Cutezătorii, 1988 (Anul 22, nr. 1-52)
1988-06-09 / nr. 23
înscriind pe steagul ei lozinca înlăturării feudalismului, a făuririi unităţii naţionale şi a cuceririi independenţei, Revoluţia de la 1848 a dezvoltat şi mai puternic conştiinţa de sine a poporului român, hotărîrea locuitorilor ţărilor române de a realiza unitatea naţională în cadrul frontierelor aceluiaşi stat. NICOLAE CEAUŞESCU DEL Revoluţia română din anul 1848 constituie un moment înălţător al istoriei noastre naţionale Marile ei idealuri au vibrat adine în inimile tuturor românilor, evidenţiind figuri ilustre de revoluţionari, ale căror patriotism, generozitate, nobleţe sufletească şi forţă de sacrificiu au intrat în legendă. Covîrşitor a fost însâ aportul maselor populare care s-au afirmat activ pe scena istoriei. Revoluţia de la 1848 a izvorît din condiţiile interne, ca urmare a nedreptăţilor şi asupririi îndurate de popor veacuri de-a rîn dul, dar prin conţinutul ei ca şi prin forţele sociale participante, se încadrează în procesul revoluţionar general care a zguduit, în зсеа „primăvară a popoarelor" Europa în anii premergători Deşi separaţi politic, de hotare nefireşti, românii s-au regăsit la 1848 într-un front comun generat de conştiinţa naţională devenită armă de luptă şi de încrederea că şi pentru români a răsărit soarele libertăţii şi al dreptăţii sociale Un rol de seamă în pregătirea ideologică a revoluţiei l-au avut o serie de remarcabili cărturari patrioţi şi luptători politici care prin opera lor au servit interesele şi aspiraţiile maselor largi populare. Literatul moldovean Alecu Russo, el însuşi unul dintre ei, îi numea ostaşi ai propăşirii“. Intre anii 1821 şi 1848 s-a accentuat lupta politică atit pe cale legală cit şi ilegala, presa jucind şi ea un rol de seamă in pregătirea măreţului eveniment. în Transilvania, la Lugoj, societatea secretă „Constituţia cerea realizarea unităţii naţionale sub forma unei republici, în Ţara Românească, I Cîmpineanu sintetiza intr-un proiect de Constituţie ţelurile partidei naţionale, iar în Moldova, la Minjina, casa lui Costache Negri a devenit locul de pelerinaj al tinerilor paşoptişti. La 1840, mişcarea condusa în Ţara Românească de D Filipescu, în care şi-a făcut ucenicia N. Bâlcescu se evidenţiază prin caracterul radical al programului ei, iar Societatea ..Frăţia'', organizată în 1843 de N. Bâlcescu. I. Ghica şi Cristian Tel!, la care a aderat şi C A. Rosetti, a cuprins in activitatea ei de propagandă întreaga ţară Programele revoluţiei burghezo-democratice din 1848 conţineau cerinţe aproape identice în toate provinciile româneşti — desfiinţarea obligaţiilor feudale, împroprietărirea ţăranilor (cu sau fără despăgubiri), desfiinţarea privilegiilor boiereşti sau nobiliare, egalitatea cetăţenilor în faţa legii, adunări legislative alese de popor libertatea întrunirilor, a tiparului, a presei şi accesul la învâţămînt. Ideile unirii şi ale independenţei naţionale reies şi ele cu pregnanţă Masele şi-au făcut din plin simţită prezenţa în revoluţie, contribuind la radicalizarea ei în viitoarea revoluţiei Evenimentele izbucnesc mai întîi în Moldova, Iaşul a devenit primul centru al revoluţiei. La 27 martie, peste 1 000 de cetăţeni întruniţi hotărăsc să înainteze domnitorului Mihail Sturdza ,petiţiunea-proclamaţiune redactata de poetul V. Alecsandr Deşi moderate, de teama unei intervenţii ţariste, cele 35 de articole înscrise în petiţie au fost respinse de domnitor, care a necut la înăbuşirea acţiunii. Aceasta nu a înspâimîntat miile de ţărani care s-au ridicat cu hotârîre la luptă împotriva boierilor şi a domnitorului, satele aflîndu-se „intr-o puternică stare de agitaţie" Departe de a se descuraja, fruntaşii revoluţionari M. Kogâlniceanu, V. Alecsandr, C. Negri, Al. Cuza, Al. Russo, G. Sion şi alţii, refugiaţi în celelalte ţâri române, au continuat lupta alături de fraţii iar Astfel, la Braşov, la 12 mai, au publicat unul din cele mai radicale programe revoluţionare, intitulat „Principiile noastre pentru reformarea patriei", în programul întocmit de M. Kogâlniceanu „Dorinţele partidei naţionale din Moldova" revendicarea unirii ocupă un loc central, fiind socotită „cheia botter fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional" „De ne-or frige, de ne-or fierbe, noi tot om mere la Blaj Aceasta era lozinca zecilor de mii de oameni care sfidînd in