Glasul Bucovinei, iulie 1919 (Anul 2, nr. 180-205)

1919-07-22 / nr. 197

ápul N­. Cernăuți, Marți 22 Iulie 1919 nune. A*OnM'IM9ntta 81 ' ,-UM ®a 60 Isi (84 eor.), pe s/s a® S0 lei (42 cor.), pa teái .sä 18‘ M (21 cor.); gantru färssäS, zilnic: pe an an 30 lei ■y .ms,), p» Vs aa 1» W (21 cor.), pö irsi Inni 7*50 lei tos.), -Senta!! ess&ral de Dssasislsä pe an an 10 lei (16 eor.) P* Va sa 5 lei (8 cor.), p® trai Inni 2*50 lei (4 cor.). ifea aumâe êostife 40 SsassL Beennesia și a«i«*ss#i»Sipa'pai a Oîimă.*citI. Strada, Băncii 2>Tx, 1, (ties paSastisi foasisi bino­ ouatro>Bngare)­­ 8 ® $BS*im&ss0 «««nai «rtSeoâat. iso&lîte» h . . j țlt t £ U « ț SB J*»i Ș­I t»® © iaSH ®, se­­ caleEleasă­­ după tarif și se primesc la admi­nistrație: Strada Băncei Nr. L Pentru inserare In interiorul starului se urcă taxa cu 60%. Org-an dlesÄocxsitlc m2, \xrilxll* Nr. 197 Telefon Nr. 61 Director :UBosti 1 Fisșessg*iss. Trei ani delà moartea D-ralui Emílián Slușanschi. în ziua de 21 Iulie st. n. 1916 a murit la București bunul nostru prieten și compatriot Dr. Emilian Slușanschi. S’a stins în acea zi plină de soare cald, în acele timpuri de sfinte nădejdi și încordată așteptare, acest om, muncitor devotat întru izbândirea idealulului romanesc și tovarăș iu­bitor și gata de jertfă al acelora, pe cari o cre­dință îi pornise în pribegie. Pe fostul avocat român din orașul Storo­­jineț l-a cunoscut lumea noastră. L-am cunoscut cu toții în timpul pe când el era student al Universității din Cernăuți. L-am văzut muncind neobosit între cei mai harnici membri ai so­cietății noastre muzicale „Armonia“ și ca secre­tar al ei organizând și plecând la a. 1906 cu frumosul cor al „Armoniei“ la memorabilele sărbări ale expoziției jubilare de la București. După grandioasele producțiuni corale din „Are­nele Romane“ cântăreții soli ai Românismului de pretutindeni pelerinează la Sinaia. Aici Slu­șanschi e în fruntea „Armoniei“ și împreună cu alți fruntași români e primit în audiență de primul Rege al României. Iată ce scria mai târziu Slușanschi despre acele fericite eveni­mente în „Gazeta Bucovinei“, ziarul de pe atunci al Românilor bucovineni 1): „....La orele 11 și jum. am ajuns la Sinaia, unde Regina­­poetă își alesese locul de vilegiatură. Pe când corurile au fost conduse la biserică, unde se săvârșia un tedeu, 60 delegați ai tuturor so­cietăților sub conducerea d-lui Kiriak se în­dreptară spre Castelul Peleș. Conduși în sala de arme ne-am așezat în semicerc privind cu sfială armăturile vechi adunate aici. „Maiestă­ților Lor“, anunță generalul de Curte și.... iată ne vedem în fața Regelui român, viteazului co­mandant dela 1877, înțeleptului diplomat, care în timp relativ scurt a făcut din neînsemnata Românie o Japonie europeană. însoțit de buna sa consoartă, de visătoarea poetă și iubitoarea mamă a tuturor celor năcăjiți, Majestatea Sa ne-a bineventat prin cuvinte călduroase. A ur­mat revista tuturor reprezentanților­­ din partea „Armoniei“ au fost vicepreședintele Ștefan Sca­­lat și secretarul Dr. Emilian Slușanschi.