Dimineaţa, iulie 1912 (Anul 9, nr. 2989-3019)

1912-07-22 / nr. 3010

Ama ix.­­ nr­. 30*0­ of PUBLICITATEA CONCEDATA exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER © Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I. — Telefon 3/4 Cu cele din urmă știri din lumea întreagă D­irector: CONST. MIN­E ________Biureriile ziarului: Str.15&rundar No. 11. — București________ 1RVAMENTE CU PREMII: Cu un Let 20.— . 6 luni Let U.­1 . \ 3 luni L«i Pen­is »­trăînătate prețul e.te indoti * 1 TELEFON 4 LINII: No. 1#/1Q » 34/73 ; 14/ți>q> ț 12 40 Stattistele agricole din Romînia CC SE LUCREAZĂ Ziarele noastre au vorbit la timp de înființarea sindicatelor agricole cît și a „Uniunei centrale a sindicate­­lor ” ambele consacrate prin legea de la 22 Martie a. c. Sindicatele acestea au venit toc­mai la timp umplînd un mare gol simțit de toți agricultorii noștri. Prin înființarea lor gospodăria ru­rală tinde a lua o față cu totul nouă și favorabilă săteanului. Astăzi cînd pămîntul s’a scumpit, populațiunea a sporit și cînd nevoile au crescut e­­norm, nici o activitate nu mai mer­ge ușor fără asociație și știință. A­­gricu­ltorii noștri au trebuit să se asocieze în sindicate, căci numai ast­­fel vor putea face, cu succes, față nevoilor de tot felul. . In programul sindicatelor agricole intră, în primul rînd, chestiunea îm­bunătățirea producțiunea solului și aceea a creșterea vitelor. In legătură cu aceasta , sindicatele agricole ca­ră a răspîndi cît mai mult ideia uni­­ficărea semințelor pe județe sau re­giuni, întroducîndu-se prin toate co­munele tripare și vulgarizînd obi­ceiul sulfatatului griului. Mai departe, în regiunea livezilor, se va căra a se răspîndi altoitul pru­nilor și al altor pomi roditori. In ceea ce privește creșterea vitelor sindicatele vor căuta a procura re­producători buni și apți pentru fie­care regiune. Mai departe se va căuta a se ridica magazii mari, în diferite centre, pen­tru desfacerea produselor sindicate­lor — înlăturîndu-se, în chipul aces­ta, intermediarii, atît de periculoși agricultorilor mici. Nu mai puțin important, pentru mi­cul cultivator, este ideia asigurărilor pe principiul mutualităței, care va face să dispară pierderile suferite, de pe urma mortali­tatei vitelor, a focu­lui și a grindinei. Pentru a se vedea primul rod al­­ acestor asociații, „Uniunea centra­­lă a sindicatelor agricole" a hotărît să organizeze, în lunile Septembrie și Octombrie a. c. expoziții de indus­trii casnice și concursuri de vite re­gionale, în toate districtele unde s’au înființat asemenea sindicate. Aceste expoziții și concursuri se vor face prin mijlocirea sindicatelor, Uniunea punînd la dispoziție fondu­rile necesare pentru acordare de pre­mii. Aceste expoziții și concursuri vor avea loc în localitățile: Călărași, Slobozia, Tîrgoviște, R.­Sărat, Con­stanța, Roșiorii de Vede și Botoșani. Cei interesați se pot adresa, pentru mai multe lămuriri, la sindicatele a­­gricole din localitățile mai sus citate. Opera începută de sindicatele agri­cole credem a da rezultate frumoase și îmbucurătoare în ceea ce privește ridicarea gospodăriei rurale din Ro­­mînia — Miss. D’ale vechiului regim turcesc Acum cînd se răspîndesc fel de fel de zvonuri asupra desfășurărei eve­nimentelor în Turcia nu este de mi­rare că deseori citim telegrame cari anunță reîntronarea fostului sultan Abdul Hamid. Chiar în Turcia aceste zvonuri își fac