Foaia noastră, 1972 (Anul 22, nr. 1-24)
1972-01-15 / nr. 2
Deşerturi submarine în Baltica şi în Marea Baltică au apărut adevărate deşerturi submarine, datorită unei lipse acute de oxigen şi a unei înalte concentrări de hidrocarburi provenite în principal din apele poluate, revărsate în această mare, de către ţările riverane. După cum a arătat într-o comunicare ştiinţifică făcută la Kiel (R.F.G.) profesorul Ludwik Smudzinski de la Universitatea din Gdynia, aceste deşerturi, în care viaţa a dispărut aproape complet, s-au extins în mod primejdios în ultimele două decenii, pe măsura poluării în continuă creştere. Viaţa biologică a Balticii, a adăugat savantul polonez, e primejduită, în acelaşi timp şi de salinitatea sporită a apelor ei; concentraţia de sare a ajuns la un nivel fără precedent în ultimul sfert de veac, din motive încă neelucidate. Căutătorii de diastiante Goana după comori a reînceput. Mii de oameni s-au avîntat din nou spre regiuni muntoase şi pustii în diferite colţuri ale pămîntului în speranţa unei îmbogăţiri peste noapte. O asemenea goană frenetică se înregistrează între altele în statul venezuelean Bolivar, situat la aproximativ 800 km sud de Caracas, unde s-au descoperit în ultima vreme mari zăcăminte diamantifere. Zilnic, spre această regiune decolează din diferite localităţi aproximativ 50 de avioane uşoare care transportă mineri şi alimente. Au început tranzacţiile speculative de terenuri. Autorităţile venezuelene, au fost nevoite să intervină pentru a preveni înstrăinarea unor asemenea bogăţii, întrucît diamante în valoare de peste patru milioane de bolivari au fost deja scoase fraudulos din ţară cu ajutorul unor avioane particulare. Modernul Robinson Un nou Robinson Crusoe a fost descoperit de către prof. Hotto de la Universitatea din Michigan. Acesta se adăpostea în insula Kusai din arhipelagul insulelor Caroline. Modernul Robinson este de fapt căpitanul unei nave americane, care în anul 1901 a naufragiat în arhipelag. Adoptat de un trib de sălbatici, căpitanul s-a decis să trăiască dincolo de . . . binefacerile civilizaţiei. FOAIA NOASTRĂ. — Organ al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria. Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni. — Conducător însărcinat al redacţiei: ALEXANDRU HOŢOPAN. Preşedinte al comisiei redacţionale: PETRU SILAGHI. Editura: întreprinderea „Bekes megyei Lapkiadó Vállalat”. Editor responsabil: MIHÁLY LEHOCZKY. — Redacţia: GYULA, Petöfi ter 2. sz. Telefon: 517, 518. Tiparul: Bekes megyei Nyomdaipari V., Gyula, III/l VIVL/14/1971. Este difuzată de Poşta Maghiară. Abonamente la oficiile poştale, la factorii poştali, la activiştii Uniunii şi la Biroul Central de difuzare a presei (Posta Központi Hirlapiroda, Budapest. V., József Nádor tér 1. sz.) atît personal cît şi prin virament la contul de virament KHI 215 96162. Abonamente pe un an: 19.20 forinţi. | pvnFX • 295 21 | Dacă din 5000 de forinţi iau 4568, cit fac? Unchiul tău a făcut 2 ani! Marcaţi cite un punct ori de cite ori aţi răspuns DA la una din afirmaţiile de la cifrele: 2, 11, 16, 17, 18. De asemenea, cîte un punct pentru NU la: 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15, 19. Faceţi totalul: peste 12 puncte — gîndire corectă, înţelegere rapidă. Posedaţi un solid bun-simţ. Intre 6 şi 12 puncte — idei clare şi destulă logică pentru a nu vă lăsa păcălit. Nu vă strică să mai reflectaţi puţin cind vă aflaţi în faţa unor probleme mai subtile. Sub 6 puncte — ori sînteţi poet, ori pur şi simplu foarte, foarte „distrat”. Oricum, să nu luaţi în viaţă orice afirmaţii drept adevăr. Cunoşti ceva mai antipatic, decît individul care ia bacşiş? Da, cel care nu dă! FOAIA NOASTRĂ carte.cdate — Mamă, zise domnișoara Lili în vîrstă de 17 ani, Robert mi-a spus că sînt cea mai bună fată din lume. Aș vrea să-l invit la noi acasă. — Nu. Lasă-l să te creadă mai departe tot așa . . . Învățătorul întreabă pe un elev: — Știi care sînt cele două cuvinte pe care le folosesc cu precădere elevii? — Nu știu! — Exact! Astea sînt . . . — Spuneai că vrei să-ți cumperi o mașină de spălat rufe. Am eu una nouă! — Nu, m-am răzgîndit. — De ce? — De ieri s-a însănătoșit mama! Un recrut primește de acasă un plic în care se află o hîrtie albă. — Ce-i asta? O farsă? îl întreabă sergentul. — Nu, e o scrisoare de la nevastă-mea. — Și de ce nu-ți scrie nimic? — Pentru că sîntem supărați și nu vorbim unul cu altul .. . Un autor începător se adresează vecinului său: — Nu-mi găsesc nicăieri manuscrisul. Nu cumva mi l-o fi aruncat la coş fiul dumneavoastră? — Dragul meu, dar copilul nici nu ştie să citească! — Te ocupi cu studiul chimiei? — Nu, asta-i masa de toaletă a nevesti-mi. . . Judecătorul către o martoră: Cîţi ani aveţi? Nu uitaţi că aţi jurat să spuneţi adevărul. — Douăzeci şi unu şi cîteva luni. — Cîte luni? — O sută zece. Băiatul se întoarce de la şcoală cu căciula cea nouă, ruptă și murdară de noroi. — Ce s-a întîmplat cu căciula ta? îl întrebă maică-sa. — Băieţii au jucat fotbal cu ea. — Și tu unde erai? — în poartă! 