat şi ocrotind demn drepturile Românilor de pretutindeni. De asemenea prin acţiunea di­plomatică ce a desfăşurat, în curs de un an, a isbutit să lege relaţii noi şi să adâncească prietenii mai vechi, înfăţişând cu toată tăria po­litica externă pe care se reazămă azi Ţara noastră. Ca ministru al Propagandei Na­­ionale s’a străduit să însufleţească credinţa Neamului in el însuşi, In datina strămoşească, în Monarhie, în biserică, în muncă şi onoare, «când cultul armatei şi al respec­tului ce se cuvine ostaşilor. Iar ca vice-preşedinte al Consi­liului, a prezidat nenumărate con­silii de miniştri, a îndrumat şi con­trolat acţiunea de aprovizionare şi de reorganizare economică a ţării, precum şi strădania guvernului de sprijini producţia, fiind în ace­­laş timp iniţiatorul reformelor ad­ministrative ale ţării şi autorul principalelor legi de organizare. Intr’un cuvânt a vegheat şi îndru­mat întreaga activitate legislativă a Statului. Meritele sale deosebite, patrio­tismul şi strădaniile sale fără o­­dihnă, care sunt astăzi unanim re­cunoscute, am convingerea fermă că vor fi răsplătite de poporul nostru. Cinstirea pe care Majestatea Voastră a hotărât să o facă din proprie iniţiativă prof. Mihai An­tonescu, mi-a dat prilejul să arăt şi Majestăţii Voastre şi Ţării, me­ritele sale închinate zi şi noapte Tronului, ţării, armatei şi mie. Supun Majestăţii Voastre, aţi alăturat, spre semnătură, decretul de decorare. Sunt al Ţării şi al Majestăţii Voastre, prea plecat şi prea supus servitor ANTONESCU Mareşal al României Şi Conducătorul Statului D. PROF. MIHAI ANTONESCU Cutremur de pământ în­registrat de observato­­rul din Capitală In ziua de 9 ianuarie 1943 la ora 1,57 minute şi 52 secunde, aparatele seis­­mografice ale observatorului din Bucureşti, au înregistrat un cutremur de pământ al cărui epicentru este si­tuat la o distanţă de 5-600 km. Un nou cutremur în Anatolia de răsărit ISTANBUL 9 (Rador). — Un cutremur de pământ a fost înre­gistrat în Anatolia de răsărit. Lipsesc amănunte. Acte relative la origina familiilor vor fi puse în Germania în adăpostu­rile subterane BERLIN, 9. (Rador). — De comun acord cu ministrul Reichului pentru chestiumiile eclesiastice, ministrul jus­tiţiei şi ministrul Recihului au luat­ măsurile indicate pentru apărarea, in măsura posibilităţilor, împotriva bom­bardamentelor şi incendiilor, a vechi­lor acte sau a altor documente rela­tive la origina familiilor sau a rasei. Actele şi documentele în chestiune vor fi aşezate în adăposturi subterane, în pivniţe sau în camere blindate, pentru a fi ferite de eventuale strică­ciunii. VICTOR DELEU de P. NEMOIANU Este al treilea an când „Uniunea foştilor Voluntari din războiul pen­tru întregirea neamului” vine să cin­stească memoria aceluia care a fost VICTOR DELEU, preşedinte neîntre­rupt al ei, de la înjghebare şi până în clipa morţii sale. Ani de an, acest act creştinesc constituie pentru foştii voluntari un prilej de adânci reflec­ţii şi de evocare a unor amintiri scumpe inimilor noastre. L-am cunoscut pe Victor Deleu în luna Decembre 1916, la Darniţa de lângă Kiev, fiind „senior” al coloniei de voluntari şi când se trudea, cu răbdare angelică şi fără odihnă, să potolească, prin duhul blândeţii şi prin persuaziuni individuale, elanul sau criticismul camarazilor săi mai tineri sau mai zvăpăiaţi. Acesta a fost mai ales rostul lui vizibil la Dar­­niţa, la Kiev, la Iaşi, la Cluj, ca şi la congresele internaţionale ale foştilor luptători, cuvântul lui chibzuit şi măsurat reuşind pretutindeni