Gazeta Transilvaniei, octombrie 1911 (Anul 74, nr. 215-238)
1911-10-01 / nr. 215
Nr. 215. Anul LXXIV Apare în fiecare zi de lucru. Abonamntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe 1/2 an 12 cor., pe 7 an 6 cor. Pentru România şi streinatate pe an 40 franci, pe 1/1 an 20 franci., pe 7 an 10 franci; Număr de Duminecă 8 franci pe an. , Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Braşov, Sâmbătă în (14) Octomvrie (9). Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor.. Fără dus acasă pe an 20 cor. pe l/a an 10 cor., pe 7 an 5 cor. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială.—Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Valahii să nu ţină adunări... Sunt vreo 16 ani de atunci. Mă aflam cu locuinţa în un orăşel ardelean, în care pe lângă Unguri şi fraţi de-ai lor perciunaţi, era reprezentat binişor şi elementul românesc. Inteligenţa română a aranjat o petrecere cu dans, cum să obicinuesc pe la noi. A fost multă animaţie şi veselie şi s-au jucat cu mult foc diferite dansuri româneşti între ele şi hora. Unul din aranjeri era un tânăr român, amploiat la tribunal. In toiul veseliei el a comandat ţiganilor muzicanţi să cânte în afară de program o horă, o horă mândră şi veselă, ceea ce s-a şi făcut. Petrecerea s-a terminat fără nici un incident supărător. A treia zi însă să răspândeşte ştirea, că tânărul amploiat român de la tribunal e suspendat provizor, e tras în cercetare disciplinară şi va fi dat afară din post, deoarece a făcut un act de agitaţie contra statului, ordinând muzicei la petrecerea românească să cânte ostentativ: Marşul lui Horia. Ne-am informat la locul competent. Ştirea era adevărată. Şi era greu să salvăm pe tânărul nostru, căci judele investigator se făcea a nu pricepe, că există un joc hora, care n-are de-a face nimic cu persoana istorică a lui Horia, şi ţinea morţiş la informaţia tribunalului, zicând că e exactă şi că la petrecere s-a făcut agitaţie... Numai după ce ii s-a dovedit deosebirea între Horia şi horă, ii s-a dovedit, că marşul lui Horia nu există, ceea ce s-a constatat şi din depoziţiile ţiganilor lăutari, arătând că ei nu cunosc un astfel de marş etc. tânărul nostru a fost achitat din partea tribunalului, în lipsă de dovezi suficiente. Numai târziu, la vreo jumătate de an am putut afla, că denunţul l-au făcut câţiva tineri amploiaţi şi candidaţi de advocat unguri, din năcaz, că Românii „cutează“ să aranjeze petreceri româneşti în „oraşul lor“ şi poate cu gândul ca să dea în mâna poliţiei o armă, de-a putea opri pe viitor orice petrecere sau convenire românească.... Am reamintit acest caz, căci e tipic la noi în Ungaria, înainte de el şi după el, de câte ori nu s-au petrecut cazuri analoage la tot felul de conveniri de-ale noastre, nu numai politice, dar şi culturale şi sociale. Şicane, oprelişti, tragerea în proces de agitaţie a aranjatorilor unei conveniri sau a unor oaspeţi şi altele de felul acesta au fost şi sunt la ordinea zilei. S-au oprit din partea micilor tirani producţii nevinovate, sub pretext că nu cunosc textul cutărui cântec; s-au pus sub acuză Români, pe baza denunţului vre-unui gendarm sau a vre-unui necunoscut, că au rostit cuvinte agitatoare la cutare adunare, ba au fost cazuri de s-au oprit şi adunări culturale de-ale despărţămintelor „Asociaţiunii“, prevăzute în statutele acestei reuniuni aprobate de cârmuirea ţărei.... Aceste vor fi fost în trecut — ne va zice cutare aderent de-al guvernului. De când însă este Khuen la putere, s-a înstăpânit la noi toleranţa şi nu se mai întâmplă abuzuri sau acte violente pretextate. Aşa ni se spune în cameră, în întruniri, în ziare. Naţionalităţile şi în special Românii au toată libertatea a se întruni în semnul culturii, şi chiar politiceşte sunt liberi a-şi exersa dreptul de cetăţean şi a da expresiune doleanţelor lor. Aşa este cu cuvântul şi pe hârtie, dar faptele dovedesc