Opinia, februarie 1898 (Anul 1, nr. 223-246)

1898-02-01 / nr. 223

2 In sfîrşit pe lîngă toate cunoştinţele de mai sus, îi mai cere sa mai cunoască şi să fie şi un bun inginer,—căci el are a face parcelarea moşiei. Acest profesor—vnchilul directorului— n’are nici voe să se ’nsoare; iar în va­canţă n’are voe a părăsi şcoala, căci a­­tunci, zice d-sa, acest profesor împreună cu elevii are să îngraşe pămîntul cu gunoiu etc. Pe acest savant profesor, d. Mitru, cere domnului Ministru a-l plăti numai cu 200 lei lunar! Uitam a spune că acest profesor este obligat să lucreze sub controlul necon­diţionat al Directorului. Cum va fi în stare d. Mitru să controleze ceea ce nu cunoaşte ? Boccea Interpelarea d-lui T. Ionescu Cu ocazia desvoltărei interpelărei d-lui Ionel Grădişteanu în chestia naţională, d. Dim. Sturza a respuns între altele, că d. Grădişteanu sA pus de-a curmezişul drumului seu şi l’a împedecat de-a pu­tea fi samsar cinstit între apăsătorii şi apasaţii de peste munţi. Această ciudată declaraţie a premie­rului, au făcut pe d. Take Ionescu să adreseze d-lui ministru de externe ur­mătoarea interesantă interpelare: Am onoare să interpelez pe d. ministru de externe asupra următoarelor puncte: 1) Cari sunt împrejurările, neted şi lă­murit arătate, cari l’au împiedicat pe d-sa de a se face „samsar cinstiti" între Romi­­nii din Ungaria şi guvernul unguresc? 2) Cum şi în ce fel, d. Ioan O. Grădiş­teanu a stat în preajma d-sale şi l’a îm­piedicat ast­fel în succesul operei aces­teia de samsar cinstit. 3) Cum şi în ce mod a început d-sa în­cercările sale de a se face samsar cinstit? Cam­ au fost demersurile făcute şi cînd şi în ce mod aceste demersuri ale d-sale au fost zădărnicite de d. I.C. Grădişteanu? 4) Dar dacă nu a făcut d-sa nici un de­mers spre a se face samsar cinstit, cum de la împiedicat d. I. C. Grădişteanu? 5) Iar dacă a făcut ceva demersuri, în ce au constat acele demersuri ? 6) Dacă în acest moment mai continuă, sau are să mai continue încercări de a se face samsar cinstit între Romînii din Ungaria şi guvernul unguresc ? Dacă in faţa nesuccesului sau de a se face samsar cinstit, mai crede că se poate deţine guvernul ţărei ? Ştiinţa­ Litere-Arte D-na Adela Xenopol, cunoscuta publicistă din Iaşi, a avut ideea de a alcătui pentru anul 1900 un calendar unic în feliul său. Alcătuit din 365 de pagini, fie­care cuprinzînd text şi ilustraţii, calendarul va fi o lucrare de artă, cum n’a e­­xistat la noi pînă acum. Ilustraţiile vor repre­­senta o adevărată galerie de personalităţi ilus­tre din ţara noastră, femei în mare parte. * Dacă vre-un editor ar fi dispus să editeze lu­crarea aceasta e avizat să se adreseze de pe acum la d-na Adela Xenopol, proprietară es­­cluzivă şi iniţiatoarea acestui gen de calendar. * Mini va avea loc în sala teatrului conferinţa d-nei Sevastos pe care am anunţat-o la timp. Dl. A. D. Xenopol a pus sub presă marea lu­­care Principiile fundamentale ale Istoriei, care a apare, după cum se ştie, şi intr’o ediţie franceză * Ca şi la primele doua beneficii, sala teatrului naţional va fi literalminte plină astă-seară la „Muşchetarii“—beneficiul societarilor C. Ionescu si Popovici—junior.* Testamentul lui Dreyfus. Reclama infamă a scabroşilor vînzători de broşuri şi imagini con­­rupătoare s’a folosit mult de senzaţionala afa­cere Dreyfus. Sarcey denunţă in Temps de ieri cea mai nouă născocire de soiul acesta. Sub titlul Testamentul lui Dreyfus, urmat de inju­rii şi triviliatăţi se vinde o broşură în care în realitate se face reclamă unor bolnave şi păcă­toase producţii „literare“, atît de respîndite la Paris. Bătrînul literat declară că nu poate cit­a un singur rînd din broşura ce i-a comunicat un părinte de familie şi care s’a vîndut sub titlul de mai sus.