Dimineaţa, iulie 1909 (Anul 6, nr. 1924-1954)
1909-07-22 / nr. 1945
Ami V.Nofim PUBLICITATEA. CON CREATĂ EXCLUSIV Agenție î <1 ® Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI Str.Haraceorgevici 13—Telefon Slf Birourile ziarului: Str. Sărindar No. ti cu un Cupon Gratuit APARE ZILNIC CU CELE DIN URMA ȘTIRI ALE NOPȚ TURBURĂRILE DIN BARCELONA Primele turburări din Spania au izbucnit în Barcelona, cum ar fi fost de așteptat de altfel. Port mare cu populație cosmopolită, oraș industrial cu mulți lucrători, Barcelona e focarul revoluționarilor spanioli. Ea are un lung trecut de turburări și de războaie civile. Barcelona separatistă, anarhista, socialistă, a jucat un rol special în toate luptele politice spaniole. In jurul primăriei s'au dat lupte crîncene. Barcelona : Primăria Congresul Esperantist Ziua lia Ședința de dimineață Vizitarea muzeului Aman.—Telegramele de aderare.—Telegramele trimise familiilor regale române, bulgare și sîrbe.—Cuvîntările Era de dimineață pe la orele 7 și jumătate, congresiștii, au vizitat muzeul Aman, , iar la orele 9 și jumătate s'au întrunit din nou, în sala Liedertafel, unde au continuat discuțiunile. La orele 10, d. Robin, declară ședința deschisă și citește mai multe telegrame trimise de grupurile esperantiste din țară, și din străinătate, prin cari fac cunoscut, că aderă cu totul la discursurile congresului. Se""da cuvântul d-lui Levi,președintele grupului esperantist de la Vatra Luminoasă din România. D-sa declară că i s’a făcut o deosebită atențiune cu delegația de a vorbi în numele orbilor de la Vatra Luminoasă. Mulțumește d-lui Robin pentru munca ce a depus-o pentru răspândirea acestei limbi între orbii de la Vatra Luminoasă. . Arată că regina a dat înalta sa proiecție dezvoltarea limbei esperantiste și are convingerea, ca această limbă este singura prin care orbii își pot exprima bucuriile și durerile lor. D. Newpoff, orb, trimis de regiunea" „Regina Bulgariei“ la Vatra Luminoasă, vorbește în esperanto, și spune că la venirea sa în Bucureștî, nu cunoștea decit limba bulgară Astăzi «să se poate înțelege ușor cu ceilalți frați de lucru și suferință și termină spunînd că esperanto pentru orbi este lumina lor sufletească și că toți orbii trebuesc a învăța această universală limbă. Bocijavá, secretarul societăței esperantiste sîrbești, spune că mișcarea esperantistă s-a făcut în Serbia în anul 1905, dar a dispărut după puțin timp în 1907, mișcarea a început din nou și de astă data a fost încoronată cu succes, căpătînd ca adept și pe proffesorul universitar Dragomir, Andronovici, și are convingerea că foarte curînd Serbia va număra foarte mulți adepți, prin faptul că această limbă a început să pătrundă printre lucrători. După propunerea societaței esperantiste sîrbeștî," d-sa propune că„ să intervină pe lângă academia esperantistă spre a face un dicționar esperantist. ___ ■ D.. Mantu i delegat al grupului „Nigra-Mara“ din Constanța,, a spus că, și în"Dobrogea există o mișcarei esperantistă destul de serioasă și că aceasta se datorește în mare parte grupului esperantist din București. D-sa. spune că este absolut necesar să preparăm de cu vreme tinerile generații cu cunoașterea acestei limbi și că în Constanța, a făcut chiar o încercare în acest scop, care a reușit, pe deplin, I. l’oposcu, tot din Dobrogea, de asemenea a vorbit asupra progresului făcut de limba esperantă în România. D. Miluță Simion, tipograf, a vorbit despre evoluțiunea tiparului din invențiunea lui pînă la timpul de față. A dat cîteva noțiuni asupra introducerea tiparului în Serbia și Bulgaria, și face o comparație între esperanto și arta tiparului, spunînd că ambele sînt internaționale. Primii factori cari sînt îndreptățiți a propaga limba, esperanto sunt profesorii și tipografii. Mulțumește , d-lui Budjevak sârb, care au format în Serbia primul curs de esperanto. D. Ghearteig, vorbind în numele societătei „Litera“ și în numele grupului „Verda Stela“ din Buftea aduce salutul de bună venire congresiștilor și speră ca cu ajutorul limbei esperanto