Evenimentul, aprilie-iunie 1910 (Anul 18, nr. 46-114)
1910-06-11 / nr. 100
=ANUL XVIII No/100 5 B3.nl ABONAMENTE Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 VINERI 11 IUNIE 1910 -5 Bani ANUNCIUBI In«er țn el reclame In pag. a 2-a rândul 1 lea In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 30 b. TfiLiEFOiT ztTo, ee StiQtin? că roboți păsă la lașitate Astfel sintetizează, prin cuvinte lapidare, politica noastră „înțeleaptă» de pănă acum— bunul nostru confrate Seara. Noi reproducem aici bine cugetatul articol al «Serei“ pentru că exprimă așa de bine gîndul romînesc și pentru că și noi "credem că este timp, în fine, să se facă, din cînd în cînd macar, în țara aceasta, și uițică politică romînească, după atlta ,timp de maturare, și să se aibă grija și de interesele esențiale ale poporului nostru. Iată acum ce zice Seara: »Conflictul cu Grecia nu poate nici într'un caz să aibă urmări însemnate pentru noi. Vom găsi, oricum s’ar întoarce lucrurile, mijloace suficiente pentru a da guvernului de la Atena lecția ce merită și a ne lua satisfacția întreagă pe care o dorim și la care avem dreptul. In afară de o chestie de demnitate, nu avem nimic mai mult de împărțit cu grecii. Este însă de o însemnătate neasemuit mai mare, conflictul pe care 1l avem, ca popor, cu vecinii noștri ungurii. In Ungaria trăesc trei milioane de romîni și soarta lor trebue să ne intereseze pentru că acești trei milioane frați sunt un ajutor neprețuit în lupta ce o ducem, ca popor, pentru triumful cauzei nationale, pentru desăvîrșirea operei menită să înfățișeze contributiunea geniului nostru national la patrimoniul universal de cultură și civilizație. Dar ungurii dau în potriva acelor frați ai noștri lupta de desnationalizare, lupta ce are de scop distrugerea neamului nostru. Nu se poate să râminim indiferent la strigătele de durere, ale acelora ce sunt carne din carnea noastră și singe din sîngele nostru. Și totuși de ani de zile primim toate loviturile pe cari le dau vecinii nesocotiți, nu numai fraților noștri, dar chiar Regatului român, fără nici o protestare. Suntem cuminți până la legistate. Ne putem da perfect de bine seama ce roade triste am cules după urma acestei politice. Din zi în zi, vremuri tot mai înfricoșate au venit pentru frații de dincolo și tot mai trufași s’au arătat ungurii față de țara noastră. Ar fi de ajuns să cităm interzicerea ziarelor și a tuturor publicațiilor romînești de a trece dincolo, pentru ca toată lumea să înțeleagă ce atitudine avem noi, cari continuăm a lăsa liberă intrarea în Romînia a ziarelor și publicațiilor ungurești. Dar nu avem să intrăm în amănunte. Ar fi atâea de spus, încît, nu spațiul unui articol de ziar, dar nici măcar mai multe volume n’ar ajunge. Ne oprim deci la constatarea ce am făcut cu privire la însuflețirea ce a domnit în marele meetinguri patriotice ținute pentru a se protesta înpotriva sălbătăciilor exercitate de guvernul maghiar asupra romînilor. A fost parcă o deșteptare a opiniei publice, o încercare de a-și îndeplini rolul, abandonat de atîta timp, grație politicei de cumințenie, pe care ne-au sugerat-o cu indusita persistență acem cari aveau să profite de pe urma unei asemenea poliției... Și nu putem dori altceva mai bun decît să vedem întărindu se în această hotărîre societatea romînească, deoarece numai astfel vom putea căpăta toate satisfacțiile la care avem dreptul, numai astfel vom putea impune celor cari profită de prietenia noastră să ne trateze cu aceiași