contrarul. Şi azi, ca şi mai înainte suntem şicanaţi şi prigoniţi. întrunirile noastre sunt şi azi suspiţionate, vexate şi oprite chiar. Sunt expuse la discreţia jandarmilor şi slujbaşilor de tot soiul. Dovadă cele două cazuri petrecute zilele aceste în două locuri deosebite. Cetitorii noştri cunosc cazul de la Sântindreş, când cu sfinţirea şcoalei de acolo, despre care am publicat un raport detaiat în nr. de alaltăieri. Românii se adună în un sat la nişte frumoase serbări culturale. Domni şi ţărani se bucură de roadele muncii şi strădaniei sătenilor şi a conducătorilor acestora, inaugurează un nou locaş al culturii şi aranjează din acest prilej nişte serbări culturale. Totul decurge liniştit, fără demonstraţii gălăgioase, dar cu însufleţire şi cu timbru românesc. Aceasta e suficient, ca „patrioţii“ să facă descoperirea, că în Sântindreş au fost de faţă agitatori valahi, au ţinut vorbiri contra statului şi au demonstrat şi prin cântece. Presa este cea dintâiu, care face denunţul. Fiţuica »Déva és Vidéke“ are un raport despre serbările din Sântindreş, cu titlul „Sfinţire scandaloasă de şcoală“. Spune, că s-au ţinut discursuri agitatorice. Advocatul Dr. Eugen Tătar din Deva »a provocat pe cetăţenii maghiari de naţionalitate română, ca să lucreze împreună cu „neamurile“ din România, pentru ajungerea scopului „comun“. S-au ţinut toaste „cari cuprindeau principii menite de a desface unitatea statului ungar“. D-l Dr. Iustin Pop din Deva asemenea a rostit un discurs ultraist. Dar ce e mai mult, muzica a cântat toată noaptea „Deşteaptă-te Române“, cu toate protestele notarului cercual Buday István. Şi alte bazaconii şi minciuni de felul acesta. Pe baza denunţului sunt porniţi la Sântindreş jandarmii, cari să eroeze de la oamenii pacinici, cine ce a vorbit, cum a cântat, cum a agitat?, ca apoi procurorul din Deva să înfiripeze un proces de agitare şi trădare... Vor fi căutând şi pe aici „Marşul lui Horia“. Al doilea caz s-a petrecut la Ciacova, în Timiş. Primpretorele opreşte adunarea poporală a aderenţilor partidului naţional, convocată pe Duminecă, 15 Oct. la Ciacova. Pretextul: ordinaţiunea ilegală a lui Hieronymi. Scopul: şicanarea şi prigonirea cetăţenilor români. Aşa se respectează în un „stat de drept“ libertăţile publice. Oligarhii de odinioară, cari tiranizau poporul Ardealului, au adus legea din Approbate: FOILETONUL «GAZ. TRANS.» Pronper Mérimée. Venus din Ille. — Urmare. — — Dar, îi răspunsei, sunt două înţelesuri. Se poate traduce: »Păzeşte-te de cel care te iubeşte, nu te ’ncrede în cei ce te iubesc«. Dar Cave amantem n-ar fi latinească bună. Văzând înfăţişarea drăcească a doamnei, cred mai curând, că artistul a voit să apere pe privitor în potriva acestei frumseţi îngrozitoare. Aşi traduce aşadar: »Vai de tine, dacă te iubeşte«. — De! zise D. de Peyrehorade, e un înţeles ce se poate primi; dar, să nu-ţi fie cu supărare, cunoşti pe iubitul Venerei? — Sunt mai mulţi. — Da, dar cel dintâiu e Vulcan. N-au voit să zică : »Deşi frumoasă, deşi dispreţuitoare, vei fi soţia unui fierar, şchiop?« Lecţie adâncă domnule, pentru cochete ! Nu mă putui opri de-a zîmbi, atâta îmi păru de trasă de păr. — E o limbă îngrozitoare latinească, prin conciziunea ei, zisei, ca să nu contrazic de tot pe anticar şi mă dădui câţiva paşi înapoi să privesc mai bine statuea. — O clipă, colega ! zise d-l de Peyrehorade, oprindu-mă de braţ, n-ai văzut tot. Mai este o inscripţie. Urcă-te pe soclu şi uită-te la braţul drept. Astfel vorbind, mă ajută să mă urc- Mă acățai fără multe forme de gâtul Venerei, cu care începusem să mă deprind. O clipă o privii chiar în ochi, şi-mi păru de-aproape și mai rea și mai frumoasă. Apoi văzui săpate pe braț, câteva slove cursive vechi, după cât mi se părea. Cu ajutorul ochelarilor slovenii ce urmează, iar d-l de Peyrehorade zicea după mine fiecare cuvânt îndată ce-l rosteam, încuviinţând părerea mea prin semne şi cu glasul. Cetii aşadar : VENERI TVRBVL... EVTYCHES MYRO IMPERIO FECIT După cuvântul Turbul... din cel dintâiu şir mi se păru că erau câteva literei şterse, dar Turbul se cetea foarte bine. — Ce ’nseamnă?... mă întrebă gazda veselă şi zimbind ; căci credea că nu mă voiu descurca uşor de acest Turbul... — E un cuvânt, pe care nu-l înțeleg încă, zisei ; încolo e uşor. »Eutiches Myron a făcut aceasta (statue) Venerei... din porunca ei.