Federatiunea, iulie 1873 (Anul 6, nr. 50-57)
1873-07-01 / nr. 50
tote cestiunile chiaru si atuncia, candu minoritatea aru ofilii, că liter’a si spiritulu statutului organicii nu se potu esplica altcum, decâtu cum le esplica minoritatea. Daca se esplica si applicarea prin maioritate, lassa fia asia, responsabilitea cade asupr’a maioritatii. Pentru a contribui si noi câtu de pucinu la solidaritatea dorita a Romaniloru gr. or. pentru actulu dealegere allu Metropolitului, fia-n iertatu a pertractă cu deamenuntulu procedur’a de alegere, din numerulu viitoriu, observandu aci preste totu numai atâtea, ca după statutulu org. sanctionatu prin Maestatea Sa ces. reg. Apostolica in 28. Maiu 1869. st. n. guvernulu n’are nici cea mai mica influintia ori ammestecu in trebile besericei gr. or. romane si că prin urmare , representantele guvernului, ca Commissariu regescu, n’are cuventu nici la lucrările preparative spre alegere, nici la insusi actulu de alegere. Unu dreptu eminentii allu bisericei gr. or. romane, ce nu-lu are nici o beserica autonoma in Austro-Ungari’a. Ce e dreptu, Maestatea Sa, — ceea ce nu suffere indoela, — a avutu totdeuna si are si acum’a „jus supremae inspectionis“ (dreptulu de innalt’a supraveghiare) si in beseric’a gr. or. romana, precum acestu dreptu este sustienutu si in statutulu org., acésta supraveghiare inse, multu, forte multu se osebesce de supraveghiarea, ce Maestatea Sa o essercita prin guvernulu seu in alte beserece, seu de supraveghiarea, ce MSa a essercitatu in timpii de mai nainte chiaru in beseric’a gr. orientala. Mai nainte, pe bas’a absolutei poteri Maestatice si pe bas’a Declaratoriului Illiricu M. Sa cu deosebite occasiuni in deosebite moduri si modalități a esercitatu acestu dreptu, provediendu pre Commissariulu reg. cu mandate si instrucţiuni candu mai late candu mai restrinse, ma chiaru s’a intemplatu, că Commissariulu reg. dimpreună cu capulu besericei a occupatu locu la ins’a presidiala si a incursu in fapta in desbaterile sinodale. Recunoscemu cu tota suppunerea omagiala si astadi dreptulu Mnestătii Salle de a poté tramitte Commissariu la congressulu Romaniloru gr. or. conchiamandu spre alegerea Metropolitului, deorace M. Sa, avendu dreptulu de supraveghiare in căușele besericesci, are si dreptulu de a tramite acolo pre orice barbatu incredintu alu seu, care sa se pota convinge si in persona despre curgerea desbateriloru, dar’ ca commissariulu reg. sb aiba dreptulu a se amestecă in desbaterile congressului, a dă direptiune in drept’a ori in stang’a, seu a duce presidiulu dimpreună cu commissariulu consistoriului Metropolitanu (despre care vomu vorbi alta data), — nu numai că nu potemu recunnosce, dar’ tocmai pre bas’a si in intellessulu statutului org. nici nu potemu concede, de orace — după noi — dreptulu commissariului reg. nu se estinde mai departe decâtu , numai a fi de facta la siedintie ca marturu oculatu fără votu si consultare. Siedintiele congressului sunt publice, de unde nu pote fi eschisu nimenea, si commissariulu reg. numai intru atâtea se deosebesce de publîculu ascultatoriu, in câtu densulu din profunda stimă cătra person’a M. Salle, pre care o represinta, va avea unu locu destinsu si deosebiții de cătra publiculu ascultatoriu, dar’ nici decâtu nu pote occupă locu la més’a deputatiloru congressuali ori la més’a presidiala. Noi inse suntemu applecati a crede, că guvernulu va avé mai multu tactu politicu si va fi mai crutiatoriu, decâtu ca prin tramitterea unui commissariu reg. la congressulu Romaniloru gr. or. să provoce certe reciproce despre „esserciarea dreptului de suprema inspectiune“; credemu, că precum congressulu din annulu 1868. si 1870, asia si