Munca, august 1958 (Anul 14, nr. 3344-3370)

1958-08-01 / nr. 3344

Pag. 2-a. Ajutor în reducerea preţului de cost pe litru de lapte­ ­ G.A.S.-Utvinis dispune de 436 vaci cu lapte, care sunt îngrijite de 28 mulgători. Anul trecut noi am depă­şit producţia de lapte-marfă cu 100.000 litri. Cu toate acestea, preţul de cost al litrului de lapte a fost depăşit cu 0,43 lei, ceea ce a însemnat pentru gospodăria noastră o pierdere de 430.000 lei. Desigur, nu ne-a părut bine. Şi ne-am gîndit, noi, mulgătorii, cum să facem să reducem preţul. Comitetul sindical ne-a venit în ajutor. Tova­răşul Alexandru Kováci, preşedintele comitetului nostru sindical, a stat de­seori de vorbă cu noi, s-a interesat Cum muncim, ce greutăţi avem etc. Apoi, ne-a anunţat că va organiza o consfătuire de producţie în sectorul nostru, unde se va lua în discuţie problema reducerii preţului de cost. Totodată, ne-a cerut atît mie, ca or­ganizator de grupă, cît și brigadieri­lor, să stăm de vorbă cu mulgătorii, să ne pregătim temeinic pentru a veni cu propuneri cît mai concrete la consfătuire. Timp pentru aceasta am avut suficient, deoarece consfă­tuirea urma să aibă loc peste două săptămîni. CE AM FĂCUT IN ACEST TIMP ? In calitatea mea de organizator de grupă m-am sfătuit mai întîi cu bri­gadierii şi cu ciţiva mulgători frun­taşi (Ema Hecher, Petru Gui şi alţii) asupra măsurilor ce trebuie luate pentru ieftinirea laptelui. In afară de aceasta, s-a stat de vorbă cu­­ fiecare mulgător in parte, căruia i s-a cerut să se gindească pentru a veni la consfătuire cu propuneri în vederea îmbunătăţirii continue a muncii în sectorul nostru. Pe de altă parte, preşedintele comitetului nostru sin­dical a dat ca sarcină tovarăşului Petru Munteanu, medic veterinar, să pregătească un referat pe tema căi­lor de reducere a preţului de cost în zootehnie. Acestea au fost, ca să zic aşa, măsurile de pregătire a consfătuirii noastre de producţie. CE S-A DISCUTAT IN CONSFĂTUIRE? După ce tov. Munteanu a prezerv­­at referatul au urmat discuţii şi pro­puneri. La cuvînt s-au înscris mulgă­torii fruntaşi Ema Hecher, Ion Abru­­dan, brigadierul Ştefan Copos, zoo­tehnistul Petre Munteanu şi alţii. Ema Hecher a spus că se face risipă de furaje şi a propus ca brigadierii să supravegheze îndeaproape cum folo­seşte fiecare mulgător furajele desti­nate animalelor. Brigadierul Ştefan Copos a ridicat problema organizării unei mai bune evidenţe a producţiei zilnice şi în acest sens a propus ca pe lîngă c­arnetele fiecărui mulgător, în care acesta îşi notează producţiile de lapte obţinute d­e la vacile pe care le îngrijeşte, să se întocmească gra­fice individuale de urmărire a intre­­cerii socialiste. Zootehnistul Petre Munteanu a pro­pus să se treacă la executarea mon­tei artificiale la vaci. El a arătat că înfiinţîndu-se o staţie de însămînţare artificială nu va mai fi nevoie să ţinem cei 8 tauri care necesită o cheltuială de cîteva zeci de mii de lei pe an. Tot în această consfătuire, mulgă­torii, avînd în vedere că li s-au creat condiţii mai bune de muncă (s-a in­trodus apa în grajd, s-a instalat li­nie de covil cu vagonetul respectiv, uşurîndu-se astfel transportul furaje­lor şi al gunoiului), au cerut să în­grijească 14 vaci in joc de 12, cît prevede normativul. In acest mod se poate reduce și numărul brigadierilor de la 3 la 2, economisindu-se 12.000 lei pe an. Toate propunerile făcute au fost consemnate într-un proces-verbal. După aceasta comitetul sindical în colaborare cu conducerea gospodăriei, a trecut la punerea în aplicare a pro­punerilor juste. CARE SUNT PINA IN PREZENT REZULTATELE ACESTEI CONSFĂTUIRI ? Deşi de la consfătuirea amintită au trecut doar circa patru luni, roadele ei au început să se arate. Faţă de perioada 1 aprilie — 1 iulie 1957 in aceeaşi perioadă din anul curent pre­ţul de cost al litrului de lapte a fost redus cu mult. In această pe­rioadă nu am avut nici o pierdere la