Ecoul Moldovei, 1904-1905 (Anul 14, nr. 1-20)

1904-11-25 / nr. 9

* ANUL XIV No.9. I A 9 1 JOi io NoEMliiiiiv ABONAMENTUL Pe un an . . . Lei noi 10 * 6 luni ... * „ 5 Pentru streinatate se ailaoga portu ORGAN NATIONALIST .4PAKK la Fli:-M­ARE JOI DIRECTOR-PROPRIETAR EM. Al,. MANO EU' -----------.—— IC V -------------------­REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA Strada DRAGHICI No. 1, AM ■M’l URILE Rîndul în pagina a III-a bani 50 „ „ IV-a „ 25 Inserţii şi reclame­­ leu linia Iu mnini&i* vechi 50 Bani In actuala sesiune a Camenilor vor veni multe chestiuni în desbaterea repre­zentanţilor ţarei, unele mai însemnate I ca altele, în ceia ce privesc întocmirile I existente, iar unele din nou propuse spre ■* a li se da fiinţa, dupa nevoile ce se simt pentru mersul întregului mecanism al statului şi buna stare a păturilor noas­tre sociale. Din toate acestea, acea care a ajuns a fi simţită mai mult şi să se impue atenţiei tuturor politicianilor, indepen­dent de culoare politică, este chestia arendărelor moşiilor, fie a­le statului ie a­le particularilor ; aceasta devine un cu an mai arzătoare, mai amenin­ţătoare şi poate da naştere la urmări Liste, fiind­că tristă e şi situaţia ce o­­' aşteaptă pe pătura agricultorilor rom­îni eliminaţi prin tot feliul de mijloace de câtre jidovi, cari au găsit în exploatarea, agriculturei nu numai o mină nesecată de înavuţire, dar şi cheia cu care sâ’şi deschidă poarta cetăţeniei. Li s’a tot spus că nu sunt agricultori, că jida­nul nu ară, nu seceră, nu prăşeşte şi nu coseşte, pentru ce dar pretinde drep­turile politice ? Ei bine, el a găsit mij­locul cu care să închidă gura tuturor acelora cari îi aţin calea la cetăţenie,­­ bazaţi pe inaptitudinea lui de a fi a­­gricultor; el a pus mina pe exploata­rea m­uncei agricole şi încă în mare, din ce în ce mai mare, cum de ex. sunt Fischeriştii cari de mult deja nu mai au rivali printre Români.­­ Jidovul în­­ această nouă exploatare, la care s’a de­dat cu un nesaţ uimitor, a găsit teren foarte prielnic; a găsit pe stat, cel din­tâi care a dovedit lăcomie de câştig prin urcarea brenzelor moşiilor de câ­tru jidov în multe cazuri la îndoit şi intruit chiar, numai să fie înlăturat ro­mânul de la concurenţă ; a găsit pe " proprietarul particular tot pentru aceeşi cauza ; şi a găsit insfirşit pe muncitorii de pămînt, pe ţăranii noştri cari, cu o naivitate demnă de compătimire mun­cesc de dau în brânci pentru sporirea capitalului pus în exploatare de boemi jidov, ce-i mai fură încă şi din preţul alcătuirei, apoi stoarce fără milă pâ­­mîntul, ruinează acarete, distruge gră­dini şi păduri numai sâ-i iasă bani ca­­sa plătească, cum zice el, preţul exor­bitant al arendei câtre proprietar, fie­­ el stat ori particular. Această exploatare, în a­fară de fo­loasele materiale ce-i produce, îi mai serveşte de a desminţi in străinătate pe r­omîni cînd mai îndrăznesc a sus­ţine că jidovul nu-i agricultor ! Prin aceasta, noi romînii, singuri ne am de­sarmat, singuri am rădicat stavelile cari oprea puhoiul jidovesc de a se gândi cu tot dinadinsul la cetăţânia romîneascâ şi să îndrăznească de a o reclama acuma de la străinătate. Jidanul devenind exploatator al a­­griculturei ne a mai creat şi alt râu cu mult mai mare de cit ne am putea da samă din cele ce constatăm în pre­zent ; ne a îndepărtat un mare număr de Români de la țară înlocuindu-i ca elemente din neamul lui, ne-a îndepăr­tat pe cei ce formau pătura