Dimineaţa, decembrie 1921 (Anul 18, nr. 5452-5478)

1921-12-04 / nr. 5456

teil XVIIX-lea — Erc. MSS ® Pagini !­­cu exemplarul ® Pagini q Duminecă 4 Decembrie 1921 Xîar fandst­ín 1904 da CONST. MILLS Grea mai ratam! Este evident, este sigur ca româ­nul e inteligent, chiar foarte inteli­gent, mai inteligent dacă voiți de­cât multe alte neamuri. Dar am to­tuși o rezervă de făcut Inteligen­ta aceasta e pare că numai din năs­care, e un har al domnului la care insă din practica vietei românul nu prea vrea să adaoge. Cu alte cu­vinte deși e ușor de cap, nu se străduește să mai învețe românul nostru. Fiind dat că suntem încă un po­por mic cu toată mărirea de azi, și mai cu seamă fiindcă suntem încă un popor într'o situație nouă care , cam grea si in niste împrejurări destul de afurisite, trebuia să ne forțăm a fi la înălțimea lor chiar dacă nu ne-ar fi dăruit D-zeu cu Inteligență din fire. N’am făcut’o. La greșelile cele Vedoi am adaogat păcate noul, la tot ce ne lipsea din trecut n’am­ voit să ducem nici o îmbunătățire. E adevărat că se pot cita multe exemple asemăntăoare de la alte popoare, chiar dela cele mari și cu o civilizație veche. E adevărat. Insă, după cum am spus’o în atâ­tea rânduri, popoarelor mici și slabe, popoarelor înapoiate, nu le este îngăduit și rămâne prea mult în urmă căci le calcă vremea și le doboară. Lor le este impus să facă sfor­țări peste fire și să treacă cu hotă­râre dincolo de timpul lor, să aler­ge nu numai să meargă, să se așe­ze in frunte. Astfel se explică de ce țările mici și popoarele mici au sub­zistat. Pe câtă vreme cele nume­roase și tari de la natură prindeau de abia rădăcină, iar altele înflo­reau, scandinavii, olandezii, bel­gienii, elvețienii și chiar portughe­zii la un moment dat, produceau deja sămânță. Cată să-l imităm cu orice preț. Până atunci însă continuăm a ne ține cu încăpățânare la vechile noa­stre neajunsuri. Credeam că unele lecții dureroase survenite în vre­mea din urmă aveau să producă asupră-ne un efect miraculos. Ți-ai găsit ! Iată o pildă dintre atâtea. Leul, scade mereu, criza se înte­țește, la un moment dat devine alar­mantă. Se propun diferite leacuri urgente, de exemplu economiile, si In primul rând încetarea scandalu­lui cu misiile în străinătate. Era a­­șa de ușor de realizat măcar asta din urmă! Când colo, ce aflăm? Aceste mi­sii continuă fără supărare, ba încă ni se afirmă că ele ne costă un mi­lion pe zi. Și doar nu s’a aflat des­pre toate. E probabil că țara plă­tește acestor domni, doamne și dom­nișoare cel puțin o jumătate de mi­liard pe an, pentru ca să petreacă prin străinătăți în cazul cel mai bun. Pare că Parisul e centrul aces­tui scandal și cartierul general al risipei. Se petrece în această Capita­lă lucruri care te uimesc. Și nici o măsură nu se ia­ nici una, absolut nici una. Eri ne-a venit știrea unei groaz­nice tragedii întâmplată acolo: fiul unui ministru s’a sinucis. La Roma altă sinucidere senzațională a unui personagiu oficial. N’ar fi de mirare ca, după ce am avut de a face cu favoriții misiilor, să avem de Înregistrat astăzi victimele lor și ale favorurilor. De­sigur că dacă acest­ nenoro­cit­ ar fi rămas în țară văzându-și șef de o muncă normală, familiile lor n'ar fi înregistrat doliul și tara ar fi fost scutită de răsunetul aces­tor sinucideri. Oare ce așteptăm, ce catastrofa Îngrozitoare ne trebue pentru ca să începem a învăța o țară de minte ?. L TEODORESCU Lista neagră . Interesant de menț­ionat faptul­ui nu ața zis­a „lista neagră“ pe care Comisiunea de control a viri­­menilor a trimis-o băncilor din Capitală, ți de tare am vorbit ori, figurează ca speculatoare