Opinia, iulie 1915 (Anul 12, nr. 2507-2532)

1915-07-22 / nr. 2524

V.­­ D. Badareu agent austro-germani — Răspuns la o infamie — Activitatea desfăşurata de d. Al V. A. Badareu, în sinul comitetului uniunei centrale a sindicatelor agri­cole, displace celor de la „Epoca“ şi „Evenimentul“. Din această cauză ei îl atacă şi-l decretează „agentul legaţim­elor austro-germie pntru a plita pe agrarieni ceva mai mult. Acuzaţiunea şi-o bizue pe un fapt precis." P.D. Badareu, zic pomenitele ziare, ia parte acum pentru prima oră la întrunirele acestui comitet, just în momentul în care legaţiunele streine speră să creeze dificultăţi gu­vernului român, printro agitaţie a agrarienilor.­» Acuzaţiunea în sine constitue o ignominie fără nume—dar ea nu surprinde cînd vine de la acele ziare care şi-au făcut o specialitate din a declara de vînduţi streinilor şi tră­dători de ţară pe toţi fruntăşii vie­­ţei noastre publice, care nu sunt de părerea lor în chestia externă. Şi iarăşi ea nu surprinde, căci vine de la ziare care şi-au mascat pururea isterismul sau imbecilitatea prin a­­tacuri veninoase, acuza­ţiuni minci­noase şi calomnioase. Tot aşa şi în privinţa faptului pe temeiul căruia fac acuzaţiunea—el con­stitue o minciună sfruntată. Intrade­văr, este fals că d. Alex. A. Badareu ia acum pentru prima oară parte la lucrările comitetului Uniunei cen­trale a sindicatelor agricole. De la început d-sa a dat obolul său de muncă acestui comitet. De astă toamnă încoace, de cînd cu prohibirea expor­tului, d-sa a fost în diferite rînduri la şedinţele zisului comitet. Ceva mai mult. Moţiunea, pe care delegaţia sindicatelor agricole a prezentat-o astă iarnă miniş­trilor de finanţe şi lucrări pu­blice, a fost propusă şi redac­tată de d. Badareu. Şi nici nu se putea ca d-sa să se desintereseze de activitatea acestei in­­stituţiuni, menită a apara, în parte macar, interesele celei mai muncitoare şi vrednice din clasele noastre pro­ducătoare. Nu se putea desinteresa, fiind­că, în afară de interesul gene­ral, era la mijlocaşi un interes indi­vidual. D. Badareu face agricultură nu pe moşii moştenite sau capatate prin foi dotate. D-sa luptă din greu, zi cu zi, ceas cu ceas, pentru ceea ce a agonisit printro muncă istovi­toare şi de ani! D-sa a avut neno­rocul să facă agricultură mai mare, tocmai atunci cînd a venit seria rea, a anilor ultimi agricoli teribili, după cum ştim cu toţii că a fost mai cu seamă aci în Moldova. Cum să se desintereseze de ceea ce folosind binelui public îi putea servi şi d-sale? D-sa a muncit la sindicat, a con­tribuit la găsire de multe soluţii şi constituie un sfruntat neadevăr a spune că acum, pentru prima oară, şi numai pentru combinaţiuni poli­­litice, d-sa a luat parte la întruni­rele comitetului şi a agitat pentru ridicarea măsurii­­ prohibite şi ac­celerarea exportului. * Pentru a învedera însă pînă unde pot merge cu infamia, vom povesti aci un fapt care nu suferă dezmin­ţire. La întrunirea comitetului uniunei, care a avut loc Vineri 17 Iulie în Bucureşti—cînd s’a decis convocarea congresului agricultorilor — au luat parte şi d. Dim. A. Greceanu şi d. Al. A. Badareu. Acest din urmă a recomandat co­mitetului, că, ţinînd seamă de împre­jurări şi de substratul politic care dictează multe din măsurile de astăzi ale guvernului, să nu se ceară prea mult. D-na a susţinut ca să se inziste pentru exportul liber, în cantitate de 15 la sută din producţia noastră a­­gricolă. Cincisprezece la sută, a zis d. Badareu, reprezintă anul acesta cît 60 la sută în anii normali. Or, producătorii