Gazeta Transilvaniei, mai 1894 (Anul 57, nr. 96-119)

1894-05-01 / nr. 96

'Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI.­ ­ I cari vora să se folosesca de limba română, în puterea dreptului lor, basata în lege, se se potă înţelege imediată cu ju­raţii şi cu tribunalului prin tălmaciu. Acesta nu este capabilă de a reda cum se cuvine vorbirile a 40 de a­­cusaţî şi apărători. Instituţiunea ju­­raţiloră însu­şî devine ilusoriă în faţa acestei împrejurări. D-lă preşedinte şi tribunalulă însu­şî trebue se vadă şi se recunoscă anomalia acesta. Aici Preşedintele, întrerupe pe vorbitorui, cjicendu, că după lege elă însu­şî are se dispună în privinţa tălmaciului. Dr. A. Silureşianu: insistă din nou asupra imposibilităţii de-a ur­ma cu discusiunea în modulă aces­ta şi anunţă casă de nulitate. Procurorulu, cere ca apărătorii, cari suntă advocați, să fiă obligați a se folosi în decursulii pertractării numai de limba maghiară. In urma aceasta ivindu-se din nou o viuă dis­­cusiune la acestă obiectă, tribunalulă, mai şovinistă şi mai despotică de­­câtă însu­şî procurorulă, hotăresce ca apărătorii fiă advocaţi, fiă neadvocaţi, se nu se folosescă în totu decursulu proce­sului, decâtu esclusivu de limba maghiară. Toţi acusaţii şi apărătorii pro­­testeaza în contra acestei ne mai au- mite ilegalităţi şi acusatul. Coroianu se declară în urma aceasta eschisa dela posi­bilitatea de a fi apărata, fiind-că apără­­torulă seu nu posede întru atâtă limba maghiară, încâtă se­ lă potă apăra cum se cuvine. Preşedintele însă nu cedeză şi repetă din nou, că apărătorii nu potă vorbi, decâtă unguresce. Frâncu: insinuă casă de nulitate. Lucaciu: sub­reză din nou cestiu­­nea cu tălmaciulă, pe care îl­ de­clară absolută incapabilii de a putè reproduce espunerile apărătorilor­ şi ale acusaţilor", respinge­­apoi în­­treaga curte cu juraţi, nu din consi­­deraţiunî personale, ci din conside­­raţiuni politice, dreptă ce declară, că nu se folosesce de dreptulă­ de re­­cusare. Dr. Triponu, rogă pe preşedintele se întrebe pe juraţi, deca sciu limba română şi sub­veza din nou Gestiu­nea cu apărarea în limba maghiară. Dr Aur. Isacu, într’o vorbire ju­ridică scurtă, dar meduosă, combate escelentă constituirea juriului şi ca­pacitatea lui de a funcţiona, aseme­nea şi Albirii. Urmează sorţirea juraților­ ur­mători: Balogh Károly, Dr. Nagy Mór, Dr. Pisztory Mór, Dr. Koch Antal, Dr. Werner Rezső, Ladits Nándor, Gajzágó Ma­nó, Nagy Kálmán, Molnár József, Vadházy Sándor, Dr. Bogdán Péter, dr. Feilitsch Arthur. Suplenţi :Merza Lajos, Székey Mi­klós, conte Teleki László, Dr. Gergely Albert. Tribunalul­ e compusă astfel:: Preşedinte: dr. Szentkereszty, jucţî: Is­­seb­utz şi Reimbold..­Procuroră: Vita Sándor, Tălmaciu Lehmann. După o pausă de 10 minute, Preşedintele declară tribunalulă de constituită şi provocă pe acusaţî şi apărători să spună, deci au vre-o es­­cepţiune contra constituirei. După ce preşedintele declară tribunalulă de constituită şi după­ ce provocă pe acusaţî şi pe aperătorî să-şî facă escepţiunile şi observările, luă cuventulă mai întâiu. Aperătorulă C. Brediceanu: Suntemu siliţi a ne pleca înaintea forţei. Protesteză însă hotărîtu con­tra ilegalităţii, ca juraţii să-şi ia in­­formaţiunî în scrisă sau pe alte căi, prin