“ „După audiență M. M. L. L. au eșit în balcon, iar toate corurile, peste 2000 persoane, defilară în strigăte însuflețite de „trăiască“ și „ura“ ;... apoi postându-se pe pajiște înaintea castelului au executat „Pe-al nostru steag e scris unire“ și „Imnul regal“; în timpul acesta perechea regală a eșit pe pajiște ; pe când Regele se întreținea cu mai mulți bărbați con­ducători ai Românilor din Ungaria. Regina s-a așezat în iarbă și a adunat în jurul său pe toate doamnele, interesându-se viu de costumele naționale și de originea acestora. Astfel de Suverani nu se poate să nu fie iubiți !“ „Cu inimele palpitânde de sfântă emoțiune, văzându-ne Români din toate unghiurile adu­nați în jurul M. M. L. L., am părăsit acest foc fericit.... “ Astfel scria Slușanschi la­ a. 1906 în coloa­nele unui ziar românesc ce apărea sub ochii cenzurei austriace ! Slușanschi a fost apoi timp îndelungat re­­dactor al ziarului „Patria“, organul Românilor la „Gazeta Bucovinei“, No. 45 din 20 Sept. 1906, bucovineni pe atunci temporar politicește uniți,­­ și în calitatea aceasta desfășoară o foarte rod­­­­nică activitate publicistică, dând coloanelor­­ ziarului pe care îl conducea acel caracter de­­ preocupări serioase și folositoare obștei­ româ­­­­nești, pe care sterilele lupte dintre cele două­­ grupări politice ale Românilor bucovineni îl­­ abandonaseră aproape cu totul. Un om de bine sub toate raporturile, om­­ de muncă efectivă, de-o desăvârșită cinste și francheță, Român în toată puterea cuvântului, pentru el, problema războiului pornit în vara anului 1914 se sintetiza și culmina în între­barea : Ce va face România ? Teroarea deslănțuită de zbirii austriaci asupra Bucovinei cu prilejul războiului, dar­­ mai ales adânca convingere ca ceasul desrobirii țării sale sosise și că nici într’o formă nu trebuia sprijinit dușmanul de veacuri al aspi­­rațiunilor românești, îl duseră în Țara­ Româ­nească liberă. Timp de doi ani și mai bine el a propovăduit prin graiu și scris nenorocirea și durerea, dar și dreptul la viață­­ liberă a Bucovinei sale. Cu o sinceritate și convingere, care ca valoare morală întrece toate artificiile, toate formele fie chiar desăvârșite ale nenumă­raților matadori naționali improvizați sau chiar consacrați, Slușanschi și-a spus cuvântul cu bărbăție, cu demnitate, jertfind în slujba idealului, în care credea ca un fanatic, tot ceea ce oportunismul, marea înțelepciune și prevedere­­ a atâtor corifei credea mai necesar și vrednic de râvnit. O veche și îndărătnică boală l-a răpus. Slușanschi a murit ca om sărac, fiindcă a fost om cinstit. El a murit în zbuciumul celui mai­­ grozav chin sufletesc, căci nu și-a putut re­­­­vedea țărișoara în care s’a născut și lui nu i-a­­ fost dat să audă goarna dezrobirii și să vadă s­fâlfâirea mândră a drapelelor biruitoare. Dar­­ solia gorniștilor plutonului de soldați români,­­ aliniați în fața modestei căsuțe din București, pe care cel ce fusese Cavaler al Ordinului Coroana României o părăsim atunci pentru tot­deauna, prelunga cadență „pentru onor“ a fost o duioasă prevestire, un augur al vremurilor de astăzi.... Să ne închinăm cu pietate și recunoștință în fața mormântului din cimitirul Sf. Vinere din București, care de trei ani sălășluește pe bunul nostru prieten, pe neînfricatul Român, pe luptătorul devotat al triumfului dreptății noastre, care a fost Emilian Slușanschi... Dr. Aurel Morariu. Nu știu ce înțelegeți printr’un „pas pripit“, iar în viață „pașii pripiți“ se corectează. Care e părerea D-voastră cu privire la soarta ce s’ar crea unei părți din Bănat și cum ar fi mai potrivit pentru Românii de peste