Opinia, noiembrie 1922 (Anul 18, nr. 4631-4655)

1922-11-01 / nr. 4631

V ~r Savíti Oslaf silfii! —. Trsfeueft* o sită serică, ia cs privești recriî­­tareă corpuiml profesoral universitar — I. N. Serb\n a «juna prof«« sor Universitar, S’a p'odes ast­­fel ««a uisi e’atuentă dov&dă efi sose cots paired In normile după esre sp­re ratgoz­­ la noi corpul proftsor&l naiver ii Sar. Bja scest punct de vedere mă preocupă dsr namtre?, care a provocat, ca drept cuvânt, atâta in d'guars. Parse in» d-Id­i Sjrbin nu late’essază — ei sistemul pe care i ilustrează •a prisosință. ■X- * Sânt ani de stanei — ţi p» teste acestea n’a dispărut din mintea unora din ieşeni scan­dal­urile*,—ca s’au produs ou o­­csz’a concursurilor pmira o esparea de catedre Universi­tare. Ceea ce s’a întâmplat ei prilej­ul aoncursului p*jat noa­­ttdrel« de clinică infant­ia şi patologi» generală a depăşit a­­tunces cadrul permis. Reacţia a’a produs. A luat fiinţă legea, actualments In vigoare, ca al său ce *b­u art. 81, — Ia scop vădit și mărturisit de a se pune capăt rușine! ce se pstreosa ce ocaz!a concursurilor. Or, ceea ce a urmat de atundi încoace a confirmat îaoiodată adevărul că cele mii ai'stra- 1*11© prÎncipii și cele mai bune legi nu a» nici o valoare, de Îndată os­îaosp pe mâna meş­terilor de la noi, chsraaţi si le puie la aplicare. S­­andalul continuă — es cir­­cumstăffits agravantă, că de astă dată lucrurile petrecîadu- Se în cercuri restrînae şi I» a dâîjosb de control.ţi opiniunei » biice, s’a pe dut ori­ ce simţ de pudoare. Şi aat f­ii, o leg», care trebuia sâ asigure triumfal o&papiti­­țeija fost transformată, îa Mij­ite sigur o» meliocritâţiie pre­zenta să gs psrpataez*. Rîisr^otuoss cu cara­terul lor dt inftrioritate morală şi in­­telectuală, ao«st^ mediotritâţi se înmulţea« şi es succed prin­­truu*projea Fiziologic cnacscut la maţele isfirioace din punct dij vtdere zoologic , prin pa­­rsceateză. Şi ast­fel o mediocritate Ia fancţie, iasă in nr»e ei două sau trei medio­rităţi, iar totul se petrece In familie, pe baza uner tranzacţii, unor repartisa­­ţii egale. Tin I» râ*.d, f ii, *a$oţ­i, gepnatel« • c. şi aistt­­mul e clar : tu îmi suiţii pe al meu, eu vot«z pemtru al tân şi vioa vera». Tranzarţilie sa loc fără re» tîcenţă, fără precauţii, la lu­mina zilei. Indeessta est® & tot triumfătoare, iar rezultatul II aveţi înaintea ochilor cân­ vsdeţi c&m cisa a ejaus pro­fesor universitar la ultimul timp şi pentru eiae sa rezervi restul catedrelor. E un sdi­­văaat contri-dana, la care îşi dau mâna şi se Imbraţ.şi.