« — De minune. Dar Turbul, ce faci cu el. Ce-i Turbul ? — Turbul mă supără mult. Caut în zădar vreun epitet cunoscut al Venerei și care să se potrivească. N-o fi Turbulenta? Venus care turbură, neliniștește... Vezi că nu pot uita mutra ei răutăcioasă. Turbulenta nu e tocmai rău pentru Venus, adăugai gânditor, deoarece nu eram mulţumit de tălmăcire. — Venus turburătoarea, Venus zgomotoasa ! Crezi că Venera mea e de cârciumă? De loc, domnule, e din lumea cum se cade. Dar o să-ţi arăt eu ce e Turbul... Cel puţin, făgădueşte-mi că nu dai pe faţă descoperirea înainte de-a publica eu memoriul ? Fiindcă, vezi dumneata, mă fălesc cu descoperirea mea... Trebue să ne mai lăsaţi şi nouă câteva spice de cules, nouă, bieţilor provinciali. Sunteţi aşa de bogaţi, învăţaţii din Paris ! Din vârful piedestalului unde eram urcat, îi făgăduii, că niciodată nu voia fi aşa de nevrednic încât să-i fur descoperirea . — Turbul..., domnule, zise el apropiindu-se şi vorbind încet, de frică să nu l mai auză cineva, se ceteşte Turbulnerae. — Tot nu înţeleg. — Ascultă bine. La o poştă de-aci, la poalele muntelui e un sat ce, se numeşte Boulternére. E o schimbare din cuvântul latin Turbulnera. Sunt foarte obişnuite aceste răsturnări de sunete. Boulternére, domnule, a fost oraş roman. Bănueam de mult, dar niciodată , n’am avut dovadă. Dovada, iat’o. Această Venus era zeitate localnică a oraşului Boulternére; și cuvântul Boulternére, pe care l-am arătat de obârşie veche, dovedește ceva şi mai ciudat că Boulternére, înainte de a fi oraş roman, a fost fenician ! Se opri o clipă de răsuflă şi totodată ca să se bucure de mirarea mea. Izbutii să-mi stăpânesc pofta de-a râde. — In adevăr, urmă el, Turbulnera e curat fenician, Tur, Sur sunt aceleași cuvinte. Nu-i așa? Sur e numele fenician al Turului. N’am nevoie să-ți amintesc înțelesul. Bul e Baal, Bal, Bel, Bul, deosebiri mici în rostire. Cât despre Nera, asta mă cam năcăjește: îmi vine a crede, fiindcă nu găsesc nici un cuvânt fenician, că vine din greceşte neras, umed, mocirlos. Ar fi aşadar un cuvânt corcit. Ca să îndreptăţesc neras îţi voiu arăta la Boultemnere cum râurile din munţi fac mocirle murdare. Pe de altă parte, nera, s’a putut adăoga mult mai târziu în cinstea Nerei Pivesuvia, soţia lui Tetricus, care va fi făcut vre’un bine oraşului Turbul. Dar din pricină bălţilor, îmi place mai bine cealaltă etimologie. Trase tabac foarte mulţămit. — Dar să lăsăm pe Fenicieni şi să ne întoarcem la inscripţie. Eu traduc : „Venerei din Bulturnera Myron îi închină această (statue) din porunca ei«. Nu-i criticai etimologiile, dar şi eu, vrând să mă arăt pătrunzător, îi zisei : „Az oláh papok ne afuriszáljanak*. Vrednicii urmaşi ai acelora, oligarhii şi feudalii de azi, ca faptele să le fie în consonanţă cu vrerile, ar trebui să decreteze: Az oláh népek ne gyülésezzenek. Şi patria ar fi salvată şi ridicată din noroiul înapoierii şi al mizeriei, în care au băgat-o. Fondul pressei pentru popor, in urma propunerei făcute comitetului nostru naţional, ca acesta să ia iniţiativa creării unui fond, din care să se răspândească sistematic gazete pe seama ţărănimei din cele cinci judeţe nordice, — oameni buni şi generoşi îşi trimit de pe acuma ofertele, zicând că sunt gata să-şi dea gazetele abonate, pe seama acestui fond. In timpul din urmă 7 cărturari din Braşov s-au interesat la redacţiaGazetei* de acest fond, întrebându-ne dacă s-a făcut ceva