va putea face cunoscut poezia populară romînească la toate popoarele. D. Robin a citit următoarele tegrame: M. S. Regelui Carol, Sinaia. Primul congres esperantist romînesc cu oaspeții săi ,bulgari și sîrbî, salută respectos pe regele acestei ospitaliere țări și, pînaiită maiestriei sale, exprimarea credincioaselor lor simtimînte. Esperantiștiî romînî, bulgarî și sîrbî, _ și. M. S. Regina Elisabeta, Sinaia. Primul congres esperantist român cu oaspeții săi bulgari și sîrbî, salută cu respect pe regina ospitalierei țări, pe glorioasa și iubita autoare, pe protejatoarea binefacerilor cari tind la binele și progresele omenireî. . Rominiî, sîrbii și bulgarii. M. S. Regelui Petru I al Serbiei Belgrad Primul congres esperantist român care are plăcerea de a vedea în mijlocul său, mulți oaspeți sîrbî și bulgari, respectus salută pe maiestatea,.voastră, și exprimă urările cele mai cordiale pentru progresul tarei amice și vecine. Trăiască Serbia și poporul sîrbesc, Romînii, sîrbii și bulgarii. M. S. Regelui Ferdinand al Bulgariei, Sofia Intîiul congres esperantist romînesc, care are plăcerea de a vedea în mijlocul lor și confrați bulgari veniți în corpore după congresul lor din Rusciuk, salută cu respect pe maiestatea voastră și exprimă cele mai cordiale urări pentru progresul neîncetat al națiunii amice și vecine. Trăiască Bulgaria, Trăiască regele Bulgarilor, Intîiul congres esperantist din România, Omlul Zamenhof, Varșovia Ție, care ai creiat limba neutră, pe care cu încetul am întrebuințat’o, pentru a formula uniunea intelectuală, a celor trei popoare vecine și alînee, dar despărțite prin deosebirea limbilor, noi esperantiștiî , romînî, sîrbî și bulgarî întrunit! în frumoaa 'ft.nmînieî-îți trimitem : exprimarea mulțumirea și stima Intîiul congres esperantist in Romînia Ședința de după amează Ședința s’a deschis la orele 3 și jumătate, sub președinția d-lui dr.Robin. Dr. Haralambieff, fostul președinte al lisei esperantiste din Bulgaria, descrie în limba esperanto, frumusețile orașului Tamsa pe care îl compară cu Neapole.‘ D-sa, este pentru înființarea unei ligi balcanice. Acest ideal, cu atît mai mult se poate realiza acuma, cu cît prin crearea limbei esperantiste, șovinismul național va dispare, de oare’ce ' limba care va predomina va fi cea esperanto. Toșkoi din Batac (Bulgaria), țăran, spune că stînd întro localitate unde cu greu străbate o cultură, a încercat să învețe o limbă străină, fie franceză sau germană, însă n’a reușit și auzind de limba esperanto, a început s'o învețe și după 4 luni a reușit să citească, să scrie și să corespondeze în esperanto. Arată importanța acestei limbi și spune că la el în comună chiar a făcut o mulțime de adepți ai limbei esprantiste. Dr. Robin a cetit mai multe telegrame primite din Bulgaria. Elst&rleff, într’o scurtă cuvîntare, arată entuziasmul cu care a fost îmbrățișată această limbă de toată lumea și crede că aceasta este limba viitorului, deoarece atît intelectualii cît și comercianții au nevoe să cunoască această limbă, spre a menține relațiunile între diferitele popoare. Este pentru formarea unei ligi esperantiste balcanice. Ianco Davidoff (Silistra), propune înființarea unei ligi esperantiste internaționale a comercianților. . D. Efsteiner, «a citit următoarele noastră deziderate ale congresului: 1) I)e a se introduce limba Esperanto în toate institutele orbilor; 2) Ca Academia esperantistă să înceapă alcătuirea dicționarului esperanto; 3) După propunerea soc, esperantiste române, se admite formarea linei esperantiste a popoarelor de la Dunăre; 4) Congresul primește invitarea făcută de soc, esperantistă sîrbă, de a se ține cellalt, congres al ligei esperantiste al popoarelor de la Dunăre, la Belgrad. 1>) Se admite constituirea ligei comercianților esperantiști din Balcani. Congresiștii au admis în unanimitate, prin furtunoase aplauze, tonic aceste puncte. In urmă se procede la alegerea comitetului Iigei esperantiste a popoarelor de la Dunăre. Congresul se termină printr’o rugăciune de Zamenhof, zisă de Soldănescu de la „Vatra luminoasă“. D. dr. Robin declară congresul închis. Astăzi la orele 8 dimineața, o parte din congresiști vor pleca în escursiune la Sinaia. — G. C. Asupra furtului din Galațî — Amănufire -GALAȚI, 20 Iulie. .