ce îşi primescă convingeri deo­sebite. Şi fiind­că se circulă diferite tipărituri, rogă pe d-lă preşedinte se întrebe pe juraţi, décá au primită o scriere volantă şi décá şi-au luată din aceea convingerea loră asupra causei de sub pertractare şi mai alesă deci în urma celoră constatate, juraţii sunt­ ei capabili să aducă ună verdictă nepreocupată . Preşedintele: Aparţine datoriei şi funcţiunei mele de a supraveghia, ca în sala de pertractare se nu se împarte scrieri volante şi informa­­ţiuni. După cunoscința mea, aceasta nici nu s’a întâmplată. Nu potă însă să facă întrebare despre aceea, ce s’a întâmplată afară de sala de per­tractare.­­’. Brediceanu: Fiind­că tribu­nalulă refusă de a aduce hotărâre în privința aceasta, insinueză casă de nulitate. A. Frâncu: Rogă pe d-lă pre­şedinte se întrebe pe d-nii juraţi, décà suntă dânşii interesaţi, preocupaţi şi décà au judecată premeditată? La cestiunea aceasta se alătură toţi apărătorii. I. Coroianu: D-le preşedinte, suntemu representanţii poporului r­o­­mână ; acestă poporă este interesată în procesulă de faţă. Elă a venită din toate unghiurile ţării, ca să potă duce acasă veste despre noi. Când amă intrată aici, poporulă ne-a în­tâmpinată cu dragoste. Intrândă eu în sala de pertrac­tare, am vectută doi domni stândă lângă o ferestră; unulă dintre aceş­tia m’a întrebată, că cine a adusă poporulă aici, la ceea ce ’i s’a răs­punsă, că iubirea de patriă şi inte­­resulă pentru causă. Atunci unulă dintre acei domni a­dţisă, că „poporulă a fostă adusă cu „pitula,11 şi cu „palincă Şi trebue se se scie, că chiar acelai domnii figurâzd aici ca, jurată. Preşedintele: Aici nu se potă face escepţiunî, decâtă numai din punctă de vedere formală. Şi fiind­că cele espuse de acusată nu se ţină de obiectulu pertractării, cestiunea nu se mai poate discuta. Dr. T. Lucaciu: Sutemu într’o posiţiă falsă, absurdă, căci tălma­cială nu e capabilă să ne r­eproducă cuvintele. Preşedintele: Capabilitatea tăl­maciului nu poate fi obiectă de dis­­cusiune şi cestiunea cu tălmaciulă este resolvată. Dacă acusaţii află, că vorbirea cuiva dintre ei nu se tra­duce corectă, atunci să-şî facă ob­servările Dr. A. IsaCU: Eu, ca fostă tăl­maciu, credă a fi competentă în Ges­tiune. întrebă, că pricepu juraţii aceea, ce vorbimă voi aici? Întrebă, cari în­­ţelegă dintre ei limba română? In decursulă pertractării s’a dovedită în de ajunsă, că tălmaciulă nu este capabilă a corespunde datoriei sale. Ceră, se se constate în protocolă, că tăl­maciulă cela puţină de 12­ orî n'a înţe­les r­espunerile nostre fidelă şi nu este capabilă a­ le preda acestea conformă adevărului. Şi apoi, d-le preşedinte, potă se v’o spună cu hotărîre, că noi toţi, câţi suntemu aici, nu putemă se observămă greşelile tălmaciului şi să le coregemă într’una. Din în­­se­şî enunciaţiunile preşedintelui este dovedită, că tălmaciulă nu-i capabilă a corespunde datoriei sale Ceră, ca acesta se se constate în protocolă. Preşedintele , refusă cererea şi declară, că nu permite a se mai discuta asupra acestui obiect­. Dr­­. Brailisce: vrea se vor­­béscá, dér președintele îlă opresce, căci, cjise elfi, nu poate primi, decâtu apă­­rare în limba maghiară. Branisce dice, că nefiindu advocată, are dreptă de a apăra în limba