viţeii născuţi, in timp ce anul trecut am pierdut 18 viţei în perioada co­respunzătoare, ceea ce a influenţat în mod negativ asupra preţului de cost. Aceste prime rezultate ne-au dovedit eficacitatea consfătuirii noa­stre de producţie. Putem spune acum că angajamentele luate de mulgători, anume de a depăşi producţia anuală la lapte cu 15 la sută pe întregul sector şi de a reduce preţul de cost al litrului de lapte faţă de cel plani­ficat cu 3 la sută, vor fi realizate. Nu avem decit să mulţumim con­ducerii gospodăriei şi comitetului nostru sindical pentru faptul că au ţinut seama de propunerile noastre şi că ne ajută să le punem în practică. Noi ne angajăm ca, ori de câte ori se vor ivi probleme de natură a împie­dica buna desfăşurare a muncii, să le punem în discuţia consfătuirii de pro­ducţie, convinşi fiind că, cu ajutorul acesteia vor fi rezolvate, ceea ce va face să obţinem rezultate şi mai bune în muncă. ION ABRUDAN organizator de grupă sindicală, sectorul vaci cu lapte, G.A.S.­­Utvinis, regiunea Timișoara DIN SĂLILE TRIBUNALELOR Surprinşi asupra faptului Organele de miliţie au surprins pe Alexandru Pangracz şi Ludovic Dar­­vos, salariaţi la fabrica de mezeluri „Avîn­tul II“, avînd asupra lor , primul 6,900 kg muşchi de vacă şi 9,300 kg salam vînătoresc, iar al doi­lea 11 kg muşchi de vacă şi 4,300 kg muşchi de porc, pe care le-au sus­tras din întreprindere cu intenţia de a le comercializa. Judecaţi de către tribunalul raionului „T. Vladimires­­cu“, cei doi şi-au primit pedeapsa pentru furtul săvîrşit din avutul obş­tesc. Vindea bere cu suprapreţ Mai mulţi cetăţeni au sezisat or­ganele de miliţie că la restaurantul „Thc.Tac“, instalat temporar în Diaţa „Obor“, se vinde bere cu suprapreţ. Efectuîndu-se un control, a fost prins în flagrant delict Timofti Mo­canu­, care în calitate de ospătar pre­tindea şi încasa de la consumatori 3,50 lei pentru o halbă de bere, în loc de 3 lei. Faptul a fost confirmat cînd, făcîndu-i-se verificarea banilor, s-a constatat că avea asupra lui o sumă în plus față de valoarea mărfurilor vîndute. Pedeapsa primită îl va lecui pentru totdeauna de asemenea năra­­vuri. Fura din fabrică Marinache Zaharia, cizmar la în­treprinderea de textile şi pielărie din Bucureşti, fura din fabrică materiale din care apoi confecţiona, la dom­ici­­liu, sandale ,pentru femei pe care le vindea în „Tarcioc“ cu preţuri variind între 100 şi 200 lei, perechea. „Afacerea“ n-a mers decît un timp. Intr-o zi, pe cînd ieşea din fabrică, fiind controlat, s-a găsit asupra lui 2 kg talpă, 2 perechi feţe de piele pentru sandale, 2 perechi tocuri, iar acasă alte materiale de cizmărie. Tri­bunalul i.a aplicat o pedeapsă cores­punzătoare : 2 ani închisoare corec­­ţională. A stirnit indignarea publicului într-una din zile. Ilie Silviu, figu­rant la platoul­ cinematografic „To­mis“, a ieşit pe stradă într-o ţinută cu totul caraghioasă, stîrnind indig­narea publicului care se strînsese în jurul lui pentru a „admira“ pantalonii cu nenumărate buzunare prinse în copci şi fermoare şi tunsoarea ,,a la Cicero" La observaţiile cetăţenilor, Silviu a început să vocifereze şi să vorbească necuvincios. Condus la miliţie unde i s-a atras atenţia asupra purtării sale, el a continuat să aibă aceeaşi atitudine arogantă şi dispreţuitoare. Considerînd ţinuta şi atitudinea lui drept manifestare huliganică, tribu­nalul i-a aplicat o pedeapsă corec­­ţională, în cursul executării căreia să aibă posibilitatea a se gîndi asupra felului cum trebuie să se comporte în societate. Profitînd de aglomeraţie Cetăţeana Xenia Florescu, zisă So­­nia, profitînd de faptul că era aglo­meraţie în magazinul de stat „Texti­la“ din str. Sabinelor nr. 6, a furat două cupoane de mătase pe care le-a introdus sub fustă. La ieşirea din magazin a fost observată de un alt client care a sezisat miliţia şi astfel s-a găsit asupra ei marfa furată. Instanța de judecată în fața căreia