drum. Cu acest prilej ziarul „le Jeune Turc” din Constantino­­pol amintește cetățenilor otomani cîteva dîn.... binecuvîntările vechiu­lui regim hamidian. Vorbind despre Censura’ și Presa în vremea lui Abdul Hamid, un publicist Loria bey reîmprospătează în memoria mare­lui public cîte o borobeață și sama­volnicie a regimului dispărut. In Vodena trăia un biet profeso­raș cu numele de Abdul-Hamid. Au­toritățile turcești l-au amenințat că-l vor revoca dacă nu va renunța la numele sau. Profesorul și-a schim­bat numele de Abdul Hamid în acela de Rifat Effendi. Un ziar științific, descriind în u­­nul din numerile sale experiența preparării hidrogenului sfîrșia arti­colul astfel: oxigenul din vaporii­­ de apă se combină cu fierul, iar hi­drogenul rămîne liber. Cu o trăsă­tură de condeiü, Censura șterse cu­­vîntul periculos liber. Ziarele zilnice aveau obiceiul ca să-și umple subsolul cu romane sen­zaționale. Intr’una din zile Censura interzice acest inofensiv obiceiu al gazetelor. Ce se întîmplase? Un a­­ghiotant al sultanului suprins în flagrant delict cu o prințesă fu si­lit să se refugieze la Paris, Censura care veghia ca marele public să nu afle nimic despre aventura aceasta, bănuia că în romanele-foiletoane ale ziarelor se face aluzie la aventu­ra aghiotantului imperial. T­ipuri d­e c­apitală — Iaurt! Căimăcelu! Pentru studenți UN CONGRES AL STUDENȚILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE In zilele de 29 și 30 Mai, anul vii­tor, va avea loc în Marburg-Cassel, un congres al studenților romîni cari își fac studiile în străinătate. Scopul congresului este instituirea unei legături de solidaritate printre toți studenții romîni răspîndiți pe la universitățile străine. Cu acest prilej se vor pune și bazele unei fe­derații generale tuturor studenților romîni de pretutindeni, federație care se va întruni odată pe an la un congres, va face să apară o revistă și va organiza conferințe în străinăta­te. Obiectivul principal al acestei ac­tivități va fi acela de răspîndi în străinătate cunoștințele despre țara noastră. Organizatorii congresului au luat hotărirea de a suporta cheltuiala de drum și Întreținerea la Marburg pe timpul congresului a unui număr de o sută de studenți. Ceilalți vor par­ticipa pe socoteala lor. S’au rezer­vat cinci locuri pentru basarabeni, cinci pentru bucovineni, șapte pen­tru ardeleni și trei pentru macedo­neni. Vom ține în curent pe cititori cu ce se va mai hotărî. CEREȚI Revista Modei 1 MOARTEA secretarului preșidenției re­­publicei franceze Născut la Penne (Lot și Garona) în 2 Aprilie 1890, Henri Ramondou și-a făcut studiile la Toulouse unde și-a luat licența în drept. Tînăr încă a intrat ca simplu funcționar la mi­nisterul de interne. La 1887 a fost atașat la acest mi­nister in cabinetul ministrului. A fost apoi subprefect la Semur, Saint- Flour, Brest, Vienne. Pe cînd era prefect la Ardennes, președintele Fallières i­ numi secretar al preșe­dinției republice­. HENRI RAÎffONDOU d­ile momim Cum „petrec“ vilegiaturiștii la Bușteni D. G. Dimitrescu, proprietar din Bușteni, ne scrie o scrisore intitu­lată : „Caraimanul din Bușteni a început să rîdă iară“. Conținutul scrisore­ e însă în flagrantă contra­zicere cu titlul, căci iată ce ni se po­vestește : Administrația locală ar trebui să caute să potolească pofta precupeți­­lor speculanți și avizi de a ne stoarce și ultimul ban, făcîndu-ne a părăsi