acestua, conchiamandu pentru alegerea Metropolitului, nu va passi de felu pe terrenulu politicu, cu care si asia n’are nimicu de a face, cu atâtu mai pucinu va desbate si decide cestiuni, ce dora aru pote vetemă ori periclită interessele statului. Noi cellu pucinu nu ne retienemu a dă espressiune convingerei nostre, că esmitterea unui commissariu reg. la congressu, in ori ce forma, aru face sânge forte reu si aru fi in stare a provocă la romani numai amaritiune si neîncredere. A se evită acestea , credemu, că face atâtu in interessulu Romaniloru, câtu si in altu guvernului. (Va urmă.) 192 Cestijirea independiotiei complete a României. (Fine.) *) In numerulu trecutu amu inceputu si in acestua vremu si inchiamu , inse vomu nisui ca cu tote aceste scurtulu nostru estrassu din siepte numeri ai „Romanului“ se fia câtu se pote de esi sentîalu. La inchiare apoi ni vomu da si noi, in putine cuvinte, parerea despre acesta cestiune, carea a disparutu della ordenea dîllei indata ce principele Carolu a parasitu Vienna. „Romanulu“ insîra si commentedia apoi tote actele si faptele seversîte de la 1871, incoce din partea Austriei si Prussiei, cu scopu d’a umili Romani’a si d’asi cascigă preponderanti’a politica la Constantinopole, si intre altele dîce : Indata după numirea ministeriului neparlamentariu in noptea de 10 Martiu 1871, vediuramu pre Prussi’a, si apoi pre Austria, negandu-ni drepturile abautique chiaru de independintia interiors; indata vediurămu pre agintele diplomaticu allu Germaniei plecându in concediu si apoi revenindu ca pre langa unii statu in alta pusetiune de cum eră mai nainte, de si totu d. Radovici se reintorceă, de si totu in Romani’a reveniă, totusi eră accreditatu din nou, nu directu pre langa Domnitoriu, ci pre langa Sultanu, si d’acolo tramisu aci cu beratu (mandatu, decretu), ca intr’unu simplu pasialicu. Si nici guvernulu, nici Domnitoriulu nu catedrara se protestedie contra acestei procedure Austri’a inca nu intardîă d’a urmă essemplulu vecinei si alliatei salle in nou’a politica orientale. Atunci avurâmu acelle incidente umilitorie de la Severinu, Brail’a, Galati, in cari ministeriulu consulelui prussianu injosi demnitatea tierrei pana a destitui magistraţii romani, cari catediassera a se oppune la insolentiele caprariloru austriaci. Asia si in cesliunea Stroussberg, acea coticaria a principiloru prussiani, carea a indignatii Europ’a intrega, guvernele de la Berolina si Vienna influintiau pre de una parte indirecta asupr’a guvernului din Bucuresci, era pre de alta parte se adressau official minte la Porta, cerendu ca ea să nu impună resolverea cestiunii Stroussberg astfeliu cum li conviniă. Numirea lui Midatu pasi’a de viziru, politic’a si tendintiele acestuia, epistol’a lui cătra principele Carolu sunt acte si fapte, din cari resulta, că Austri’a si Germani’a, scapandu de prepoderanti’a politicei francoanglese, carea le marginea in Orientu, processera immediatu la realisarea vechieloru loru tendintie, d’a tiené naţionalităţile din Orientu in cea mai deplina asservire spre a le poté esploată, seaua si le apropriă la tempulu opportunu. Acum vine întrebarea: Care sa fia caus’a parasirei neasceptate a acestei politice de atâti’a anni urmărită cu staruintia ? Pentru ce Austri’a si Prussi’a au urmatu acesta politica pana la ultimulu resbellu, pentru ce au urmatu-o după resbellu cu mai mare zelu, si pentru ce acum de-odata, fără nici una raţiune vediuta, fără nici unu faptu politicu insemnatu, o parasescu si adoptu alt’a cu totulu oppusa ? — Respunsulu la aceste întrebări lu gasimu in caderea lui Midatu pasi’a, incapatînarea Turciei d’a urmă lini’a politica trassa de vechi’a influintia