a fost trimisă a condamnat-o la 2 ani închisoare corecțională. Munca culturală de masă în scrisorile corespondenţilor voluntari Mai multă atenţie folosirii filmelor Contractele de colaborare încheiate între comitetele de întreprindere şi cinematografele de stat înlesnesc fo­losirea pe scară­­largă a filmului în munca culturală de masă. La fabrica de confecţii şi tricotaje din Botoşani, de pildă, comitetul de întreprindere respectă contractul de colaborare culturală încheiat cu cine­matografele „7 Noiembrie“ şi „30 De­cembrie“, asigurînd popularizarea fil­melor prin staţia de radioamplificare, prin vitrine, afişe etc. Sunt însă organe sindicale care con­sideră colaborarea cu cinematografele de stat o chestiune fără importanţă şi nu ca o problemă politică de răs­pundere. Astfel, organele sindicale de la centrul mecanic şi „Flamura Ro­şie“ resping propunerile cinematogra­felor de a încheia cu ele contracte, nu dau nici o atenţie popularizării fil­melor în întreprinderile respective, subapreciind marele rol educativ pe care îl au acestea asupra oamenilor. Sunt şi comitete de întreprindere care au încheiat în mod cu totul formal contracte de colaborare cu cinemato­grafele. La fabricile „Pionierul“, „7 Noiembrie“ precum şi la S.M.T.­Boto­şani, nu se face nici un fel de popu­larizare a filmelor, nu se urmăreşte îndeplinirea contractelor. îndrumarea maselor largi de oameni ai muncii spre cinematograf este o muncă de răspundere, acesta avînd un mare rol educativ. Discuţiile organi­zate la cluburi şi colţuri roşii înainte sau după vizionarea filmelor pot con­tribui la înţelegerea mai bună a sen­sului lor politic, la dezvoltarea simţu­lui­­ estetic al oamenilor muncii, pot întregi acţiunea largă de culturalizare pe care o desfăşoară în prezent sin­dicatele noastre. I. Scorţaru muncitor, fabrica de confecţii şi tricotaj — Botoşani L-am cunoscut pe tovarăşul Grozavu Siridon în calitate de responsabil al colţului roşu de la secţia Utilaj Meca­nic C.M.R. Pe atunci activitatea nu mergea prea bine.Cu timpul am început să auzim tot mai des despre conferin­ţele şi manifestările culturale organi­zate la Utilajul Mecanic. Datorită pri­ceperii şi dragostei cu care muncea, la ultimele alegeri sindicale a fost ales responsabil cultural în comitetul de secţie. Auzind de succesele sale am vrut să-i cunosc mai bine activi­tatea. Mi-a fost greu să-l găsesc p­e maistru la un sector de reparaţii şi întreţinere şi ai solicitat în toată uzina. L-am găsit totuşi într-o pauză de prînz completînd o fişă primită de la S.R.S.C., pregătind organizarea unei conferinţe despre evenimentele inter­­naţionale actuale. Discuţia dintre noi s-a înfiripat cu uşurinţă, îmi vorbea mai cu seamă despre oameni Cei cu care lucrează sunt toţi oameni tineri, plini de în­flăcărare, cum e tînărul ing. Moldo­­veanu Teodor, lăcătuşul Brandiburu Ilie, funcţionara Glauber Elisabeta şi alţii, împreună cu ea întocmeşte pla­nurile şi programele de activitate pe care apoi le popularizează. Mi-a vor­­bit despre activitatea dintr-o săptă­­mînă întreagă. Luni a fost prevăzută o conferinţă : „Importanţa primei Conferinţe Sindi­cale Mondiale a Tineretului Munci­tor de la Praga1 . Un prilej să antreneze întregul colectiv. Ing. Moldoveanu este însărcinat să pregă­­tească conferinţa, colectivul colţului roşu popularizează acţiunea, iar cu ajutorul comitetului de secţie sunt mobilizaţi peste 300 de oameni. Mai trece o zi. Marţi figura în pro­gram „întâlnire cu tinerii muncitori“. Am întrebat pe tovarăşul Grozavu ce rezultate dau aceste întâlniri. Mi-a răspuns prompt că pe această cale tinerii sunt ajutaţi să înveţe cum să se comporte în societate. „Azi — spune el — cazurile de indisciplină au scăzut cu mult. Credeţi că tov. Ho­­lici Walter care lipseşte nemotivat şi care pe deasupra mai este şi necuviincios nu se va îndrepta după ce vom discuta cazul în faţa ti­nerilor ? De pe acum simţim o trans­formare în conduita sa. In sectorul meu avem un număr mare de munci­tori vârstnici. Tineri sunt puţini, totuşi trebuie educaţi şi ajutaţi să devină muncitori destoinici.