de lei și băncile elvețiene care au acordat statului recentul împrumut. Se poate închipui lesne situat­iu­­nea in care s'a găsit d. Titulescu în urma acestei dispozițiuni, care l-a obligat să intervină pentru înlătura­rea ei. Moartea tânărului Văleanu O SCRISOARE A P­ NET ZOE GR. BAHNICEANU Minierul comunicațiilor. <L gene­ral Vâlc­u­ 1” a prim­ns aseară la Pa­ris spre a asista la funeraliile fiului său mort în împrejurările cunos­cute. D-sa­ne a dezmințit formal ver­siunea sinuciderea fiului său, ver­siune răspândită pri in Capitală și înserată, între altele, și de ziarul nostru. In legătură cu acest fapt primim o scrisoare din partea d-nei Zoe Gr. Râmniceanu in care se spune că ..Nu este exact că a sosit vre-o te­legramă in care să se vorbească tit­spre o sinucidere prin armă de foc, dimpotrivă toate dar, absolut toate telegramele sosite ieri și azi, spun că autoritățile medico-legate și ziarele din Paris arată că ideia unei sinucideri este exclusă. In c­eia ce privește situatiunea sa financiară, nu numai că nu este precară, dar ea se găsește intactă cum a moștenit-o de la mama sa și de la soțul meu d-rul Gr. Râmnicea­­nu bunicul său; această avere cons­tă din bunuri imobiliare complect libere de orice sarcină și pe cari le le oscila ln indivizie cu mine și din­­tr'o avere mobiliară a sa complect liberă d­e orice datorie și depusă la Banca Națională și la alte institu­­țiuni financiare din Capitală; veni­tul acestei averi era mai mult de­cât­­ îndestulător pentru traiul său“. Pâinea se scumpește iar Morarii și brutarii au cerut din nou Primăriei să li se admită scum­pirea pâinei. Grație contingentării cerealelor avem în țară o mare cantitate de grâu care nu s'a putut exporta­ A­­tunci cum se face că morarii cer scumpirea faunei și implicit a pâi­­nei? S'au stabilit preturi la producă­tor, grâu se găsește din belșug și totuși sa pretinde ca la noi, în iața grâului, pâinea să fie un lu* pentru cei săraci! Ce speculă nouă, ce trust se as­cunde iarăși in dosul acestei noui cereri de urcare de preț. Autoritățile comunale au Îndato­rirea să studieze in­deaproape acea­stă chestiune, să vaza dacă afir­mația morarilor, că producătorii pretind 25.030 lei pentru vagonul de grâu, e întemeiată, și să ceară gu­vernului să ia măsuri pentru înlă­turarea răului. Căci, aci nu este vorba de acea parte a populației care nu va ob­serva mica urcare ce se cere, este vorba de massa celor mulți, pentru cari pâinea formează principalul — și de multe ori singurul — aliment, și care cu greu va suporta o nouă urcare a prețului hranei lor zilnice. V. împroprietărirea văduvelor și orfanilor Peste câteva zile se va pune in ti­pii care regulamentul privitor la apli­carea celei de a doua exproprieri, prevăzut in legiferarea agrară a d-lui Garoflid. Prin această nouă distribuire de loturi la săteni, văduve și orfani se vor satisface nevoile celor mai mul­te din categoriile admise la expro­priere. Orfanii și văduvele de războiu, po­trivit legei, vor fi cei dintâi împro­prietăriți din disponibilitățile de pă­mânt arabil pe care le va da a doua expropriere. Comisiunile de revizuire lucrează spre a reprima abuzurile și a resta­bili încălcările inevitabile. Generalul Averescu cere anularea unei adopțiuni la tribunalul Ilfov secția II s'a judecat ori un proces privitor la câ­­teva persoane foarte importante, re­clamant fiind chiar de prim-ministm generalul Averescu. Pentru acest proces s'a declarat șe­dință secretă, ața Incdl foarte ane­voios s'a putut afla despre ce era vorba. Dna Clotilda gen. Averescu și d. gen. Averescu au adoptat mai de mult pe tânărul Alberto Croce, ac­tualmente