nu pot pretinde un mai mare export, în vremuri normale, de­cît 60 la sută, iar în vremurile noa­stre 15 la sută reprezintă această pro­­centualitate din vremurile normale. Acel care a combătut susţinerile d-lui Badareu a fost d-nul Dim. A. Greceanu. D-sa a susţinut că este ab­solută nevoie ca exportul total să fie lăsat liber şi a pretins chiar paterni­tatea propunerei construirei de De­­cauvituri. Dr d. Badareu, care a cerut ex­portul Intr’o mică proporţie, de un agitator în serviciul legaţii­lor austro­­germane, iar ceilalţi sînt buni ro­­mîni şi patrioţi! Judece oricine şi în­ţeleagă cine poate ! Faptul mai mii«­narat în ved­e­­rea zii cît die mare este infamia celora care au atacat pe d. Bada­reu pe această chestie. Pe de altă parte el îndreptăţeşte credinţa că ignominia aceasta a fost comisă fără ştirea şi aprobarea d-lui Di­mit­rie A. Greceanu. Contrarul ar fi cu advărat deconcertant! De aceia aşteptăm o dezavuare din parte-i, acum cînd desigur a luat cu­noştinţă de infamia comisă de ziarul «Evenimentul» şi a­­ceasta pentru a nu fi nevoiţi a reveni. A.1 »* Tipografia H* GoreBier? I&și* — Telefon Ko. 26 ■ Anul XII-No. 2524 Mercur! 22 Iulie 1315 aura am Afişe sediţioase. Faţă cu multele întîmplări şi cazuri de suspiciune, se pare că ar fi necesar să se fee următoarea măsură de... precauţiune. Să se interzică la noi în ţară pînă la încheerea păcii — care nu pare mai de­parte de 2—3 ani — afişarea publică, a­­tît de obişnuită la noi, la vitrinele case­lor: „de închiriat“ şi „de vînzare“. Dac’o fi să credem pe gazetari — sun­tem cu toţii, mai mult ori mai puţin, în­­tr’un fel ori într’altul, de închiriat sau de vînzare. Ruble, mărci, napoleoni, coroane, pfunzi — toate monedele găsesc amatori, ba sunt chiar amatori pentru toate în acelaş timp. Şi să mai afişăm în public la casele noastre ne-publice „de închiriat“, „de vînzare“ eteaetera ? ! Destrăbălarea confirmată oficial Desigur că din importantele de­­claraţiuni pe care d. ministru al lucrărilor publice le-a făcut dele­gaţi nici sindicatelor agricole, două «­in ele mai cu seamă pre­zintă o deosebită importanţă fi­indcă ele constitue confirmarea oficială a stărei destrăbălate care domneşte la ministerul de finanţe şi la direcţia căilor ferate. Protestînd alăturea de agricul­­tori contra abuzurilor cu autori­zaţiile speciale de export d. dr. Anghelescu a dat o lovitură pu­ternică colegului său de la finanţe recunoscînd temeinicia învinui­­telor Cerînd a se institui comisiune de agricultori, cu depline puteri «le a supraveghia cele ce se petrec la serviciul mişcărei de la C. F. R., d. «Ir. Anghelescu a «lat o pu­ternică lovitură citadelei de la această instituţie şi personal d-lui Cottescu, directorul general. Re­cunoaşterea oficială a destrăbălă­­rei insă nu-i suficientă. Trebuesc măsuri de îmdreptare. Cine însă să le ia, cînd in toate direcţiile si la toate ministerele domneşte o incurie cum rar s’a văzut ? I nu-i suficientă recunoaşterea relei stări «le lucruri. Se impune măsuri «Ie îndreptare si cît «le urgente posibile. ~----——— -----sasa*TM»««.