Carpați să primească soluția ce s’ar hotărî? Toate lucruri pe care Bănățenii singuri au competința de a le decide și pentru aceasta-i va îndrepta nu teoria noastră, ci practica lor. Cum credeți că s’ar putea face unitatea politică cu vechiul regat? Unirea politică s’a făcut doar. Și acuma­­— se desvoltă. Ce credeți despre influența pe care po­porul român o așteaptă dela bărbații politici ardeleni ? Cred că aveți și Dv. politicianii D-voastră, cari sânt ca și ai noștri, că aveți un popor bun ca și al nostru și că este și câte un om politic onest, cu care, la timpul său, oamenii politici dela noi vor putea vorbi. în cadrele politice ale vechei Românii s’ar putea desvoltă o viață nouă? De oameni noi, dar de ceialalți — piesă veche cu decoruri nouă pe o scenă mai vastă. Cui îi place! Cum înfățișați problema minorităților din Ardeal, teritoriile ungurești și Bănat? Nu ne atingem de sufletul nimănui și adăugim la drepturile pe care le reclamă și un dar de la noi. Când ne-ar ruga să nu i tratăm ca minorități, vom discuta. Interview cu dl. N. Iorga. Dl. Vasile Savel, redactor la ziarul „Ro­mânul din Arad“, publică în ziarul acesta un interview pe care l-a acordat dl. N. Iorga și pe care îl reproducem în întregime. Iată inter­­viewul : Ce credeți despre situația politică a Româ­niei, în urma celor petrecute la Paris? Nu știu ce s’a petrecut la Paris decât din spusele oamenilor politici din ambele tabere, cari exagerează. Situația politică a României, orice ar fi însă, nu poate să fie decât­ aliata Aliaților săi. Cum înfățișați consecințele, dacă la con­ferința din Paris s’ar putea eventual produce un pas pripit? Sărbarea dela Putna. In 15 Iulie p. — împlinindu-se 415 ani de când s’a coborît în criptă cel mai puternic și mai cucernic Domn­ al trecutului nostru, Ștefan cel Mare —, s’a organizat un impunător pelerinaj la mormântul ce închide atâta vitejie,­­cucernicie și glorie în Patna Moldovei’ reîntregite. Cu acest prilej Români din toate unghiurile Țării s’au adu­nat acolo pentru a aduce pios prinos de închinare memoriei sfinte a sfântului Voevod. * * * In gară mulțimi gătite sărbătorește, muzici marțiale, cununi și flori. .Dl. Secretar-șef și decan al facultății teon Dr. Șt. Laghin schimbă afectuoase și semnificative alocuțiuni ca fruntașii Soc. „Frăția Moldovei unite“ , d-nii A. C. Cu­za și Dr. Ș­um­u­­le­an­u. Fanfara intonează imnul regal — și atât pelerinii, cât și localnicii pornesc — printre ne­sfârșite spaliere de oșteni — într’un enorm alai» de sărbătoare — spre mănăstire. In drum : arcade, frumos împodobite și cu inscripția : „bine ați venit“, se încovoaie de­asupra noastră ca niște brațe uriașe ce ar vrea să ne cuprindă... In turle, sonor și ■ rar clopotele cântă și chiamă... Mulțimea, cu flacăra evlaviei în ochi, se îm­bulzește sub bolțile bisericii înecate în­ slava de lumină, cântările se înalță, cădelnițile se înclină cadențat, corul nevăzut varsă valuri de armonie, iar dreptcredincioșii se prosternă în mătănii de fierbinte adorațiune. Serviciul, divin, celebrat cu un fast osebit, se întregește afară, în plin aer printr’un pompos, și mișcător parastas. Lung fulgeră în soare lungile șiraguri de baionete și căști, ale oștenilor alineate, înalte notabilități civile și militare, venite de prin toate provinciile, Bomcâniei-noui, își înclină fruntea

Next