căpitan de infanterie la Florența. Deoarece însă, acum in urmă, d. general Averescu a descoperit că a­­ceastă adopțiune n'a fost făcută con­form legei, lipsind consimțământul părinților copilului, a cerut anularea acestei adopțiuni, invocând in ace­las timp ți motive de ingratitudine din partea copilului adoptat. Acțiunea a fost susținută de d. A­­nibal Teodorescu in cel mai strict secret. Tribunalul se va pronunța azi. Viața politică Incidentul cu Coroana s’a închis Declarațiile genera'nlei Zinistu Ia Camiră Ziua de «zi a fost umplută cu for­­malitățile lichidării incidentului provocat de discursul d-lui general Averescu la fața majorităților par­lamentare. Am anunțat de ori că președintele consiliului a fost Joi seara la audi­ență la rege pentru a da explicați­­uni. Conform hotărârii luate dacă de acum două sau trei săptămâni, de a evita orice pretext in stare să pro­voace căderea guvernului, în gene­ral Averescu a cedat. D-sa s’a obligat să citească la Ca­meră o declarație prin care recunoa­ște suveranului dreptul de a schim­ba guvernul, oricând dorește. CITIREA DECLARATOR Em­. d. general Averescu s’a exe­cutat și a citit la Cameră următoa­rea declarație: • „O paria din presă mi-a atribuit, nu cuvântarea ca om ținut, la con­­sfătuirea majorităților, unele cuvin­te din a căror Interpretare neadmi­sibilă ar fi putut să rezulte din par­­to­nul o Împotrivire la prerogativele constituționale ale Coroanei. Respectuos in­totdeauna față de Coroană și de Constituție, mai puțin ca oricine poate spune ceva tmpot­ri­va tartóiul din Constituția care dă Regelui dreptul de „a numi și revo­­ca pe miniștri săi", Președintele de consiliu care a fost chemat la gu­vern prin exercitarea acestei pierde native și care a obținut deja incre­­dierea Suveranului disolvarea unui Parlament, care nu mai reprezenta voința țărei. Nimeni nu este îndreptățit a con­testa Coroanei dreptul constituțional de a schimba guvernul, atunci când Ea este convinsă că are motive să considere că paroria a nu mai impus prin voința și Încrederea ța­rei. Am crezut că este de a mea dato­­rie să faci această declarațiune, pen­tru a pune capăt oricăror comentarii și interpretări tendențioase". MOȚIUNEA DE ÎNCREDERE După citirea declarației, a luat cuvântul un membru al majorității, d. Mituș Dumitrescu, vice-președi­n­te al Camerei, și a propus o moțiu­ne de încredere în guvern. Prin această moțiune, majoritatea complectează cele spuse de șeful gu­­vernului, arătând că dacă regele are dreptul să revoace miniștrii, nici drept­urile celuilalt factor constitu­țional, al Camerelor, nu poate fi neglijat. Iată cuprinsul moțiunii. ..Camera ascultând declarațiunile d-lui prim-ministru cu privire la u­­neltirile subversive ale unui partid compromis (apl.) respectoasă de drepturile și prerogativele fiecărui factor constituțional (apl.) și adânc convinsă de loialismul încercat al d-lui general Averescu (apl.) se de­clară solidară cu d -sa (apl.) care lup­tă Împotriva tentativelor fără sens­ pal ale partidului liberal de a falsi­fica mai departe viața noastră con­stituțională (apl- prel.) se călăuzește de principiu: In­crederea Coroanei prin încrederea țărei (apl. prel.) Moțiunea e pusă la vot. •­­votului e următorul: 175 albe și 5 negre. (Aplauze și stri­găte prelungite de bravo). ■p * * Această moțiune a fost votată nu­mai de majoritate. Socialiștii au votat contra, țărăniștii s'au abținut. D. Gherman, socialist, a accentuat că votarea contra nu înseamnă o solidarizare cu partidul liberal, „cel mai odioși din această țară“. DECLARAȚIA ȚĂRĂNIȘTILOR Foarte interesantă a fost explica­ția dată de