Gazeta Transilvaniei, decembrie 1917 (Anul 80, nr. 50-59)
1917-12-02 / nr. 50
Kpv 50* Brașov, Sâmbătă 2 (15) Oecemvri© 1917. Pe A un RON an . ; AMENTUL: .........................24 Coroane. ■n7.» .........................12 » n V«D ra Ilună . , 2-56 cor. Numărul ia bani. ZIA R PO LITIC N A T I O N A L. Redactor responsabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazata Transilvaniei“, Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia : Strada Prundului Nr. 1. Inseratele se primesc la administraţie. Pretai după tari! şi Învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. După furtună__ (Articol din afară). Se face ziuă ! Păşind pragul unei ere noui, ce se deschide în urma evenimentelor politice, la cari asistăm, e bine să aruncăm încă o privire asupra celor săvârșite, relevând greșelile, cari au făcut stearpă ani de-a rândul energia vitală a unui popor de trei milioane. Un an a trecut, de când vijelia produsă prin amestecul României în conflictul European a adus, mai iute de cum se aştepta, clipa gravă a recunoaşterii celei mai mari greşeli, ce se face, voind să desrădăcineze o naţie din datina ei, — fie şi pentru a o pune într’un teren mai bun. — Saltă macabru nu poate avea alt efect decât a aduce veştejirea ei îndelungată şi a o face să rămână în urma altor naţii, cari şi-au păstrat legăturile hrănitoare cu solul şi cu tradiţia lor naţională. Fiind vorba „oioloma“, am văzut de altă parte, cum conduita noastră politică de până acum, pretenţioasă, greoaie şi neînţeleasă, ne-a găsit în cele mai critice momente obosiţi, nemulţumiţi cu rezultatele şi neincrezuţi în noi înşine. Ce priveşte pe ţăranul nostru, el a rămas bun, moral, pentru că e creştin. Sărac, însă mândru, poate incult, dar cua un zimbet pentru sbuciumările nostre parlamentare, neîncrezător în fine, dar fără a-şi uita ce e vitejia şi unde îl chiamă datoria. Privind cu ochii red încercările noastre necoapte şi costisitoare, deve-ni-se voie să promitem, că mântuirea unei naţii nu se face ca înainte de iobăgie, ci prin aplicarea tuturor forţelor materiale şi spirituale, de cari dispunem în lupta de concurenţă pacinică şi organizatoare. Cine au fost purtătorii steagului nostru politic? Poporul? Nu! Acesta e prea cuminte pentru asemenea lucruri. El nu a cercat niciodată ca o poală de surcele să dea foc ţării. Trezirea conştiinţei naţionale şi răspândirea luminii de sus în jos, prin muncă şi devotare, era greu de făcut. Ne-am răsboit, fără să ştim deosebi puşca de cremene de tunul Krupp. Orice altă convingere era considerată de reacţiune austro-ungară. Estensiv sunteta poate înaintaţi în cultură, dar nu intensiv. Se părea, că prin ridicarea unei clase de intelectuali s’a ajuns în fine visul democraţiei române. Abstrăgând dela împrejurarea, că în urma sbuciumărilor şi acţiunilor politice poporul românesc sărăceşte pe zi ce merge, există oare vre-o deosebire în averea noastră culturală cea de azi şi de alaltăieri....? Elementele de romanticism, să sperăm, că vor fi înlăturate în viitor, luând locul educaţia recerută de exigenţele timpului. Adevărata democraţie în sensul curat al cuvântului va izvorî printr’un grad de cultură şi căldură a ştiinţei. Un suflet nou cere trupul, viguros încă, de-a rezista chiar săgeţilor celor mai înverşunate din orice parte. Va fi dureros pentru proprietarii ogorului nostru politic de până aci, cari varsă azi lacrimi în adunările din Arad, dar zorile, ce se ivesc pretutindeni, ne trezesc din lumea vechilor dureri şi ne silesc să intrăm cu alte arme în lumea cea nouă. O mână de oameni sămânată pe brâele Carpaţilor, care ştie Dumnezeu, cu cât sânge a plătit pământul acesta, trebue înviorată la o viaţă de pace şi muncă rodnică culturală. Pretindem respectarea crezului nostru naţional, dar nu ne asemănăm pasării, ce se mândreşte cu penele sale de rasă, iar capul şi-l ascunde în nisip. Simţul şi caracterul naţional al unui popor se susţine, în adevăr, numai pe piedestalul unei culturi adevărate. In sufletul larg al neamului, lămurit în focul atâtor lupte, e vremea a se trezi isvorul curat al speranţelor de mai bine prin trezirea tuturor sentimentelor curate şi nefăţărite ale iubirei deglia strămoşească şi ale adevăratei iubiri frăţeşti. D. Evenimentele din Rusia. Lsspră pe viaţă şi pe mesarie uire maximaliştii şi casiera Petersburg, 14 Decemvrie. Cadeţii, în număr de vreo 30, au pătruns în palatul tauric şi s’au declarat de constituantă. Guvernul maximalist a timbrat întrun manifest partidul cadeţilor ca partid contrarevoluţionar duşman poporului. Guvernul a operat numeroase arestări. Trupele lui Cornilov au fost înfrânte. Cornilov s’a refugiat. Trupele lui Caledin au părăsit Caluga, care a fost ocupată de trupele macsimaliste. Flota de pe marea neagră s’a alăturat pe lângă macsimalişti. Tratativele pentru armistiţiu continuă. • 1. GomanScator statala zaafar austra-aagas*. Budapesta, 14 Decemvrie. 1. Frontul răsăritean: Armistiţiu. Tratativele pentru armistiţiu continuă. 3. Frontul italian : Intre Piave şi Bienna activitatea aruienei oriiteţii. Din România cucerită.. Opera de civilizaţie a puterilor centrale in România. Scrisoare din Bucureşti, i de la corespondentul special al „Gazetei Transilvaniei.“ — Urmare. — Astă vară a fost viaţă foarte vioaia în aşa numitele revue-uri, cari eu răspund Călcare-urilor noastre. Representaţiunile aici se ţineau în nişte grădini deschise şi se începeau cu un program destul de plictisitor de cinematograf. Urmau apoi cântece, dialoguri, chipuri de cinematograf, cari se ocupau cu chestii de actualitate şi cu mai mult ori mai puţin spirit luau în zeflemea partidul războinic al României. D.ce. în arena „Amici-orbilor" din strada Academiei repesentaţiunea nu constă decât dintr’o serie de chipuri de cinematograf, al căror înţeles îl explică glumele mai mult ori mai puţin nesărate a doi actori comici ; de pildă apărea pe pânză o gloabă de cal îngrozitor de slab, care avea să reprezente statua lui Mihai Viteazul ; comicul făcea apoi observarea, că pe Mihai Viteazul l-au reevitat Nemţii ca să facă tunuri din el. Un alt chip erau nişte pantaloni nemaipomenit de zdrănţoşi, cari întrupau pe faimosul Tache Ionescu. Explicarea „spirituală" a comicului era următoarea : „Tache Ionescu se află în nădragi". Visuri fără gust"de felul acesta, precum şi unele şi alte piese şi puncte de program nici nu se pot descrie pe