franca-anglesa, in desiertatiunea toturoru silintieloru d’a substitui la Constantinopole acesta politica prin cea germana-austriaca. Austri’a, convinsa că pre acesta caile nu pote sa-si ajunga scopurile, cauta acum unu altu mediulocu d’a-si întinde mregele asupr’a Orientului, si crede a-lu fi gasitu prin slăbirea si micsiorarea Turciei, prin protectoratul.seu binevoitoriu asupr’a tierreloru dunărene, si mai cu seama prin nimicirea tractatului de Parisu, de care guvernulu otomanu se acafia ca de singur’a sa punte de salvare. Tratatulu de Parisu, care a creatu actual’a Romania, are de basa intregitatea imperiului otomanu, a attinge acesta integritate, este a dirimă insasi bas’a tratatului si prin urmare a distruge intrega oper’a politica întemeiata pre dinsulu. In acesta basa se încerca asta-disbisbesca politic’a germana-austriaca ; daca ar face-o cu mana armata, ar desceptă unu resbellu din celle mai ingrozitorie, pre care mai cu sama Ostrunguri’a nu se semte in potere d’a lu portă. Voiesce dara a face pre terrenulu politicu, ceea ce nu pote sa faca pre terrenulu militariu, si spre acestu scopu cugeta „a scote castanele din focu cu manile altorua“, sub pretestulu deplinei independintie. Daca inse Romani’a va refusă cu staruintia d’a se face complice la aceste uneltiri politice, si daca din contra, intiellegandu-se cu Turci’a pentru o aperare politica communa, s’ar albă strinsu cu dins’a, actiunea austro germana ar fi neutralisata si tratatulu de Parisu, in ceea ce privesce pre Romani’a, ar remané neattinsu. Ecca pentru ce dîsseramu, că prin poterea lucruriloru Romani’a este asta-di singur’a stapana assistintiei salle. — Avemu ferma credintia, că acest’a este singur’a linia de portare ce se impune asta-di Romanici. Dar se va poté dice, că Russi’a va lassă orb pre Ostrunguri’a să uneltesca cu totulu liberu in Orientu? — Russi’a are unu deosebitu interessu a lassă libera mana Ostrungariei in Orientu, deorace acesta mana attentedia la tratatulu de Parisu, si apoi colossulu nordicii are mare interessu a se distruge acestu tratatu; prin urmare Russi’a va sprijini prin neutralitatea sa prestrunguri’a intru-o lucrare, de care in urma spera sa profite mai multu de câtu tote poterile. In assemeni impregiurări, ceea ce se cere de la Romania ca nu sunt nici milliarde, nici baionete, nici bravure, ci numai intrelleptiune si patriotismu. Cei mai mari domni ai Romaniloru si totu odata si cei mai bravi si mai mari căpitani, aceia cari au adussu mai multa gloria armeloru romane, ni dau essemplulu acestei intrelleptiuni: n’avemu decâtu alu urmă. Nu va trece multu — dîce „Romanulu“ spre inchiare — si grav’a ammenintiare, seau perfid’a manopera ascunsa sub cestiunea independintiei, se va evaporă ca miragiulu ce ratecesce pre calletoriu in pustiu. Deja diuariele ostrunguresci si celle unguresci in specialu incepur’a arată cam altu-feliu cestiunea. Tem’a loru nu este de locu pentru noi; nu se temu câtu-si de pucinu, că noi vomu perde sprijinulu ce ne sustîene asta-di, ci eile se temu, că indata ce vomu fi despărţiţi de Turci’a, ne va luă Russi’a in locu să ne iea Ostrunguri’a. Pre acestu terrenu desinteressatu sl pune „Noulu Fremdenblatt“, organu officiosu allu „illustrului“ barbatu Andrăssy. — Alte dîuarie essentialmente unguresci, punendu cestiunea din punctulu de vedere alluurrei si gelosiei loru contr’a Romaniloru, declara că ei nu voru odata cu capulu anessarea României la Ostrunguri’a, cu ce atunci elementulu romanescu ar predomni, si ungurii remamanendu in minoritate si-ar perde insemnetatea, dar ei nu voru nici o Romania independenta, cu ce acest’a este cu totulu contraria interesseloru Ungariei. Dîariulu „Press’a“, carea