Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)

1839-11-19 / nr. 47

G­ă­­­t 417.2a4cr., Fără poștă 21. prețul ancetii foi din a­cțiunea pentru minte inimă și îli­­teratură este pe un 8 cr. arg. Pentru înștiin­­țări să plătesc pănă la 6 rănduri 8 cr. de aci în sus 1 cr. argint de un rând. la FRAMNULĂANIA. Argasnot, 19. Noemb­rie. ----.. jumătate de an cu poșta Trisilbinia. șepși St.­eorzu 27 Poemvur. Săr­­bătoarea înscăunării Domnului Adalbert Pogtvatu Rezghișnevite ca jude primariu Bochigălrbigo­l Jaromsecului, fu de cătră nația săcuiască cu atâta mai mare entu­­siasm ținută și săvârșită, cu căt acest ecaun, carele de 50 ani încoace n'avu no­­rocire de a fi ocârmuit nici de un jude pri­­mariu recunoscut în a sa deregătorie după toate condițiile prescrise de legi; astăzi în mai sus lăudatul domn își văzu cea mai fericire a sa dorire împlinită. Căci a­decă a măturat constituției săcuiești, pen­­tru ori­care slujbași public se poftesc trei condiții: alegerea elobodă făcu­­tă de nație, întărirea urmată dela prin­­țul domnitoriu și înscăunarea, cu care prilej­ul are a depune jurământul poftit. Pedreptățile vremilor pricinuite, ca Haram­­secul, dela retrarea grafului Sighismund Mi­­cheș din slujbă, să nu mai poată avea nici un jude primariu înscăunat, sau cum zicem installat după lege, în ziua numită la nouă ceasuri dimineața după un semn dat prin întreitul cubuit al treascurilor, adu­­nânduse toți prea numeroșii deputați și no­­bilimea acestui scaun precum și corurile ofi­­țerilor dela regimentele de pedestrime și călărime săcuiești, ca poftiți spre cinste în biserica reformaților mai târziu se arătă și D. Cochigal­bigo, însoțit de prealumi­­natul domn congiliariu gubernial graful Eneric Mico ca crăiesc comisariu, în a cărui ființă de față trebuia a se pune în lu­­crare toată țerimonia”h; după aceasta cetin­­Loc dată, urmă feu­st întărire depunerea jurământului de în auzul tuturor. Acest act religios fu petrecut de cătră d. crăiesc Cornicariu cu un cuvânt împregiurării prea­­bine amăsurat, întru care vorbind despre datoriile deregătorilor publici cătră Prinșt și patrie, arătă însușirile ce fac judicătoriu vrednic de al său post, istoria dărăpănă atâtea constituții, lu­­crarea fără preget, am­ răbdarea său vrășmaș ca și ca prietini, o espricință bogată; și la toate aceste el că n'aștepte antă răsplată decât mulțumirea conștiinței sale. Cluti c. Comisa­­li respinse persoana instalată, dovedind ce e pună alegerea slobodă La aceasta respunse dovedind, cum­­că deregătoriul public numai prin acest mij­­luie diploma și primirea la dânsul este o sinte cât mare plăcere în nului. Tem­a cătri d. publici? păzirea cinste m șt riu cea ori mai leginor ce ce i s'au de și făcut, este de de barta, notariul ochuiului dela prea'naltul pe m­ alecă, a dreptății, abaterea aceea de interes privat, care cum mărturise­­povoară, pe care de mai nainte Caron o luă dela întrecarea: Pentru și îndelungată adâncă mulțămită pentru numele universității această pentru apăsătoare. D. cuvântă prea cu a­leregătorilor ocau­­ feispan an Com. Turzii, îngă o nedrep­­tată smintire a sănătații lau împădicat dinn ancasta, la inetalății și că era orânduit pe lângă mai sus ju­ datul grai. ”) de pește se cuvine să d. fie doi comisari de aceste­­ și acuma­saron ludovic în­­Iojica

Next