Evenimentul, iulie-septembrie 1893 (Anul 1, nr. 122-196)

1893-07-22 / nr. 139

s­v­ I­NO­ 139 IN NURSER 10 BANI JOI 22 IULIE 1893. ZIAR COTIDIAN NATIONAL-LIBERAL. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CASELE MOTĂȘ (IN CURTEA IAȘI,­STS^.DA­C-OXIX-A. ITo. E­i. )()()( )­( )( girector politic: GL A. SGORȚESCU I)()( )( )­­ Abonamentul: Pe an ... . Lei 24— Pe 6 luni 12 lei.— Plata abonament, înainte. Pentru străinătate se adaugă portul. Intersiuni. Reclame și­­ inundări . Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b. vre­ odată în viața lor, o carte de sociologie, ori­cât de e­­lementară. Acești oameni, ar face bine să tacă!. V. lin­timl |i­!in­te. I. Sunt politician! în țara a­­ceasta, cari, deprinși a ob­serva lucrurile numai la su­prafață, vin și stabilesc, for­mule, cari se întrebuințează apoi în viața practică ca a­­deveruri imutabile și nedes­­cutabile. Una din aceste formule ar fi și quasi-adevărul stabilit de denșii, că adevărata cauză a mizeriei țeranilor ar fi lipsa de cultură, și că de aceia a­­ceastă clasă, cea mai nume­roasă a națiunei, nu-și cu­­noște interesele. Acest nea­devăr, car­e se repetă ori de câte ori vine în discuție ce ș­­tia țerănească, este o eroare flagrantă și tendențioasă. In adevăr, oare numai oamenii neculți și ignoranți sunt ex­ploatați în Stat ? Câți din­tre noi, din societatea de la oraș, cu toată cultura lor, nu se văd în imposibilitate de a lupta în contra curentelor so­ciale ? Așa lucrătorii din cen­­trele mari ca Parisul, Lon­dra, cu toate că au conști­ință de drepturile lor și cu­rajul de a lupta, sunt dobo­­riți de organizația socială. Și în cele din urmă, chiar ță­­ranii noștri au sentimentul nedreptății ce li se face, când sunt exploatați, căci nu e greu ca un om să-șî cunoască dreptul și să nu înțeleagă când îi ceri condițiuni mai aspre de­cât poate el să su­­poarte. . Prin urmare e evident că nu lipsa de cultură face pe om să fie exploatat. Adevă­rata cauză sunt condițiunile inferioare economice. Ori­ce om, fie cult, fie ignorant, în­dată ce e pus în condițiuni economice inferioare, îndată ce organizațiunea socială îl strînge ca într’un cerc de fier, îl e­r­a nemu­inlA limfe­t >" —­­ r — Intr’adever, n’avem de­cât să punem pe un om cult în locul țăranului și în condițiunile lui economice și vom vedea că nu va putea să lupte, va trebui să sufere legea de a­­ramă care’l apasă. Se spune însă, că dacă țe­­ranul se găsește în acea­stă stare mizerabilă, vina e a lui, căci ce putem noi să-i facem, dacă el e slab econo­­micește și nu poate să lupte?. Alt neadevăr care a deve­nit monedă curentă a ace­lorași politician­, căci am în­țelege această imposibilitate de a-i veni în ajutor­, în cazul când inferioritatea lui eco­nomică ar fi rezultatul des­­voltărei normale a societăței. In asemenea împrejurări, de­sigur, n’ar fi nici­ un reme­diu. Dar e demonstrat acum, în mod științific, că societa­tea nu e un produs natural, ba­zat pe echitate și justiție, ci e rezultatul artificial a vea­curi întregi de violențe, apă­sări și nenumărate exacțiuni. Se știe cum s’a format marea proprietate la noi și, în același timp cum a dis­părut rezășia, munca proprie­tate, care a fost înlocuită prin iobăgie sau clacă. Impo­zitele grele, despuierile func­ționarilor, violențele boierilor și mai cu seamă războaiele