să se facă respectat şi ascultat, cec­­­e a determinat şi linia de condu­dă a Uniunii Foştilor Voluntari pe care o prezida. Dar respectarea cuvântului cuiva nu înseamnă şi adeziunea sufletească. Mai ales după participarea la con­gresele internaţionale a foştilor lup­tători, delegaţii noştri, relatând im­portanţa ce o au foştii voluntari în alte ţări, Victor Deleu trebuia să facă alte şi stăruitoare sforţări pen­tru potolirea spiritelor agitate. După scurgerea unui sfert de veac întreg ne punem întrebarea : dacă a­­ceastă continuă potolire a elanului unei generaţii a fost nemerită, sau nu ?... Pentru a putea răspunde la a­­ceastă întrebare, va trebui să fac o paranteză şi să povestesc o întâm­plare a mea cu un ţăran din Banat, fost voluntare şi el. Aflându-mă acum vreo douăzeci de ani şi mai bine în administraţia de Stat, am chemat la mine pe ţăra­nul Grigorie Careba din Valea Al­­măjului şi i-am oferit, pe motivul că fusese voluntar in Armata Română şi că era om sărac, un post de agent in satul lui. Dar, spre marea mea mi­rare, Grigore Careba m’a refuzat, re­comandând în acest post pe un alt consătean al său, tată a patru copii. Cât privea greutăţile lui de train, el mi-a mărturisit că, atunci când s’a Înscris voluntar la război, el ştia că va avea o viaţă grea până la adânci bătrâneţe şi deci, el nu are nici un drept să se plângă... Aceasta fiind concepţia despre vo­luntariat a celor mulţi şi anonimi, desigur, Victor Deleu nu putea să lase ca balanţa judecăţii sale să în­cline mai mult spre camarazii săi ci­tadini, ale căror preocupări, sub in­fluenţa mediului în care trăiau, nu odată sufereau regretabile deformări. In felul acesta s’a scurs un sfert de veac întreg în care, despre generaţia foştilor voluntari ardeleni, bănăţeni şi bucovineni nu s’a vorbit decât doar în surdină, mai mult pentru a se fixa un fapt istoric, lipsit însă de orice semnificaţie sau consecinţe. Re­prezentanţii şi morţii ei nu sunt po­meniţi decât în familia Uniunii Fo­ştilor Voluntari şi care, din an în an devine tot mai mică. Ca mâine, va dispărea şi ea, iar amintirea lui De­leu, ca şi a noastră a tuturora, se vo­ refugia în pomelnicul familiei fiecă­ruia, până când uitarea implacabilă ne va scoate şi de acolo. Dar în Cartea Neamului nu se poate să nu stea odată scris, că ge­neraţia foştilor voluntari, care a lup­tat cu tot elanul ei tineresc pentru Unire, n’a cerut nimic şi nu i s a dat nimic. Şi bine a fost aşa, căci ea a luptat pentru un mare ideal şi pentru care nu putea fi răsplătită material. Şi poate că, târziu de tot, când viaţa noastră naţională va scăpa de pri­mejdia păgână de la Răsărit şi urma­şii noştri îşi vor relua viaţa lor nor­mală şi omenească, se va găsi vreun cercetător care să disece şi zestrea sufletească a acestei generaţii trecută sub tăcere şi care să reconfirme ade­vărul că : „oamenii de treabă, uitaţi, au făcut o lume pentru noi”... Până atunci insă, foştii voluntari in viaţă trebuie să îmbrace din nou uniforma de ostaş, iar ceia ce nu mai pot face aceasta, să lupte din plin cu sufletul până­ când visul tinereţe­­lor noastre nu va avea din nou trup. Până atunci, nici mortul cel mai de seamă al familiei foştilor voluntari, Victor Deleu nu se va putea odihni in ţărâna înstrăinată, ci veghează şi ne aşteaptă... TENSIUNEA ANGLO-AMERICANA din Africa de Nord Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin BERLIN, 9. — Alături de livneta­tea poliică, manifestată între englezi şi americani pe chestiunea Africei de Nord, se face tot mai