Glasul Bucovinei, iulie 1919 (Anul 2, nr. 180-205)
1919-07-22 / nr. 197
ápul N. Cernăuți, Marți 22 Iulie 1919 nune. A*OnM'IM9ntta 81 ' ,-UM ®a 60 Isi (84 eor.), pe s/s a® S0 lei (42 cor.), pa teái .sä 18‘ M (21 cor.); gantru färssäS, zilnic: pe an an 30 lei ■y .ms,), p» Vs aa 1» W (21 cor.), pö irsi Inni 7*50 lei tos.), -Senta!! ess&ral de Dssasislsä pe an an 10 lei (16 eor.) P* Va sa 5 lei (8 cor.), p® trai Inni 2*50 lei (4 cor.). ifea aumâe êostife 40 SsassL Beennesia și a«i«*ss#i»Sipa'pai a Oîimă.*citI. Strada, Băncii 2>Tx, 1, (ties paSastisi foasisi bino ouatro>Bngare) 8 ® $BS*im&ss0 «««nai «rtSeoâat. iso&lîte» h . . j țlt t £ U « ț SB J*»i ȘI t»® © iaSH ®, se caleEleasă după tarif și se primesc la administrație: Strada Băncei Nr. L Pentru inserare In interiorul starului se urcă taxa cu 60%. Org-an dlesÄocxsitlc m2, \xrilxll* Nr. 197 Telefon Nr. 61 Director :UBosti 1 Fisșessg*iss. Trei ani delà moartea D-ralui Emílián Slușanschi. în ziua de 21 Iulie st. n. 1916 a murit la București bunul nostru prieten și compatriot Dr. Emilian Slușanschi. S’a stins în acea zi plină de soare cald, în acele timpuri de sfinte nădejdi și încordată așteptare, acest om, muncitor devotat întru izbândirea idealulului romanesc și tovarăș iubitor și gata de jertfă al acelora, pe cari o credință îi pornise în pribegie. Pe fostul avocat român din orașul Storojineț l-a cunoscut lumea noastră. L-am cunoscut cu toții în timpul pe când el era student al Universității din Cernăuți. L-am văzut muncind neobosit între cei mai harnici membri ai societății noastre muzicale „Armonia“ și ca secretar al ei organizând și plecând la a. 1906 cu frumosul cor al „Armoniei“ la memorabilele sărbări ale expoziției jubilare de la București. După grandioasele producțiuni corale din „Arenele Romane“ cântăreții soli ai Românismului de pretutindeni pelerinează la Sinaia. Aici Slușanschi e în fruntea „Armoniei“ și împreună cu alți fruntași români e primit în audiență de primul Rege al României. Iată ce scria mai târziu Slușanschi despre acele fericite evenimente în „Gazeta Bucovinei“, ziarul de pe atunci al Românilor bucovineni 1): „....La orele 11 și jum. am ajuns la Sinaia, unde Reginapoetă își alesese locul de vilegiatură. Pe când corurile au fost conduse la biserică, unde se săvârșia un tedeu, 60 delegați ai tuturor societăților sub conducerea d-lui Kiriak se îndreptară spre Castelul Peleș. Conduși în sala de arme ne-am așezat în semicerc privind cu sfială armăturile vechi adunate aici. „Maiestăților Lor“, anunță generalul de Curte și.... iată ne vedem în fața Regelui român, viteazului comandant dela 1877, înțeleptului diplomat, care în timp relativ scurt a făcut din neînsemnata Românie o Japonie europeană. însoțit de buna sa consoartă, de visătoarea poetă și iubitoarea mamă a tuturor celor năcăjiți, Majestatea Sa ne-a bineventat prin cuvinte călduroase. A urmat revista tuturor reprezentanților din partea „Armoniei“ au fost vicepreședintele Ștefan Scalat și secretarul Dr. Emilian Slușanschi.“ „După audiență M. M. L. L. au eșit în balcon, iar toate corurile, peste 2000 persoane, defilară în strigăte însuflețite de „trăiască“ și „ura“ ;... apoi postându-se pe pajiște înaintea castelului au executat „Pe-al nostru steag e scris unire“ și „Imnul regal“; în timpul acesta perechea regală a eșit pe pajiște ; pe când Regele se întreținea cu mai mulți bărbați conducători ai Românilor din Ungaria. Regina s-a așezat în iarbă și a adunat în jurul său pe toate doamnele, interesându-se viu de costumele naționale și de originea acestora. Astfel de Suverani nu se poate să nu fie iubiți !“ „Cu inimele palpitânde de sfântă emoțiune, văzându-ne Români din toate unghiurile adunați în jurul M. M. L. L., am părăsit acest foc fericit.... “ Astfel scria Slușanschi la a. 1906 în coloanele unui ziar românesc ce apărea sub ochii cenzurei austriace ! Slușanschi a fost apoi timp îndelungat redactor al ziarului „Patria“, organul Românilor la „Gazeta Bucovinei“, No. 45 din 20 Sept. 1906, bucovineni pe atunci temporar politicește uniți, și în calitatea aceasta desfășoară o foarte rodnică activitate publicistică, dând coloanelor ziarului pe care îl conducea acel caracter de preocupări serioase și folositoare obștei românești, pe care sterilele lupte dintre cele două grupări politice ale Românilor bucovineni îl abandonaseră aproape cu totul. Un om de bine sub toate raporturile, om de muncă efectivă, de-o desăvârșită cinste și francheță, Român în toată puterea cuvântului, pentru el, problema războiului pornit în vara anului 1914 se sintetiza și culmina în întrebarea : Ce va face România ? Teroarea deslănțuită de zbirii austriaci asupra Bucovinei cu prilejul războiului, dar mai ales adânca convingere ca ceasul desrobirii țării sale sosise și că nici într’o formă nu trebuia sprijinit dușmanul de veacuri al aspirațiunilor românești, îl duseră în Țara Românească liberă. Timp de doi ani și mai bine el a propovăduit