perfectă sinceritate și dreptate, cu care îi tratăm noi. Nu hrănim gînduri de cucerire, nu ne amestecăm întrebile interne ale țărilor vecine ; poporul acesta a fost totdeauna leal și devotat cauzei civilizației, dar nu putem primi ca aceia cărora le întindem prietenește mina să ne sfarme brațul.. Ne sunt scumpi românii de dincolo fiindcă ne sunt frați și ne interesăm de limba și de credința lor pentru că sunt limba și credința noastră. Dacă politicește este o graniță care ne desparte și pentru desființarea căreia nu facem nimic, sufletește suntem și ținem să rămînem d'apururta uniți. De aceia salutăm cu nespusă bucurie manifestațiunile opiniunei publice, cari au de scop să menție această sfîntă legătură și sa impus guvernului țarei romînești o politică de demnitate față de prietenii poliției lipsiți de sinceritate și de dreptate. Să încetăm a primi cu capul plecat tratamentul dușmănos la care ne supun ungurii și să-i tratăm așa cum ne tratează ei pe noi. Dacă produsele noastre culturale și industriale nu sunt libere să treacă dincolo, închisă să le fie granița și produselor culturale și industriale ungurești. Vom saluta ziua în care se va inaugura, de aci, o asemenea politică națională, ca pe cea mai frumoasă zi a neamului romînesc“. mzr* I rv/v/y/yITM-j..... FUGITIVE .Comisiile sa vie nu au raporturi academice cu soluții potrivite idealilor partidului“. Al. Bădărău (Discurs—Congres) Comisiile să nu’i poarte Cu academice rapoarte, Ci să lucreze cu temei, Căci domnul Bădărău n'admite De ci soluții potrivite Cu ale partidului idei. In acest caz lucrarea ’ntreagă Comisiile o încheagă Pe aceiași bază din trecut: Devizuri mari, compturi umflate, Diurne și indigenate In numele lui Bichebut! Da, chestia așa se pune Deci o’ntrebare se impune : Ce rost, mă rog, ce înțeles Avu enorma gălăgie — Și acel scandal pe datorie Cu delegații la congres ? Puteau pentru așa lucrare Să stea acasă fiecare, Ca orice om cu tabie! Căci, vorba de gheșift cînd vine, Orice Ubist în el conține Un cit de mare Comitet ! Bum Represaliile Astăzi se împlinește termenul de 10 zile pe care guvernul nostru la acordat Greciei în ce privește satisfacția ce ni se datorește in urma vandalismelor de la Pireu. Cum pănă în prezent indicii că guvernul grecesc avem nu se arată de loc dispus să ne acorde satisfacția cerută, guvernul nostru va trebui să recurgă la măsuri de represalii atît contra tuturor supușilor greci de pe pămîntul țărei noastre, cît și în ce privește mărfurile și vapoarele grecești ce vor întrări porturile Romîniei. Ziarele Capitalei ne aduc știrea că guvernul va aplica ca măsuri de represalii, toate măsurile luate de către guvernul conservator la 1906, măsuri eficace, pe care partidul liberal a găsit de cuviință să le suspende fără a obține vreo satisfacție în urma conflictului petrecut cu acea ocazie și fără vreo negociere oficială făcută în prealabil cu guvernul grecesc. Dacă guvernul liberal nu ar fi ridicat măsurile de represalii luate cu atîta energie de către partidul conservator fără ca Grecia să se oblige la o serie de angajamente ce i s-ar fi putut impune și pe caii ar fi fost nevoită să le primească deoarece din ruperea relațiilor din ea era aceia care suferea economicește, astăzi nu ne-am mai găsi în fața semelor de vandalism petrecute la Pireu. Credem că guvernul liberal reaplicînd măsurile luate de partidul conservator va recunoaște greșala pe care a comis-o și procedînd de data aceasta cu energie nu va mai cădea pentru