Gazeta Transilvaniei, iulie 1894 (Anul 57, nr. 143-168)

1894-07-01 / nr. 143

Reducţiunea, la Tipografia: Braşovii, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retor­neta. INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune în Braşovii şi la ur­­matoarele Birouri de anunciurî: in Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneberg, în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence havas, Suc­­cursale de Boummire; în Ham­burg: Károlyi & Liebmann. Pretul­ Insorţiuniloru : o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30 cf. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. sau 30 bani. InT TT Z­ iTJ* Lvn. „Gazeta11 iese la fii­care iji, Aid­ameite pentru Austro-Ungaria. Ele un and 12 fl., pe şese luni 61fl.f pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franoT, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de l'mminecă 8 franoT. Se prenumără la toate oficieie poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. itoaineatuli pentru Brasovă a administrațiune, piaţa mare, Târgul a­­nului Nr. 30 ebagiulu I., pe unu anu 10 fr., pe sese luni 5 fl., pe troi luni 2 fl. 50 ar. Cu dusula în casă. Pe unu anii 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe troi luni 3 fl. Uni exemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâta abonamen­tele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 143. Braşovii, Joi-Vineri, 1 (13) Iulie 1894. Non abonamentu „MESIA, TRAHSttVANIS" Cu 1 Iulie 1994 st. v. •te­­lenehlile nou abonamentu, la care invitămu pe toți amicii ții sprijinitorii fetei nostre. Prețulu abonsmentuEssis Pentru Austro-Ungaria: pe -u.3a.TjL aaa-a.................................. 12 fl. pe sose lu.33.. ................................. 20. pe trei l­u.aa.i . ............................. 3£1. Pentru România și străinătate: pe ujelü. aaa.u....................... -40 fra.aa.ci pe sése lu.3a.i...................... 20 ,, pe trei lu.aa.1 ...................... IO „ Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro - Ungaria: pe unu anu ............................................... 2 15. pe sese luni ........................................ IS. Pentru România și străinătate: pe unü anü.................................... 8 franc! pe şese lun!............................... 4 ., Abonarea se poate face mai uşorii prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvanîeî11. Cum scriu foile unguresc!? Braşovii, 30 Iunie v. In ce privesce necontestabila lipsă de conscienţiositate, cu care este tractată din partea pressei un­guresc! marea cestiune de naţiona­litate de la noi, foia guvernamentală „Kolozsvár“ face în primul e­seu ar­­ticula de Marţia trecută câteva cons­tatări forte preţiose. După ce arată, că ar fi o da­­torinţă patriotică din partea pressei unguresc!, ca în ce privesce tracta­­rea cestiunei de naţionalitate se-şî însuşescă „temeinica cunoscinţă de causă, adevărata obiectivitate şi cu­rata însufleţire a pressei maghiare de prin anii 1840 şi 1860“, faia gu­vernamentală din Cluşiu constată „cu durere“, că astăziî „modulă de scriere ală pressei unguresc! poate să fiă ori­cum, numai temeinică nu“. Se fiă numai nou, se fiă sensaţio­­nală, se fiă câtă mai surpr­ejetoră ceea ce se publică: acesta este sco­­pulă „celoră mai multe“ dintre­­fia­rele maghiare. De interesulă publică nici naiba nu ţine sum­ă. Lucrură principală este, ca foia se facă sen­­saţiă. După aceste constatări gene­rale, foia ungurescă continuă astă­­felă: „In asemenea modă tracteza o parte din foile unguresce şi cestiu­­nea de naţionalitate. Este admira­bilă ignoranţa, lipsa de sentimentă şi ne­­conscienţiositatea, ce o întâlnimu pe acestă terenă, unde este vorba de unu interesă de vieţă alu patriei nóstre. „ Cu puţină escepţiune, când e vorba de cestiunea de naţionalitate, foile caută numai aceea, ce este sensaţio­­nală; astfeliu de lucruri sensaţionale le aruncă apoi în publicitate cu o uşurinţă orbă. Nu-şî alegă oamenii, dela care primescă informaţiunile, şi nu este în redacţiune nimeni, care se soie face o critică asupra articulilor­, ce li­ se trimită.