Munca, octombrie 1970 (Anul 26, nr. 7114-7140)

1970-10-20 / nr. 7130

Proletari din toate țările, uniti­ vul ORGAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIN ROMÂNIA ANUL XXVI nr 7130 ■ Marți 20 octombrie 1970 E 6 pagini 30 bani ..................... ''ipitld'll iton1,,1 ii Domnule preşedinte, Onoraţi reprezentanţi ai statelor membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite Aniversarea creării, cu un sfert de veac în urmă, a Organizaţiei Naţiunilor Unite prilejuieşte atît o retrospectivă a evoluţiei internaţio­nale şi a schimbărilor petrecute în lume în cei 25 de ani, cit şi trecerea in revistă a activităţii desfăşurate de O.N.U. in acest timp. Totodată, pentru a îndreptăţi aşteptările po­poarelor, această sesiune este che­mată să definească cu mai multă claritate direcţiile activităţii vii­toare a Organizaţiei Naţiunilor U­­nite, căile pentru realizarea unei cooperări multilaterale între na­ţiuni, pentru asigurarea păcii in lume. După cum se ştie, Organizaţia Naţiunilor Unite a fost constituită la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, cind nu se uscase incă singele vărsat de popoare şi nu se vindecase rana adincă lăsată de ze­cile de milioane de victime căzute în piciorul nimicitor provocat de Germania hitleristă, însăşi denu­mirea de Organizaţie a Naţiunilor Unite ne reaminteşte faptul că la crearea ei s-a avut în vedere ca toate naţiunile planetei să-şi uneas­că eforturile pentru făurirea unei păci durabile, care să asigure dez­voltarea liberă a fiecărui popor. Trebuie să spunem sincer în faţa popoarelor că principiile nobile în­scrise în Cartea organizaţiei nu s-au statornicit încă pe deplin în relaţiile dintre toate statele lumii. Desigur, organizaţia noastră a ju­cat un rol de seamă în viaţa inter­naţională. Cele mai importante e­­venimente din perioada scursă au stat în atenţia O.N.U., au fost adop­tate o serie de hotăriri şi rezoluţii de mare însemnătate. Din păcate însă, multe din aceste hotăriri nu au fost realizate sau au fost înfăp­tuite numai parţial. In acelaşi timp, trebuie arătat că în unele probleme importante, într-o serie de conflicte survenite pe arena mondială, Or­ganizaţia Naţiunilor Unite a adop­tat hotăriri nejuste care i-au ştirbit prestigiul şi au avut repercusiuni negative asupra dezvoltării vieţii internaţionale. Evocarea, cu acest prilej, atît a aspectelor pozitive, cât şi a celor negative din istoria de un sfert de secol a O.N.U., este, cred, necesară pentru a putea trage toate învăţămintele în vederea creşterii rolului ei în soluţionarea probleme­lor litigioase, în asigurarea colabo­rării între popoare şi a păcii în lume. Sunt cunoscute marile transfor­mări cu caracter social şi naţional care au avut loc în lume în aceşti 25 de ani. La fondarea O.N.U. exista un singur stat socialist — U­­niunea Sovietică. Astăzi în lume sînt 14 state socialiste, reprezentind mai mult de o treime din popula­ţia globului pămîntesc. Alte popoa­re îşi orientează dezvoltarea econo­­mică-socială pe calea socialistă. Apariţia şi dezvoltarea unui mare număr de ţări socialiste a pus cu acuitate la ordinea zilei problema coexistenţei paşnice a statelor cu orînduiri sociale diferite. In ultimele decenii am fost mar­torii unei puternice redeşteptări na­ţionale a zeci de popoare care ză­ceau în robie colonială, sub domi­naţia imperialistă. Ca rezultat al luptei popoarelor pentru recîştiga­­rea independenţei naţionale, siste­mul colonial s-a prăbuşit, iar pe ruinele imperiilor coloniale au apă­rut zeci de state noi. Ele joacă as­tăzi un rol important în Organiza­ţia Naţiunilor Unite, in întreaga viaţă internaţională. Revoluţia tehnico-ştiinţifică con­temporană, pătrunderea omului în Cosmos şi uriaşa dezvoltare a cul­turii au produs mari schimbări în gândirea şi conştiinţa oamenilor. Popoarele, oamenii îşi dau tot mai mult seama de forţa pe care o re­prezintă, înţeleg tot mai mult că stă în puterea lor să înfăptuiască pe planeta noastră o lume a cola­borării între naţiuni libere şi egale în drepturi, să pună capăt războa­ielor dintre state, să asigure o pace trainică in stare să permită reali­zarea bunăstării întregii omeniri. Reuniunea noastră are loc în condiţii internaţionale complexe, care oferă încă multe motive de nelinişte tuturor popoarelor. La