Evenimentul, iulie-septembrie 1893 (Anul 1, nr. 122-196)
1893-07-22 / nr. 139
sv INO 139 IN NURSER 10 BANI JOI 22 IULIE 1893. ZIAR COTIDIAN NATIONAL-LIBERAL. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CASELE MOTĂȘ (IN CURTEA IAȘI,STS^.DAC-OXIX-A. ITo. Ei. )()()( )( )( girector politic: GL A. SGORȚESCU I)()( )( ) Abonamentul: Pe an ... . Lei 24— Pe 6 luni 12 lei.— Plata abonament, înainte. Pentru străinătate se adaugă portul. Intersiuni. Reclame și inundări . Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b. vre odată în viața lor, o carte de sociologie, oricât de elementară. Acești oameni, ar face bine să tacă!. V. lintiml |i!inte. I. Sunt politician! în țara aceasta, cari, deprinși a observa lucrurile numai la suprafață, vin și stabilesc, formule, cari se întrebuințează apoi în viața practică ca adeveruri imutabile și nedescutabile. Una din aceste formule ar fi și quasi-adevărul stabilit de denșii, că adevărata cauză a mizeriei țeranilor ar fi lipsa de cultură, și că de aceia această clasă, cea mai numeroasă a națiunei, nu-și cunoște interesele. Acest neadevăr, care se repetă ori de câte ori vine în discuție ce știa țerănească, este o eroare flagrantă și tendențioasă. In adevăr, oare numai oamenii neculți și ignoranți sunt exploatați în Stat ? Câți dintre noi, din societatea de la oraș, cu toată cultura lor, nu se văd în imposibilitate de a lupta în contra curentelor sociale ? Așa lucrătorii din centrele mari ca Parisul, Londra, cu toate că au conștiință de drepturile lor și curajul de a lupta, sunt doboriți de organizația socială. Și în cele din urmă, chiar țăranii noștri au sentimentul nedreptății ce li se face, când sunt exploatați, căci nu e greu ca un om să-șî cunoască dreptul și să nu înțeleagă când îi ceri condițiuni mai aspre decât poate el să supoarte. . Prin urmare e evident că nu lipsa de cultură face pe om să fie exploatat. Adevărata cauză sunt condițiunile inferioare economice. Orice om, fie cult, fie ignorant, îndată ce e pus în condițiuni economice inferioare, îndată ce organizațiunea socială îl strînge ca într’un cerc de fier, îl era nemuinlA limfet >" — r — Intr’adever, n’avem decât să punem pe un om cult în locul țăranului și în condițiunile lui economice și vom vedea că nu va putea să lupte, va trebui să sufere legea de aramă care’l apasă. Se spune însă, că dacă țeranul se găsește în această stare mizerabilă, vina e a lui, căci ce putem noi să-i facem, dacă el e slab economicește și nu poate să lupte?. Alt neadevăr care a devenit monedă curentă a acelorași politician, căci am înțelege această imposibilitate de a-i veni în ajutor, în cazul când inferioritatea lui economică ar fi rezultatul desvoltărei normale a societăței. In asemenea împrejurări, desigur, n’ar fi nici un remediu. Dar e demonstrat acum, în mod științific, că societatea nu e un produs natural, bazat pe echitate și justiție, ci e rezultatul artificial a veacuri întregi de violențe, apăsări și nenumărate exacțiuni. Se știe cum s’a format marea proprietate la noi și, în același timp cum a dispărut rezășia, munca proprietate, care a fost înlocuită prin iobăgie sau clacă. Impozitele grele, despuierile funcționarilor, violențele boierilor și mai cu seamă războaiele lungi cari țineau pe țăran mai tot anul în expediții și din cari, întorcendu-se acasă, numai găsea nimic din avutul seu, acestea sunt cauzele cari l’au făcut să’și plece capul sub jug, întocmai ca un animal domesticit. Istoria neo spune și a afirma, că societatea e fructul natural al unei dezvoltări foarte echitabile și foarte juste și că prin urmare nu e absolut nici un remediu pentru inferioriozitatea economică a țeranului, e o erezie absurdă. Da, repartițiunea bogăției, și a culturei chiar, au o origine impură, nedreaptă și, scoborîndu-ne în noaptea vremurilor, urmărind cu imparțialitate desvoltarea ei, o vom găsi patată de cele mai teribile nelegiuiri. Societatea noastră actuală, cu nedreptățile ei și cu inferioritatea economică a țăranului, e produsul intervențiunii unice a domnilor din timpuri, a boierilor iacăși, într’un cuvînt al clasei dirigente de atunci. Aceștia i-au dat forma de astăzi, în cari extremele cele mai neasemănate se întâlnesc: cultura cu ignoranța, bogăția cu sărăcia lucie și cu distribuire neegală a tuturor forțelor economice și sociale. Și cum să nu fie așa forma actuală a societăței noastre, când, acum o sută de ani, trei milioane suflete erau robii pământului pe care se găseau, țiganii ce erau despărțiți, tată de mamă și copil de părinți. Dar numai departe decât la 1864, patru milioane de acești țărani, de cari politicianii discută astăzi, erau clăcași. Să nu ni se mai spuie car că lipsa de cultură e pricina mizeriei țerănimei, ori că societatea s’a dezvoltat pe baze naturale. Acestea sunt neadevăruri patente, demne numai de acei cari n’au deschise SILUETE. «Fräulein Kätchen». O andaluzi cu ochi negri ca noptea, pe care o prea crudă soartă a rătăcit-o de pe malurile Oderului la cele a Main ului. Deși nu numera decât 26 de primăveri viața eî sau «zineri Roman» cum zice ea, nu se decât o pagină de lungi și crude suferind. Din toate locuitoarele unei frumose localități din Germania. «Fräulein Kätchen» este singura femee, care mai îndulcește puțin viața călugărească ce barbații o duc în zisa localitate. Poți șegui cu dînsa, mai mult, în întunericul frumoasei păduri, poți aplica, pe buzele ei, cam groase.Fräulein Kätchen nu știe românește—poți aplica zice un dulce sărut, fără ca să te trezești cu acel aber mein Herr», cu care te întimpină prusiencele. Fräulein Kätchen a făcut multe prostii, care sunt des exploatate, de limbele rele. De altmintrelea, ea nu tăgăduește păcatele ei, ci zice : sunt una din acele femei, pe care sute de brațe au aruncat’o în prăpastie, dar pe care nici o mână nu se găsește s’o scoată. Lectura de predilecție este Speisekarte, pe care, cu toate că rămâne vecinie invariabilă, Kätchen n’a ajuns încă s’o știe pe din afară. Deviza mea! ‘mi respunse ea, <genng des grausamen Spielest. Corset n’are. Semne particulare. Ii plac românii fiindcă crede că sunt din America, țara unde Fräulein Kätchen ’și propune a petrece filosoficește restul zilelor sale. Jack. Târgul Cerealelor PIAȚA IAȘI ■9 . Casa R. Lessing, comisionar de cereale. Mercuri, 2 iulie. Prețurile sunt în stagnațiune. Afaceri puține, din cauză că lumea nu a început a triera și se așteaptă proba cerealelor din trier" Afară de aceasta se vorbește căutitatea grâului în jud. Iași ar