Gazeta Transilvaniei, mai 1894 (Anul 57, nr. 96-119)
1894-05-01 / nr. 96
'Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. I cari vora să se folosesca de limba română, în puterea dreptului lor, basata în lege, se se potă înţelege imediată cu juraţii şi cu tribunalului prin tălmaciu. Acesta nu este capabilă de a reda cum se cuvine vorbirile a 40 de acusaţî şi apărători. Instituţiunea juraţiloră însuşî devine ilusoriă în faţa acestei împrejurări. D-lă preşedinte şi tribunalulă însuşî trebue se vadă şi se recunoscă anomalia acesta. Aici Preşedintele, întrerupe pe vorbitorui, cjicendu, că după lege elă însuşî are se dispună în privinţa tălmaciului. Dr. A. Silureşianu: insistă din nou asupra imposibilităţii de-a urma cu discusiunea în modulă acesta şi anunţă casă de nulitate. Procurorulu, cere ca apărătorii, cari suntă advocați, să fiă obligați a se folosi în decursulii pertractării numai de limba maghiară. In urma aceasta ivindu-se din nou o viuă discusiune la acestă obiectă, tribunalulă, mai şovinistă şi mai despotică decâtă însuşî procurorulă, hotăresce ca apărătorii fiă advocaţi, fiă neadvocaţi, se nu se folosescă în totu decursulu procesului, decâtu esclusivu de limba maghiară. Toţi acusaţii şi apărătorii protesteaza în contra acestei ne mai au- mite ilegalităţi şi acusatul. Coroianu se declară în urma aceasta eschisa dela posibilitatea de a fi apărata, fiind-că apărătorulă seu nu posede întru atâtă limba maghiară, încâtă se lă potă apăra cum se cuvine. Preşedintele însă nu cedeză şi repetă din nou, că apărătorii nu potă vorbi, decâtă unguresce. Frâncu: insinuă casă de nulitate. Lucaciu: subreză din nou cestiunea cu tălmaciulă, pe care îl declară absolută incapabilii de a putè reproduce espunerile apărătorilor şi ale acusaţilor", respingeapoi întreaga curte cu juraţi, nu din consideraţiunî personale, ci din consideraţiuni politice, dreptă ce declară, că nu se folosesce de dreptulă de recusare. Dr. Triponu, rogă pe preşedintele se întrebe pe juraţi, deca sciu limba română şi subveza din nou Gestiunea cu apărarea în limba maghiară. Dr Aur. Isacu, într’o vorbire juridică scurtă, dar meduosă, combate escelentă constituirea juriului şi capacitatea lui de a funcţiona, asemenea şi Albirii. Urmează sorţirea juraților următori: Balogh Károly, Dr. Nagy Mór, Dr. Pisztory Mór, Dr. Koch Antal, Dr. Werner Rezső, Ladits Nándor, Gajzágó Manó, Nagy Kálmán, Molnár József, Vadházy Sándor, Dr. Bogdán Péter, dr. Feilitsch Arthur. Suplenţi :Merza Lajos, Székey Miklós, conte Teleki László, Dr. Gergely Albert. Tribunalul e compusă astfel:: Preşedinte: dr. Szentkereszty, jucţî: Issebutz şi Reimbold..Procuroră: Vita Sándor, Tălmaciu Lehmann. După o pausă de 10 minute, Preşedintele declară tribunalulă de constituită şi provocă pe acusaţî şi apărători să spună, deci au vre-o escepţiune contra constituirei. După ce preşedintele declară tribunalulă de constituită şi după ce provocă pe acusaţî şi pe aperătorî să-şî facă escepţiunile şi observările, luă cuventulă mai întâiu. Aperătorulă C. Brediceanu: Suntemu siliţi a ne pleca înaintea forţei. Protesteză însă hotărîtu contra ilegalităţii, ca juraţii să-şi ia informaţiunî în scrisă sau pe alte căi, prin ce îşi primescă convingeri deosebite. Şi fiindcă se circulă diferite tipărituri, rogă pe d-lă preşedinte se întrebe pe juraţi, décá au primită o scriere volantă şi décá şi-au luată din aceea convingerea loră asupra causei de sub pertractare şi mai alesă deci în urma celoră constatate, juraţii sunt ei capabili să aducă ună verdictă nepreocupată . Preşedintele: Aparţine datoriei şi funcţiunei mele de a supraveghia, ca în sala de pertractare se nu se împarte scrieri volante şi informaţiuni. După cunoscința mea, aceasta nici nu s’a întâmplată. Nu potă însă să facă întrebare despre aceea, ce s’a întâmplată afară de sala de pertractare.’