cea mai sănătoasă, din punctul de vedere eco­nomic, pe cei cari dădeau contingentul cel mai de seamă al oamenilor inde­pendenţi, cu dragoste pentru brazda plugului şi creşterea vitelor, pe cei cari aveau ca aspiraţiune frumuseţa holdelor şi muncă rodnică, iar nu budgetul sta­tului ori al comunelor ! Mulţumită neprevederei şi lăcomiei de sporuri în venituri s’a îngroşat nu­mărul cerşitorilor de posturi, tocmai cînd budgetul se tot restrînge , cresc vlăstare ce vor năzui la şcoli pentru aşi pregăti o existenţă prin instrucţie, tocmai când se pun cele mai mari pe­­dici învăţâmîntului superior, că să se îndrepte atenţiunea tuturora la ţară, ia la agricultură ! Budgetul prea greu mai poate deveni Românul, de la agricultură e subminat de jidan, de la comerţ de mult e înlocuit tot el ce-i mai rămîne dar lui ?—Res­­punsul nu e anevoios de pronunţat, şi fie­care poate spune, dîndu-şi sama bine de situaţie, că să întrevede un pericol social şi că dacă nu se vor lua măsuri de pe acuma, cit mai e încă timp, nu se ştie zeu, ce s'ar putea întîmpla în viitorul cel mai apropiat. Noi credem că aceasta este o ches­tiune de mare însemnătate, ce trebue să ne preocupe, căci nu este puţin lu­cru să laşi pe drumuri o clasa întreagă de oameni ca să faci loc larg unor străini furişaţi în sinul ţarei. Oamenile au datoria să se ocupe se­rios de aceasta chestie şi cut mai în­târziat să o resolve în modul cel mai prielnic ca să se întărească elementul agricol român iar nu să se nimicească, ori sâ fie aservit de cel străin. Buletinul Politic Toate ziarele gruparilor opoziţioniste afirmă că zilele guvernului actual sunt numerate ; ca dl. Sturza nu mai poate sta la cîrmă din cauza framîntarilor dintre partizani şi câ’şi pregăteşte re­tragerea ca să nu cadă prin alegeri, cădere ce ar fi foarte semnificativă pen­tru dînsul şi partidul in fruntea căruia se afla, căci i s’ar dovedi că ţara nu i-a aprobat măsurile drastice la care a recurs pentru salvarea situaţiunei fi­nanciare. Toate acestea sunt vorbe ce pot mîn­­gîia pe nerăbdătorii din grupurile ce aşteaptă succesiunea la cârmă, dar de fapt lucrurile stau cu totul de almin­­trelea. Nu e vorba nici de vre­o desi­­denţă ameninţătoare pentru partidul li­beral, nici că ţara ar fi nemulţumită pentru economiile făcute prin budgete ; din contra, partidul liberal, în frunte cu dl. Sturza, are drept la recunoscinţa ei pentru salvarea situaţiunei precare în care se găseau finanţele sale ; are drept la recunoscinţa ei pentru refor­mele administrative şi măsurele emina­mente patriotice pentru îmbunătăţirea economică pornită din talpă cu băncile populare şi alte instituţii menite de a îngrădi interesele materiale ale sătenilor. E vorba însă că alegerile ce vor a­­vea loc câtrâ prima­vară sâ experimen­teze, nu noul mecanism al votării în toată întregimea lui, ci dacă pe baza reformelor făcute s’a mărit numărul a­­depților, cu toate restrîngerele dure­roase la care a fost silit să alerge ; e vorba să pipie terenul dacă are încre­derea coroanei de a prezida alegerile, şi pentru acest motiv o remaniare mi­nisterială este de nevoe să se declare, fiind­ca prin ea să poate oglindi viito­rul electoral, să poate înţelege dispozi­­ţia suveranului şi în acelaş timp să poate măsura şi socoti la justa ei valoare intensitatea acţiunei adversarilor. Da, o remaniare ministerială, din pun­ctul acesta de vedere e bine-venită, căci de la sorţii ce ea va avea,viată cu par­tidul liberal, pe