— După cum am comunicat, prefectură de poliție a fost avizată că s’a furatd-șoarei Aristia Adamachi 100 de napoleoni pe cari îi avea într’un cufăr, la locuința sa din strada Egalităței No. 19. D. Constantin Mihăescu, locțiitorul șefului siguranței, însoțit de d. Ioan Altaii, agent special de siguranță, s’au dus la fața locului și au constatat că furtul s’a comis prin ajutorul unor chei potrivite. Deși bănuiala cădea asupra mai multora, cei de mai sus au stabilit ca autor al furtului pe soldatul ordonanță Mihai Ionescu din serviciul d-lui căpitan Lupașcu. Numitul a fost prins la Brăila de către agentul Pelin. El a fost adus în localitate și cercetat la brigada specială unde, a declarat că punga cu cei 100 de napoleoni se află in strada Romina, la locuința femeei Anica Constantinescu. Banii au fost găsiți, iar autorul furtului, întrucît e militar, a fost trimis la comănduirea pieței. . Cercetările conținu. — Ram. Sinuciderea bulev. Marna Ei’î la ora 3 după amiazi s’a sinucis la locuința sa, din bulevard elfii Maria No. 26, d-na Haffner, soția comisionarului Iaffner, trăgîndu-șî un foc de revolver în timp la stingă. Pentru a-șî aduce planul la îndeplinire, a pîndit momentul cînd toți al casei dorminti și s’a scoborît în pimniță unde și-a pus capăt vieței. La zgomotul detună turei, au alergat ai casei și vecinii,iar sinucigașa a fost găsită fără viață. Moartea i-a fost fulgerătoare. S’a anunțat circ. 21 din strada Olimp. Imediat a sosit, la fața locului de comisar Iliescu, însoțit de um subcomisar, care a anchetat cazul. Cauza care a îndemnat-or să facă acest pas disperat, este neurastenia. Dînsa suferea de mult timp de această boală și era în cura d-rilor Marinescu și Obreja. In ultimul timp însă boala se agravase și își exprima mereu dorința de-a muri..D-nia Haffner era o femee înaltă, voinică și foarte frumoasă. In urma sa, rămîn 2 fetițe, una .In vîstă de 7 ani, și alta de doi ani. Nu se știe încă dacă a lăsat vreo scrisoare. De la Parchet , Accidentul din comuna Militari. Douî băeți, Gh. Toma și Ion Manale, pe cînd alergau în goană călare pe câmp, au dat peste un bătrîn Emil Voicu, în vîrstă de 70 ani, trîntindu-1 jos și călcîndu-i fn picioarele cailor. In stare gravă a fost adus la spitalul Filantropia unde după puțin timp a sucombat. Crima din comuna Kiselef. Sătenii Ștefan Ionescu și Petcu Culea fiind la lucru la o mașină de treerat, s’au luat la ceartă care a degenerat în bătie. . Ștefan Ionescu înfuriat, peste măsură a luat un furcoi de fier și a lovit în cap pe Petcu Culea, atît de puternic încît acesta a căzut în nesimțire. A fost transportat imediat la spitalul din Oltenița. Sunt puține speranțe că va scăpa cu viață. Spargerea primăriei din comuna Bercenii-Bobreni. Niște răifăcători, rămași necunoscuți, au pătruns în localul primăriei Berceni- Dobrenî, prin spargerea ușei. După ce au răscolit toate saltarele, au dispărut, negăsind bani sau alte obiecte de valoare. Sinuciderea unui chelner.• Pe linia ferată București-Constanța aproape de „Puțul lui Crăciun“ a fost găsit cadavrul chelnerului Oprea. Acesta s’a sinucis trăgîndu-șî două locuri de revolver în cap. Asupra sinucigașului s’a găsit o scrisoare prin care spune că se sinucide din cauză că e persecutat de toți patronii. Cadavrul a fost transportat la morgă. --------nuaaț^s—« «prun. —--------- SOCIETĂȚI și ÎNTRUNIRI Biroul de plasare al Asociației Agenților Comerciali din Romiîia roagă pe d-ni comissionarî are au nevoie de agenți de piață activî să se adreseze numai biroului din strada Șelari No. 9 care stă la dispoziția d-lor un fond gratuit. . - lașii și tifosul de Dr. P. ZOSIN lașul nu piere ! — De cînd datează epidemia. — Ce s'a făcut pentru combaterea ei. — Care î situația Considerînd colectivitățile animale, și deci și pe cele omenești, ca niște organisme avînd