—_________________ Cetind „Epoca“ Parafrazînd cunoscutul dicton „stilul le omulu putem, spune „Presa oficioasă ie şeful şi partidul“. Pretutindenea, or unde există partide politice, oficioasele constitue oglinda vie a felului, firei, mentalităţii şi concepţiei şefului şi a partidului. Din acest punct de vedere, cetind « Epoca »nu poţi să nu recunoşti că, deşi ajuns şeful unei fracţiuni, d. Fili­­pescu a rămas acelaş pe care l’am cu­noscut : violent, impulsiv, agresiv, nedrept, in sftrşit o putere distrugătoare, o forţă mare, dacă voiţi, dar negativă. Intradevăr, ziarul « Epoca », oficiosul fracţiunei condusă de d. Filipescu, uitând că are astă­zi o situaţie care îi impune anume rezerve şi reticenţe, continuă sis­temul reprobabil practicat de pe etnoi nu era de­cât un ziar personal. Acelaş metod sălbatec de a ataca, de a ne­dreptăţi, de a calomnia cu ştiinţă, de a prigări, de a murdări ! Nici o discuţie, nici un argument, nici o consideraţie pentru om şi faptă, imediat ce omul nu-i cu tine, imediat ce fapta nu-ţi convine. Ce contrast intre acest ziar şi ofici­oasele celeilalte fracţiuni, a acelei de sub şefia d-lui Marghiloman. Conştientă de răspunderea şi menirea ei, presa d-lui Marghiloman înţelege să discute, se serveşte de argument, atacă cu cumpătare, este susceptibilă de o judecată şi nu desconsideră pe adversar ! Două prese — ambele conservatoare şi cită deosebire ! Element de distrugere — iată ziarul d-lui Filipescu — element de consolidare, dacă nu chiar de creaţiune — iată presa d-lui Marghiloman. Şi deşi nu voim să ne amestecăm in cearta dintre aceste două fracţiuni con­servatoare — ceartă pe care n'am dorit'o şi pe care o socotim ca foarte dăună­toare ţărei, în momente ca cele de faţă — nu putem cu toate aceste să nu re­cunoaştem că succesul nu va putea fi decit de partea aceluia care va înţelege că creaţiile utile, singur­ele pot forma capitalul şi strălucirea unui partid po­litic. Cu ţinuta sa de astă­zi d. Fili­pescu Îşi prepară propriul său insucces şi lucrează la triumful adversarului său foarte cumpătat, poate prea mult șo­văitor, dar care se arată tot mai mult superior d-lui Filipescu In a dirigui și a conduce un partid. Op. ----«—oro «SMcraKSEoÎ. OAMENI ŞI LUCRURI Romana! romanţei Tînărul şi foarte spiritualul poet G. Topîrceanu scrie şi proză. O proză nu mai puţin elegantă şi muzicală ca­ stro­fele pe care le aşterne în paginele „Vie­­ţei Romîneşti“. Nu proză de imaginaţie, nuvele ori schiţe , ci critică, polemică, note şi impresiuni literare. Mulţumită acestui gen pe care-l cul­tivă cu o graţioasă autoritate, am avut plăcerea—o, vanitate de poet uitat!—de a afla că o domnişoară, cînd­va, i-a cîn­­­tat o romanţă pe care am publicat-o în­­tr’un număr din anul dintăiu al „Opiniei“ —probabil în 1898 şi pe care un fost coleg de şcoală, d. Basile Lupu, a reuşit s’o popularizeze printr’o reuşită compo­ziţie muzicală, nu mai ştiu în ce editură. I-a cîntat-o în clipe plăcute. Aşa de plăcute, încît viitorul recenzent n’a avut măcar vremea să afle a cui e acea romanţă şi a aflat mai tîrziu—acum de curind— răsfoind un volum. Tînărul poet şi critic Topîrceanu atri­buie o însemnătate artistică fenomenului social, ori literar de a fi selectat de că­­tră ceea ce am putea numi «opinia pu­blică», reprezentată cu deosebire de tine­­ritul femeesc în vrîsta sentimentalizmului, împărtăşesc mai puţin această credinţă şi am aproape convingerea că populari­tatea unor anumite bucăţi, muzicale, în sine şi muzicalizate, de compozitori, nu consacră nici valoarea bucăţii, nici meri­tul scriitorului. In genere sunt accesibile muzicei şi po­pularizării poeziile lipsite de conţinut, de „fond“ dacă vreţi. Am dobîndit această convingere nu tocmai de la romanţa citată de Topîr­ceanu—e o bucată lirică pe care cuprin­sul, fără concursul muzicei, ar fi îndrep­tăţit-o să trăiască—dar de la o altă îm­prejurare, nu tocmai veche. Un profesor universitar astăzi mutat în Bucureşti, că­pătase atîta admiraţie pentru bucata „Doi ochi negri“—necuprinsă în nici un volum, ci