Gazeta Transilvaniei, august 1891 (Anul 54, nr. 170-192)

1891-08-01 / nr. 170

i „âtase^a" esc în tiă-par« di. Al«®®«« peîtn Aistra-Uniana Pe unii anu 12 ft., pe sah lan 60., Pe trei luni 3 S. Punții Somalia fl străinătate. Pe unii anu 40 franoi, pe ș0se luni 20 franoi, pe trei luni 10 franoi. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. ADoamentuli pentru Brawn: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagiula I.: pe unu anü 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu duttula în casă: Pe unu anü 12 fl. pe șese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. unu esemplaru 5 or, ▼. a. sau 15 bani. Atftta abonamentele câtă şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. «*nws AiBlafirdUiw* Titoîiatla: gRASOVvj, pfato m&rger. 22 Perişor! nefjfinoRt© au §e giri&8800. M«ÜBSÖ5fipfe© &U00J?®” tjimiti ! Blrniin ie «uitai: Ars’ova, pata mare PSr 22 Inseif&ts mai prímáson înViena Sartol/ii Mosze Maasenstein & Taigir f Stete &aa$), °imria Schakk, Alois Mmndl M. Makes, A. Ovpelik,JirPmssfay,* tn Budapesta : A. V. Gold:m$esr in on Meztit Eckstein Bernat: 3« Frankfort: G. L.Dembe;\ n Hamburg: A. Steiner. Protula ma«ytiumiora; o s®riă jarmonda pe o eoloana 3 or. t 80 or. timbru pentru o pulicare. Publicări mai acs* după tarifă și învoială. jKcwîame pe pagiina HI-a o •urcă 10 or. v. a. a cn 30 bani. Nr. 170. BrașovH, Joi 1 (13) Augustă. 1891. BrașovQ, 31 Iulie v. Mâne va fi pusa la ordinea cjilei în camera ungară raportulu comisiunei de imunitate în afacerea Ugron-Vaelac. Aceasta afacere este de unu deosebita interesă, pentru că ea privesce raporturile dintre armata comună și dintre Unguri și dovedesce din nou, că cu toate concesiunile destulă de însemnate, ce s’au făcută, mai alesă dela 1889 Incoce, șovinismului ungurescă, aceste raporturi nu suntă astăcil de faptă cu nimic mai bune şi mai amicabile, decâtă au fostă mai înainte. Nu mai încape Indoiela, că Ugran în cunoscuta sa interpelară asipra demonstraţiuniloră dela Fiume a căutată anume se dea o lovitură armatei comune înfăţişândă pe oficerii regimentului împeratescă Jelachi, ca pe nisce duşmani înverşunaţi ai Ungurilor şi ai Ungariei. Atacurile de felulă acesta în contra armatei comune le facă sistematică mai alesă cei din stânga estremă, întrebuinţândă şi cea mai mică ocasiune, ce li se dă. De rendulă acesta înse ataculă lansată de kossuthiştî a fostă mai puţină norocosă decâtă altele multe anterioare, pentru că n’avea nici ună substrata reală. S’a întemeiată pe ună raportă poliţienescă, care s’a dovedită mai urmă, că a fostă cu totulă falsă. Din situaţiunea delicată şi complicată a căutată, precum scimă, Ugron Gabor se lasă prin aceea, că s’a ascunsă la spatele dreptului de imunitate, ca deputată. N’a primită provocarea căpitanului Uzelac, pentru că o dată ascultare secundanţilor ă sei şi unei conferinţe de deputaţi de diferite partide, cari au zisit, că n’are se dea seama pentru ceea ce a vorbită în dietă, împrejurarea, că uă oficeră din armata comună, fiindă greu ofensată împreună cu colegii sei, n’a putută se capete satisfacțiunea cerută, a amărîtă firesce foarte multă cercurile militare și urmarea a fostă, că de susă s’a făcută presiune asupra ministrului de honveciî ca se intervină în aceasta cestiune, pentru a împedeca ca atitudinea lui Ugran și soți, în afacerea Uselac, se fiă aprobată chiar printr’ună votă ală camerei ungare. Astfelă s’a complicată și mai multă situațiunea, declarândă ministrulă br. Fejérvary, că deca comisiunea pentru imunitate va caice, că căpitanulă Uselac a vătămată prin provocarea sa imunitatea deputatului Ugran, atunci elă va fi silită se dimisioneze. Ei bine, comisiunea de imuninitate s’a pronunțată după multă discusiune, dar s’a pronunțată așa, încâtă ministrulă Fejervary poate se și demisioneze sau se şi rămâne în poştă. Deoparte comisiunea declară, că fiecare acţiune, care are de scopă a cere satisfacţiune dela ună deputată pentru cuvintele rostite în esercitarea chiămărei sale, „atinge“ dreptul său de imunitate; de alta parte susţine aceeaşi comisiune în raportul ei, că se face adasă de libertatea