condițiunile și legile lor anumite de naștere, desvoltare, înălțare și declin, ba și moarte, se înțelege ușor că și orașele pot fi asemuiți, cu niște organisme avînd condițiunile lor de evoluțiune, de, sănătate și de boală, ba chiar și de moarte, cum s'a întîmplat, într’un interval așa de scurt, cu Messina. In acest ințeles, al cărui caracter de compilativitate nu-i răpește nimic din realitatea unui adevăr ce -e impune. Iașii sunt un organism, sunt o vietate supusă, ca toate vietățile, unor anumite condițiuni și legi de viață. își în momentele de față, dacă ne luăm după-cele ce scriu jurnalele, lașii sunt pe stingere; o epidemie de tifos îngenunche vitalitatea acestei certăți, drept care s'a putut scrie despre Iași că" „un oraș care moare", închipuindu-și poate chiar gazetarul înfierbîntat în imaginație că în cronica următoare va scrie, tot cu privire la Iași bine-ințeles, că" „un oraș care a murit“. Se poate că' mă' înșel, căci gazetarii cari servesc astfel de vești publicului, în realitate nu caută decit să accentueze asupra primejdiei reale pe care o epidemie, ca acea de tifos, o prezintă, dînșii nu fac decit exagerează alarma, tocmai ca lumea să fie prevenită și să puc un zel deosebit, excesiv chiar, întru înlăturarea flagelului. Astfel își înțeleg dînșia datoria și caută s'o îndeplinească. Iașii: „un oraș care moare“ ! Nimic mai neadevărat, cînd e vorba mai ales să se atribue moartea lui tifosului. Dar se vede cît de colo că în această expresiune se amestecă și alte elemente, și alte considerațiuni Tifosul nu-î decît un prilej de punere în lumină a stîngerei economice și culturale a Iașilor, fapt ce continuu se trâmbițează, exagerînduse, iarăși realitatea. Ce șî zice gazetarul: Iașii cu starea lui economică și culturală merge prost,creștină, se vede pe zi ce trece cum se ofilește, cum se anemiază, curînd curind va intra in agonie, dacă acum a dat peste el tifosul, negreșit că se stinge... full! Și condeiul lunecă atît de ușor pe nota tragică, încît cititorii impresionabili pot să creadă că nu peste mulți ani vor medita asupra instabilității așezărilor terestre, vor șopti ,,vanitas vanitatum“, privind ruinele lașilor, cum odinioară Volney privea ruinele Babiloniei. fapt este că imaginația publicului se exaltează, că prinde să creadă cel puțin o jumătate din ce-i spune gazetarul și se lasă la mare grijă cu privire la viața Iașilor. Ceea ce se înțelege că nu-i cîtu-și de puțin cazul, și că Iașii va trece și prin această durdură, precum a trecut prin atîteqi, fără să se resimtă așa de mult. Mai întîi economicește și culturalicește vorbind. Iașii înseamnă încă mult pentru țara noastră, deși nu pot fi mai mult decît ceea ce sunt. Economiceste un centru de a treia mină, deoarece este cam la o parte de marile artere ale circulației comerciale; aranjamentul căilor ferate i-a dat această pozițiune și zadarnic star sili Tașiî pentru o alta. Cultural, cește. Iașii tine oricum locul al doilea după București și-l va ținea mult timp acest loc, pentru că, ori cît s’ar scădea vlaga lui prin elementele cari pleacă, ori cum ar suferi prin lipsa de elemente cari să vină să se așeze elementul băștinaș — furnizat de întreaga Moldovă — este încă destul de numeros și nesleit, pentru ca să-i dea acele personitățî cari să-l mențină nezdruncinată încă faima sa culturală. Prin urmare, deși șchiopătînd economicește, culturalicește Iașii se mențin cel puțin. Considerați în viața lui nu ușorul declin ce poate ar fi în legătură cu pierderea eghemoniei sale ca metropolă, cu îndepărtarea ea dela o activă viață comercială și industrială; ci Uiați-i viața peun interval mai lung și veți aprecia că între străzile asfăltuite și cele pavate cu lemn de odinioară, între academia Mihăileană și adversitatea de astăzi, este o deosebire," și această deosebire simbolizează însăși viața întreagă a Iașilor în desvoltarea lor. Acum că această "desvoltare este mai mult centrală, că majoritatea periferică a orașului stă în aceeași stare aproape de , acum un veac, ,lucrul este foarte adevărat. Aici