a doua oară în păcat. ———o — Cele unsprezece comisiuni Tachiste In congresul ce au ținut Lunea trecută, tachiștii s’au constituit comisiuni pentru studiarea diferiteln lor puncte ale programului ce urmează să-și dea și indicindu-le marea răspundere ce au, d. Al. Bădărău a botezat aceste comisiuni parlament tachist. Nu a fost viitorul.. nici o ironie, din partea fostului ministru de justiție și astfel, înainte chiar de a fi aleasă, această Cameră fantastica a inceput să funcționeze și să facă operă legislativă pentru țara... tachistă Viitorul parlament al noului partid s’a împărțit în nu mai puțin de unsprezece comisiuni de studiu și ca să aveți o ideie de modul cum au fost ele constituite vom prezintă aici două cazuri. Cunoașteți cu toții pe d. Victor Ionescu, fratele partidului și directorul valorosului nostru confrate Acțiunea. Ei bine, acest onorabil bărbat figurează in trei din aceste unsprezece comisiuni. Da, în trei. Găsiți că e prea mult ? Așa, vedem pe d. Victor Ionescu, In comisiunea administrativă, In calitatea sa de fost inspector administrativ. Il aflăm apoi, in cea dobrogeană, încadrat intre un turc veritabil, d. Suleiman Abdul Hamid și d. Furtun, ofițer al stărei civile, din Constanța, care deși nu este ma honttan, totuși poartă fesul cu multă eleganță. In sfîrșit, mai , Intilnim pe d. Victor Ionescu și în comisiunea legei... sinodale ! ? Dar nu trebue să uităm că directorul Acțiunei este indicat: In calitatea sa de fost locotenent de cavalerie, să facă parte și din comisiunea pentru reorganizarea oștirei și numai astfel, ne vom putea face o ideie de rolul pe care este chemat să-l joace. In alcătuirea programului tachist, o atît de vastă capacitate. Așa sunt însă toți tachiștii și d. Victor Ionescu nu este o fericită excepție, singurul care posedă cunoștințe universale, enciclopedice, un mic maiouase politic, economic și social. Iată acum pe d. N. R Căpitănean un cenzor la Banca Națională, care încă figurează în trei comisiuni, acea a reformei electorale, a cadastrului și a accidentelor muncei și asigurării bătrînețelor. Dacă scoatem armata, care este una dintre specialitățile d-lui Victor Ionescu, fostul secretar general de la finanțe este cel puțin tot atît de pregătit, ca și fratele partidului, pentru marea operă legislativă tekistă și este incontestabil că, in modul cum este constituit, cu oameni de o atit de vastă competința, viitorul parlament conservator-democrat va fi la înălțimea așteptărilor formulata de d. Al Bădărău și a speranțelor pe cari tara le pune intr’o asemenea aleasă adunare 1 FĂRÂMITURI Vechia boală a lui Ghibănescu—libertatea de condei— a făcut progrese, ar fi agravat. Medicii au fost de părere că să i se dea vacanță de la gazetă ca să se poată locui. Atragem însă atențiunea medicilor că măsura nu e bună. Căci Ghibănescu a scris o dată zece zile de vacanță și timp de 47 de zle, gazeta n'a putut scupa de proza d-sale. T g Ghibănescu găsește că d- Take Ionescu a avut o expresie fericită cind a zis că, acțiunea noastră politică a fost de după perdea. Dar atunci deducția logică e că tot ce-au făcut takiștii a fost fără perdea. Parcă noi zicem altfel ?O.Să nu vă ’ncchipuiți că comisiunile alese înseamnă îngroparea chestiilor* a zis dl Bădărău la congres. Acum pricepem pentru ce Costică Chirilă n’a fost pus în nici o comisiune. ................................. STRIGOIUL — Poveste irlandeză — Pe o coastă de deal lângă țărmul râului Forth, se afli, ar fi de atunci vreo două veacuri