&zâ e;ement§?0 cele mai disparate şi taste a­ ies »* pe contul pro­pâşirei Invăţămâitului Supc­rier. *** Eszi progresulu îavăţământ­­u­lui î1 constituie pregât'raa corpului profesoral şi g«rgvis­­tii­le pe care acesta trebue să Ie prezinte. Siet­imul de re­crutare a acestui corp este admirabil Ia ce priveşte px'o­­fasorai ss.cundar. Rezultatele «unt.diE osia mai mulţumii*»re. Eî este dia e«lu mai rele, oâad • vorbi, dg îavâţămân­uî iu­­pgsitor. Biaustatile s nt din c®le mai triste. Pentru a starga profesor u­­niversitar, anmai la ultimul grad cântăreşte cu ceva pre­gătirea şi capacitatea. E!a meat sie de reuşită re f­ormează starea civilă, gradul de încre­dere, ingeniozitatea de a ret şi să provoace e trampa, ecupa­­ţiuni lăturainice, acţiuni de propagandă, cercuri şi excur­­siuni la străinătate etc. Nu zic, şi aceste din urmă lucrări pit lij bane la ceva. fie n’au ftşaă nimic a face «a pMfbs«E«w, nare trebae să Insmie ştiinţa de eart», dorit de predare, capacitatea dove­dită. Or,‘seasta din urmif, cum sm zis, aproape an eeate&aă * * * MiXinml de m»’?, ti'ebne sfe adecă, Inşi, şi ass bine. Intim P’ă i ca cele cu numirea d-mi Si.­ban trebue să îasemns stă­vilirea «nai s­candal fărăjiume. A sosit momental ca Uai­­verdităţile să lupte ele însăşi pentru salvarea lor. A venit ceaiul In care cei urcaţi pe cea mai Înaltă treaptă’a^învă­­ţământului să-şi dea seama de ceea ce datoresc s­taîei suparioare şi ţ&rii. D­rlguitori şi profesări sal­vaţi universităţile, cât mai este timp! Grăbiţi-vă a intro­duce noul normi, pentru a a­­s!guî*a Universităţ»! profesări cu adevărat! Gândiţi-vă că o ţară nu poate trăi iară să nu con­ti bas cu ceva la tesaurul de can oştise­ţi ala omenire! şi că esest rol reviae, In prin­cipal Universităţ lor ! Gândiţi­­vă că cela ce se petrec astăzi în corpii învăţământului ,su­perior ,trebuesc zăgăzuite, In interesai bine.Inţares a bunului rana­re al cul­turei româneşti. Salvaţi dar Universităţile, donărilor diriguitori şi profe­­sori! Iată ce vă­ cere opinia publi­c legrijorată şi nemul­ţumită. C. Sorin AKVL AL X Will­ic H. 4til ■ « ADONAMSWTE: IW Alf # , * A» 0Am fcUKl Biblioteca Universității •­l­SI. Iași S.U. Sc* Hotărîril© d-luî Vintilă Brătiami — la diestia refacerel laşului­­­ In a priveşte refacere* laşului se etip­ tri im loc jcenpetent d­ i. TinLlă Britiam im menţinui ptnă la sfârşit f» formula ci te va acorta sama netetmri, tsalt­­n*ti perru mmi mulţi *«» si pri­ma parte va fi tntmsi in lipitul anului ea .vine. Le ciketimele ielegatiunii ie­şene ei prin aceasta se tniârtie anstratrrtrele la timp, pentru vii­toare* ecmpeeeie ie lucru, i. Tin­ide Britianu a ripostat ci Intru­­eî­ i luerdi ile preparatorii ale viito­rului bup.t cor iritepe la Ianuarie și turn din primul moment suma necesară leșului va fi frt­&risă fn proiectul de hzdpet, se va dispune dt timpul ne eter pentru anptja­­vi.ntele nu-­i tus pomenite. Ministul dt fmanie «s declarat câ dacă ministerul dt inten.e con­vine ca unele din creditele deschise sâ fie premihi aliate tn sensul dt serei lașului, d-ta nu se ve e­­pttlc ca aieşti lard ti fie imsd,­­sft puşi la dispoziţia aiminsitra­­­iii comunle ,a celei de g d.uz capitah. Bine înţeles ca pină acum mi­nistrul de interne n’a cui venit la schimbarea de i­ntimfie a credi­telor in chestiune. W­S­WSmmwBL ZIAR POLITIC COTIDIAM ÎNSEMNĂRI Un caz emoţionant D. Jean Tehas, ministru ş­i justiţiei, se războeşte prin „Viitorul“ cu fiubaternii săi. Frontul de luptă e descri­s d­o­­camdată în pragul cabinetu­lui de instrucţie al trib­una­lului Botoşani.