vine să ne explice făptul, marea mizerie în care zace majoritatea populațiunii, neputîndu-se realiza venituri publice cari să îndestuleze întinsele nevoi ale orașului Și tifosul, ca să venim la obiecții ce în special ne preocupă, nu-î decit urmarea acestei mizerii publice și privat.. .. E bine să se știe că tifosul nu-e ceva nou la Iași. N’a fost an în care să nu se înregistreze un număr de cazuri; se putea chiar aprecia cu prea puține față cu circumstanțele: mizerie, lipsă de apă și necurățenie. Astfel că anul acesta, ceea ce întru cît va surprindă pe observatorul judicios, mici existențe tifosului, ci numai exacerbarea lui. Și încă nu în cazul de mare surprindere. De doi ani de cînd au început lucrările pentru mult așteptată apă de la Timișești, mai toate ulițele Iașilor au fost desfundate pe întinderi mari. Aceste lucrări au mers foarte încet — oficialitatea va fi știind din ce pricină anume — așa că ploile șî-a fi vărsat, debitul în șanțuri, așteptîndu-se mai totdeauna sbicirea apei de Ploae, astfel că această apă a avut timpul ca pe de o parte să dea avînt desvoltărei microbilor patogeni, iar pe de alta, încărcate cu toate necurățeniile ce șivenele le iau în cale, să răzbească în conductele vechi de apă, cari servesc pentru alimentarea absolut insuficientă a orașului. Aceasta ar fi proveniența cea mai plausibilă a exacerbării tifosului, care de altmintrelea se afla în oraș sporadic și deci nebăgat în seamă. Numărul bolnavilor s’a urcat, și este încă întreit și împătrit ca în alți ani, cuprinzîndu-se bine înțeles aici și cazurile cari aduc numai cu febra tifoidă fără să fie în realitate; de aceea am și întrebuințat, ca mai proprie, denumirea de tifos. Acesta-i adevărul adevărat. Alarma ce s'a dat este în orice caz în disproporție, și în afară doar de stricte măsuri de ordine privată, pe cari fiece locuitor și le-a impus, încolo alarma aceasta n’a avut decît urmări rele, căci mulți fugind de boală, fiind bolnavi, au dus boala și pe aiurea,—și rezultate slabe, căci lucrările merg tot așa de încet și necurățenia este tot așa de mare. Toată vîlva Consfătuirilor și măsurilor luate pentru strijenirea boaleî n’au dat, pînă astăzi de asemenea nici un rezultat, ceea ce era ,și de așteptat, căci nu poți suprima un rou decît nimicindu-I cauzele. Și cauzele tifosului nu se nimicesc așa dintr’o zi într’alta. Ba adesea se pot lua măsuri, bune ca intențiune, dar dezastruos de rele ca urmări, cum, de-o pildă, a și fost cazul la Iași.. * Dispunîndu'-se oprirea apei pentru populație timp de o zi, spre a i se da scurgere în scop de a spăla conductele, s'a produs neapărat o lipsă resimțită de apă, ceea ce a făcut pe sacagii să stringă în gropi anumțe făcute, apă, spre a servi clandestin, populația; .afară de asta, cînd s’a dat, drumul apei, nep,pîndu-se satisface toate cererile, după închiderea haznalelor, veneau apari, femei, copii... cari culegeau apa scursă lingă haznale. Faptele acestea dovedesc cp. încercarea de curățire a apei și conductelor este absolut iluzorie și în cazul de față chiar dezastroasă, deoarece populația este nevoită — în lipsa apei din conducte — să recurgă la apa scursă ■ care, este nemăsurat mai primejdioasă. Astfel că măsurile pe această, cale sînt cu totul de neadmis, chiar avîndu-se siguranța că apa ce vine acum debitează și microbi tiflei. In această direcțiune alt mijloc nu poate fi decît fierberea, care se și practică pe o scară foarte întinsă. Celelalte măsuri, cu curățenia localurilor publice, cu supravegherea fabricării apelor mineralizate și gazoase, cu curățirea străzilor și grăbirea lucrărilor de canalizare și așezare de conducte... sînt cele mai indicate. Aceste însă se vor face mai mult pe hîrtie decît în faptă. Căci în ce privește curățenia în Iași, ca și la București de altminteri, e de furcă cu rutina, și îngăduința condamnabilă; în ce privește curățitul ulițelor e veșnica tînguire cu lipsa de fonduri; iar cît cu grăbitul lucrărilor pentru apă se pare că societatea angajată în acest scop nu-l ținută să menajeze alte interese de cit pe ale sale proprii. Așa că în definitiv Iașii trebuie să se acomodeze și cu această pacoste de tifos precum s’a acomodat cu atitea pînă astăzi. Starea aceasta de lucruri își are rădăcini mult mai adinci decît apar la prima vedere și cari se întind de departe și se desvoltă de demult. Dar fiindcă pentru orice stare tristă de lucruri se caută și se găsește imediat un vinovat, se înțelege că edilitatea actuală liberală își îndură cu vîrf și îndesat sarcina, precum ar fi îndurat o orice altă edilitate. . .