cuvântului şi că persoane, cari sunt atacate în parlament, îşi iau adeseori refugiulă, spre a primi satisfacţiune, la calea ilegală a duelului. Va se zică, odată se atinge imunitatea prin provocare, altădată provocarea la duelă este admisibilă și față cu ună deputată. Cine are doar dreptate, Ugran seu Uzelac? Despre acestă întrebare va avea se hotărască astăcjî camera ungară. Ori cum va fi inse hotărîrea ei, de va împăca pe ministrulă de honvecjî ori nu, faptă este și rămâne, că prin aceasta afacere uriciosă s’a dată din nou pe faţă antagonismulă ce esistă între armata comună şi între Maghiari, antagonism, care poate fi potolită pentru momentu, dar nu va putea fi delăturată decâtă numai prin căderea sistemului dualistă. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ U) Carnetulu roşu. Novelă, tradusă de Moşulii. (Fine). Activitatatea armată a generalului Gurco de locă n’a adusă pe nihiliști la resonă,nici nu i’a oprită dela escese ulterioare. Mai multe focuri anunțate mai întâiu funcționarilor esecutivi ai poliției, umpleau și mai multă publiculă de spaimă. Mai toate persoanele distinse căpătară epistole ameninţătore, astăfii s’a trimesă una şi profesorului Rostov. Primitorulă, ce e dreptă zîmbi, când a căpătată epistola, cu toate acestea îlă cuprinse ună felă de emoţiune şi umbla neliniştită prin odaia spaţiosului edificiu, dispunendă ici colo câte ceva pentru că astăfii i se anunțase, că lă cercetezi împăratule. In disposiția asta intra elă și în camera, în care împăratulă işi avea micuță scrină din părete. Se apropia de elă și admira executarea-i artistică. — „Cine a lucrată scrinulă acesta?“ întreba elă pe servitorulă, care-lă însoţia. — „Pe câtă sciu eu, ună ingineră din Moscva. E lucrată cu multă artă, şi după cum se povestea mai de multă, a avută ună mechanismă deosebită, încâtă proprietarulă lui îlă putea încuia şi descuia după placu.“ Profesorulă se uită cu băgare de seamn mai de aproape la uşă şi observă în ea câteva râsete și bumbi, cari se învârteau. Elă apăsa și învertta de bumbi, cu toate acestea ușa rămase nemișcată. Poate că este undeva în părete ună bumbă, ori altceva cu ce se pune mechanismul în lucrare. Toate încercările sunt zadarnice. Rostow făcu ună pasă îndărătă şi privea scrinulă misteriosă. Atunci deodată îi bătu la ochi forma cam curiosă a ţîţîniloră. Şi pe acestea se aflau bumbi de metală. Fără voiă puse mâna pe o nulă din acestea şi apăsa. îndată se auzii o scârţiitură particulară, ca şi cum s’ar învârti o cheiă într’ună lăcată ruginită, şi numaidecâtă uşa cu totă încadratura ei se ridica şi se deschise. Scrinulă ascundea o mulţime de cutiuţe, pachete şi tocuri. Zguduirea produsă prin deschiderea uşei a pusă în mişcare ună carnetă mică roşu, asefiată sau răcimată numai puţină, care cu isbirea uşei că fiu la pământă. — „Pentru Dumnefie ! Sfântă prea curată dela Casană !“ striga bătrânulă servitoră, văfrândă cele întâmplate. „Scrinulă conţine secrete de-ale împăratului. Ce ai făcută de profesoră?“ Celă agrăită însă cu titlulă acesta nu asculta la tânguirile servitorului, ci ridicândă cartea roșiă dela pământă, stete încremenită fixându-și ochii asupra monogramului de pe ea. Era monogramulă dóamnei Czrynowsky. Cum a ajunsă aici cartea, despre care elă își aducea aminte, o’a văfiut’o în mânile mamei sale? Era oare tată acea parte, de care i-a pomenita odinioara mamă-sa, ca să o deschidă după moartea ei, fiindcă conține ună secretă tristă? Elă se și întinse să o pună la o parte și să nu cetéscă, dar nu s’a putută reține. Deschise la pagina înteiu. Câtă de colo observa trăsurile de condeiu ale mamei sale. Abia ceti rândurile d’întâiu și-’lă cuprinseră amețeli. Bătrânulă servitoră îlă sprijini să nu cadă și-lă conduse la ună scaună din apropiere. Sdrobită că fiu pe ună scaună. Mâna cu partea îi atârnă în josu marta, pe când cu stânga se ștergea pe frunte, pe care se adunau picuri reci de sudori. Câteva clipite ochii lui rătăceau fără ţîntă prin odaiă, şi peptură lui se silia să respire. Numai după ce îi trecu atacul acesta, se ridică eră din starea lui decâr iată, aţintindu-şi ochii asupra foilor mici din cartea cea roşiă şi nu şi-i luă de pe ea, pănă nu o ceti întregă. Apoi sări şi trânti iute ușa scrinului. — „Doar cartea!