* * FOIŢA ZIARULUI „OPINIA^__ 68) PARIS de EMILE ZOLA CARTEA A DOUA III Dacă vreai, mă voi duce să văd pe Thomas astăzi după amiază chiar. Şi în acelaş timp poate voia întîlni pe d-nul Grandidier, aşa că voiu şti ce s’a spus la judecătorul de instrucţie şi unde au ajuns cu afacerea. Cu o privire umedă şi cu o iubitoare strîngere de mină, Guillaime îi mulțumi. — Da, da, frate, fă aceasta, și vei face bine. — Cu atît mai mult, continuă preo­tul, cu cit vroiam să mă duc astăzi la Montmartre... Nu ’ți-am spus că sînt foarte neliniștit. Dacă Salvat a fugit, trebue să fi lasat pe femeea și copilul lui singuri, l-am văzut în dimineaţa a­­tentatului într’o aşa lipsă, intr’o aşa mi­zerie, în­cît nu pot să mă gîndesc la fiinţele acestea sermane, părăsite, mu­rind de foame poate, fără ca să nu mi se strîngă inima de milă... Dacă bărba­tul le-a părăsit, copilul şi femeea vor­­ crapa de foame.­­ Guillaume care ţinea mina fratelui sǎu, o strînse şi mai mult, spunîndu-i cu o voce care tremura: — Da, da, va fi bun şi frumos... Fă frate şi aceasta, fă-o. Casa aceea din strada des Saules, în­grozitoarea casă de mizerie şi de sufe­rință rămăsese în memoria lui Petru, ca cloaca teribilă în care agonisia Parisul sarac. Şi acuma din nou cînd se întoarse acolo, după amiază, o regăsi în acelaş glod lipicios, curtea murdărită de ace­leaşi necurăţenii, şalele negre, umede, pline de­ aceeaşi lipsă şi mizerie. Iarna, cînd quartierele frumoase din centru se usucă, se curăță, p­artierele celor mize­rabili rămîn întunecoase și gloduroase sub trepadarea necontenită a turmei sermane. Cunoscînd scara care duce la fa­milia lui Salvat, Petru o sări dea dreptul în mijlocul strigătelor copiilor, car­ ur­lați, apoi tăceau­ deodată, lăsînd casa să cadă intr’o liniște de mormînt. Aducerea aminte despre Laverne, care murise a­colo ca un cine în colțul unui coteţ, îl îngheță. Fu pătruns de un fior, cînd a­­jungînd sus, bătu la uşă, nu I răspunse de­cît o tăcere adîncă. Nici o mișcare, nici un suflet. — Atunci bătu din nou și cum nu se mişca nimica, gindi că nu era nimeni înăuntru. Poate că Salvat revenise să-şi ieie femeea şi copilul, cari îl urmase a­­iurea, în fundul unei borfe, ori în stre­­inătate. Aceasta îl mira mult, căci să­răcii nu-şî părăsesc nici­odată locul, dîn­­şii mor sau sufăr. Şi bătu încetişor a treia oară. In sfîrșit, in tăcerea cea mare, se auzi un sgomot uşor, de pași mici. Apoi o voce slabă de copil întrebă : — Cine-i acolo ? — Domnul abate. O urmă, tăcere, nu mai mişca nimica. Estia. — Domnul abate care a venit dăunăzi. Aceasta făcu să înceteze ori­ce nesi­guranță, ușa se întredeschise și Celine, mica fetiță, lăsă pe preot să între. — Vă cer ertare, d-le abate, mama Theodora a eșit și mi-a spus să nu des­­chid nimănui. Un moment Petru își închipui, că fără îndoială. Salvat era acolo. Dar dintr’o aruncătură de ochi făcu încunjurul sin­­ gurei odăi in care se îngrămădea în­treaga familie. D-na Theodora trebuia să se teamă de o vizită a poliţiei. Re­văzuse dinsa pe tatăl ei ? Ştia ea unde se ascundea el ? Se întorsese să le îm­brăţişeze şi să le asigure oare ? (Va urma). MAGASINUL CONSERVATORULUI IAŞI Str. Lăpuşneanu 7, şi Str. Golia 54. MARE DEPOSIT DE FIA­NE) Din renumitele fabrici C. Odder Stutti­gart, precum şi de ori­ce fel de Acte şi INSTRUMENTE MUZICALE Atelier special de ori­ce fel de repe­­raţiuni de Instrumente muzicale. Vînzare în rate lunare. Expediţiuni în provincie. Soli. Kauffmann. Constantin S. Crupenski FOST MAGISTRAT AVOCAT Ore de consultaţie de la 9 la 11 ore d. a de la 6 — 7 p. m. Strada Lătzescu No. 6, ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ tr Dr. EDUARD FARM It I♦ No. 140 Strada de Sus No. 140 I A S S Y — Maladii Interne — BOABE DE FEMEI Consultaţiuni de la 5—7 ore p. m­. ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦Sil Dr. Philipp Blumenfeld de la Facultatea de medicină din Viena După doi ani de practică la clinicile din Viena şi Berlin, s’a stabilit în Iaşi. 47—Str. Ştefan cel Mare—47 Casele W. Wassermann Consultaţiuni 8 I0 a. m. şi 2—4 p. m­ Dp închiript 4e 23 April 1898 l/C llBON­Ba ICL dan­g magaz.i din dU­­ghenele Paşcanu, str. Golieî. Ocupate actualmente de Papetăria Grünberg, şi magasia „La Covorul Roş". A se adresa strada Săulescu No. 7 în toate zilele de la 10 la 11 ore dimi­neaţă. 0 Noutate pentru publicul îeşan La 14 Ianuarie a. c. s-a deschis în str. Lăpuşneanu No. 28 o magazie de încălţăminte cu firma «Lumea Ele­gantă» care va vinde mărfurile cele mai fine cu preţurile cele mai moderate. Vechiul compozitor Al. Flechtenmacher în e­­tate de 75 de ani a murit în plină mizerie la Bucureşti după cum s-a anunţat acum două zile. Fiu al jurisconsulului din Iaşi, Flechtemacher, de origină austriac, şi împâm­întenit în ţară pentru patriotismul şi lucrările lui juridice şi de cronologie istorică, Alexandru Flechtemacher,­­şi-a făcut studiele musicale în Iaşi, apoi a ple­cat la Viena, unde ’şi a complectat în violină, armonie şi contrapunct studiile preliminare ce începuse în ţară. Al. Flechtemacher a fost primul director al conservatorului din Bucureşti. A lucrat, cu în­temeietorii literaturei dramatice romîneşti, Millo şi Alexandri, compunînd muzica la o mulţime din operile literare ale acestor doi Campioni ai dramaturgiei naţionale. In colaboraţie cu aceştia a scris muzica la următoarele opere dramatice : Cinel-Cinel, Crai­­nov sau Corbul român (operetă), Rămăşagul, Piatra din casă, Nunta ţărănească, Chir­iţa în Iaşi, Doi morţi vii, Baba Hor­ca, Fermecătoa­rea (Urîta Satului), Banii, Gloria şi amorul, Tusu-Calicul, Scara mitei, Rotarul, Fata de la Cosia (operă neterminată) și Sacagiul (operă comică).* Din eroare a figurat ieri în rubrica aceasta— ultima bucată—sfârșitul unui articol din prima pagină întitulat: la moarte. Cetitorii vor fi ob­servat eroarea.* „IilGA“ Să stârpească alcoolismul In Unire toţi se obligă ?... —„Nu mai bem nici noi cîte-unul şi cu toţi, uniţi în... Ligă...“ * Zigmond. Astă­zi Sâmbătă 31 Ianuarie Beneficiul d-lor C. IONESCU şi M. POPOVICI se va juca MUŞCHETARII Piesă în 5 acte şi 8 tablouri de A. Dumas şi Aguste Maquet—tradusă de d. C. Ionescu. Tabloul I: Călugărul misterios, Lordul şi Că­lăul, Răsbunătorul, întâia victimă. Tabloul II: întâlnirea Muschetarilor, amoru­rile luî Cartagnan, isprăvile lui Milion de Crot­­ton, o povestire sîngeroasă, Trimisul lui Cronvel. Tabloul III: Nenorocirea unei Regine, devo­tamentul Muşchetarilor, Unchiul şi nepotul, răs­­bunarea urmează. Tabloul IV: Cheul de la Boulognie, Răsbu­­nătorul pândeşte, declaraţie de răsboi, la reve­dere în Anglia. Tabloul V: Lagărul Regelui Carol I, om­ şi specie, trădare şi credinţă, Puritanul şi Muş­chetarii, o fugă minunată. Tabloul VI: Cea din urmă zi a Regelui, Sal­vatorii misterioşi, Călăul