scrisă pentru compoziţia concetăţea­nului... Budală, îneît rugase pe o doamnă —cu ochi foarte negri şi frumoşi—să-i­­ obţină un autograf al acelor versuri, spre a-l păstra în original. Valoarea literară a zisei bucăţi—o spune aci autorul cu sin­ceritatea unei autocritice—e cu totul re­lativă. Dar să venim iar la romanţă «Eu n’o mai iubesc, dar mă’ndeamnă...» Cunosc de la însu­şi Topîrceanu o altă versiune, ba nu; un alt caz, referitor la aceiaşi romanţă. Anume, că i-a cîntat-o pe malurile Milcovului un ofiţer, spunîn­­du i într’o seară : — „Ascultă, să-ţi cînt o romanţa de Eminescu... Pentru acel militar, de­sigur tot ce este vers, cîntec, rimă, trebuie să fie numai de Eminescu: un simbol, nu un nume... Un simbol pentru semi-docţii, pentru neiniţi­­aţii în adevărata frumuseţe literară. N’o să iert lui Topîrceanu niciodată că a citat pe prietena, iar nu pe ofiţer. A­­cesta din urmă ar fi cunoscut astăzi pe autorul romanţei şi—cine ştie—peste un număr de ani, ajuns general, ar fi acor­dat înalta-i luare aminte şi protecţiune recrutului care s’ar fi putut nemeri să fie odrasla fostului scriitor de romanţe se­­timentale, între cari şi acea favorită a o­­fiţerului. Nu li se cuvine şi cîntăreţilor cîte o modestă favoare ? Rodion Mici Polemici Grozav de rai a devenit săpunul. Nu găsești măcar să te„. spinzuri! Un domn se plingea prin ziarele ia­­sane că a găsit muşte in mincarea ce­ i s’a servit intr’o grădină. — Caută bietele muşte muşte... rai! * Turcii ar fi aruncat in fluviul Tigru 9000 de cadavre de armeni. Inime de... tigru !* O definiţie a României ? — Singura ţară europeană unde răz­boinicii fac băi un loc de lupte. Caracteristic pentru oraşul nostru: băile sărate sunt mai puţin scumpe decit acele... dulci.* Ride d. Comenceau de secerişul nostru — Ar vrea să ne... [secere coasa morţii mai de grabă ?* De ce dorim să fie apă la Iaşi? — Pentru ca aparii să mai... spele putina. * — Toată lumea războinică? — Aşi ! Tot „ Universul“ e paşnic. * Doctorul Bogdan speră să fie acceptat ca sedentar francez. Şi-a oferit din nou serviciile in tovărăşia d-lui dr. Thiron. * A fost prins dezertorul Costachi Flutur. Numai de n’ar.. zbura și de la noi! -----o. . Situaţia d-lui Emil Costinescu este profund zdruncinată. Corespondentul nostru «din Ca­pitală ne vesteşte că actualul mi­nistru «le finanţe este complect i­­zolat în consiliul «le miniştri şi în partid se ridică în potrivă-i o mare furtună. D. Tom­a Stelian s’a pus în frun­tea nemulţumiţilor. D-sa are de gînd să scoată un ziar în vederea campaniei ce va «fuce în potriva d-lui Costinescu şi « unde­va «la publicităţei foile dosarului ce l’a alcătuit » . „ Universul d­in editorialul său de astăzi cere liberul tranzit de muniţiuni pentru Turcia. Şi rezboiu şi neutralitate nu se poate, zice ziarul popular. Dacă nu ne alipim formal de quadrupla înţelegere nu pu­tem refuza unora ceea ce am permis altora. Şi D. Neculai Climescu, şef de biurou la ministerul de culte, a inspectat ori gestiunea teatrului naţional din localitate, rămînînd pe deplin satisfăcut de cele constatate. SS­D, inginer Tancred Constantinescu, a fost angajat de Comună ca director al serviciului apelor. Administraţia comunală urmând să facă o revizuire a conductei de apă, a făcut apel la d. Constantinescu, care a supraveghiat întreaga lucrare al aduce­re! apei, să vie in fruntea serviciului a­­pelor, ce urmează a fi reorganizat. "Uf­­S Dispoziţii arbitrare.