“ Acestea suntă din vorbă în vorbă principalele constatări, ce le face fata guvernamentală maghiară dela Cluşiu, care îşi termină articululă seu cu cuvintele: „Trebue se aştep­­tămă dela pressă mai multă senti­­mentă de datorinţă.“ N’amă avé nimică de observată faţă cu aceste constatări, déci „Ko­lozsvár“ ar fi omisă cu totulă cu­vintele „cu puţină escepţiune1,1, car! în casulă de faţă nici chiar din consi­­deraţiuni de complesanţă nu puteau avea nici ună locă. Este faptă neîn­­doiasă, că în ce privesce uşurinţa, cu care suntă tractate cestiunile de naţionalitate, foile unguresc! suntă toate de aceeaşi păiură, nefăcendă escepţiune dela acastă regulă nici însuşi „Kolozsvár“. Or­­dară se-şî fi uitată „Kolozsvár“ de acele timpuri, nu tocmai îndepărtate, când răpită dte furia patriotismului serica, că „însu­şî numele de Română invălvă în sine tradare de patriăui, şi arăşî la altă locă, vorbindu despre împăcare, (firea: Românii voră trebui se le întindă Maghiariloră mâna de pace, „în casă contrară nu le remâne, decâtă tem­niţa de stată şi batjocura lumei“. Se ne spună d-nii dela „Ko­lozsvár“, erau pre acestea cuvinte seriose c­are nu ne întelnimă şi aci cu o „admirabilă ignoranţă, lipsă de sentimentă şi neconscienţiositate în ceea ce privesce tractarea unui in­teresă vitală ală patriei noastre?“ Recunoscem­, că dela ună­­fiară, care nu e stăpână peste sine şi care s’a angajată a face întotdeuna pe mameluculă, nu te poţî aştepta se fiă consecuentă, dar atunci pentru ce mai adauge „Kolozsvár“ cuvin­tele „fără escepţiune“, când vădită este înaintea lumei întregi, că în întregă ţara nu există o singură foie ungurască, care se nu se distingă prin cea mai pecătosă „ignoranţă, neconscienţiositate şi lipsă de sen­timente“ ori de câte­ orî e vorba de cestiuni privitoare la naţionalităţile nemaghiare ? Der fiă şi în cesula al­ 11-lea, constatările lui „Kolozsvár" trebue se le luămă deocamdată în nume de bine, măcară că nu credemă nici pentru ună momentă se întorca ele rota sorţii. Se nasce acum întrebarea: ce voră­­fice procurorii în faţa acestora constatări ? Dacă înse­şî foile ungu­resc! se ruşinază de aţîţările, câte le-au urzită şi le urzescă ele în con­tra Românilor, şi a celoralalte po­­poare nemaghiare prin totă felială de născociri infame, are nu voră trebui se se ruşineze şi procurorii unguresc!, care au tolerată şi tole­­râză în deplină libertate aceste re­voltătore abusuiî ale pressei ungu­resci şi car! în primulu locu erau chiămaţî de-a trage la răspundere pe sevîrşitorii acestora infamii ? Décâ „Kolozsvár“ vré sé facă astăc’! pe moderatulu şi pe înţelep­­tulu, pentru ce nu trage la răspun­dere pe acei neconscienţioşi procu­rori, care­­fiţuică sciu să intenteze la procese gazetelor­ românesc!, în timpu ce lui „Kolozsvár“ îi per­mite a susţină, că „însu­şî numele de Română invălvă în sine tradare de patriă“, ba provocă chiar la re­­voluţie, fără ca vre­odată să li­ se fi atinsă pentru aceste crime măcară ună firă de pără? Nu! Escepţiune nu esistă aici. Pressă şi autorităţi, societate şi pri­vaţi, când e vorba de neîndreptăţi­­rea, de insultarea şi calomniarea năstră, a Nemaghiariloră, una sun­teţi şi una v’aţî dovedită a fi întot­deuna, d-loră dela „Kolozsvár“. De aceea să sciţi, că prin frase, ca cele privitoare la „resolvarea cestiunei de naţionalitate“, vă faceţi numai de rîsă înaintea nostră. Daţi-ne mai întâi dovediî prin fapte, că ne sunteţi binevoitori, şi apoi treceţi la ideia, de-a resolva cestiunea de naţionali­tate, — idcă, care nu se va pute esecuta, pe câtă timpă bărbaţii con­ducător! ai Maghiarilor, suntă or­biţi de şovinismă şi nu potă vedè lucr­urile în adevărata loră realitate. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ 15 in dimensiunea a patra. Novelă, de Lothar de Brenckendorf. (Fine.) Părăsii cu precauţiune posiţia mea de lângă orologiul­ de părete şi mă apropiai mai tare. Acum simţii una curente rece de aeru, despre care îmi făcuse amintire Bernheim, şi pe care până acuma ilo pu­sesem în contur­ fantasiei sale înfierbân­tate. După câteva secunde dispăru aproape cu totul­ şi în faţa mea sta îmbrăcată în haină albă de fantomă — soţia strajnicului nostru comandantu de regimentu! Atâta de perfectă era decepţiunea, încâtfi sub alte împrejurări aşi fi jurata, că este chiar densa în personă. Perula ei bine peptănatfi cu zulufii dela temple, trăsurile severe din jurul­ gurei și a ochilor­, nasula ascuțită — aces­tea tóate erau întocmai, și decă scamatoria când cu aparițiunea nenorocitei Cecilia de Bernbeim fuse totu atâta de bine reușită, nu trebuia să mă mai miru, că lesne credă­­torule Bernheim a caduta în cursă. Dar n’aveam timpu să privescu multu minunea. Desfăcendu-mî repede pardisiule, așa încât mi se vădură radele lanternei mele, mă repe­de eu o săritură la fantomă și cuprinsei eu brațul ei dreptu talia ei. — „Lumină!“ strigai eu. „Aprinde lămpile, Hans! Voimu se vedemu mai bine acesta spiritu.“ A fostu unu efecte drastice, provocata de păşirea mea neaşteptată. Fantoma scoase una ţipetă de groza, care nu avea nim­ica supra-naturală şi după o încercare zadar­nică, de-a se desface din braţele mele, căciii leşinată, în cabineta lângă mine se audi sgo­­motu mare, ca şi când cineva plina de spaimă ar fi cautată unu locu de eşire — în camera de mâncare fugeau încole şi în­colo, ca şi la o alarmă de foeu, şi în ace­laşi moment­, în care Bernheim aprinse una chibrita, o uşă fu trântită cu mare sgomotu. Scena era acum bine luminată şi în­treaga comedie era acum înaintea ochilor­ noştri. Fantoma din braţele mele era o fe­meia cam de 28—30 ani, îmbrăcată în albii, ala cărei pora blondă se ivi sub peruca smulsă de mine în modă cam negalanta. Asămănarea eclatantă cu soţia colonelului nostru se dovedi, ca o decepţiune prostă, provocată prin lumina nesigură. Căci su­­limanula și peruca făcuseră decepțiunea. Dintre părtașii acestei ceremonii, mai rămaseră numai trei: amicula meu Bern­heim, teneral­ asesoru de tribunalu, pe care ’la internismu eri la Dewitz și o damă bătrână cuprinsă de spaimă, în care puteam recunoasce fără greutate pe doamna consi­lieră "Willegast. Toţi ceilalţi dispăruseră, ca şi când i-ar fi înghiţită pământul, şi nici unulț dintre noi nu mai era în îndo­ială asupra motivului fugei lor­. — „Domnişoră, aveţi bunăvoinţa de-a vă deştepta din leşină ?“ Iisei cătră spiritu, care încă sta totu cu ochii închişi, răcri­­mată de peptură mea. „N’am intenţiunea să vă facă vre-o neplăcere, dar aşi voi să-mi­­ daţi unele informaţiuni.“ Mijlocul­ acesta a avută una efectu escelenta. Fantoma deschise ochii, mă privi spăriată, apoi se desfăcu, suspinândă din braţele mele, pentru ca să îngenuncbiă plângendă lângă dama cea bătrână. Bern­heim privia cu ochi scrînteiători și cu pumnii strînşî asupra șarlatanelor­ demas­cate ; din convulsiunile feţei sale vedeam­ că numai considerațiunea faţă de sensul­ lor.­­li reținea, ca să nu se arunce asupra lor­. Pe când mă apropiai de el­, ca să-lă liniștescă, asesorul ei, designată ca să fiă victima unei asemenea șarlatanii, se du­sese în cabinetul­ misteriosu, din care se întoarse ricjenda, aducându cu sine o tânără damă, care tremura din totu corpulu. — „Mă temeam, că spiritele înfuriate, ne voră pute răpi mediulu“, dise ela satisfă­cută. „Ar fi fostu pecata de atâta talenta, dar din fericire, acestă grijă a fostu neîn­temeiată“. Deoarece damele preejendu, că cei în­­­­șelați privescu din partea comică acostă­­ afacere, se reculese doamna consilieră din, Procesul­ Memorandului la Curia din S­u­dapesta. După cum am­ anunţată, Marţi în 10 Iulie n. a începută Curia reg. din Buda­pesta să pertracteze recursul­ de nulitate în procesul­ Memorandului. Nulitatea celor­ 14 acusaţi cuprinde 35 de puncte. Afară de acestea apărătorii Dr. Amosa Frăncu şi Coriolana Brediceanu au înaintată două nulități separate în contra întregei pertractări și a verdictului condam­­nator­.

Next