mascat, Adu-ţi aminte, Decapitarea. Tabloul VII: Vizuina Tigrului, prins în cur­să, o desfidere mortală, şiretenia unui demon. Tabloul VIII: Corabia’minată, un complot infernal, beţia providenţială, praf de puşcă în loc de vin, explozia—salvaţi,—în Franţa. NOTE TEATRALE____ 1ST TI­OVINA Prezicerile noastre s’au realizat pe de­plin—publicul a fost încîntat de cîntul şi de jocul Nuovineî care a debutat pentru întâia oară la Iaşi. Ca ori­ce debut, şi acel al Nuovineî s’a arătat dintru’ntâiu timid, s’a manifestat in producţiuni mici, în acele fer­mecătoare cîntece care au prevestit deja publicului una din rarele seri încîntătoare pe care trebuia sa i-o dee Cavalleria rus­ticana interpretată intr’o limbă dulce de o artistă concetăţeană. Cu toate acestea publicul nu s’a pornit fără rezervă cu manifestări entuziaste, ci a vrut dintr’un tăiu să fie convins, să audă și să aprecieze, de aceea tocmai în măiastră bucată a lui Mascagni auditorul numeros a confirmat dreptul sau entuziasm pentru ex­celentul joc al artistei. Caracteristic intr’adevâr e că d-sa posedă în afară de calitatea esenţială a unui glas minunat şi pe aceastalaltă: Nuovina joacă. Intre înf­ăţoşarea impozantă şi de o stu­diată cochetărie a d-nei Darclée şi între pasionata expresie a d-nei Teodorini, am admirat la d-na Nuovina o rară expanziune de sinceritate şi o elequentă expresie de simţire—ajutată atît de mult de figura sim­patică a clntăreţei care posedă într’un grad înalt ceea ce numim şcoala bună, educaţie artistică. De altfelio aşteptăm cu nerăbdare s’o auzim In Carmen, ca să Întregim odată cu publicul impresia noastră de admiraţie pen­tru artista noastră. N­­ ama INFORMAŢII SITUAŢIA Se ştie că la întrunirea majorităţei de general Anghelescu din grupul drapelist a luat cuvintul şi a făcut apel la înfră­ţire. »Această declaraţie a generalului aure­­lianist a fost exploatată mal­tă samă de foile guvernamentale care începură să cînte victorie şi să arăte cu grupul drapeliştilor s’a scindat şi că d-nii gene­rali Anghelescu şi C. Dimitrescu-Iaşi au trecut cu arme şi bagaje la guvern. Zi­arele conservatoare au reprodus la rin­­dul lor acest fapt luat după organele guvernamentale.* * * In Drapelul de azi însă, apare o pro­testare subscrisă de d. d-l general care declară verde: sunt și remin membru devotat al grupăreî de la Drapelul. In acelaș număr al ziarului aurelianist apare o notă oficioasă a grupului în care se spune că toate cîte s’a zis despre de­fecţiunile d-lor P. Grădişteanu, A. Băi­­coianu şi Dimitrescu-Iaşi, sunt cu totul neîntemeeiate de oare­ce aceşti amici ai grupului disident nu s’au gîndit nici odată să’l părăsească. * * * Pe de altă parte ziarul Dreptatea vor­bind despre întrunirea majorităţilor d-lui Dinu. Sturdza se esprimă în următorul mod categoric. Guvernul n’o poate duce, — aceasta este credinţa cu care toţi au părăsit a­­dunarea. In contra unor numeroşi adversari na­turali, un guvern poate lupta cu succes, pentru că toate criticile acestora sunt în­totdeauna supuse îndoelei din partea pu­blicului ; cînd însă un guvern are in contra lui partidul din care el însuşi nu e de­cît un delegat, atunci lucrurile se schimbă. Astă­zi, guvernul se găseşte în această penibilă situaţie : in­potriva luî sînt gru­paţi toţi militanţii partidului, toţi luptă­torii populari liberali cunoscuţi ţării din vremile de opoziţie, toţi, sau mai toţi, oamenii de valoare politică şi socială. In asemenea condiţiuni, nimeni nu în­treabă cine are matematiceşte mai multe