Flacăra Sibiului, 1968 (Anul 24 [25], nr. 3822-3835)
1968-01-04 / nr. 3822
Jla k&tauLÍ dinibe dói cuííí (Urmare din pag. I) timp am rămas acolo, că tiveam cîteva... Revelioane în plus!... Aici mesele au fost înghesuite pe margini. Erau poate special alese, mai înguste, ca să nu ocupe mult loc. Tinereţea are nevoie de mult spaţiu. Dansul e în noaptea aceasta principala ocupaţie. Timizii găsesc aici prilejul să-ţi dezvăluiască gînduri secrete, preocupări de viitor pe care le-au ţinut ascunse un an întreg. Unii iau parte pentru prima oară la un Revelion cu colegii. Îşi descoperă acum idealuri comune, speranţe comune, care sînt ale vîrstei lor, ale generaţiei care păşeşte pe drumul nivelat o dată cu tinereţea lor, de cele două decenii pe care le-a împlinit doar cu două zile înainte, Republica. Aproximativ 100 de băieţi şi fete din cele 11 clase cîte s-au strîns în acest final de an calendaristic, au trecut pragul lui 1968, cu veselia sinceră pe care le-o hrăneşte epoca ce o trăim. Adunate în jurul chitaristului formaţiei „Arlechin“, veselul grup de fete din fotografia noastră, vine, fără să ştie, să confere autenticitate indiscutabilă rîndurilor acestui reportaj. ★ ★ ★ Ne-am grăbit să ajungem, făcînd cale întoarsă, la restaurantul Unicum. Am mai fost acolo, cu acelaşi prilej, şi la Revelionul lui 1967. Imaginile surprinse atunci ne garantau că vom nimeri „în plin“. „Revelionul Tineretului“, organizat de Comitetul orăşenesc Sibiu al U.T.C., şi-a ancorat de-acum existenţa în tradiţie. Sînt, fără îndoială, printre tinerii care au întîmpinat aici Anul Nou, unii care au revenit. Am avut senzaţia că i-am mai întîlnit cu un an în urmă la aceeaşi masă. Rememorarea celor petrecute anul trecut ne poartă cu gîndul la o masă a... necunoscuţilor. Băieţi şi fete. Unii s-au căsătorit şi, de aceea, par oleacă mai... serioşi. Preocupările familiale nu-i împiedică însă să fie tineri. Am văzut asta din prima clipă cînd au păşit pe ringul de dans. Aici toţi sînt tineri. Trecuţi, desigur, de vîrsta majoratului, dar îmbucurător de tineri. O sfîrlează de ospătăriţă — nu cred că a trecut de douăzeci de ani — apare şi dispare printre straiele de sărbătoare ale mesenilor şi dansatorilor. O cheamă Maria Mateescu. Din colţul în care ne-am retras, obiectivul aparatului de fotografiat s-a oprit asupra unei perechi, de la cîteva mese mai încolo. El înalt şi parcă blond. Ea subţire şi zîmbitoare. Au acceptat să le răpim cîteva momente din seara care, în ritmul dansului, se anunţa din ce în ce mai împlinită. — Mă cheamă Costin Abute. Sînt din Bucureşti. Am făcut aici armata. Am, desigur, un anturaj plăcut în Capitală, dar... am venit la Sibiu să petrec Revelionul cu o prietenă, l-am lăsat să petreacă mai departe. El făcuse un drum lung ca să-şi găsească prietena şi miezul nopţii nu era departe... Nişte prieteni ne-au arătat printre cele vreo cincizeci de perechi din salon, doi tineri destoinici la locul lor de muncă: Cezar Bujoreanu, mozaicar la Grupul de şantiere 2 construcţii şi Iosif Baştea, lăcătuş la Automecanica. Mîinile primului se agită zilnic pentru înfrumuseţarea interioarelor noastre. Cel de-al doilea s-a făcut cunoscut, prin priceperea sa, la proba practică a ultimei olimpiade a lăcătuşului, ocupînd locul I. La un sfert de oră de mers cu maşina, în sala cantinei Uzinelor textile din Cisnădie, Comitetul raional Sibiu al U.T.C. a organizat Revelionul tinerilor din raion. Din relaţiile primite de la corespondenţii noştri rezumăm într-o scurtă propoziţie totul: „Voie bună pe toate planurile!