țărăniști faptului că s’a­i abținut, nu declarația citită de d. Mihalache se dau lovituri atât li­beralilor, cari prin intrigi la palat v..r sfi vie­ța p­rare, cât și actualii lui guvern, care prin declarația pri­mului ministru recunoaște că a ve­nit la putere prin aceleași mijloace. In declarație se arată, de altfel, și regelui cum ar trebui să procedeze. Iată textul declarației d-lui Miha­­lache: ..In numele partidului țărănesc, față de declarația citită de domnul prim ministru, socot de da­toria mea să dau următoarele lămuriri asupra atitudinei noastre : „Partidul țărănesc, care vede tn monarhia constituțională o moște­nire istorică, care a avut rolul ho­tărâtor în desvoltarea vieței noastre de stat și vede­mn Coroană simbolul unității noastre naționale, protes­tează categoric împotriva sistemului de guvernare din trecut, când parti­­dele istorice la perindarea lor la cârma statului, treceau de la ame­nințări și insulte grosiere la mani­festări de slugărnicie lipsite de dem­nitate. (Aplauze la țărăniști). „Partidul țărănesc crede că Co­roana trebue să fie pusă la adăpos­tul solicitărilor arogante (vii și pu­ternice aplauze) și a platitudinilor interesate. „Partidul țărănesc stând hotărât pe terenul constituțional, crede că după normele adevărate ale consti­tuționalismului și parlamentarismu­lui. Iar raporturile dintre partidele politice trebue să fie afirmat totdea­una principiul că marele nu poate să facă rău, principiu care e singu­rul compatibil cu principiul de su­­veranitate națională. (Puternice și unanime aplauze). „Pentru aceste motive partidul ță­rănesc s'a abținut dela vot“. INCIDENTUL ÎNCHIS Prin aceasta, incidentul este apla­nat D. Ion Brătianu, văzând ca ata­­cul întreprins a dat greș, a renunțat de a mai prezintă regelui memoriu­ său. Guvernul și-a mai asigurat un ter­men oareșicare de trai, iar liberalii așteaptă o nouă ocazie pentru a da un nou asalt. REP. un com­unicat al parti­dului țărănist basa­rabean D. Inculet, șeful grupării țărănis­te basarabene, a trimis din Chiși­nău următorul comunicat: .Sfatul parlamentar al partidului țărănesc basarabean constatând in ședința dela 30 Noembrie, că situa­ția generală s’a agravat și mai mult decât în­ iulie, când opoziția s’a re­­tra­s din parlament, rămâne h­otârât de a nu participa la lucrările parla­mentului „Resițel“ și de a duce lup­ta mai departe pentru răsturnarea acestui guvern incapabil, care a compromis cu desăvârșire interesele, țârei”. %9a scumpit... —* S’a scumpit pâinea • •• — Păcat, era singurul a­­liment care’l mâncam și noi și bocrii, acum a rămas nu­mai pentru bocri... german a va fi inv­tată la Washington ? O telegramă din Londra anunță: După știri din Washington către ziarele engleze, însărcinatul de afa­ceri al Germaniei va avea o întreve­dere cu un inalt funcționar al de­partamentului de stat la care va fi vorba de a invita pe germani la conferința de la Washington. Se asi­gură că Germania ar voi să discute pe pământul american chestiunea despăgubirilor și ea speră să obție o revizuire a cond­iunilor. Delegații germeni vor fi autorizați să dea che­zășiile cerute de d. Briand contra unei noui agresiuni. Se crede că Italia și Marea Brita­­nie sunt favorabile part­icipării Ger­maniei la conferință. Etnai­ va im­um. Să nu ningă prea mult. Străzile stricate, caldarâmurile numai gropi, gurile de canal neaco­perite până și pe bulevard, ar face circulația și mai imposibilă dacă ar ninge prea mult. Primăria se pare că e mulțumită; mantia albă a zăpezii acoperă mur­dăria proverbială a Capitalei și dă străzilor un aspect de nesperat oc­­ciVntalism. Dar, ca și primariatul actualei