• Se va mai potoli molima aceasta, ori — ceea ce nu î exclus — va persevera, ba poate se va mai răspândi; va mai înghite victime? Perspectiva cea mai grea chiar nu-î îndepărtată, avînd în vedere situația generală a Iașilor. Dar, chiar în această din urmă împrejurare, nu poate fi cuvînt de „moartea“ Iașilor cum s'a spus, ne place să credem, metaforic... Mai întîi tifosul nu-i tot una cu holera ori ciuma. Violența agentului microbian tific este mai redusă. In orice caz apărările naturale cu cari organizmul uman este prevăzut, nu cedează decit rareori invaziei tifosului. La Iași, cum sînt împrejurările, ca măsură nedispusă de vre-o oficialitate, dar lucrînd real și efectiv, singura pe care ne bizuim și Singura ce credem că stânjenește colosal întinderea tifosului, este apărarea naturală a organismului. * Lumea se întreabă cu destulă curiozitate de proveniența microbului tific la Iași, cuprinsă nu mai puțin de mirare că direcțiunea sanitară nu i-a determinat încă cuibul și n’a îndreptat într’acolo desinfectanțele ! Satisfacem această legitimă curiozitate, arătând că Iașii de pe timpuri găzduiesc acest musafir, înainte de a fi în apa Iașilor — cum se presupune — agentul tific era în unele case, pe unele ulițe, etc. Iată deci proveniența; de acolo cu apa de ploae prin clanare s’a înmulțit și s’a împrăștiat. Și acum se vede cît de puțin îzbînditoare apare lupta sanitară față de un dușman atît de împrăștiat, deși datoria impune totuși absolut o atare luptă, care, dacă nu atinge pe dușman în general, îi face însă destul râu, îl nimicește măcar parțial. Din toată tristeța situațiunii acesteia se degajează însă, un învățămînt, care trebuește avut în vedere mai ales în vremurile de bine și de liniște, anume că fiecare zi, fiecare săptămînă, fiecare lună, fie ce an, fie ce epocă ori perioadă își are nevoile și cerințele cari trebuesc împlinite un tunel absolut. Altfel fie-ce nevoe, fie-ce cerință, neîmplinită în locul și la timpul lor, se acumulează și încalecă asupra nevoilor și cerințelor ce, vin,pînă intervine o stare de așa de mare dezechilibru, de așa, zăpăceală și necaz, că nu i se mai dă, de rost , și vrînd'l s’o dregi, mai rau, o strici. Astfel s’a îmtîmplat cu țara noastră întreagă în 1907 și după aceea.. Astfel, păstrînd proporțiile, se intîmplă acum cu Iașii. Romînia n’a pierit și să nădăjduim că nu va pieri. Iașii cu siguranță nu vor pieri. Dar situațiile acestea, ale unei țări ca și ale unnui oraș, denotă că , foarte de greu se prinde de noi și foarte lesne uităm învățământul că, fiecare zi, fiecare săptămână, fiecare lună, fie ce an, fiece epocă ori perioadă își are nevoile și cerințele cari trebuesc împlinite în locul și la timpul lor. In scurt, zicala populară.,,ceea ce poți face azi, nu lăsa pe iniine“ sa se concretizeze sub forma: „ceea ce treime să faci azi, nu lăsa pe mîine“. Iași, luilir, 1905. Dr. P. Zosm ----------—«a**ags»—•—"5B»" ---------- Stani’8 din Plaja fidulil ui sunt des cîte cîteva zile, fie cînd am înregistrat un ■ “ scandal urmat de rănire, care s’a întâmplat în piața Victoriei, în dreptul berăriei Tomescu. La această berărie nu trece zi fără să se întâmple vr’un scandal. Toți derbedeii și pungașii din mahalalele apropriate se string în fața berăriei, în fiecare seară, spre a privi la representațiile de cinematograf și dintr’un lucru de nimica se i-a fi la halaie iar de multe ori, se întâmplă ca aceste bătui să aibe urmări triste. Duminică seara, un nou scandal s'a întâmplat la această berărie, scandal care s’a