“. Omniprezentul Moş Gerilă Grăbit ca şi noi, dar cu mijloace de locomoţie net superioare nouă, Moş Gerilă tocmai termina de împărţit darurile la sala Tineretului, unde erau prezenţi o sută de eleve şi elevi ai Liceului „Gheorghe Lazăr“. A dispărut înainte ca fotoreporterul nostru să poată schiţa un gest!... l-am găsit veşmintele-i colorate, pe undeva, în spatele scenei... Profitase, desigur, de puterile-i magice şi s-a amestecat printre dansatori... E poate tînărul acela înalt, cu epoleţi din hîrtie creponată, sau poate închină un pahar. E, indiscutabil, undeva, pe-aci! Se simte din gălăgia tonurilor grave şi ascuţite ale „revelioniştilor“ de la „Lazăr“... Şi aici, ca şi la colegii lor de la Liceul nr. 3, incalculabil de multă voie bună şi speranţe. Cei din clasele mai mari, care au mai fost la Revelionul şcolii, par la ei acasă şi îi cîştigă prin exuberanţa lor şi pe „boboci“. Şi dintr-o dată linişte! Şoapte înfundate, gîlgîit de sticle. Ora 24! Ultima clipă a lui 1967. Pelicula noastră fotografică nu mai are nevoie de niciun fel de legendă. Este acolo totul, înmănunchiat în clinchetul de pahare ciocnite în cinstea pruncului ’68. Şapte băieţi şi... şapte fete ! Cei mai tineri cetăţeni ai Sibiului sunt un băiat şi o fetiţă în greutate comună de... şase kilograme şi un sfert! S-au născut la cinci minute după ce toate gongurile anunţaseră venirea pe lume a lui 1968. Nu le-am aflat încă numele. Probabil că nu se chemau nicicum la ora aceea. Ştim doar că vor forma bucuria familiilor a două femei: muncitoarei Elena Mihăilescu şi contabilei Eugenia Jecan. Un telefon dat a doua zi la Maternitate ne face cunoscut că în prima zi a anului au venit pe lume paisprezece copii. Paisprezece strigăte într-o singură noapte! E, orice s-ar zice, de bun augur! Anul proaspăt sosit îşi începe viaţa cu un echilibru perfect între sexe. Din cei paisprezece, şapte băieţi şi şapte fete. Cifra ne face să zîmbim, purtîndu-ne cu gîndul la titlul unui film. * De pe o stradă răzbat glasurile unor „căluşari“ care sorcovesc pe vreun trecător: „...Camerii, ca perii, în mijlocul verii...“ La toate ferestrele lumină. Aici două umbre care ridică un pahar, dincolo două feţe inundate de voie bună. Şi peste tot, numai tinereţe. Convins că straiele lui sînt învechite, ’67 se retrage dincolo de hotar, lăsînd locul prîslei ’68, care a adus cu el un parfum mai pătrunzător şi mult mai tînăr. Cu rumeneala şi mirodeniile de pe tăvile argintate ale maiştrilor bucătari de la împăratul Romanilor, este normal să-ţi lase gura apă ... Din trenul accelerat internaţional Bucureşti—Curtici, în gara Sibiu, coborau 48 de per-ţ soane, al căror grup aducea un aer de bucurie. Erau laureaţii Concursului al VIII-lea al formaţiilor artistice de amatori, dansatorii de la Automecanica. Se schimbau buchete de flori, atîtea „flori laureate cîte sînt în echipă“ — cum a spus Mihai Opriş, preşedintele comitetului sindicatului pe uzină. Cea mai tînără dansatoare (16 ani), împărţea cu fiecare floare şi zîmbet, sentimentul succesului, al victoriei. S-a îndreptat spre un bărbat scund, bine