lungi cari țineau pe țăran mai tot anul în expediții și din cari, întorcendu-se acasă, numai găsea nimic din avu­tul seu, acestea sunt cauzele cari l’au făcut să’și plece ca­pul sub jug, întocmai ca un animal domesticit. Istoria ne­­o spune și a afirma, că so­cietatea e fructul natural al unei dezvoltări foarte echi­tabile și foarte juste și că prin urmare nu e absolut nici un remediu pentru inferiori­­ozitatea economică a țeranu­­lui, e o erezie absurdă. Da, repartițiunea bogăției, și a culturei chiar, au o o­­rigine impură, nedreaptă și, scoborîndu-ne în noaptea vre­murilor, urmărind cu impar­țialitate desvoltarea ei, o vom găsi patată de cele mai teribile nelegiuiri. Societatea noastră actuală, cu nedreptățile ei și cu inferioritatea economică a țăranului, e produsul inter­­vențiunii unice a domnilor din timpuri, a boierilor iacăși, într’un cuvînt al clasei diri­­gente de atunci. Aceștia i-au dat forma de astăzi, în cari extremele cele mai neasemă­nate se întâlnesc: cultura cu ignoranța, bogăția cu sărăcia lucie și cu distribuire neegală a tuturor forțelor economice și sociale. Și cum să nu fie așa forma actuală a societăței noastre, când, acum o sută de ani, trei milioane suflete erau robii pământului pe care se gă­seau, țiganii ce erau despăr­țiți, tată de mamă și copil de părinți. Dar numai departe de­cât la 1864, patru mili­oane de acești țărani, de cari politicianii discută astăzi, e­­rau clăcași. Să nu ni se mai spuie car că lipsa de cultură e pricina mizeriei țerănim­ei, ori că so­cietatea s’a dezvoltat pe baze naturale. Acestea sunt nea­­devăruri­­ patente, demne nu­mai de acei cari n’au deschise S­ILUETE. «Fräulein Kätchen». O andaluzi cu ochi negri ca nop­­tea, pe care o prea crudă soartă a rătăcit-o de pe malurile Oderului la cele a Main­ ului. De­și nu numera de­cât 26 de pri­măveri viața eî sau «zineri Roman» cum zice ea, nu se de­cât o pagină de lungi și crude suferind­. Din toate locuitoarele unei frumose localități din Germania. «Fräulein Kätchen» este singura femee, care mai îndulcește puțin viața călugă­rească ce barbații o duc în zisa lo­calitate. Poți șegui cu dînsa, mai mult, în întunericul frumoasei păduri, poți a­­plica, pe buzele ei, cam groase.­Fräu­­lein Kätchen nu știe românește­—poți aplica zice un dulce sărut, fără ca să te trezești cu acel­­­­ aber mein Herr», cu care te întimpină prusiencele. Fräulein Kätchen a făcut multe prostii, care sunt des exploatate, de limbele rele. De altmintrelea, ea nu tăgăduește păcatele ei, ci zice : sunt una din acele femei, pe care sute de brațe au aruncat’o în prăpastie, dar pe care nici o mână nu se găsește s’o scoată. Lectura de predilecție este Spei­sekarte, pe care, cu toate că rămâne vecinie invariabilă, Kätchen n’a ajuns încă s’o știe pe din afară. Deviza mea! ‘mi respunse ea, <ge­­nng des grausamen Spielest. Corset n’are. Semne particulare. Ii plac româ­nii fiind­că crede că sunt din Ame­rica, țara unde Fräulein Kätchen ’și propune a petrece filosoficește restul zilelor sale. Jack. Târgul Cerealelor PIAȚA IAȘI ■9 . Casa R. Lessing, comisionar de cereale. Mercuri, 2­ iulie. Prețurile sunt în stagnațiune. Afaceri puține, din cauză că lu­mea nu a început a triera și se așteaptă proba cerealelor din trier" Afară de aceasta se vorbește că­utitatea grâului în jud. Iași ar

Next