casa unui țăran pe care -l chema Nils O’Shea. Casa era singurică in pustiul acela, așa că adeseori țăranul nostru era deșteptat de unii călători cari voiau să treacă râul înfuriat și nu îndrăzneau singuri să pășească peste vadul primejdios, iar Nils care era om de treabă ii auza totdeauna. Intr’o seară de iarnă, prin șuerul unui vânt aspru, nevestei lui Nils ti păru că aude un glas plângător, un strigăt de om in primejdie. Aceasta iși deșteptă bărbatul, care dormea pe o laviță de stejar lângă cuptor. El se scoală numaidecât. Își ia o ghioagă strașnică. In vărf cu o măciucă de fier și se duce pe malul apei. Cinei acolo 1răcnn el odată și vocea sa străbătu prin zgomotul furtunei și freamătul apelor. Din partea cealaltă a apei îi răspunse un om. Nils se duse spre dânsul. — Aici zise omul acela foarte mișcat, ești piaza mea cea bună. Dumnezeu te trimite in ajutorul meu ! — Oricine li fi, răspunse țăranul cinstit, vei petrece noaptea In casa mea la adăpost de orice ! Rostind vorbele acestea, ridică cu puterile sale de uriaș pe strein In spinare și trecu cu el apa, pe stâncile irosite cari sunt ca un fel de pod sfărâmat în mijlocul râului Furth. Il duce pe celalt țărm, pe urmă il ia in coliba sa unde harnica lui Caterina aprinse un foc zdravăn. Necunoscutul pe care l-a scăpat de la o primejdie de moarte, era un om înalt, care trebue să fi fost odată puternic și frumos Acum era urât și slab și trupul său era Încovoiat mai mult de suferințe, decât de pricina anilor, căci nu părea a fi având mai mult ca cinzeci de ani. Hainele de pe dânsul arăta starea lui ticăloasă. El nu are încălțăminte și în esp poartă o pălărie de pânză cu o căciuliță de noapte de lână roșie. In timp ce Caterina pregătește masa, el povestește istoria vieței lui. S’a născut într’un ținut dincolo din susul Irlandei. Tânăr de tot a slujit in marină unde a pierdut un picior Intr’o bătălie cu hoții de mare. Atunci au găsit că nu mai este bun de ostaș și i-au dat drumul. Nu avea nici o rudă și nici un adăpost. S’a găsit deodată fără sprijin, fără mijloace de trai, trebuind să cerșească și de douăzeci de ani nu trăește decât din pomeni. In vreme ce el povestea istoria asta tristă, copiii se uitau galeș la dânsul. In sfârșit gazda ii dete un borșișor cald, pe urmă îi arătă un loc de culcare unde putea să treacă o noapte mulțumită. A doua zi furtuna se liniștise. Râul era limpede și liniștit. Cerșetorul află de la buna lui gazdă că vadul acestei apei era foarte umblat. Atunci ii veni în minte să se lase de ocliodat lumea și să se stabilească acolo unde va putea cu ușurință să-și câștige pomana zilnică, încercă și văzu că-i merge bine. Stătea pe țărmul râului cu căciula în mână. Chipul lui veșted și piciorul de lemn mișcau inimele trecătorilor. Aproape toți iși făceau pomană cu dânsul. Nu-i știau nici numele, nici de unde-i, dar cum purta veșnic pe cap o căciulă roșie, ii ziseră: Bunoughruadh (Cerșetorul roșu). Astfel și-a orânduit viața. Noaptea avea un loc păstrat In casa milostivului Nils. Dis de dimineață se așeza la locul său; acolo stătea până seara pe o stâncă care se numea „stânca cerșitorului roșu“. In fiecare zi primea câțiva bani și nu cheltuia nimici o coajă de pâine si ajungea pentru hrană și nu purta decât haine rupte pe care i le dădeau de pomană. Din zi in zi, din lună în lună, pe tăcute, pe ascunse, el strângea o comoară. Nimeni nu știa unde o ascunde și nimeni nu-i putea vorbi de asta fără să nu-i supere. Ani după ani trecură, Nile amu*