“ O zi mai tîrziu comitetul de secţie ascultă raportul de activitate al co­misiei culturale. Aici membrii comite­­tului de secţie au înregistrat succe­sele obţinute de activul cultural dar s-au oprit şi asupra lipsurilor. Mem­­brii brigăzii artistice de agitaţie I. Linca, N. Lupu, Ilie Brandiburu au fost convocaţi a doua zi. Observaţia e justă „dăm prea puţine programe în secţie faţă de nevoile ei. Trebuie să întocmim un nou program“. Repe­tiţii, pregătiri... Joi a apărut un nou afiş. Inginerul Petre Velicescu va face o expunere despre „Consolidarea socialismului şi apărarea păcii“. Responsabilul cul­tural e mulţumit. Iarăşi peste 300 de oameni vor asculta cu atenţie expu­nerea. Dar nu are timp de autoliniş­­tire, alte treburi importante îl aş­­teaptă, pregătirea programului artis­tic la reuniunea de duminică... Stau şi mă gîndesc, cu cită dra­goste munceşte acest activist sindical. Pentru munca culturală el cheltueşte mult timp. De multe ori îl prind în fabrică ore tîrzii. Ajunge acasă obo­­sit, dar se mîndreşte că în carneţelul său au fost înscrise noi realizări. C. IORDACHE activist cultural la Com­binatul Metalurgic Reşiţa Cîteva zile din activitatea unui responsabil cultural Carnet cultural . Iniţiativa Casei de Cultură a Sin­dicatelor din Bucureşti de a organiza seri tematice cu caracter instructiv-edu­­cativ s-a vădit a fi deosebit de valo­roasă. O seară tematică constă în pre­zentarea unor materiale cu conţinut ar­tistic, sub formă de recenzii, referate pe teme ştiinţifice, literare, sportive etc. Prima seară tematică pentru tineretul din Bucureşti a fost consacrată frumu­seţilor naturale ale patriei. In cadrul temei „Frumoasă eşti patria mea“ s-a vorbit despre frumuseţile Carpaţilor meridionali şi despre Lacul Roşu. Pre­zentarea a fost făcută într-o formă lite­rară, cursivă, atrăgătoare, evitîndu-se descrierile riguros ştiinţifice. Succesul obţinut prin organizarea primei seri te­matice ar fi putut fi mai mare dacă pre­zentările ar fi fost însoţite de filme documentare sau de proiecţii la epidias­­cop. Iniţiativa Casei de Cultură a Sindi­catelor rămîne totuşi foarte bună şi tre­buie extinsă la cluburile muncitoreşti ale sindicatelor.­­ Scăldat in lumina zecilor de becuri clubul muncitoresc „Valea Fierului" poate fi zărit de departe dintre şoseaua Dornei şi Cîrlibabei. Odată cu venirea serii se îndreaptă spre club grupuri de mineri, tineri şi vîrstnici, împreună cu familiile lor. Unii vin să vizioneze filme, să asiste la diferitele manifestaţii organizate la club, iar alţii fac parte din formaţiile artistice. In mijlocul ce­lor peste 100 de membri ai formaţiilor artistice distingem pe tînărul mecarnic de compresor Şuîeu Octavian, pe tur­nătorul Petre Pardău şi pe minerii Con­stantin Iacoban şi Petre Ţambric, care înainte cu cîteva ore se aflau încă în abataj, iar acum repetă „Invîrtita din Năsăud“. „ In timpul Conferinţei Sindicale Mondiale a Tineretului Muncitor de la Praga, la clubul Şantierului Naval Ma­ritim Constanţa au avut loc conferinţe şi manifestări artistice dedicate acestui important eveniment din viaţa tineretu­lui lumii. „Joile tineretului“ organizate la club în această perioadă s-au bucu­rat de un mare succes. (După corespondenţele prim­ite de la TUDOR CHESNOIU-Bucureşti, F. MICHITOVICI.Suceava, ION VARU. Constanţa). Ni se semnalează că... ...de mai bine de 3 luni de zile, muncitorii care lucrează in schela de extracţie Moreni sunt lipsiţi de posibi­litatea de a se abona la ziare şi re­viste. Cauza ? Neglijenţa tovarăşului C. Stoichiţă, preşedintele comitetului sin­dical şi responsabilul comisiei muncii culturale de masă, care nu s-a interesat deloc de felul cum se fac abonamen­tele şi difuzarea ziarelor. Pină cind această situaţie ? Ion Marinescu -COP­Un deceniu de activitate în urmă cu cîteva zile, la şcoala e­­lem­entară mixtă de 7 ani nr. 171 din raionul „Griviţa Roşie“ s-au sărbăto­rit într un cadru festiv 10 ani de la înfiinţarea orchestrei de copii a şcolii. In această perioadă, „în cadrul or­chestrei“ mulţi copii a­i muncitorilor ceferişti au avut posibilitatea să-şi dezvolte talentul, cîntînd la diferite instrumente. Orchestra a dat şi nu­meroase concerte la clubul C. F. R. „Griviţa Roşie“, în sala cinematogra­fului „înfrăţirea între popoare", la Palatul Pionierilor etc. Pentru activitatea depusă membrii orchestrei au primit diplome și pre­mii. Petru Tănase La fabrica „Teba“­ din Arad Randamentul războaielor de ţesut a crescut cu 17 la sută Cu prilejul încheierii primului se-­ mestru al anului, colectivul de mun­­că al fabricii „Teba“ din Arad a fă­cut bilanţul realizărilor sale. Şi cum acesta s-a dovedit a fi rodnic, filato­­rii, ţesătorii şi ceilalţi muncitori au fost încercaţi de un puternic simţă­­mînt de bucurie şi mîndrie şi totoda­tă au luat hotărîrea ca în cea de-a doua jumătate a anului să lupte pen­tru a continua seria succeselor. Iată numai cîteva. De la 1 ia­­nuarie şi pînă la 1 iulie au fost date peste plan 38.800 kg. fire bum­bac şi 268.500 metri liniari ţesături finite. Productivitatea muncii a cres­­cut cu 4,1 la sută pe cap de munci­tor, iar preţul de cost pe metru pă­trat de ţesătură finită a fost redus cu 3 la sută. In aceeaşi perioadă cîşti­­gul mediu al salariaţilor a crescut cu aproape 10 la sută. „Secretul“ acestor realizări a fost cunoscut de toată lumea, el constînd în acţiunea pentru mărirea randamen­­tului războaielor de ţesut. Toate for­ţele colectivului s-au îndreptat în a­­ceastă direcţie. Naşuri tehnico-organizatorice Conducerea tehnico,administrativă şi comitetul de întreprindere au anali­zat pe larg chestiunea măririi randa­mentului la războaiele de ţesut. Au fost alcătuite mai multe comisii (la ţesătorii, aprovizionare, mecanic,şef şi evidenţă) care au studiat la faţa lo­cului măsurile ce se pot lua în vede­rea atingerii scopului propus. Spriji­nul muncitorilor n-a lipsit nici de a­­ceasta dată. Fie în consfătuirile de producţie, fie in adunările sindicale ori în mod individual, aceştia şi-au spus părerea în legătură cu organi­zarea mai bună a muncii, ridicarea nivelului profesional al muncitorilor, starea utilajului, calitatea materiei prime şi a semifabricatelor etc. Tot­­odată ei au venit cu propuneri preţi­oase care să asigure mărirea randa­mentului la războaie şi, prin aceasta, creşterea productivităţii muncii şi re­ducerea preţului de cost. Odată planul de măsuri stabilit, s.a trecut la aplicarea lui, începutul s.a făcut la filatură. S-a pus accentul pe îmbunătăţirea preparaţiei şi desă­­vîrşirea ecartamentului la reglarea maşinilor, în funcţie de numărul firu­­lui, conform R.E.T. (reguli de exploa­tare tehnică). Prin aceasta s-a ajuns ca firele să fie de o calitate mai bu­nă, în ce priveşte elasticitatea şi re­gularitatea, şi mai rezistente. Conti­­nuîndu-se acţiunea, au fost luate mă­suri şi în preparaţia ţesătoriei. Dar cele mai importante măsuri s-au luat în ţesătorie. Vom aminti doar cîteva dintre ele, pentru a le face cunoscute şi altor colective care dau bătălia în aceeaşi direcţie. Cu toate că în ţesătorie majoritatea lu­crătoarelor posedă o bună calificare, totuşi erau dese cazurile cînd se lu­crau unele articole fără să­ se ţină ''seama de profilarea lor după tipul războaielor. De aceea a fost necesar să se extindă la toate maşinile şablo­­narea urzelilor în funcţie de tipul războiului şi al articolului respectiv, după metoda Ilicev-Vlasov. Această măsură constituie o sursă importantă pentru mărirea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea calităţii ţesăturilor. O altă măsură a fost uniformiza­rea turaţiilor pe tipuri de războaie, găsindu-se turaţia optimă în vederea reducerii la