. Brediceanu: Fiindcă tribunalulă refusă de a aduce hotărâre în privința aceasta, insinueză casă de nulitate. A. Frâncu: Rogă pe d-lă preşedinte se întrebe pe d-nii juraţi, décà suntă dânşii interesaţi, preocupaţi şi décà au judecată premeditată? La cestiunea aceasta se alătură toţi apărătorii. I. Coroianu: D-le preşedinte, suntemu representanţii poporului română ; acestă poporă este interesată în procesulă de faţă. Elă a venită din toate unghiurile ţării, ca să potă duce acasă veste despre noi. Când amă intrată aici, poporulă ne-a întâmpinată cu dragoste. Intrândă eu în sala de pertractare, am vectută doi domni stândă lângă o ferestră; unulă dintre aceştia m’a întrebată, că cine a adusă poporulă aici, la ceea ce ’i s’a răspunsă, că iubirea de patriă şi interesulă pentru causă. Atunci unulă dintre acei domni adţisă, că „poporulă a fostă adusă cu „pitula,11 şi cu „palincă Şi trebue se se scie, că chiar acelai domnii figurâzd aici ca, jurată. Preşedintele: Aici nu se potă face escepţiunî, decâtă numai din punctă de vedere formală. Şi fiindcă cele espuse de acusată nu se ţină de obiectulu pertractării, cestiunea nu se mai poate discuta. Dr. T. Lucaciu: Sutemu într’o posiţiă falsă, absurdă, căci tălmacială nu e capabilă să ne reproducă cuvintele. Preşedintele: Capabilitatea tălmaciului nu poate fi obiectă de discusiune şi cestiunea cu tălmaciulă este resolvată. Dacă acusaţii află, că vorbirea cuiva dintre ei nu se traduce corectă, atunci să-şî facă observările Dr. A. IsaCU: Eu, ca fostă tălmaciu, credă a fi competentă în Gestiune. întrebă, că pricepu juraţii aceea, ce vorbimă voi aici? Întrebă, cari înţelegă dintre ei limba română? In decursulă pertractării s’a dovedită în de ajunsă, că tălmaciulă nu este capabilă a corespunde datoriei sale. Ceră, se se constate în protocolă, că tălmaciulă cela puţină de 12 orî n'a înţeles respunerile nostre fidelă şi nu este capabilă a le preda acestea conformă adevărului. Şi apoi, d-le preşedinte, potă se v’o spună cu hotărîre, că noi toţi, câţi suntemu aici, nu putemă se observămă greşelile tălmaciului şi să le coregemă într’una. Din înseşî enunciaţiunile preşedintelui este dovedită, că tălmaciulă nu-i capabilă a corespunde datoriei sale Ceră, ca acesta se se constate în protocolă. Preşedintele , refusă cererea şi declară, că nu permite a se mai discuta asupra acestui obiect. Dr. Brailisce: vrea se vorbéscá, dér președintele îlă opresce, căci, cjise elfi, nu poate primi, decâtu apărare în limba maghiară. Branisce dice, că nefiindu advocată, are dreptă de a apăra în limba română. Președintele: Decá nu vorbesc! unguresce, îți detragu cuventula. Branisce: insinuă casă de nulitate pentru acesta. Dr. A. Mureşianu: Constată, că procedura de pressă concede, ca aperătorulă se fiă și ună neadvocată și prin urmare are dreptă a se folosi de limba română. Președintele: Tribunalulă a hotărîtă odată, că aperătorulă numai unguresce poate vorbi. Dr. A. Mureșianu: Aceasta este o violență ne mai audită, este cea mai mare bruscare ei încălcare a dreptului nostru de limbă, care e garantată în articolul de lege 44 din 1868 Vă întrebă acum, d-le președinte, deci este posibilă, ca ună tribunală se restoarne și se nesocoteasca o lege sancţionată? Dreptulă de limbă este nu numai ală acusaţiloră, ci şi ală apărătoriloră, cari stau aici ca persoane libere. Ori dară dreptulăi acesta e valabilă numai pentru unii, or pentru alţii nu? Şi deca nu e valabilă, atunci asupra nostră se esercită cea mai temerară violenţă, cea mai mare presiune şi bruscheţă, şi cu hotărîre trebue se v’o declară, d-le preşedinte, că atunci noi, nu mai suntemu cetăţeni cu voinţă liberă şi că astăci, când stămă pe aceste bănci, ca se ne aperămă drepturile şi onoarea nostră naţională, noi suntemu violentaţi şi nedreptăţiţi chiar de cătră d-voastre, cari sunteţi puşi să aperaţi legea, se garantaţi libertatea nostră şi să faceţi dreptate. Pressa maghiară se laudă cilnică, că noi suntemă liberi a ne vorbi limba şi a ne esercită dreptulă de limbă, şi eta, că acum vine chiar ună tribunală se o desminte. Nu, de preşedinte, acesta nu este nici dreptate, nici libertate, şi încă odată protesteză cu cea mai mare hotărîre în contra acestei violentări a dreptului nostru de a ne esercită limba nostră română. Dr. Triponu, cere, ca întreaga instrucţie se se facă în limba acusaţilor şi apărarea se se facă în limba acelora. Preşedintele , dice, că nu e numai părerea, ci şi hotărirea tribunalului, ca apărătorii să vorbeasca în limba maghiară. Dr. Lucaciu: Decisulă tribunalului nu mă poate lipsi de libertate. Dr. Triponu: declară, că nu renunţă la drepturu de a fi operata de aperătorul seu în limba română. Şedinţa se suspinde şi tribunalulă