glasuri,­căci adeseori 42 fac mai mult de cit 49. Guvernul domneşte azi nu cu un par­tid, ci cu o ciosvîrtă,—şi Încă... cu cios­­vîrta de la coadă ! Căci doară simpaticii noştri amici Pană Frumuşană şi Titus Buescu n’au rîvnit nici­odată capul, ci mai mult drobul în politică. Prin urmare, să nu-şi facă nimeni cu­raj de pîslă şi parigorie de om bolnav. OPINIA POPULARE O zicere la „Bunii popei“ Lelea, bărbăţălul tău, Ologi-l’ar Dumnăzău. Ba sî nu ni-l ologiascî Numai ochii sî-i pocneascî. Cî olog sădi la foc, Şî prin casî vedi tot.... Irimia Nedelcu Deplasări Hotel Traian: Vasile Nicolau prop. Dorohoiu, Costică Codrescu idem Boto­șani, I. Schwartz comersant Galaţi, Hein­rich luster idem Baden­, S. Rosen voiaj. Bucureşti, A. Reicher idem Bucureşti. Hotel Europa: Găp. Boboc Bucu­reşti, M. I. Arnold idem, M. F. Lazar idem, Ch­. Goslav Helişteni­ --------------- ■■■Ill «N­» 1 »■ --------------­ Sinuciderea căpit. Comănescu Mersul cercetărilor.—Noi delapidări.­ Or­din de arestare.—Avizul comisiunei medicale.—Prezentarea comandan­tului pieţei.—Convorbire.—Sinu­ciderea.—Panica.—Starea d-nei Comănescu.—Impresia. Despre morţi nimic de­cît bine! Am dori din suflet să putem face ca şi de astă dată, proverbul înţelept să fie apli­cat. Dar condiţiunele în care s’a petre­cut această sinucidere,—condiţiuni mai tragice de cît îşi poate cine­va închipui, sfîrşitul acesta tragic, care aminteşte doar în mintea noastră descrieri din romane, ne silesc să vorbim şi spunînd deja lucrurile cauzătoare, vom fi nevoiţi a spune lucruri dureroase pentru me­moria sinucisului. Dar avem altă mîngăiere. Spunînd lucrurile exact cum sunt, vom împedeca răspîndirea acelor versiuni, care venite din domeniul fanteziei sunt redate ca fapte sigure. * ♦ Din timp s’a vorbit de o încurcătură financiară, cu privire la un mandat de 10.000, în care căzuse căpitanul Duţă- Comănescu, casierul şcoalei militare. A­­facerea era foarte încurcată și pentru a evita ori­ce bănuială Comănescu a de­pus cei 10.000 lei. In primul moment se credea că ar fi la mijloc o escroche­rie şi că Comănescu ar fi victima unui escroc. Cercetările parchetului militar— foarte greoae ca de obicei­—aduceau în fie­care zi surprize noi în ce priveşte iscăliturile de pe mandat. Şi ast­fel lumea care la început vedea în depunerea banilor, un început de ne­vinovăţie, începe să bănuiască că Duţă- Comănescu ar fi într’adevăr vinovat. Astă­zi se dovedeşte că depunerea a­­celor 10.000 lei avea de scop de a ter­mina cercetările, căci Comănescu avea pe conştiinţă o sumă de delapidări mai mari încă. Căci într’adevăr în urma încurcâtu­­reî cu mandatul, Comănescu a fost per­mutat la reghimentul 13 Ştefan cel mare tot în calitate de casier. Prin numirea noului casier la şcoala militară s’a făcut o nouă controlă vntregei administraţiuni a lui Comănescu. Şi lucru curios acolo unde generalul Eustaţiu Bengescu şi alţi controlori au găsit o administrare per­fectă, noua cercetare descoperă o de­lapidare de 45.000 lei. * * * In timpul acesta Duţă-Comănescu se în­­bolnăveşte greu. O veche boală de care părea că scapase, revine, desigur In urma nesfârşitelor emoţii şi suferinţi şi Comănescu cade la pat bolnav de un reumatism poli­articular acut, boală cu diagnoză destul de gravă. Două mandate de aducere lansate in con­tra căpitanului n’au putut folosi la nimica intr’u cît era bolnav la pat. * ste # Cu descoperirea noilor delapidări par­chetul militar lansează în contra lui Comănescu un mandat de arestare. Dar nici arestarea nu se