de o parte, şi primirea ce i se va face de adevărata opinie pu­blică din ţară, ce planează mai presus de interesele personale, atârna deplina reuşită în alegerile viitoare şi deci asi­gurarea partidului la putere pentru a îndeplini încă multe puncte din progra­mul ce şi l-a dat acolea, în Iaşi. Dar de la o remaniare ministerială până la o cădere, ori chiar retragere, e o deosebire foarte mare ; căderea tre­bue s’o provoace niscai­va evenimente, cărora partidul nu le ar putea face faţă, sau o ruptură in sinul lui ce i-ar pa­raliza toate forţele pentru a mai putea continua cu guvernarea.—Insă nici una din aceste nu există și deci nu poate ca sa cadă. Retragerea încă nu-i admisibilă întru­cit, sunt deja destule formaţiuni, din si­nul partidului liberal, gata să ia pute­rea în cazul cînd dl. Sturza s ar simţi obosit ori ar avea o nemulţumire per­sonala, ceia ce în realitate să ştie că nu este. Aşa­dar ce rămîne din tot sgomotul pe care gazetele îl înregistrează cu li­tere mari şi îl comentează după cum le place ?—Rămîne posibilitatea unei re­manieri care să servească drept pipăit pentru situaţia partidului în viitoarele alegeri , atît şi nimic mai mult. Pentru ce satele noastre duc lipsă de preoţi. Am aratat în numărul trecut că lip­sa de preoţi la sate provine de acolo că seminariile noastre au dat mai mult funcţionari laici, aceasta în trecut bine­înţeles , şi era de aşteptat să se întîm­­ple aşa, de­oare­ce seminariile fiind şcoli mai vechi de­cât gimnasiile şi Statul de la Unire încoace avînd mare nevoe de cărturari, pentru funcţiunile civile, cea mai mare parte din semina­rişti sau abătut la funcţiunile civile de prin oraşe, în loc să se facă preoţi la sate. Dacă am avut chiar preşedinţi de tribunale numai cu patru clase pri­mare, îşi poate cineva închipui cit era de preţuit un seminarist şi în aceste condiţiuni cit era el de ispitit să ia o funcţiune mai bună ! Dar sunt şi alte cauze cari au con­tribuit sâ micşureze numerul preoţilor la sate, şi chiar la oraşe. Una din ele este lipsa de obligativitate. Religiunea a fost făcută facultativa, de când cu despărţirea Bisericei de Stat. Statul şi-a căutat de­mersul seu, iar pe oameni i-a lăsat în voia lor în ce privea trebuinţele religioase. O dova­dă despre aceasta este că mulţi preoţi se angajau prin contract cu sătenii, şi în contracte era specificat preţul unui botez, a unei înmormântări, a unei cu­nunii , ba chiar şi acela al unei aghes­­me (sfiştante), care se preţuia cu 20 de bani. Şi de aicea a rezultat că de multe ori preotul cutare n’a voit să facă înmormântarea vre-unui om, pentru cuvîntul că nu i s’a dat preţul stipulat prin contract , sau că un altul na ofi­ciat un maslu agheazmă sau un botez, ori că nu s’a dus să citiască o molitfă. Astâ­zi, chiar, preoţii nu ar face altfel când ar avea a se duce la sate. Ei s’ar prinde prin contract în anumite condi­ţiuni, şi cînd ţăranii nu s’ar ţine de ele, preoţii li-ar refuza serviciile. De cînd cu legea clerului, inse Sta­tul li-a fixat un salar, care de­şi nu pare atît de mic, el este totuşi mic de­oare­ce raza parochiei este foarte mare. Un preot la 3 şi 1 sate destul de în­depărtate unele de altfele, şi plătit cu salar de 80 lei ţie luna, fără alte a­­vantaje, cum le aveau preoţii în vechime. Dar preotul este deprins a trăi din ofrandele altarului ,iar ţăranii noştri rar se mai întîlnesc cu altarul, căci a­­bia la 1 septâmîni au ocazie sâ asiste la o leturghie.

Next