se retrage pentru a aduce decisiune asupra celor 3 întrebări puse de Dr. A. Frâncu. După o consultare de o oră, tribunalulă reintră la orele 1.10 p. m. şi notarulă cetesce decisiunea lui, după care, tribunalulă nu admite cele 3 întrebări ale apărătorului Frâncu, că adecă suntă juraţii interesaţi, preocupaţi şi că au judecată premeditată. Mai departe faţă cu persoanele juraţiloră, atâtă acusatorulă, câtă şi acusaţii nu se pot fi folosi decâtă de dreptulă de recusare. Avându-se însă în vedere, că acusaţii au renunţată de la dreptulă de recusare, cererea din cestiune se declară de respinsă Trecându-se peste aceste întrebări de mare însemnătate în decursul procesului, caii au fost susţinute din partea apărătorilor şi a acusaţilor, cu multă demnitate şi energiă, preşedintele dă juraţiloră jurămentală şi cu acesta la orele două şedinţa primă se închide. Şedinţa II, de la 8 Alavin. Preşedintele deschide şedinţa la 8 şi jum. Sala îndesuită de publică. Galeriile ocupate de dame. Dintre Români puţini au putută pătrunde, necăpătândă bilete. îndată la începută , Dr. A. FrallCll, voiesce să vorbeasc. Președintele: nu-i permite, ci dispune, ca mai întâiu notarură să cetească din procedura penală paragrafii referitori la susținerea ordinei și a procederei în decursul pertractărei. Se cetescă vre-o 8 paragrafî. Interpretulă Lehmann traduce forte rău şi stricată acei §§-fî în românesce. Preşedintele, spune apoi totu prin interpretă, că d-lă N. Romană este declarată liberă, se poate apăra liberă şi poate conferă cu apărătorulă său. Dr. Frâncu şi alţi apărători vreau să vorbescă contra traducerii slabe, făcute de interpretă. Preşedintele însă nu permite. Interpretele spune românesce cuvintele preşedintelui, se ’nțelege într’o limbă româneascá stricată. Dr. Lucaciu: D-le preşedinte, aceasta nu este limbă româneascá. . .. Preşedintele: nu permite observări, ci „constată“, „că s’a tălmăcită corectă. “ Dr. FrâllCll: cere să se ia la protocolă escepționarea traducerei. Preşedintele: dispune acesta, dar declară, că tribunalul e convinsă, că traducerea s’a făcută corectă. Dr. FrâllCll insinuă casă de nulitate, pentru că preşedintele a făcută declaraţiunea de mai susă în numele tribunalului, cu toate că tribunalul nu s’a retrasă, ca să se sfătuăscă şi să decidă acesta. Toţi apărătorii şi acusaţii se alătură la d-lă Frâncu. Preşedintele trece la luarea naţionalului ce tindă numele d-lui Dr. I. Raţiu. Dr. I. Raţiu: se ridică. Preşedintele: întreba prin interpretă: „unde te-ai născută ?“ Dr. I. Raţiu: vorbesce românesce, cerândă se se facă interogatorulă în limba română, pentru că translatorulă nu este în stare să traducă corectă. Preşedintele : răspunde, că pertractarea numai în limba maghiară oficiosă se poate face. Dr. I. Raţiu: face de nou escepţiune şi rogă tribunalulă, ca se rhotărescă a face interogatorilă în limba româneasca. Preşedintele: declară de nou, că nu se poate şi pune de repeţiteori întrebarea: „unde te-ai născută?“ dicendă, că nu permite să vorbescă altceva, decâtă să răspundă la întrebarea pusă. Dr. I. Rațiu: D-le președinte, am o singură observare: este-mî permisă a mă provoca aici la lege? Avem o lege sancționată de Maiestatea Sa și pretindă ca aceasta să fiă observată. Este-mî aici permisă a mă provoca la ea? Preşedintele: permite. Dr. I. Raţiu: cetesce românesce § 8, art. 44 ală legei de naţionalităţi din 1868, în care se asigură acusaţiloră folosirea limbei loră materne, şi cere observarea acestei legi. Tribunalul se retrage să hotărască. Redeschidendu-se şedinţa, notarul cetesce hotărîrea tribunalului, prin care respinge cererea şi numai într’atâta permite folosirea limbei românesc!, ca aceea să se facă prin mijlocirea interpretului. Preşedintele întrebă de nou: „unde te-ai născută?“ Dr. I. Raţiu, arată incorectitatea hotărîrei şi protesteză contra ei. Preşedintele: în contra hotărîrei poţi folosi remediu de dreptă, dară critica nu o poţi. Dr. I. Raţiu: Nu motiveză propunerea mea, ci mă provocă numai la motivarea hotărîrei D-voastre, care nu e exactă. Preşedintele: provoca pe Dr. I. Rațiu, ca să răspundă la întrebările, ce-i pune, altăceva nu-i permite să vorbeasc”. Dr. Frallil, folosindu-se de dreptulă său, recurge contra hotărîrei. Toți acusații se alătură. Nr. 196 - 1894