peste 25 de ani de la încetarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, in diferite părţi ale lumii războiul con­tinuă să provoace moartea a zeci de mii de bărbaţi şi femei, bătrîni şi tineri, să distrugă uriaşe bunuri materiale şi culturale. Mai sînt încă popoare ţinute sub jugul dominaţiei coloniale, nevoite să lupte cu arma în mină pentru dreptul sacru de a trăi libere, în state independente, de a folosi bo­găţiile naturale şi rodul muncii pen­tru propria lor bunăstare, de a-şi hotărî soarta aşa cum o doresc. In viaţa internaţională se mani­festă încă forţe imperialiste şi co­lonialiste care vor să continue ve­chile practici de dominaţie asupra popoarelor, care promovează o po­litică de forţă şi dictat, amestecîn­­du-se in treburile interne ale altor state, încercînd să le impună vo­inţa lor, să le aservească intereselor lor. Este adevărat că împotriva poli­ticii imperialiste se ridică tot mai puternic, pe toate continentele, po­poarele, forţe sociale ample, puter­nicul curent al opiniei publice de­mocrate internaţionale. Cursul eve­nimentelor internaţionale demons­trează în mod elocvent că atunci cind popoarele sînt cu adevărat ho­­tărîte să-şi apere libertatea şi inde­pendenţa, ele se bucură de sprijin şi solidaritate internaţională şi nu există forţă în lume în stare să le răpească aceste cuceriri de preţ. Doamnelor şi domnilor, Daţi-mi voie să vă prezint cîteva aspecte ale politicii interne şi ex­terne a ţării mele. România a cunoscut secole de dominaţie străină. Ea a păşit pe calea dezvoltării libere şi indepen­dente cu un sfert de veac in urmă, în aceeaşi perioadă în care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite. Luîndu-şi soarta în propriile mîi­­ni, trecînd la edificarea unei orîn­duiri sociale noi — orînduirea so­cialistă — poporul român a obţi­nut, într-un timp istoric scurt, rea­lizări de seamă în propăşirea sa economică şi culturală. Conducători şi alţi reprezentanţi ai multor state, vizitînd România, şi-au putut face o imagine edificatoare despre pro­gresele poporului nostru. Cu toate marile succese pe care le-am dobîndit în aceşti 25 de ani, datorită stării de înapoiere de la care am pornit, mai avem încă mult de făcut pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate. România îşi pro­pune să depună în continuare efor­turi susţinute pentru amplificarea potenţialului ei economic şi înflo­rirea multilaterală a vieţii sociale, pentru dezvoltarea ştiinţei, învăţă­­mîntului, culturii — factori de sea­mă în făurirea unei vieţi noi, civi­lizate —, pentru ridicarea bunăstă­rii materiale şi spirituale a întregu­lui popor. Nu uităm niciodată că un popor poate fi cu adevărat liber şi independent numai in măsura in care îşi asigură o puternică bază economică, ştiinţifică şi culturală. In acelaşi timp, România se pre­ocupă de dezvoltarea colaborării cu toate naţiunile lumii, fără deosebire de orînduire socială. Pentru a ilus­tra cum se înfăptuieşte această po­litică, voi menţiona doar faptul că România are în prezent relaţii di­plomatice cu 97 de state şi între­ţine schimburi comerciale cu peste 100 de ţări. Desigur, ca ţară socialistă, Ro­mânia acordă o atenţie specială co­laborării şi cooperării cu celelalte state socialiste ; în acelaşi timp ea se preocupă de extinderea relaţiilor, pe planurile multiple, cu toate ţă­rile lumii. Considerăm că numai participînd activ la diviziunea in­ternaţională a muncii, la circuitul mondial de valori materiale şi spi­rituale putem asigura progresul propriei noastre ţări şi, totodată, ne putem aduce contribuţia la cauza păcii în întreaga lume. Suferind el însuşi mult timp a­­suprirea străină, poporul român îşi îndreaptă simpatia spre popoarele ce luptă pentru eliberarea de sub dominaţia imperialistă, pentru dez­voltarea de sine stătătoare, pentru apărarea şi consolidarea indepen­denţei şi suveranităţii lor naţionale. Ţara noastră promovează o politică de contacte largi cu tinerele state independente, dezvoltă şi este hotă­­rîtă să extindă tot mai mult colabo­rarea şi cooperarea reciproc avan­tajoasă cu aceste state. Pornind de la faptul că pacea este indivizibilă şi că orice conflict îşi exercită influenţa, într-un fel sau altul, asupra tuturor statelor lumii. România este profund îngrijorată de continuarea războiului