minimum a ruperilor în urzeală. S-ar mai putea vorbi aici şi despre reducerea zonelor de deservi­­re a războaielor, ceea ce a avut ca efect o exploatare maximă a maşini­lor, cu un efort rit mai mic din par­tea muncitorilor, fără însă ca cîşti­­gul lor să scadă. Această măsură s-a soldat totodată cu o mai bună specializare a muncitorilor în meseria respectivă. In sfirşit, reorganizarea brigăzilor de reparaţii prin completa­rea lor cu oameni bine pregătiţi a făcut ca maşinile să lucreze din plin, timpul pierdut din cauza opririlor cauzate de diferite defecţiuni redurin­­du-se cu mult. De asemenea, repara­­ţiile mijlocii, cu toate că există un grafic de executare a lor, se fac şi atunci cînd se iveşte necesitatea, a­­dică războiul defect nu aşteaptă pî­­nă-i vine rindul să fie reparat, ci este pus la punct imediat. Trebuie spus apoi că azi există suficiente piese de schimb, datorită şi furnizorilor, prin­tre care merită să fie evidenţiat în primul rind colectivul fabricii „Ludo­vic Minschi“ din Tîrgu Mureş , care se achită conştiincios de obligaţiile pe care le are. Toate acestea au fă­cut posibil ca indicele de utilizare în ţesătorie să crească în cursul semes­trului I cu 9 la sută. Participarea larga a colectivului Fără o largă participare a colecti­vului de muncă la înfăptuirea măsu­­rilor preconizate, acestea ar fi rămas doar pe hîrtie. Dar comitetul de în­treprindere (preşedinte tovarăşa Au­­rora Sasu) şi-a dovedit pe deplin forţa sa mobilizatoare. Mai întîi cu concursul tehnicienilor şi inginerilor, ea a organizat un ciclu de conferinţe despre importanţa acţiunii de mărire a randamentului războaielor. In faţa muncitorilor au vorbit inginerul,şef Alexandru Fritz, şeful serviciului pla­nificare, Vasile Leb, inginerii Armand Gr­ill­er, Vichenţie Pantea ş.a., care au explicat însemnătatea măsurilor luate din punct de vedere tehnic şi econo­­mic. Totodată, comitetul de întreprinde­re a vegheat la ajutorarea celor cu o calificare mai slabă. In această pri­vinţă a fost solicitat sprijinul unor destoinici muncitori, printre care a­­mintim pe ţesătorii Anton Sipos, Eu­­genia Salagor — care este şi preşe­dinta comitetului de secţie de la schimbul B — Maria Ştrengar şi al­ţii care s-au ocupat de mulţi tineri, învăţîndu-i care simt mînuirile cele mai bune şi mai simple, cu producti­vitatea cea mai mare, după metoda inginerului sovietic Kovaliov. Roadele n-au întîrziat să se arate. Aşa, de pildă, ţesătoarea Maria Cîrstea, Ro­­zalia Doroti şi altele — care înainte se numărau printre codaşe — azi îşi îndeplinesc cu regularitate sarcinile de plan. O altă preocupare a organelor sin­­dicale de aci a fost ca prin toate mijloacele ce le stau la dispoziţie (ga­zeta de perete, staţia de radioampli­­ficare) să creeze o opinie sănătoasă în cadrul grupelor sindicale împotri­va muncitorilor care lipsesc nemoti­­vat, chiulesc, nu sînt atenţi în timpul lucrului etc. Tînărul Szabó Ioan, de pildă, avea un prost renume în fabri­că. Lipsea nemotivat, alteori pleca de lîngă maşină, şi în general rămî­­nea sub normă. Azi însă, cu ajutorul colectivului, s-a îndreptat. El parti­­cipă activ în întrecerea pentru titlul de „cel mai bun ţesător“, iar rezul­tatele muncii sale sînt dintre cele mai bune. Asemenea exemple se mai pot da. Muncitorii au fost cointeresaţi în reuşita acestei acţiuni. Ei şi-au dat seama că o dată cu sporirea randa­mentului, cîştigul lor va creşte simţi­tor. In această privinţă­ vom da un singur exemplu. Dacă in luna decenii, bine numărul ţesătorilor care au be­­neficiat de premii de calitate a fost doar de 30, la sfîrşitul lunii iunie au fost premiaţi 260 de oameni. Aceasta a constituit un stimulent puternic. Desigur, mai sunt greutăţi şi lip­suri. Am accentuat însă asupra expe­rienţei pozitive a organelor sindicale de aici, a întregului colectiv, socotind că ea poate fi de folos şi altora. In prezent, muncitorii de la „Teba“ se străduiesc