comisii interimare, și zăpada e tre­cătoare. Cum va fi circulația pietonilor și ve idilelor când zăpada strânsă pe trotuare și pe străzi va fi topită de primele zile de moină ! Rugați-vă lui Dumnezeu să nu uiavă prea mult, voi cetăter­i ai Ca­pitalei, că dela administrația co­munală slabă nădejde să îngrijeas­că de ceva... încă o anecdotă Cunoașteți părerea subsemnatului: nimic mai adevărat ca anecdotele, nimic care să se aplice mai bine vieții de toate zilele, chiar celei se­rioase. Tată încă o pildă. Se zice că doi englezi s'au urcat într’un vagon unde erau numai trei locuri libere. S’au așezat deci fiecare pe­ un loc și pe cel de-al treilea unul din ei a pus o cutie de pălării. Iată vine și­ un alt călător. Privește, o­­chește și zice unuia din englezi: — Ia-ți cutia ca să șed și eu. — Nu vreau De­ alt scandal, intervenția con­ductorului a poliției, dar omul nu voia­ și pace. — De ce nu vrei? O întreabă la sine comisarul. — Fiindcă nu-i cutia mea. — Dar a cui e ? — A tovarășului meu. Atunci către celălalt: — De ce nu-ți ridici cutia, dom­nule ? — Apoi nu voi-a spus mie, ci lui. Și si v a ridicat-o. -Du-te d-ta la care autoritate de-a noastră vrei, de pildă la căile ferate, și întreabă : — Ce-i cu accidentul din gara Mă­ lăsam? Câți morți și câți răniți, și cum se numesc ? Nimeni nu-ți răspunde In cele din urmă dacă o iei mai energic, ți se răspunde să te adresezi altui servi­ciu, acela altuia, și din plimbare ta plimbare constați că nu poți seni publicul cu nici o informație. Și doar e sigur că primul serviciu cu­noștea chestia, dar cutia de pălării nu e a lui­­ INDEX. Cât lux se face impozitul pe lua ți cifra afacerilor a dat In Capitală pe luna Octom­brie. 12 milioane si jumătate, in restul tărei d­­in aceiați lună, a dat aproximativ 23 de milioane. Luând aceste cifre ca medie lu­nară ar urma ca impozitul pe lux ți cifra afacerilor să dea un venit anual de 420 milioane, sumă ce ar depdni cu mult previziunea buge­tară. ii el a ce sunt? MUȘAMAUA NUMAI PENT­RU SU­­MU MARI Judecătorul de instrucție Mărgă­rim din Brăila a fost chemat tele­grafic de către ministrul justiției Antonescu, cu tot dosarul afacerei de la primăria din Brăila. In telegrama adresată judecăto­rului de instrucție de ministru cere Nicolare a cercetărilor, o afirmă un ziar din Căiuți de unde locui a­ceastă știre. Faptele sunt cunoscute și cunos­cută e de asemenea suuia cu care Primăria Brăilei a fost păgubită de necinstiții membrii ai comisiei inte­rimare ce se găsesc arestați. E vorba de un milion de lei și când am cunoscut și mărimea su­mei și faptul că niște fețe atât de simandicoase s'au Înfruptat din banii comunei, ne-am zis: interven­ția mușamalei este inevitabilă, o­­biceiul pământului făcând pe acea­stă temă jurisprudența nestrămu­tată. Atunci pentru ca Dumnezeu gu­vernul mai pune h:meu pe d­rum­uri, poliția dă la vileag că onorabilii — oameni familiști — fac chefuri in casa d'alea al căror nume se spune pe șoptire; privează de libertate par­tizanii­­ fvotati ai guvernului, și !« strică oarecari viitoare fructoasa combination!?! Este o ingratitudine a partidului De aceea ar fi de dorit ca gu­vernul — și acesta și cel­ ce ar urma — să publice un decret lege prin care să stabilească tn mod po­zitiv că orice partiz­an al partidului de la putere are libertatea să „subti­lizeze din avutul statului, județului sau comunei o sumă care ia nici un caz nu va fi mai mică de — spre­ exemplu — 100.000 lei. Dacă va fi mai mică suma să fia aspru pedepsit, faptul fiind calificat drept simplă găinărie. Cu chipul acesta partizanii nu vor mai rări rândurile partidului sura a se stabili „la răcoare“, iar pârliții vor ști odată pentru totdeauna că numai „ai noștri" sunt acoperiți de bine­facerile mușamrtei - și sau se vor înscrii- și ei -la registrele­­ clu­bului de la putere sau se vor re­semna la neagra perspectivă de ași câștiga existența muncind in mod cinstit. VOLNA. Mihalcea-Vrânceanu A trecut neobservată moartea u­­nei figuri bine cunoscute a Bucure­știlor, un om inimos pe care il tn­­tâlniam la mai toate mișcările cu caracter național: Ion Mihalcea Vrânceanu. Fii al Ardealului, entuziast, ac­tiv, a fost atâta vreme cât a trăit Nicu Filipescu —■ un partizan con­vins și credincios al acestuia. Negustor vechiu, el ținea restau­rantul din Cișmigiu, de unde de alt­fel el cunosc mulți locuitori ai Ca­pitalei. Când fi venit războiul, menit să dezrobească provincia unde se năs­cuse, ardeleanul acesta vioi, cu toa­te că înaintat la vârstă, a cerut ministerului de războiu să-l pri­mească voluntar. A fost un om de inimă și un en­tuziast care nu-și risipea zadarnic activitatea, i—mm «ii iiii Tezaurul țăranilor Cum $1 când il Intrebainiaaza-Insuccesul bonurilor de împroprie­tărire.­ Până nu se ia estem­ viate, țăranii nu­­ Unesc banii Criza de numerar continuă și mij­loace pentru îndreptarea ei nu se găsesc. Banii tipăriți cu multă dezin­voltură­­ de Banca Națională in cur­sul celor trei ani de la armistițiu, au apucat căi de unde nu mai pot fi readuși O bună parte au dus-o bogații și îmbogățiții în străinătate, cheltuind-o pe lux, altă parte au exportat-o ne­gustorii ca să importe tn special ar­ticole de lux, iar o altă parte a fost adunată cu muncă și îngrijire de către țărani. Am încercat să readucem banii ro­mânești exportați, dar n'am reușit, pentru că streinătatea ne-a depreciat prea mult valuta și astfel am fost siliți să nu vândem prea mari can­tități de cereale peste hotare. S'a mai întâmplat că am avut o recoltă redusă de grâu și străinăta­tea caută la noi mai ales grâu. «■ «• * Aceasta fiind situația, oamenii noș­tri de finanțe s’au gândit la banii adunați de țărani și la găsirea mij­loacelor prin care ei ar putea să fie repuși in circulație. Melancolici, membrii guvernului au răspuns că nu văd care ar fi a­­cele mijloace. Experiența i-a detor­­ro­nat să fie sceptici, căci guvernul a î ncercat să scoată banii de la ță­rani, dar nu a reușit. INSUCCESUL BONURILOR DE ÎMPROPRIETĂRIRE Ne amintim că. 'n primăvara tre­­cut, ministerul de finanțe tipărise un mare număr de bonuri de împro­prietărire pe care le-a trimis admi­­nistrațiilor financiare, ca să le pla­seze la țărani. Bonurile erau însoțite de un apel al d-lui general Averescu către să­teni, prin care aceștia erau îndem­nați stăruitor să'ți procure titlurile d­e împroprietărire, ca să devină cât mai grabnic stăpâni pe pământul ce li se va da. Apelul era călduros, d. general era popular printre săteni, cu toate a­­cestea rezltatul incercărei a fost lamentabil. După țoase luni de stăruințe din partea aparatului financiar al sta­tului s'a constatat că fuseseră pla­sate bonuri de împroprietărire nu­mai pentru două milioane lei. S'a mai întâmplat ca unii dintre­­ b­anii cari au cumpărat bonuri de împroprietărire să nu fie împroprie­tăriți ți casa statului să fie nevoită a le restitui banii Când ținem seama­ți de faptul că imprimatul bonurilor de împroprie­tărire a costat pe stat mai mult de două milioane lei vedem, cât e de trist rezultatul incercărei de a repu­ne în circulație banii tezaurizați de țărani. PE CE CHELTUESC ȚARA­NU Totuși cele câteva milioane de ță­rani cari au adunat banii realizați din vânzarea produselor lor, ou sunt iCiti(i continuare in pag. /f-oj

Next