—Ca şi cum cei de la ministerul de finanţe n’ar fi mulţumiţi de trista celebritate ce au câştigat din cauza modului lor de a proceda de la începutul războiului—ce­lebritate definitiv consacrată în cursul dezbaterilor de la congresul de ieri al proprietarilor şi prin declaraţiile coro­sive ale ministrului lucrărilor publice,— iată-i luind dispoziţiuni, cari nu intră in competinţa lor şi constitue cel mai scandalos abuz. Cazul care urmează este povestit de ziarul Moldova in chipul cum urmează : „D. P. P. Carp a fost acum cîteva zile în Bucureşti,­venind de la moşia sa, Ţibăneşti. D-sa a găsit acasă un aviz pentru nişte broşuri ce-i fuseseră expe­diate din Germania. Broşurile erau reţi­nute la biuroul vamal şi d. P. P. Carp s-a prezintat în persoană la acel biurou pen­tru a plăti taxa ce putea fi datorită şi a cere liberarea pachetului în chestiune. Care nu fu însă mirarea d-lui Carp cînd însuşi directorul biuroului vamal îi declară că, deşi toate erau în regulă, bro­şurile nu i se puteau libera de­oarece vama avea ordin de la ministerul de fi­nanţe să reţie orice broşură de propa­gandă germană ce ar încerca să se in­troducă în ţară. D. Carp răspunse surîzînd că nu are nimic de obiectat la cele spuse de di­rectorul biuroului vamal, ceru însă ca să i se facă cunoscut prin adresă oficială şi confiscarea broşurilor ce i se adresase şi cauza acestei confiscări. Apoi foarte liniş­tit părăsi biuroul d-lui director al vămii. Inutil să adăugăm că nu ajunsese bine acasă d. P. P. Carp şi broşurile în ches­tiune erau pe biuroul d-sale expediate în grabă de vama Bucureşti. Adăugăm pentru satisfacerea curiozităţii cetitorilor noştri că broşurile în chestiune erau consacrate discuţiunei şi apărărei cauzei Poloniei. O observaţiune: răspîndirea broşurilor depinzînd de serviciul Poştelor, intră evi­dent în sfera competinţei ministrului de interne. Cum se face clar, că, ministrul de finanţe dă ordine şi hotăreşte într’o chestiune care nu este de resorul lui ?“ Lăsăm pe cetitori să judece cită în­drăzneală şi cită senilă inconştienţă dom­neşte astăzi la celebrul minister de fi­nanţe. B D­nii Mîrzescu, primarul oraşului, Tomida prim ajutor de primar şi ingi­nerul Tancred Constantinescu au inspec­tat lucrările pentru întărirea albiei Mol­­dovei. După cele constatate, aceste lucrări vor fi gata în 20 de zile. Şi Societatea pentru întreţinerea bucă­tăriilor pentru copii din Viena, urmînd să scoată un anuar literar în folosul institu­­ţiunii, s’a adresat şi reginei Elisabeta, cu rugăminte să colaboreze. Carmen­ Sylva, prin intermediul d-lui Ţigara Samurcaş, a trimis o poezie ce va apare în fruntea anuarului.­­ Mercuri 22 c. d. general Raşcu, va inspecta compania normaliştilor ce ur­mează a fi înaintaţi în toamnă subloco­tenenţi de rezervă. „ Regimentul 7 Cuza-Vodă, de sub comanda d-lui colonel Cătuneanu, va face zile aceste un marş de 2­­zile pînă la Mogoşeşti-Vaslui. ÎS Aflăm cu plăcere că Duminică a avut loc căsătoria d-rei Aurica Cireş în­văţătoare, fiica d-lui profesor şi avocat Vasile Cireş cu d. avocat Mogîldea din Roman. B D-l G. Vesbianu, institutor la şcoala „Trei Ierarchi“, prepară elevi pentru con­cursul de admitere în gimnazii, şcoli nor­male, seminare şi Liceul Internat. Doritorii se pot adresa D-sale în str. Sărăriei 143, Iaşi. B D. Tomida, prim ajutor de primar, a obţinut un concediu de zece zile.­­ Expresul care a sosit astă noapte la ora 11 şi 10, a întîlnit lingă cantonul 121 o căruţă condusă de locuitorul Solo­­movici din Iaşi. Locuitorul a putut să sară la timp şi să se salveze. Căruţa a fost sfărâmată.­­ Aseară au sosit 52 germani refugiați din Rusia. Ei au plecat aseară la Palanca.

Next