să dezvolte succesele ob­­ţinute, astfel ca la 23 August să se prezinte cu realizări şi mai frumoase. I. CEZAR corespondent al ziarului „Munca“ pentru regiunea Timişoara INCA Preţuire Din iniţiativa comisiei culturale de pe lîngă comitetul sindical al între­prinderii „Vitrometan“ din Mediaş, s-a sărbătorit recent ziua celui mai bun cititor şi bibliotecar voluntar din fabrică. La această festivitate au luat parte peste 180 de tovarăşi printre care şi invitaţi de la alte întreprin­deri industriale din oraş. Printre cei sărbătoriţi se numără şi cititorii Elena Steiner, muncitoare în vîrstă de 50 de ani, Mihail Biro, sti­clar, pensionar în vîrstă de 70 de ani, Mihail Boambă, elev, precum şi biblio­tecarii Adalberth Csiki, Vanda Huier, etc. Costel Potingă Vineri I august 1668 — or. 8344 De calitatea sudurii depinde reuşita produselor fabricate. Tovarăş­­ul Ludovic Sermeraş de la uzinele „Tehnofrig" din Cluj rezolvă cu suc­­ces această sarcină. Pentru munca depusă la prima instalaţie industri­ală de frig, i s-a decernat Premiul de Stat. Foto : Agerpres Ro­vinarii— azi (Urmare din pag. l­ a) — Păcat că nu sîntem mai aproape de Bucureşti — ne-a spus excavatori­­stul Aurel Ciobanu — că mi-aş fi cumpărat şi televizor. Oamenilor le place să cumpere lu­cruri frumoase şi folositoare. Un ex­­cavatorist cîşitigă în medie 1.200— 1.500 lei pe lună. Cu asemenea sumă cîte nu-ţi poţi cumpăra. ! Mai ales cînd chiria pentru un apartament este de 38 Iei pe lună, iar la căminul ce­lor necăsătoriţi se plăteşte lunar nu­mai 8 lei de persoană ! Cînd o masă la cantină (compusă din două feluri de mîncare şi desert) costă trei lei ! (La propunerea minerilor s-a hotărît ca actuala cantină să fie transfor­mată în cantină-restaurant să se poată consuma la alegere­. Minerii sunt bine îmbrăcaţi, în case­le multora găseşti mobilă nouă, biblio­­tecă cu cărţi, maşini de gătit cu ara­­gaz ier unii şi-au cumpărat motoci­clete. — In cinstea „Zilei Minerului“ — ne-a informat tovarăşul V. Andrei, preşedintele comitetului de întreprin­­dere — se va inaugura cantina-restau­­rant. La club, se vor da în folosinţă sălile de lectură şi biblioteca cea nouă (cu peste 2.000 volume) iar la cine­matograf băncile vor fi înlocuite cu scaune (acestea au costat aproape 150.000 lei). Tot pînă atunci se vor termina şi lucrările de introducere a apei potabile în locuinţele nou con­struite. Brigada artistică pregăteşte un program pe care îl va prezenta în cadrul serbării cîmpeneşti, ce se va organiza cu prilejul „Zilei Mineru­lui". Mărgineanca s-a schimbat Multe construcţii social-culturale s-au făcut în ultimii ani în sectorul minier Mărgineanca de la bazinul carbonifer Doiceşti. Ca să le amintim pe toate ne-ar trebui pagini întregi­ Vom arăta numai cîteva : un dispen­sar înzestrat cu cele mai moderne a­­parate, magazine cu tot felul de măr­furi, cantină etc. Merită a fi subliniate şi amenajă­rile care s-au făcut şi se fac pentru a li se crea minerilor condiţii cît mai bune de trai. Nu de mult au început lucrările de canalizare. A­­proape la fiece casă zăreşti antena ale aparatelor de radio. Mulţi mi­neri şi-au construit case noi cu im­­pri­mut acordat de stat, şi-au cum­părat mobilă. Timpul liber, minerii şi-l petrec la club, bibliotecă sau pe terenul da sport. Sala de cinematograf e mereu arhiplină. Se aduc de cîteva ori pa săptămînă filme noi. S-a schimbat Mărgineanca, nu,i aşa cum o cunoşteau bătrînii I Gh. Stroe şi I.