1. B. Aveţi o minte logică? Răspundeţi la cîteva întrebări şi veţi vedea în ce măsură puteţi deosebi falsul de adevăr. 1. Amintirile uitate sunt cele romantice? 2. Se poate cintări corect cu o balanţă falsă? 3. Populaţia este in creştere pentru că aşa demonstrează statisticile? 4. Un om înzestrat cu mare voinţă îşi poate controla reflexele? 5. Un mincinos minte cind spune că minte? 6. Doi reprezintă întotdeauna 1 plus 1? 7. Se poate cînta fals pe un pian bine acordat? 8. Petre are 19 bile. Ele sînt de lemn. Unele sînt albastre. Deci bilele lui Petre sînt fie de lemn, fie albastre? 9. Un corp solid care nu are nici un unghi este o sferă? 10. O bancnotă de o sută de forinţi are valoare prin ea însăşi? 11. Literele N S E V de pe raza vînturilor aşezată pe acoperişul caselor se întorc după vînt? 12. O piatră aruncată în aer consumă un timp mai mare pentru a se ridica decît pentru a cădea? 13. Un ulm care are treizeci de crengi și poartă în medie pe fiecare creangă treizeci de ghinde are in medie nouă sute de ghinde? 14. Cititul la soare obosește ochii? 15. Ochelarii de baga se uzează prin folisire? 16. După ploaie se înseninează? 17. Un tată poate avea un copil dacă acel copil nu este fiul său? 18. Dacă soţia (soţul) dv. e mereu în întîrziere, înseamnă că dv. aţi venit mereu înainte de vreme? 19. Cu cit diametrul roţilor unui automobil este mai mare, cu atît creşte viteza automobilului respectiv? 8 Buchetul latul Ca mulţi alţi şefi nazişti, Adolf Eichmann, criminal de război notoriu, a reuşit să se sustragă judecăţii popoarelor timp de 15 ani, însă la 23 mai 1960 s-a anunţat în mod oficial arestarea lui Eichmann, care se afla într-o închisoare israeliană. Acesta era punctul final al unei minuţioase acţiuni. „Operaţiunea Eichmann” durase mai bine de un deceniu şi a început prin punerea sub supraveghere imediat după sfîrşitul războiului a tuturor rudelor ofiţerului nazist. Eichmann a reuşit să scape de cîteva ori ca prin urechile acului şi apoi să dispară, se părea definitiv, în America de Sud. Treptat, treptat, cercul se strânge şi anchetatorii stabilesc că ţara în care Eichmann îşi găsise refugiu era Argentina. în acelaşi timp, Simon Wiesenthal, principalul urmăritor al lui Eichmann, descoperă că soţia acestuia a plecat în Argentina şi s-a recăsătorit cu un oarecare Clement din Buenos Aires. Dar... un anunţ mortuar a creat suspiciuni în legătură cu această căsătorie. Anunţul se referea la moartea tatălui lui Eichmann, şi printre rude era menţionată şi Vera Eichmann, actuala doamnă Clement. Pentru ca bănuielile să fie confirmate era necesară o fotografie a obersturmbannführerului nazist și compararea ei cu aceea a lui „Ricardo Clement”. Ultima fotografie a lui Eichmann pe care o posedau anchetatorii data de la începutul războiului, dar după două decenii figura lui suferise, probabil, multe schimbări. Agenţii secreţi au procedat aici cu multă ingeniozitate, fotografiind pe cei patru fraţi ai lui Eichmann şi compunînd pe baza acestor fotografii un „portret probabil” al criminalului. Ei l-au urmărit pe „Ricardo Clement” timp de mai multe luni, pe drumul său de la fabrica unde lucra pînă acasă, într-o suburbie sărăcăcioasă la Buenos Aires. Semnalmentele corespundeau aproape perfect, dar nimeni nu putea afirma cu certitudine că „Ricardo Clement” este identic cu Adolf Eichmann. Aici intervine „buchetul fatal”, bineînţeles pentru Eichmann. Era aniversarea primei căsătorii a Verei Eichmann cu primul ei soţ, cu Adolf Eichmann. Dar iată că domnul „Ricardo Clement”, cel de-al doilea soţ, se prezintă acasă, venind din oraş, spre uimirea observatorilor, cu un mare buchet de flori. Era normală această comportare? Cel de-al doilea soţ prezintă felicitări pentru prima căsătorie a soţiei sale? în plus, urmăritorii au constatat că buchetul era alcătuit din tot atîtea flori cîţi ani se împlineau de la cununia soţilor Eichmann. Orice posibilitate de eroare era eliminată. Acum era sigur că așa-zisul „Ricardo Clement” nu era altcineva decît obersturmbannführerul SS Adolf Eichmann. A doua zi, criminalul a fost răpit pe drumul pustiu care ducea la locuinţa sa. Luat prin surprindere, el a recunoscut: „Da, eu sînt Adolf Eichmann”. Astfel s-a încheiat carierea sângeroasă a unuia din cei mai mari criminali din istoria lumii.