localitatea înainte de vreme, înțe­legem, să cîștige și ei ceva, dar nu două sute la o sută, căci este neo­menesc lucru. Sîntem jefuiți cu o­­sebire la lucrurile de primă necesi­tate. Ca să vă convingeți și dv., de a­­ceastă speculă, e suficient să­­ vă spun că dovleceii și castraveții cari se vînd cîte 19 de un ban în Bucu­rești, aci plătim 5 bani bucata ; pă­tlăgele vinete cu 35 și 40 bani una și tot așa cu to­t soiul de zarzavaturi, întreb pe d. dr. Partion dacă mai poți fi vegetarian ? Plinea, de 700 grame, căci am cîn­­tărit-o, se plătește cu 35 bani. Car­nea se zice că e ca la București, e un articol ce nu mă privește !... Față, dar cu acest atentat la pun­ga bieților vilegiaturist!, credem că se impune celor în drept a se inte­resa m­aî d’aproape ; să se convingă fie visu și să caute se îndrepte lu­crurile cît posibil mai repede alt­minteri ne pleacă lumea.. Speculanții își zic : „Iu minte ca și în codru totul e permis”I V Dnm!nio& 22 mile i»12 NUVELELE DIMINEȚEI ROMIMfI MUZICAIȚELOR — Poem fantastic — In parent vast, fără o floare, fără alei și fără umbre Ca frunze roșii jos — mai roșii ca singere "achiegat ma Mrarft ]­­ "■ Trei muzici * > Si trei capelmaistrii Ca fete palide si sumbre... Mi in disprețul lunii pale și-a mariit ce­r éteSa ClalmAi iQtittară cîntece­­ de lume din clarinete« , Deslușit :,__ pin fligeh­ornuri de alamă, cintard möldSlI BÎr36**uht Cintarj doine 'n variații din fragedele piculine» —" * Si cîntece de 'nmormintarp _*■“' iSi cîntece de chesuit. > ^ ^ ^ min clash’t ai ales cu grün­d mtrmtttta “* mtofffe Din Grieg, ' Din Beethoven, , revin Sfirile inspirării... ... ... — Risipă de bemoli urcară, spre regiunile v!*Jfrfl _____jl Dar din înălțimi se prăvăliră ca grai­ schimbat­d TO altaiV Se adunară pTNSri stranii, cu ochi fantastici a ardeau, f 1 Si lih­eci cu sbor lunatea v­i Si 'navipate ce lucesc... w Se intanecă de 'ngrijorare lumina astradă cem&j I 2zel fulgere mai scăpărară.« 4 ... 1 üOcri muzicanții lor ri­ffiBOT El b­irille in neștire din mîi­n fe costori alergau, Í Iar eind s­tă împlinit « ~ Urlarâ ^ r _ ȚÂsa tinguiur în barma, 1 Ca 5?e?3 capelmaistru palizi, scăpară bătui de­ comandă­­ S­’apoi înțepeniți, căzură... ) Dar muzicanții tot cintauri , Tîrziu.... Cină geana de lumină mirea sfioasă?n răsărit.­ In parcu vast, fără o floare. Fără alei. Și fără umbre Deasupra unor instrumente, deasupra unor­ leie sumbr 'Mai ciripiră păsărele... Căci muzicanții au murit" Călimăneș­ti, 1912 Iulie. " George Cal? VORBE DE CLACĂ BiclaiRstia lui PopescuI —Lumea pleacă, la băi, să respire, nu se odihnească și să se plimbe. Foarte bi­ne. Dar mci cel cari din păcate tre­­bue să răminem in Capitală, adică să ne prăpădim ca zile? ■Amicul meu, vechiul și simpaticul d-v. cunoscut, Popescu, mă privi țin­tă tn ochi, așteptând un răspuns. Eu zic: — E cald! Pe căldură omul cugetă mai greu. Mai am cîteva grave pro­bleme la cari trebue să cuget. Aștept o zi răcoroasă și apoi îți voi­ da răs­puns și la Întrebarea ta. — Știți , chestia curățenie! pe stră­zile Capitalei, aia s’o las! baltă. Tu cînd știi că nu-ț! vine nimeni in vi­zită, mătur! prin casă ? — Amice! Eu să mătur ! Te pro­voc­­ ia duel, zic ofensat. Am servitoa­re și... — Fericit muritor, a­ găsit una ? — Da, dar sunt grăbit, zic și vreau să scap din ghiarele lui, dar el a a­­vut grija să mă apuce de braț. — Ascultă, știa că ești băiat le­vent. Scrie ceva contra