legat, şi a zis: „Să ne trăieşti şi să ne mai instruieşti“! Era instructorul formaţiei, Ion Macrea. Am înjghebat o discuţie în care am reluat filmul evolutiv al acestui mare dansator, şi al formaţiei pe care o conduce. Era şi firesc, deoarece locul I pe ţară, pentru a doua oară, a umplut de admiraţie inimile tuturor. — De cînd interpretaţi dansuri populare? — Din clasa I, dacă e vorba despre mine. Primii paşi i-am învăţat din dansul „Banul mărăcine“ şi „Romana“, pe care-i dansau junii din Gura Rîului „în pavilion“, de sărbători. — Apoi cum aţi evoluat? — Am participat, ca elev, la concursurile şcolare de prin 1937, în Sălişte, Orlat, Cristian, cînd ne întreceam, la serbările noastre. Ulterior, fiind elev al şcolii de meserii din Sibiu, pe care am urmat-o patru ani, am format cu clasa noastră, în 1944, o echipă de 12 băieţi şi pentru prima oară am jucat pe scena teatrului din Sibiu, continuînd pînă în 1947. Terminînd şcoala am încercat să organizez o echipă mixtă, cu care am dat spectacole în oraşul şi raionul nostru. După venirea din armată, am reluat activitatea cu echipa mixtă şi pînă azi mai sîntem unii în formaţie. De exemplu, Enea Moldovan, Ioan Roman, Silvia Macrea, Ioan Lupu, Elisabeta Drăghiţă şi Nicolae Paştiu. Dar noi, acum la concurs, am avut 25 de oameni tineri, unele fete chiar şi de 16 ani. — Şi acum despre victoriile echipei? — Primul succes de concurs l-am avut în 1954, cînd am ocupat locul I pe regiune şi participarea la finala celui de-al III-lea Concurs al formaţiilor artistice de amatori. Am participat apoi la Festivalul tineretului (1955), la toate concursurile artistice de amatori, iar în 1957—58, în luna culturii, am ocupat locul I pe ţară, în 1959, la Concursul al V-lea, am primit menţiune în finală, la al VI- lea, premiul II, în 1964, la al VII-lea, premiul I şi titlul de laureat, iar acum, la al VIII-lea, din nou premiul I şi laureat. — Din întîmplările mai deosebite ale formaţiei ce ne-aţi putea spune? — Am dansat în faţa multor delegaţii străine şi ansambluri profesioniste de peste graniţă. Un ansamblu din R.D.G. ne-a dat, după vizionare, două păpuşi îmbrăcate în costume naţionale germane. Amintiri plăcute, de la ansamblurile din Omsk, Budapesta. Schimburi de experienţă, şi multe alte amintiri am mai avea. Dar cele mai frumoase rămîn tot cele din sala de repetiţii unde de multe ori împărţeam oboseala şi bucuriile cu lacrimi în ochi. Mulţi dintre noi veneau după muncă, dansau şi se sacrificau pe altarul artei. Avem mulţi interpreţi de alte naţionalităţi care se bucurau la primele succese (Iuliana Müller, Marilena Wolff, Lidia Mathé-Suciu, Maria Takács, Gheorghe Bolta etc.), dar ne transmiteau şi nouă bucuria înfrăţirii pe aceeaşi scenă, a colaborării. Greutăţi? Am avut doar o sală fără scenă, iar mulţi dintre noi ne antrenam reciproc la repetiţii spunîndu-ne să trecem peste obstacole, fiind în joc faţa oraşului. Le spuneam: „Aici se decide soarta noastră“ şi ei m-au înţeles. — Despre cele mai mari emoţii cîteva cuvinte. — Mai întîi despre prima. Directorul nostru, a vorbit în faţa dansatorilor, arătînd că ei prin eforturile ce le fac „vor reprezenta şi la concursul al VIII-lea mai mult decit o uzină. Oraşul şi tradiţiile sale!