“ se rugă servitorulă. „Domnule profesoră! Când va vede Maiestatea Sa împăratulă că lipsesce !!!“ — „Ce? acum? de carte vorbesci tu?... Da, cartea asta este a . . . daar privesce singură, nu poți deslega monogramulă ? . . . dar nu, ce vorbescă eu ? . . . Lasă-mă singură, bătrânule, și de cumva împăratulă va întreba de mine, trimite să mă chieme, eu trebue să esc în liberă.“ Czrynowsky alergă în locuința sa CRONICA POLITICA. — Și Iulie (12 Augustu.) — Unii raportorii ală ziarului „Akropolis“ din Atena, care a fostă însărcinată să călătorască prin ţările din peninsula balcanică, publică o dare de semă, despre o întrevorbire ce zice că a avut’o cu ,preşedintele senatului română, Boerescu, piarulă ,,National Zeitung“ estrage din acesta raportă următorele: Domnulă Boerescu începu conversaţiunea cu asigurarea că elă e amicală tuturora naţiunilor din peninsula balcanică. „Presentulă D-Yostră me interesază foarte, doar viitorul” D-Yostrá me neliniştesce. „Da“, continua el, „me neliniştesce tare, pentru că noi toţi suntem în faţa unui mare peliculă, noi şi voi, precum şi Bulgarii şi Serbii. Acesta periculă e mare şi înfricoşată. Nordula, 100 de milioane, se numesce acesta pericolă; 100 de milioane poate şi mai multă, ameninţă civilisaţiunea nostră, şi nu suntă nouă cu totulă străini. Mă înţelegi bine, vomă peri cu toţii, decă Constantinopolulă va cădea în manile Ruşilorii! Pericolulă, ce ne ameninţă din partea Rusiei e înfricoşată şi foarte precară pentru situaţiunea nostră a tuturoră. Decă i-am da cursă liber, ce credi, că în 50 de ani va mai esista Grecia şi România? După cum vedi perieolulă e mare şi comună pentru noi toţi. E probabil că Rusia îşi va îndrepta mai intâiu privirile asupra Asiei şi posibilă că — îngrijindu-se de urmări — va renunţa la planurile ei asupra Constantinopolului.“ La întrebareafixistului, că ce cugetă dânsulă despre cestiunea confederaţiunei balcanice, răspunse domnulu Boerescu, că elă nu o privesce a priori cu duşmăniă, dar o ţine de prea timpurie. La întrebarea, că pre România a intrată de faptă în modă „semi-oficială“, în alianţa triplă dise Boerescu: „Despre acesta nu sciu nimică. Totă ce sciu este, că noi n’avemă interese opuse. De sigură că Austro-Ungaria nu se va gândi niciodată ca să ne anexeze pe noi. Pentru ce? Pentru că s’ar vedea faţă în faţă cu o masă complectă de 10 milioane de Români, cari ocupă ună teritoră aproape atâtă de mare ca Francia. E adevărată, că noi avem în Ardela, Bănată şi în Bucovina mă numără considerabilă de confraţi, că aceste ţări forméază vechia Daciă şi că Ungurii asuprescă pe confraţii noştri. împrejurarea aceasta însă nu ne va predispune în contra Austro- Ungariei, noi nu ceremă acum anexarea Transilvaniei. Aceste sunt dorinţe naţionale, cari potă să preocupe popoarele, pe cari trebue adeseori să le înădușască necesitatea politică.“ — ziarului „Times“ i se scrie, că în Petersburg circulă vestea, că deputatulă boulangistă Deroude a trimisă o felicitare cu ocasiuneafil°i onomastice a împerătesei Rusiei, în numele ligei patriotice francese. Telegrama de felicitare conţinea şi mă protestă în contra visitei escadrei francese în Anglia. Francia —fice Derouléde — aparţine cu trupă şi sufletă Rusiei, or nu Angliei. — Pressa germană, care pănă acum nu dăduse prea mare atenţiune visitei escadre francese la Kronstadt, începe acum a privi acesta visită, ca ună evenimentă însemnată politică, piarulă „Nord Allgm. Ztg.“ dice, că Europa de presenţă e împărţită în doue tabere: alianţa triplă pe deoparte şi Rusia şi Francia pe de altă parte. E de tată curiosă şi împrejurarea, că şi principele Bismark e amestecată în aceasta afacere a visitei escadrei francese la Kronstadt. „Figaro“ de acum câtevafile publică ună fragmentă de scrisoare, pe care numitulăfiară o atribue principelui de Bismark și în care fiice, că deca cancelarulă de fieră ar mai fi fostă în capulă afacerilor germane, visita escadrei francese nu ar fi avută locă. Scrisoarea apoi mai adauge :