poate face. Generalul Iarca numește atunci o co­­misiune medicală compusă din d-nii d-nn Miclescu și Thiron, care să con­state dacă Comănescu e atît de greu bolnav în­cît să nu poată fi transportat la spitalul militar. Comisiunea medicală s’a prezintat ieri la locuinţa lui Comănescu. Raportul comisiunei conchide că poate fi transportat. Se spune că lui Comănescu comisia medicală ar fi declared că nu poate fi transportat. In urma raportului în chestiune, co­mandantul pieţei d. let. col. Stamatopol * * * * şi d. căpitan Moisachi se prezintă la lo­cuinţa d-lui Comănescu pe la ora 2 şi 80 p. m. Apariţiunea acestora a fost ca o lovi­tură de trăsnet pentru nefericitul căpitan. înştiinţat de scopul vizitei, Comănescu în prada unei vii agitaţii roagă a fi lă­sat cîte­va momente libere, căci e teribil enervat. D. let. col. Stamatopol se îndepăr­tează de patul bolnavului şi viu mişcat şi d-sa se apropie de fereastră şi prive­şte pe stradă. Căpitanul Moisachi se pune lingă masă şi găsind acolo un volum «Gînduri şi Vise» începe a fîlui. Nici cinci minute n’au trecut şi o straşnică detunătură se aude. Comănescu care avea revolverul sub pernă, îndreptase arma ucigătoare înspre inimă şi peste un moment era mort. Ofiţerii remaseră ca trăsniţi la auzi­­rea detună­turei. Nenorocita soţie care se afla în camera vecină aleargă îngro­zită şi cade alăturea de pat mai mult moartă. * * Imediat se înştiinţează autorităţile. So­sesc la faţa locului d-nii Penescu, pre­fect de poliţie, Stoenescu procuror, că­pitan Cujbă, raportorul parchetului etc. Am văzut cadavrul nefericitului cîte­­va minute după ce Comănescu se sinu­cise, întins în pat, avînd rana în drep­tul ţîţei din partea stingă, nici urmă de sînge nu se vede. Odaia în care s’a întîmplat tragica scenă e mică, foarte simplu mobilată. Cîte­va prietine înconjoară nefericita soţie, excesiv de slabă. * * * Pe urma luî Comănescu nu remîne nicî un copil. Credem că sfirșitu-i tragic ne dispensează de a vorbi de felul de trai al aceluia, a cărui ho­­tărîre fatală dovidește că în inima luî mai li­cărea o scânteie de cinste destul de puternică, pentru a prefera moartea unei degradări ruși­noase. CI. In cursul săptămămîneî acesteia la in­stitutul antirabic s-a întrecut numărul de topo de pacienţi, trataţi de la înfiinţarea numitului institut. Ieri urma să se întrunească comisiu­nea pentru analizarea proiectului Paiano privitor la aducerea apei. D. Paiano a înaintat administraţiei comunale un raport privitor la modul lucrărilor. Prădarea biserici­lor Cercetările D. Botez şeful siguranţei publice s’a întors azi din comuna Stînca unde a continuat cercetările privitoare la furtul bisericei de acolo. Ieri dimineaţă d. Botez a fost prin Rediu­ lui-Tatar , iar alaltăieri la Cetăţuie şi cercetările au stabilit cu exactitate că una şi aceiaşi persoană a operat furturile acestor 3 biserici. E un popă, negricios, de statură mijlocie, zi­ceau toţi locuitorii din Rediu-lui-Tatar şi Stincă, care sfinţea fîntînele omenitor. S’a mai stabilit bine că pretinsul popă ţine mult la rachiu--toţi cîrciumarii au afirmat-o—şi cînd se îmbată dormea prin carele oamenilor. Popa a fost zărit mergînd de mai multe ori spre malul Prutului, şi se pre­supune că e în legătură cu o bandă de hoţi din Sculenii-ruşi. Toate aceste au fost adeverite şi de locuitorii din comunele Şendreni și Fră­­sileni. Locotenentul Mihail Mavroeni din Reg. 8 Calarasi, din cauza relelor purtări și gravelor abateri, va fi chemat înaintea consiliului de reformă.

Next