terminat la circ. 13. Era seara. Luni de asemenea s’a întâmplat un scandal destul de grav, între un căpitan și un" chelner "al acestei berări. Căpitanul se dusese la această berărie și deore ce mu a fost, servit la timp, a făcut observații chelnerului care’l servia. Chelnerul n'a găsit altceva mai bun de făcut decît să răspundă căpitanului, ba chiar să’l și insulte. Revoltat, căpitanul a sărit asupra lui și i-a aplecat mai multe lovituri. Chelnerul de asemenea a ripostit și o batie in toată regulă se încinse între dinși. A trebuit ca publicul din berărie să intervină spre a se putea pune capăt acestui scandal. Deși aproape în fiecare zi se întîmplă astfel de scandaluri, totuși, pînă acuma, poliția nu a luat nici o măsură spre a ține în vedere, patronului și personalului berăriei să se poarte mai cuvincioșî cu clienți în ii miniștri francezi Caillaux, fostul ministru de finanțe al Franței a fost înlocuit cu Cochery. Acesta e un moderat, și se speră că grație rul reforma impozitelor pe venit va putea trece și prin Senat. Cocher# Scandalul disilistic-Prata SLANIC, 20 Iulie. "— Am arătat în numărul nostru de ere scandalul petrecut la Biserica „Trei Erarhi“. Revin astăzi, cu noul amănunte. Prutul Petre Georgescu se bucura în localitate de multe simpatii fiind un om cum se cade, și foarte îndatoritor, față cu cei nevoiași. I se aduce învinuirea că frequent auzit prea des cârciumile și că oficiază la Biserică în stare anormală de ebrietate, lucruri ce de altfel, după cite se aude, sunt în parte întemeiate și care au dat prilej Protoeriei să-l suspende în timpul sezonului. Spiritele nu s’au calmat pînă în present și lucrurile pare a lua o întorsătură cu caracter politic. D-nu Procuror V. Zagoritz se află în localitate, anume în această afacere. Vom ține în curent pe cititori cu cele ce vom afla în această privință care preocupă mulți oameni politici.*-/. G, ; Mercuri 22 Iulie 1900 DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii: ■ an . Lei 20 , Iani ••••». . . *»H luni , M 6 fientru străinătate prețul este îndoit telefon . «Direcția și Administrația No. 14/10 fredacția cu Capitală.^.....», 14/10. „ Provincii: f „ 14/99 » M Străinătatea ■ [UNK] .„ 12/40 VEDERI DIN SPANIA Barcelona . Catedrala Multe din frumoasele monumente ale orașului Barcelona au fost distruse cu ocazia turnurărilor cari au avut loc acolo. Dăm mai sus vederea catedralei, una din cele mai frumoase clădiri din localitate. I NUVELELE „ DIMINEȚEI “ Urechea fatală In sala încăpătoare a școalei de belle-arte, se făcu deodată tăcere. Intrase profesorul ca să cerceteze lucrările elevilor și fiecare viitor artist aștepta cu neastîmpăr să’î vie rîndul ca să afle prețuirea operei sale de către profesor. Eu urmam sculptura și tocmai isprăvisem de modelat în argilă un picior de om, pe aipe îl lucrasem după un model în ghips. Profesorul apropiindu-se, se uită cu multă băgare de seamă la lucrarea mea. Dînd din cap în semn de mulțumire, mă bătu pe umăr: — Bravo, băiete, îmi place cum ai lucrat..., D-ta ia talent !... Apoi, luînd o ureche mare de ghips, o așeză în fața mea pe pedastralul lui Apolo. —Iată—îmi zise — să lucrezi acum această ureche... Vezi, să-i păstrezi toate dimensiunile. După ce a eșit profesorul din clasă, mi s’a părut,—din nenorocire,— că modelul n’a fost bine așezat, și mă grăbii să-l așez mai bine, puțin mai sus. Dar fatalitate! Scăpai din mînă nenorocita cea de ureche care căzînd jos, se prefăcu în mii de bucățele pe parchetul lustruit al sălii de sculptură. Toți viitorii artiști, ridicară ochii de pe modulul lor și mă priviră parcă enervați de nedibăcia mea. Foarte rușinat, mă aplecai, și, ca un copil vinovat începui să adun de jos cioburile din urechea sfărâmată. Din sala alăturată, se auziră îndată pașii grăbiți. Inchipuindu-mi îndată că venea cineva ca să cerceteze ceea ce stricasem, m’am îndosit după statuia lui Apollo. Ușa se deschide și secretarul școalei,apare foarte alarmat: — Ce este? Ce s’a întîmplat? S’a spart ceva? Nimeni nu-î răspunse. Deodată, dînd cu ochii de corpul deliciului sau mai bine de urechea... deliciului, secretarul se încruntă. —• Cine a stricat urechea?.. Să spue numai decît.: — Eu !