­loniţă corespondenţi voluntari Se conving tot mai mult DE SUPERIORITATEA MUNCII IN COMUN Pe­­platoul întins de la marginea comunei Afumaţi din regiunea Bucu­reşti e mare zarvă. Din depărtare se observă forfotă de oameni. Care în­cărcate cu snopi de grîu se îndreaptă spre aria de treier. Cu cît te apropii mai mult de arie, cu atît mai mult se distinge şi zumzetul caracteristic al batozelor, semn că aici munca de treier este în toi. Primul popas l-am făcut la batoza nr- 1, unde este delegat tovarăşul Marin I. Ghenea. Din vorbă in vorbă şi după ce am consultat şi registrul de batoză, am aflat că treierişul în această comună se desfăşoară mulţumitor. Cu cele 4 batoze s-a treierat pînă la 25 iulie mai mult de jumătate din totalul su­­prafeţei cultivate cu păioase. Sunt zile în care se depăşeşte norma la treieriş. De pildă, în ziua de 22 iulie s-au treierat 25.750 kg grîu la aceas­tă batoză. Alteori, aşa cum a fost în ziua de 19 iulie, abia s-au treierat 9.192 kg din cauza unor defecţiuni ivite la motorul electric. Am mai aflat că deşi timpul a fost, oarecum nefavorabil în acest an, în primăvară cu multe ploi, iar in vară cu secetă, totuşi colectiviştii din comună au ob­ţinut în medie 1.477 kg grîu la ha, iar cele patru întovărăşiri unde se munceşte în comun au realizat în medie 1.250 kg/ha. — Bine — zic eu — dar „indivi­dualii" ou­ au realizat ? — Cu mult mai puţin — îmi răs­punse delegatul de batoză. Pînă a­­cum, la ce s-a treierat la individuali, s-au obţinut în medie cam 1­000 kg la ha. Unii din ei au realizat şi mai puţin. Şi pentru a-mi argumenta cele spuse, delegatul de batoză deschise registrul şi-mi arătă o cifră : 657 kg grîu de pe un hectar. Atita realizase Ion M. Gheţu. — Nu cumva dînsul se află pe aci ? — întreb eu. — Ba da. — îmi răspunse interlo­cutorul meu, şi cu mina îmi arătă o grămadă de grîu plin cu neghină ce se afla pe o prelată, iar alături ciţiva oameni ce încărcau griul în saci. Plecai intr-acolo. Ion Gheţu e un bărbat tinăr. L-am întrebat : — Al dumitale e griul ăsta, tova,­răşa Gheţu ? — Al meu... — Cam puţin pentru un hectar... Colectiviştii au scos cu mult mai mult. — Da, aşa este. Dar ei au semănat la timp, pămintul a fost lucrat cu maşinile S.M.T.-Hagieşti şi pe dea­supra l-au Îngrăşat bine cu gunoi de grajd şi îngrăşăminte chimice. Aşa că, cu toată seceta, ei au scos mai mult ca noi. Pe cînd eu, am semă­nat tîrziu, iar pămintul nu l-am pu­tut lucra aşa bine cum îl lucrează ei cu maşinile. Tare mi-e necaz — con­tinuă Gheţu. Mai ales că sînt şi eu întovărăşit. Dar n-am trecut tot pă­­mîntul în întovărăşire. Un hectar — în acest an — l-am lucrat separat- Dar din toamnă am să-l trec şi pa ăsta la întovărăşire. Cei din întovă­răşire au scos cite 1300 kg la hectar iar eu... La fel face şi fratele meu Ilie Gheţu şi alţii, care au mai avut pămînt în afara întovărăşirii. I-am strins mina, urîndu-i succes şi am plecat mai departe. Din discuţiile purtate apoi cu tov. Ion Ceară, preşedintele sfatului popu­lar, am aflat că mulţi ţărani munci­tori se vor alătura in toamna aceas­ta colectiviştilor şi întovărăşirilor. De pildă, Ilie Velicu, convingindu-sa de avantajele muncii in comun şi în urma discuţiilor purtate cu preşedin­tele sfatului popular, şi-a manifestat dorinţa de a face cerere să intre In colectivă. La fel şi ţăranul muncitor Tudor P. Minciu. — Nu-i tot una — mi-a zis el — să munceşti pămîntul cu o mîrţoagă de cal, cum am eu, sau cu tractorul. Acest lucru, cît şi faptul că întovă­răşirii şi colectiviştii au obţinut re­colte mai mari decît a realizat el, l-a făcut să facă cerere de intrare in întovărăşire. Pentru prevedere, a şi dat 9 duble de grîu pentru sămânţă­.­In toamna aceasta deci, mulţi ţă­rani muncitori cu gospodării individ­­duale, convingîndu-se de superiori­tatea muncii în comun, pe tarlale în­tinse şi cu maşinile S.M-T., se vor alătura marii familii a întovărăşirilor şi colectiviştilor din Afumaţi- ŞT. DUMITRESCU ! La uzinele „Grigore Preoteasa" \­­ din Capitală se fabrica contori, a­j [aparate de trăsură — printre care] 1 amperm­etri şi voltmetri, telefoane j | etc. care sunt solicitate continuu şi] f în cantităţi sporite atît in ţară cit­­ I Şi pe piaţa externă. [ In clişeu: Studenţi ai anului II j \ de la Institutul politehnic din j f Bucureşti, efectuînd practica Ia uzi- j Inele „Grigore Preoteasa" din Ca.]­­ pitală. Fototext-Agerpres |

Next