prin graiu și scris nenorocirea și durerea, dar și dreptul la viață liberă a Bucovinei sale. Cu o sinceritate și convingere, care ca valoare morală întrece toate artificiile, toate formele fie chiar desăvârșite ale nenumăraților matadori naționali improvizați sau chiar consacrați, Slușanschi și-a spus cuvântul cu bărbăție, cu demnitate, jertfind în slujba idealului, în care credea ca un fanatic, tot ceea ce oportunismul, marea înțelepciune și prevedere a atâtor corifei credea mai necesar și vrednic de râvnit. O veche și îndărătnică boală l-a răpus. Slușanschi a murit ca om sărac, fiindcă a fost om cinstit. El a murit în zbuciumul celui mai grozav chin sufletesc, căci nu și-a putut revedea țărișoara în care s’a născut și lui nu i-a fost dat să audă goarna dezrobirii și să vadă sfâlfâirea mândră a drapelelor biruitoare. Dar solia gorniștilor plutonului de soldați români, aliniați în fața modestei căsuțe din București, pe care cel ce fusese Cavaler al Ordinului Coroana României o părăsim atunci pentru totdeauna, prelunga cadență „pentru onor“ a fost o duioasă prevestire, un augur al vremurilor de astăzi.... Să ne închinăm cu pietate și recunoștință în fața mormântului din cimitirul Sf. Vinere din București, care de trei ani sălășluește pe bunul nostru prieten, pe neînfricatul Român, pe luptătorul devotat al triumfului dreptății noastre, care a fost Emilian Slușanschi... Dr. Aurel Morariu. Nu știu ce înțelegeți printr’un „pas pripit“, iar în viață „pașii pripiți“ se corectează. Care e părerea D-voastră cu privire la soarta ce s’ar crea unei părți din Bănat și cum ar fi mai potrivit pentru Românii de peste Carpați să primească soluția ce s’ar hotărî? Toate lucruri pe care Bănățenii singuri au competința de a le decide și pentru aceasta-i va îndrepta nu teoria noastră, ci practica lor. Cum credeți că s’ar putea face unitatea politică cu vechiul regat? Unirea politică s’a făcut doar. Și acuma— se desvoltă. Ce credeți despre influența pe care poporul român o așteaptă dela bărbații politici ardeleni ? Cred că aveți și Dv. politicianii D-voastră, cari sânt ca și ai noștri, că aveți un popor bun ca și al nostru și că este și câte un om politic onest, cu care, la timpul său, oamenii politici dela noi vor putea vorbi. în cadrele politice ale vechei Românii s’ar putea desvoltă o viață nouă? De oameni noi, dar de ceialalți — piesă veche cu decoruri nouă pe o scenă mai vastă. Cui îi place! Cum înfățișați problema minorităților din Ardeal, teritoriile ungurești și Bănat? Nu ne atingem de sufletul nimănui și adăugim la drepturile pe care le reclamă și un dar de la noi. Când ne-ar ruga să nu i tratăm ca minorități, vom discuta. Interview cu dl. N. Iorga. Dl. Vasile Savel, redactor la ziarul „Românul din Arad“, publică în ziarul acesta un interview pe care l-a acordat dl. N. Iorga și pe care îl reproducem în întregime. Iată interviewul : Ce credeți despre situația politică a României, în urma celor petrecute la Paris? Nu știu ce s’a petrecut la Paris decât din spusele oamenilor politici din ambele tabere, cari exagerează. Situația politică a României, orice ar fi însă, nu poate să fie decât aliata Aliaților săi. Cum înfățișați consecințele, dacă la conferința din Paris s’ar putea eventual produce un pas pripit? Sărbarea dela Putna. In 15 Iulie p. — împlinindu-se 415 ani de când s’a coborît în criptă cel mai puternic și mai cucernic Domn al trecutului nostru, Ștefan cel Mare —, s’a organizat un impunător pelerinaj la mormântul ce închide atâta vitejie,cucernicie și glorie în Patna Moldovei’ reîntregite. Cu acest prilej Români din toate unghiurile Țării s’au adunat acolo pentru a aduce pios prinos de închinare memoriei sfinte a sfântului Voevod. * * * In gară mulțimi gătite sărbătorește, muzici marțiale, cununi și flori. .Dl. Secretar-șef și decan al facultății teon Dr. Șt. Laghin schimbă afectuoase și semnificative alocuțiuni ca fruntașii Soc. „Frăția Moldovei unite“ , d-nii A. C. Cuza și Dr. Șumuleanu. Fanfara intonează imnul regal — și atât pelerinii, cât și localnicii pornesc — printre nesfârșite spaliere de oșteni — într’un enorm alai» de sărbătoare — spre mănăstire. In drum : arcade, frumos împodobite și cu inscripția : „bine ați venit“, se încovoaie deasupra noastră ca niște brațe uriașe ce ar vrea să ne cuprindă... In turle, sonor și ■ rar clopotele cântă și chiamă... Mulțimea, cu flacăra evlaviei în ochi, se îmbulzește sub bolțile bisericii înecate în slava de lumină, cântările se înalță, cădelnițile se înclină cadențat, corul nevăzut varsă valuri de armonie, iar dreptcredincioșii se prosternă în mătănii de fierbinte adorațiune. Serviciul, divin, celebrat cu un fast osebit, se întregește afară, în plin aer printr’un pompos, și mișcător parastas. Lung fulgeră în soare lungile șiraguri de baionete și căști, ale oștenilor alineate, înalte notabilități civile și militare, venite de prin toate provinciile, Bomcâniei-noui, își înclină fruntea