—am răspuns eu, roșu ,pînă în vîrful urechilor.— Eu am stricat-o din greșeală... — Din greșeală, înlin negreșală, asta te privește... Nu vreau să știu. S’o plătești numaidecît! Ai descomplectat ■ colecția ! Și nici să nu vii pe la școală pînă ce nu vei,aduce cinci lei pentru ureche ! Așa îmi vorbi secretarul care considera pe elevii școalei, ca pe niște stricați și leneși car’î se înscriau la belle-arte, nu de dorul artelor, dar ca să scape de cursurile grele din licee sau gimnazii. Poate avea dreptate pe atunci domnul secretar ! Dar vorba e : de unde să plătesc eu urechea stricată?! Doar nu eram într’o ureche ca să-mi vînd paltonul de gustul urechei d-lui secretar! Pe atunci n’aveam cu ce să-mi plătesc cartela la birt, dar mite să plătesc cioburile școalei de belle-arte ? Și tot așteptînd să-mi cadă din senin prețul urechei, trecu anul școlar. De atunci cu toată lauda profesorului meu, n’am mai îndrăznit să intru în școala de belle-arte. Și- așa de AL, CAZA BAN din pricina unei urechi,ază nu sînt sculptor. De ciudă m’am înscris la Conservator ca să urmez cîntul. Dar nici aci n’am fost ținut, căci și aci am spart o ureche dar nu de ghips, ci o ureche adevărată: urechea muzicală a d-lui profesor de bel-canto! AL. CAZABAN Unirile data Mea de ace sacoase „Spita.” De cîteva săptămâni încoace, înregistrăm aproape zilnic cîte o nenorocire sau mai multe,din cauza exploziilor sticlelor, de limonada sau...sifoanelor. Ceea ce e mai curios, e că 95 la sută (din accidentele acestea cu urmări adesea destul de grave, se petrec în fabrica de ape gazoase „Sanitas“.. Era, alta două accidente, destul de grave, vin să sporească numărul schilodiților foiști lucrători sau din personalul a a numitei fabrici: Tonea Vanghele, de 32 ani, din cartea Văicărești 217. și Eremia Cazacu, de 40 ani, domiciliat în strada Polonă 159, ambii din personalul fabricei , „Lapitas“, picând explodau deouăi sticle, aufost răniți, ultimul la buza de sus, deistpiicîndu-i-se, iar celui dih trist, un ciob i-a tăiat plogpa, nasul și i-a rănit pupila ochiului drept. Probabil că nenorocitul nu v-a mai vedea cu ochiul rănit. Răniții au fost pansați de infernul Lazăr ,de la, Colensiria., Starea lor, și în special a lui Țonea, e extrem de gravă. 'Ceremi luare,de măsuri preventtive, în cintra pericolului'în'cai’»sunt expuși lucrătorii fabricelor de ape gazoase. • ,,Sanitas“ in special. — Z. Mizeria..în Capitala Mai mulți locatari din str.. OL, leni, ne anunță că în acea stradă la casa cu No. t este un biet bolnav, tată a șapte copii, în cea mai neagră mizerie. Nefericitul, un anume M. Nir' schenbaum este cu desăvîrșire lip ,sit' de căutare ,și de hrană așa cu boala lui progresează' mereu ,ar ne’nințînd să se comunice și copiilor.. Autoritățile,, ar avea datoria să se îndure ca acei șapte copilași să nu fie contaminațî de grozava boală și să o transporte pe nefericitul părinte într'un spital. Pînă ce se va face aceasta—dacă Se va face vreodată,'— cei cari dispun ar face o faptă bună dară ar trimite acelui nenorocit un ajutor, cît de mic, Știri din Călărași CALARAȘI, 20 Iulie. — Ionuț Stanciu, din comuna Sărățeni trecînd cu căruța în goana cailor pe șosea a călcat pe locuitorul Ion Constantin Ștefan din comuna Rasul, omorîndu-i pe loc, i — Alecu Dobre din comuna Sărățeni, de 74 ani,pe cînd căra snopi cu căruța a fost călcat de cai și căruță, și omorât pe loc. — Dumitru Miluz a bătut grav pe guardul cîmpean . Andrei Nuțu, cauzîndu-i leziuni grave pe corp. Pacientul a fost transportat la spital. — Automobilul serviciului tehnic venind dinspre comuna Sogariciu, a ajuns din urmă pe șosea pe Dobre Constantin din comuna Dichiselii, care se afla într’o căruță cu snopi, și nedind la timp; alarma, căruța a fost sfărâmată, și un cal a fost ucis. Omul a scăpat ca prin minune, fa Cupietsul Dumitrescu Emil se află în localitate unde va da o serie de reorg^ențațiîi’ "vounes, Tai-B üSS