doctorilor c­ari pleacă din Capitală. E ceva de necrezut, era să-mi moară soacra și... — Feri... — Te Înșeli, eu îmi iubesc și soar era ! Scrie, zic. Să mia­ stea și pe aci cîțiva, că slavă Domnului, suntem­ mai bolnavi decit cei cari pleacă. — Da, da, zic, și o iubesc. Al naibii amic ! Dar are dreptate. Prea mulți doctori pleacă vara din Capitală ! Mergînd, pe cine-mi văzură ochii? Nici nu-mi venea a crede. Un doctor, și încă d’ăi buni! — Dom’le doctor, n'ați plecat ? — Iți pare räu ? — Mare noroc ai avut! Era să te scriu pe lista dezertorilor. Ai scăpat! Doctorul Mihail Cohn (hai sä-i spui și numele !) își duse degetul la frunte rîzînd, cu un gest foarte pu­țin măgulitor, parol! — Am să fac o listă neagră, pentru toți doftorii buni cari ne părăsesc va­ra. Cînd pleci, ca să te trec și pe d-ta pe listă ? — Eu nu plec, declar solemn. Cu toată solemnitatea declarației, e­­ tot nu pot crede și tot am să las­e loc pe listă. E un adevărat scandal, să ne moară soacrele, vorba lui Po­pescu ! Dar fiindcă pe căldurile astea este greu­ a­­ colinda orașul, rugăm pe toți medicii dezertați, să-și trimeată nu­mele și adresele, ca să-î trecem pe lista neagră. E mai simplu și mai comod. ■Nu? Ștru Polo­van. Problemele viitorului înființarea unei școale de te­legrafie fără fir Este foarte justă expunerea­ pe cars­e. Cesar Protopopescu a făcut-o la ziarul „Dimineața” relativ la mani­­pularea aparatelor de telegrafie fără­ fir la aeroplane. " Intr’adevăr militarul pilei nu­ po­­­te fi de­cit un bun militar și pilot« dar se naște întrebarea cine va ma­nipula aparatul de telegrafie „fărl­ fir . Acest telegrafist a cărui respons»a­bilitate este foarte mare, se înțelege trebue să cunoască oare și cali in­­strucțiuni teh­nice și nu acelaș timp­ să fie forte și la manipularea și pri­mirea telegramelor după aur și ochi cu o repeziciune egală cu acea a sbo* rului. Dintr’un început se știe că bil* tul telegrafist a fost nevoit să invețe după multă practică și exerciții, pri­mirea depeșelor după „bandă”. Ori acest mijloc este foarte dăunător te­­legramei „f. urgent". S’au văzut ca­­zuri cînd după ce amploiatul de vis­­a-vis a terminat transmiterea depe­șei, începătorul nostru „după bandă” Îi trebue ore întregi ca să o traducă» Mi s’a întîmplat să văd, cum tele­gramele transmise de seară, el abia­ a doua zi le traducea, încetul cu încetul acest procedeu și s'a desființat și acum, iarăși după luni de practică și exerciții­, telegra­mele se primesc după uz cu mai mult mai repede și mai exact. Pentru am­bele aceste procedeuri a trebuit mul­tă practică, mult timp, iar în ultimul deceniu o școală special pentru în­zestrarea cu cunoștințele absolut tre­buincioase dar acum, n’ar fi Dare ne­­merită înființarea unei scn­i pentru însușirea cunoștințelor rncum­­ularea aparatelor telegrafice fără fir? Vedem că din zi în zi aviațiunea înregistrează noul succese. Ar fi bine ca paralele cu loc«'.i«ta să se înființeze și școala „de telegra­fie fără fir” al cărei scop, fond e în­semnat, ar fi să dea concursul cerut de aviațiune. Acei cari vor urma cursurile rm­­nei școli, vor fi desigur, nu din ofi­cianți sau elevi, ci simpli auxiliari care după ajutorul pe care Direcțiu­nea Poștelor trebue să-l dea, vor fi peste cîtva timp capabili de a mani­pula acest nou sistem. Misiunea lor va fi mare. Ei vor fi „telegrafiști-pasageri, și poștași-pi­­loți". Aurel Păraciu. Tg.-Jiu

Next