din Viet­nam şi de perpetuarea conflictului din Orientul Apropiat, împreună cu cercurile largi ale opiniei publice mondiale. România consideră nece­sar să se pună capăt războiului din Vietnam şi intervenţiei străine în Indochina, să se treacă la retra­gerea totală din Vietnam a trupelor Statelor Unite ale Americii şi ale aliaţilor lor. Poporul vietnamez şi celelalte popoare din Indochina să fie lăsate să-şi rezolve singure pro­blemele existenţei lor, fără nici un amestec din afară. In acest sens, a­­preciem că propunerile Frontului Naţional de Eliberare oferă o bază raţională pentru soluţionarea con­flictului pe cale politică. In ce priveşte Orientul Mijlociu, considerăm că rezoluţia Consiliului de Securitate din noiembrie 1967 constituie o bază rezonabilă pentru rezolvarea politică a conflictului din această regiune. Aceasta presupune retragerea trupelor israeliene de pe teritoriile arabe ocupate, soluţiona­rea celorlalte probleme în confor­mitate cu interesele tuturor statelor din această zonă, asigurarea inde­pendenţei şi integrităţii lor terito­riale. In acelaşi timp, apreciem că, pentru a se instaura o pace de dura­tă în Orientul Mijlociu, trebuie să se găsească neapărat o soluţie privind situaţia populaţiei palestiniene, so­luţie care să ţină seama de dorinţele şi năzuinţele naţionale ale acestei populaţii. O mare însemnătate pentru pacea lumii ar avea retragerea trupelor S.U.A. din Coreea, asigurîndu-se poporului coreean posibilitatea de a-şi realiza singur, pe cale paşnică, aspiraţia spre unificare. România, ţară europeană, este vital interesată ca pe continentul nostru să se instaureze un climat de respect şi încredere între naţiuni, să se dezvolte relaţii noi de cola­borare şi cooperare intre toate sta­tele. Noi considerăm că există con­diţii favorabile ca Europa — leagăn al civilizaţiei, care a dat omenirii mari valori materiale şi spirituale, dar este şi locul de unde au pornit în secolul nostru două războaie mon­diale — să devină o zonă a păcii şi cooperării. Aceasta corespunde nu numai intereselor popoarelor de pe continent, ci intereselor tuturor popoarelor lumii. Desigur, consolidarea securităţii (Continuare în pag. 3-a) CUVÂNTAREA PREŞEDINTELUI CONSILIULUI DE STAT, NICOLAE CEAUŞESCU, la sesiunea jubiliară a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite Menite a oferi o imagine sintetică asupra principa­lelor dimensiuni creatoare ce configurează tînăra dar viguroasa noastră industrie constructoare de tractoare şi maşini agricole, standu­rile centralei comerciale „Autotractor“ România şi Centralei industriale de maşini agricole unde ex­pun renumitele lor firme constructoare. Uzinele de tractoare-Braşov, „Semă­­nătoarea“-Bucureşti, „7 Noiembrie“-Craiova şi I.C.M.P.A.-Bucureşti, au înlesnit vizitatorilor la pri­­ma­ ediţie a Tîrgului­ inter­­naţional Bucureşti, să des­luşească în amănunt mul­tiplele şi suplele calităţi tehnice ale tractoarelor şi maşinilor agricole de fabri­caţie românească. Handicapate, prin lipsa unei îndelungate tradiţii — după cum se ştie, fabri­carea tractoarelor şi a ma­­şinilor-unelte agricole are la noi o vechime de numai două decenii — colectivele de ingineri, tehnicieni şi muncitori din Institutul de Reporterii ziarului „MUNCA vă prezintă standurile Tîrgului internaţional - Bucureşti Tractoarele şi maşinile agricole româneşti pe treptele consacrării cercetări şi proiectări şi din uzinele constructoare au reuşit printr-o muncă a­­siduă, mereu accelerată, nu numai să ofere agricul­turii noastre naţionale o largă gamă de tractoare şi maşini-unelte capabile să execute multitudinea de lucrări cerută de tehnolo­gia cultivării diverselor plante dar să şi înscrie produsele muncii lor în circuitul valorilor specifice universale. Prezenţa trac­torului românesc în peste 4­0 de ţări situate în aproa­pe toate continentele Terrei,­­certifică din plin acest­ a­­devăr. Că actualul sorti­ment de tractoare din care se detaşează seria tractoarelor liliput („V-445“, „TU-445“, „L-445“, „Univer­­sal-445 SM“ şi multe al­tele) fabricate la Braşov a atras pe platforma de la intrarea în pavilionul cen­tral numeroşi vizitatori străini şi români, o dove­deşte şi incompleta dar su­gestiva situaţie statistică ţinută de inginerul Victor Ştefanovici, reprezentant al serviciului