română. Președintele: Decá nu vorbesc! unguresce, îți detragu cuventula. Branisce: insinuă casă de nu­litate pentru acesta. Dr. A. Mureşianu: Constată, că procedura de pressă concede, ca aperătorulă se fiă și ună neadvocată și prin urmare are dreptă a se fo­losi de limba română. Președintele: Tribunalulă a ho­tărîtă odată, că aperătorulă numai unguresce poate vorbi. Dr. A. Mureșianu: Aceasta este o violență ne mai audită, este cea mai mare bruscare ei încălcare a dreptu­lui nostru de limbă, care e garantată în articolul­ de lege 44 din 1868 Vă întrebă acum, d-le președinte, deci este posibilă, ca ună tribunală se restoarne și se nesocoteasca o lege sancţionată? Dreptulă de limbă este nu numai ală acusaţiloră, ci şi ală apărătoriloră, cari stau aici ca per­­soane libere. Ori dară dreptulăi acesta e valabilă numai pentru unii, or pen­tru alţii nu? Şi deca nu e valabilă, atunci asupra nostră se esercită cea mai temerară violenţă, cea mai mare presiune şi bruscheţă, şi cu hotărîre trebue se v’o declară, d-le preşe­dinte, că atunci noi, nu mai suntemu cetăţeni cu voinţă liberă şi că astăc­i, când stămă pe aceste bănci, ca se ne aperămă drepturile şi onoarea nostră naţională, noi suntemu violen­taţi şi nedreptăţiţi chiar de cătră d-voas­­tre, cari sunteţi puşi să aperaţi legea, se ga­rantaţi libertatea nostră şi să faceţi dreptate. Pressa maghiară se laudă c­il­­nică,­ că noi suntemă liberi a ne vorbi limba şi a ne esercită dreptulă de limbă, şi eta, că acum vine chiar ună tribunală se o desminte. Nu, d­­e preşedinte, acesta nu este nici dreptate, nici libertate, şi încă­ odată protesteză cu cea mai mare hotă­rîre în contra acestei violentări a dreptului nostru de a ne esercită limba nostră română. Dr. Triponu, cere, ca întreaga instrucţie se se facă în limba acu­saţilor­ şi apărarea se se facă în limba acelora. Preşedintele , dice, că nu e nu­mai părerea, ci şi h­otărirea tribuna­lului, ca apărătorii să vorbeasca în limba maghiară. Dr. Lucaciu: Decisulă tribuna­lului nu mă poate lipsi de libertate. Dr. Triponu: declară, că nu re­nunţă la drepturu de a fi operata de aperătorul­ seu în limba română. Şedinţa se suspinde şi tribuna­lulă se retrage pentru a aduce de­­cisiune asupra celor­ 3 întrebări puse de Dr. A. Frâncu. După o consultare de o oră, tribunalulă re­intră la orele 1.10 p. m. şi notarulă cetesce decisiunea lui, după care, tribunalulă nu admite cele 3 întrebări ale apărătorului Frâncu, că adecă suntă juraţii interesaţi, preocupaţi şi că au judecată premeditată. Mai de­parte faţă cu persoanele juraţiloră, atâtă acusatorulă, câtă şi acusaţii nu se pot fi folosi decâtă de drep­tulă de recusare. Avându-se însă în vedere, că acusaţii au renunţată de la dreptulă de recusare, cererea din cestiune se declară de respinsă Trecându-se peste aceste între­bări de mare însemnătate în decur­sul­ procesului, caii au fost­ susţi­nute din partea apărătorilor­ şi a acusaţilor, cu multă demnitate şi energiă, preşedintele dă juraţiloră jurămentală şi cu acesta la orele două şedinţa primă se închide. Şedinţa II, de la 8 Alavi­n. Preşedintele deschide şedinţa la 8 şi jum. Sala îndesuită de pu­blică. Galeriile ocupate de dame. Dintre Români puţini au putută pă­trunde, necăpătândă bilete. îndată la începută , Dr. A. FrallCll, voiesce să vor­­beasc­. Președintele: nu-i permite, ci dispune, ca mai întâiu notarură să cetească din procedura penală para­­grafii referitori la susținerea ordinei și a procederei în decursul­ pertrac­­tărei. Se cetescă vre-o 8 paragrafî. Interpretulă Lehmann traduce forte rău şi stricată acei §§-fî în româ­­nesce. Preşedintele, spune apoi totu prin interpretă, că d-lă N. Romană este declarată liberă, se poate apăra liberă şi poate conferă cu apărăto­­rulă său. Dr. Frâncu şi alţi apărători vreau să vorbescă contra traducerii slabe, făcute de interpretă. Preşedintele însă nu permite. Interpretele spune românesce cuvintele preşedintelui, se ’nțelege într’o limbă româneascá stricată. Dr. Lucaciu: D-le preşedinte, aceasta nu este limbă româneascá. . .. Preşedintele: nu permite obser­vări, ci „constată“, „că s’a tălmăcită corectă. “ Dr. FrâllCll: cere să se ia la protocolă escepționarea traducerei. Preşedintele: dispune acesta, dar declară, că tribunalul­ e con­vinsă, că traducerea s’a făcută co­rectă. Dr. FrâllCll insinuă casă de nu­litate, pentru­ că preşedintele a fă­cută declaraţiunea de mai susă în numele tribunalului, cu toate că tribu­nalul­ nu s’a retrasă, ca să se sfă­­tuăscă şi să decidă acesta. Toţi apă­rătorii şi acusaţii se alătură la d-lă Frâncu. Preşedintele­ trece la luarea naţionalului ce tindă numele d-lui Dr. I. Raţiu. Dr. I. Raţiu: se ridică. Preşedintele: întreba prin in­terpretă: „unde te-ai născută ?“ Dr. I. Raţiu: vorbesce româ­nesce, cerândă se se facă interogato­­rulă în limba română, pentru­ că trans­­latorulă nu este în stare să traducă corectă. Preşedintele : răspunde, că per­tractarea numai în limba maghiară oficiosă se poate face. Dr. I. Raţiu­: face de nou es­­cepţiune şi rogă tribunalulă, ca se rhotărescă a face interogatorilă în limba româneasca. Preşedintele: declară de nou, că nu se poate şi pune de repeţite­­ori întrebarea: „unde te-ai născută?“ dicendă, că nu permite să vorbescă alt­ceva, decâtă să răspundă la întrebarea pusă. Dr. I. Rațiu­: D-le președinte, am o singură observare: este-mî per­misă a mă provoca aici la lege? Avem o lege sancționată de Maies­tatea Sa și pretindă ca aceasta să fiă observată. Este-mî aici permisă a mă provoca la ea? Preşedintele: permite. Dr. I. Raţiu­: cetesce românesce § 8, art. 44 ală legei de naţionali­tăţi din 1868, în care se asigură acu­saţiloră folosirea limbei loră materne, şi cere observarea acestei legi. Tribunalul­ se retrage să ho­tărască. Redeschi­dendu-se şedinţa, nota­rul­ cetesce hotărîrea tribunalului, prin care respinge cererea şi numai într’atâta permite folosirea limbei ro­mânesc!, ca aceea să se facă prin mijlocirea interpretului. Preşedintele­ întrebă de nou: „unde te-ai născută?“ Dr. I. Raţiu­, arată incorectita­­tea hotărîrei şi protesteză contra ei. Preşedintele: în contra hotă­rîrei poţi folosi remediu de dreptă, dară critica nu o poţi. Dr. I. Raţiu: Nu motiveză pro­punerea mea, ci mă provocă numai la motivarea hotărîrei D-voastre, care nu e exactă. Preşedintele: provoca pe Dr. I. Rațiu, ca să răspundă la întrebă­rile, ce-i pune, altă­ceva nu-i per­mite să vorbeasc”. Dr. Frallil­, folosindu-se de dreptulă său, recurge contra hotă­rîrei. Toți acusații se alătură. Nr. 196 - 1894

Next