“. La întoarcere, în restaurantul Bufniţa, unde am avut o recepţie, am fost primiţi de reprezentanţi ai organelor de partid şi de stat, cu o mare cinstire. Dansatorii noştri au trăit emoţiile, şi dacă pe obraji s-au presărat şi lacrimi, erau lacrimile bucuriei succesului. Gh. NIŢU Evoluţie A bătut gongul. S-a născut 1968. La sosirea lui paharele pline sunt de rigoare. Acest grup de elevi ai Liceului „Gheorghe Lazăr“ le-au ridicat în cinstea succeselor viitoare. Din agenda vacanţei Miile de şcolari din oraşul nostru au aşteptat cu bucurie şi nerăbdare întîlnirea cu vacanţa de iarnă, înainte ca clopoţelul şcolii să anunţe sosirea vacanţei, au fost exprimate preferinţe, au prins viaţă proiecte şi s-au făcut pregătiri. Şi cum preferinţele copiilor au fost foarte variate, programul vacanţei a fost şi el foarte bogat. Spicuim din el doar o parte, în toate şcolile copiii au împodobit frumos pomul de iarnă, au pregătit „Pluguşoare“, „Sorcove“ pentru a-l primi cu „căldură“ pe Moş Gerilă care a venit încărcat cu daruri, în întîmpinarea zilei de 30 Decembrie pionierii şi elevii au repetat versurile şi cîntecele pe care le-au pregătit pentru serbările închinate Republicii. Micii creatori din cadrul cenaclului literar „G. Coşbuc“ au adus patriei modestul lor omagiu în versuri şi proză în şedinţa festivă din 24 decembrie. Creaţiile prezentate de ei cu această ocazie au fost înmănunchiate în numărul festiv al revistei Muguri. Iubitorilor artei fotografice şi ai artelor plastice li s-a oferit posibilitatea să viziteze expoziţia de desene şi fotografii artistice ale pionierilor şi elevilor deschisă pentru toată perioada vacanţei în holul Şcolii populare de artă. Peste 6 000 de pionieri şi şcolari vizionează în această perioadă filme şi spectacole pentru copii programate la cinematograful Tineretului şi la Teatrul de stat. Formaţiile artistice şcolare evidenţiate în cadrul Festivalului cultural-artistic al pionierilor şi elevilor au oferit spectacolul festiv „Din inimă te cînt, ţara mea“. Au fost răsplătite cu vii aplauze echipele de dansuri populare româneşti ale Şcolilor generale nr. 1, 4, 5, orchestra şi echipa de dansuri populare germane ale Şcolii generale nr. 10, echipa de dansuri maghiare a Şcolii generale nr. 15, orchestra de muzică populară a Liceului de muzică şi arte plastice. Au devenit tradiţionale, în vacanţele de iarnă, carnavalurile pioniereşti. Activele pioniereşti şi membrii cercurilor de la Casa pionierilor au fost invitaţi la „Carnavalul veseliei“ care are loc azi, 4 ianuarie la sala Tineretului. Carnavaluri asemănătoare au fost pregătite în aproape toate şcolile. Cenaclul Casei pionierilor a oferit unui mare număr de spectatori întîlnirea cu eroii îndrăgiţi. în cadrul dimineţilor de film au fost prezentate filme inspirate din operele lui I. L. Caragiale, filme geografice, filme realizate de membrii cineclubului, între care „Müinchausen “ junior povesteşte . „Semnale buclucaşe“, „Meciul va fi cîştigat“ şi altele. Aproape 250 de pionieri şi elevi din şcolile generale au plecat în taberele de iarnă de la Şanta, Fîntînele, Timişul de Sus, Buşteni, Sinaia. Alţi 40 au pornit, după Anul Nou, în excursie la Bucureşti. Cele mai bune echipe de volei s-au întrecut în cadrul „Cupei 30 Decembrie“ organizată la centrul sportiv de la Şcoala generală nr. 20. Iată doar o parte din bucuriile figurate în agenda vacanţei. Prof. V. PRAVARIU