constructor­­şef de la U.T.B. „In pri­mele trei zile de expunere — ne relata interlocutorul nostru — standurile trac­toarelor româneşti au fost vizitate de reprezentanţi a peste 20 de firme străine printre care U.R.S.S., Chi­na, Anglia, R.F.G., Ceho­slovacia, Ungaria, Spania, Nigeria şi altele, care, după ce au luat cunoştinţă de supleţea constructivă şi valoarea comercială a principalelor tipuri de tractoare, şi-au manifestat vădit hotărîrea de a con­tracta cu­ „Autotractorul“ aceste produse. O dovadă în plus a competenţei teh­nice româneşti am întîlni­­t-o expusă în standul or­ganizat de Centrala indus­trială de maşini agricole cu denumirea abreviată de M.I.C.-I. Această maşină de împrăştiat centrifugal îngrăşăminte chimice bre­vetată de curînd la Viena A. PETRONIUS O JUMĂTATE DE VEAC DE LA GREVA GENERALA DIN 1920! Se împlinesc în această lună 50 de ani de la greva generală din octombrie 1920, grevă care a zguduit, puternic înseşi temeliile o­­rînduirii burghezo-moşie­­reşti, demonstrînd forţa şi vigoarea revoluţionară a proletariatului din România, capacitatea sa — pe care is­toria a verificat-o apoi pe deplin — de a conduce des­tinele întregului popor. Pe drept cuvînt se poate spune că această ridicare la luptă a clasei muncitoare a con­stituit cel mai important e­­pisod din istoria luptelor de clasă din România, punctul culminant al puternicelor frămîntări care au cuprins masele muncitoare în anii avîntului revoluţionar (1918—1920). Aniversînd greva genera­lă din octombrie 1920 — moment de seamă în dez­voltarea mişcării noastre muncitoreşti — avem prile­jul de a evoca totodată glo­rioasele tradiţii revoluţio­nare de luptă ale clasei noastre muncitoare, tradiţii care aveau să fie ridicate pe o treaptă şi mai înaltă o dată cu crearea Partidului Comunist Român în mai 1921, eveniment crucial în istoria patriei noastre, pe care-l vom sărbători de ase­menea peste puţină vreme. Greva generală din oc­tombrie 1920, ca şi acţiuni­le muncitoreşti care au pre­cedat-o au dovedit înalta GH. I. IONIŢĂ doctor în istorie conştiinţă revoluţionară şi hotărîrea de luptă a prole­tariatului din ţara noastră şi, aşa cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secreta­rul general al C.C. al P.C.R. , au reliefat „necesitatea creării unui partid revolu­ţionar, capabil să organize­ze şi să conducă proletaria­tul în lupta pentru îndepli­nirea sarcinilor sale isto­rice“. Rememorînd drumul e­­roic de luptă al clasei noas­tre muncitoare, evenimen­tele care au condus la de­clanşarea grevei generale din octombrie 1920, avem totodată posibilitatea de a cunoaşte mai profund îm­prejurările în care s-a pus piatra de temelie Partidu­lui Comunist Român, cel mai viguros vlăstar al e­­pocii contemporane a pa­triei noastre. ★ Mişcarea muncitorească din România are bogate tradiţii revoluţionare ; ea s-a afirmat în viaţa politi­că a ţării încă acum un se­col, venind în contact cu ideile socialismului, cu con­cepţia marxistă despre lu­me şi societate, acţionînd ca o puternică forţă motri­ce a progresului social, încă în acea primă perioadă de dezvoltare a sa, mişcarea revoluţionară a stabilit şi a lărgit apoi continuu vii contacte şi legături de soli­daritate cu clasa muncitoa­re din alte ţări, a colaborat, prin reprezentanţii săi, cu Internaţionala I-a, făurită de Karl Marx şi Friedrich Engels, ajungînd să fie a­­preciată de înşişi făuritorii comunismului ştiinţific. Cele două decenii de la începutul secolului au pri­lejuit clasei muncitoare a­­firmarea vigurozităţii sale pe planul unor puternice înfruntări de clasă. Greva, în diferitele sale forme de organizare şi desfăşurare, mobilitatea de la caracte­rul strict economic spre cel pronunţat politic, au con­ferit mişcării muncito­reşti o combativitate spori­tă şi au apropiat, din treap­tă în treaptă, momentul de­clanşării acum cinci decenii a puternicei greve gene­rale. Valul luptelor greviste din România a continuat să crească. De la grevele pe fabrici, uzine și întreprin­deri s-a luat tot mai mult curs spre organizarea de greve generale pe ramuri e­­conomice, pe bazine carbo­nifere sau petroliere ; s-a ajuns la grevele generale care au paralizat din punct de vedere economic întrea­ga Vale a Jiului, Moldova, căile ferate, industria­le­(Continuare in pag. 5-a)

Next