a predicatu regatulu romanu si independinti’a absoluta, inca inregistredia dissele unom dîamie ostrunguresci; inse prin acesta înregistrare scapa din vedere, că uneori si dau insisi cea mai deplina desmîntîre. Asie d. e.in articlulu reprodussu de ea după „Wiener Blatt“ de doue ori se repeta, că saluta in principele Carolu mantienerea in statu quo a României. Ne amu potea deci întrebă, la ce currentu de idei a datu pre nas cere chiaru de pre acum, desceptarea acestei cestiuni de politica germana-austrica? Ungurii se temu de preponderanti’a elementului romanescu si se revolta contr’a indepentiei Romaniloru; in Austri’a se temu, că mai currendu de câtu ori cine, Russi’a ar poté sa profite de nou’a attitudiie a politicei germane-austriace in privinti’a nostra ; era Russi’a tace la o parte, asceptandu cu doru rumperea tratatului de Parisu. — Acesta lasa ce pare a luă cestiunea, este plina de sperantia pentru Romani’a“. Independinti’a complete a statului romanu este un’a dintre celle mai sânte aspiratiuni alle fia cărui romanu; este una idea, pentru a cărei realisare palpitedia cu căldură tota auim’a romana; inse ea numai prin romani si prin concursulu amiciloru loru este realisabile ; bunavointi’a simulata, succursulu i nimicului seculariu pentru realisarea acestei idei, nu potu sa fia curate; eile sunt numai unu mediu locu pentru mascarea scopuriloru de distrugere. Prin sulevarea ideei de completa independintia a României, precum si prin pretinsele onoruri de suveranu, ce se dîcea că se pregatescu la Vienn’a pentru principele Carolu, dlu Andrăssy n’a voitu decâtu să farmece pre principe si pre ministrii sei, si sa-i cascige pentru planurile salle in Orientu; inse precum s’a doveditu, tota acesta affacere a fostu unu „humbugu“ essîtu din creerii dlui Andrăssy, una plamadela pentru scopuri infernale, carea inse a disparutu, precum s’a nascutu. Cu tote aceste inse ideea de independintia este nealterata, mai currendu seau mai tardiu ea se va intrupă si va pregăti cartea ce are sa duca la unirea tuturoru Romaniloru. *) Vedi nr. tr. „Fed.“ Ordinea lucrarilorn adunarei generali, CO Assoc, trans. pentru literatur’a romana si cultur’a poporului rom. va tiend la Dev’a in 11. si 12. Augustu c. n. 1873. Si o din ti ’ a I. 1 Membrii Assoc, adunati fiendu la 9 oro domaniui’a in loculu destinatu pentru tionerea siedintieloru, alegu o deputatiune spre a invită pro d. presiedinte la adunare 2 Presiedintele ocupandu loculu seu, deschide adunarea. 3. Adunarea alege pentru portarea protocolului 3 notari ad hoc. 4. Se alege o comissiune de 5 membri, a cercetă socotolele si a reportă in siodinti’a II. 5. Se alege o comissiune de 3 membri, cari in intiellessulu §§. 6, 8 si 9 din stattute, va conscrie pre membrii cei noi, va incassa tacsele si le va subministra cassariului. 6. Se alege o comissiune de 6 membri, cari in intiellessulu §’ui 23, lit. f, g si h din statute, va prelimina bugetulu annului viitoriu, si lu va asterne adunarei in siedinti’a II. 7. Se mai alege o alta comissiune de 7 membri pentru essaminarea si reportarea asupra altoru motiuni, asternute adunarei gen. din partea comitetului Associat, sau a altora dintre doi. membri ai Associat. 8. Secretariulu comitetului reporteza despre activitatea Assoc, in decurgerea acestui annu precum si despre resultatele ce s’au ajunsu prin trins’a. 9. Cassariulu si controlorulu asterne bilantiulu venituriloru si speseloru annuale, si areta starea materiale a Associatiunei preste totu. 10. Bibliotecariulu reporteza despre starea bibliotecei Associatiunei. 11. Presupunendu-se, că lucrările enumerate pana aici nu vom absorbi totu tempulu siedintiei, restulu aceluia se intrebuin