vădită, pe tă­­rim militar, neînţelegerea în ce pri­veşte acţiunea de războiu propriu zisă. Pe zi ce trece se înregistrează tot mai multe observaţii critice în presa engleză, observaţii ce pornesc de la constatarea că puterile Axei şi­­au asigurat în Tunisia poziţii exce­lente cari, în cazul că vor fi conso­lidat­e mai departe, vor pune forţe­lor anglo­ americane probleme de cele mai serioase. Critica exercitată de englezi tinde să stab leased cine anume poartă răs­punderea pentru această desfăşurare nefavorabilă a lucrurilor. Se acuză în chip deschis şi cu surprinzătoare agresivitate unele organe politice şi militare din Statele Unite, arătăndu­­se că lor le revine vina de a fi dus la o situaţie în cadrul căreia succe­sul militar al Axei este incontestabil. Aşa de p­ldă in revista engleză „Ti­me and Tide’’ se arată că, în urma situaţiei politice neliniştite, cremate prin recunoaşterea lui Darlan, armata s-a văzut în imposiblitate să se con­­centreze asupra msiunii în vederea căreia a fost trimisă în Africa de Nord. Dar şi pe tărâmul militar propriu zis, acţiunea din Africa de Nord — comandată după cum se ştie de ame­ricani — e criticată de ziarele en­gleze. Revista „Spectator“ reproşează comandamentului militar pasivitatea din Africa de Nord şi refuză catego­ric să admită drept scuză ivirea vre­mii rele. „News Chronicle" schiţează chiar un atac direct, declarând că, dacă cei răspunzători, adică genera­lul Eisenhower, care comandă trupe­le aliate din Africa de Nord, nu dau satisfacţie în unele privinţi, atunci trebuie să se procedeze la o schim­bare. Declaraţia aceasta din izvor englez arată limpede ce anume este în joc in conflictul dintre aliaţi, nu numai supremaţia politică a america­nilor, In Africa de Nord, ci şi cea Pe tărâm militar, căci aceasta din urmă ameninţă şi dăunează interesele po­litice. Nu e totuşi exclus ca Anglia să ai­bă şi motive reale de a fi nemulţu­mită cu realizările militare ale con­ducerii americane din Africa de Nord. Intr’adevăr şi din izvor german s'a subliniat că impresia lăsată de ame­ricani în Tunisia, în urma primelor intâlniri, n’a fost de fel deosebită şi că atât conducerea cât şi trupele a­­mericane nu par de calitate. Aprecie­rile germane sunt categorice în a­­ceastă privinţă, ele arătând că solda­tul american e în urma celui englez, care dispune de o experienţă de răz­boiu mai amplă. . Efectele tensiunii existente dintre englezi şi americani sunt, după toate aparenţele, atât de însemnate, încât presa engleză socoteşte neapărat ne­cesară o intervenţie personală a lui Churchill şi Roosevelt, pentru a sal­va situaţia din Africa. La Londra, s’au răspândit svonuri despre o ime­diată întâlnire a oamenilor de stat americani şi britanici. Părăsirea sistemului convoaielor ? In cercurile germane bine informa­te se vorbeşte despre o reformă a programului american de construcţii navale, care — după cum s-a mai anunţat, — urmează să schimbe va­sele de tip „Liberty" în vase mai ra­pide şi mai lungi cu posibilităţi mai mari de încărcare. Această schimbare e cauzată desigur de rideratele pier­deri ale inamicului, cari se înde­părtează tot mai mult de sistemul convoaielor pentru a pune în schimb în circulaţie vase, cari să navigheze în mod si­nguratec, fiind nave mai mari şi totodată mai repezi. Revenirea la deplina suveranitate chineză Declaraţiile de războiu ale guvt­r. (Continuare în pag. 9­ a) Așa arată un aerodrom român înaintat de pe frontul de răsărit, acoperit cu zăpadă și cu avionul in alarmă. (S. M. P.).

Next