­ D. Jean ’Tehaş acuză pe ju­decătorul Pillat’ că a neaoco­­tit legea când a procedat la arestarea d-lor Octav Lupaş­cu, primarul Botoşanilor şi Iosi­­pov,ci, multimilionar. In mie­zul acuzaţiilor, ministrul atri­­bue judecătorului declarata că... „n’a constatat că d. Lu­­paşcu şi-ar fi însuşit vre­ un ban dar că probabil se va descoperi mai târziu acşit lucru“ ! Nu ştim dacă într’adevăr d. Pillat a spus ceia ce d. Jsan Tekiş îl atribue, dar ştim că se întâmplă destul de des la noi ca arestarea să precedeze dovada de vinovăţie. Sistemul e defectuos din pricina e­ori­lor pe care poate să le pro­ducă, dar în schimb are cali­tatea a fi expeditiv şi comod pentru organele de instrucţie. In alte ţâri — ca, de pildă, în Anglia — nu s’a ajuns la iu­ţeala şi comoditatea justiţiei noastre. Acolo, poliţia ‘judicia­ră se împiedecă încă de no­ţiunea necivilizată a „respec­tului libertăţii individuale“.... Principiul emis de d. Pillát (sau care numai i se atribue) n’a tulburat prea mult pe d Jean Tehas. Excelentul nos­tru agent electoral şi ministru al justiţiei e consternat de un fapt mult mai grav — o ade­vărată crimă a d-lui Pillát. Năbădăiosul judecător a depus pe d. Iosipovici... „fără a ţine macar seama de situaţiunea aocială a acestuia“. Vedeţi?!... S’a procedat îm­potriva unui milionar ca şi in contra unui vagabond sau muncitor oarecare. Şi aşa ceva nu poate mistui ’justiţiarul Jean Thehas. Este înscris undeva... prin constituţie.. că cetăţenii sânt egali în faţa legei. Dar egali­tatea asta se înţelege numai până la limita „situaţiunei so­ciale“. Şi apoi, sântem într’un caz de ilegalitate, caz neper­­mis,... când e vorba de multi­milionari. Cu Jean Tebas nu se joacă nimeni ! . . abNItALIS Coitrft speciiei lAâirtfți.­— In Im'.ml 9* •ifttățli funcționarii« pnblie a avut lot ieri • Iniranir. pen ir n eeaibaterea spienlei. Au vorb­it d-rfli: Gk C»r­­b$scu, primarul Capitale­i, Lvpati* Ianca 0 Stsieu Bră­­dietennn, egreta turnt sever* mâluri îapotrira i­etniei. H. Gr. ^^©11« — O mar« f«rță iateleitoalft — dt I. L9CMIAN Na as ve*i ea: pi da msri­­te'e atrlot Utîrsrj ale marelui scriitor angli­z. Aceasta răaaâ* nV la uuua urbelor, tot o chestie dr apreoa­re psrseaală. Apoi, U roi «a eaaoast» foarte puțin limbă erglsză, sșa eă a vorbi despre v.'oij­­nnee, aicufesie«, iceaia lui Wall* uner cetitori care-i ştiu numai din tra ia eri, laecam­­sâ a r­eoa să venim în eou­­traziesra ea păreri formate mai demult, edape a’ar fi de­­loe prudent. Ne vom markim aşa dar să lămurim câteva gânduri din care au răsărit operele artistu­lui, aşs cam din sămânţă ră­sare talpina •« tranae și ileri, degivSilp­e eh­ânţâie vie. Vom issprinle ce'a:e nu se of lesta ca vrsmsa, ce %•)a au re schimbă subt alt so^re; gândire», forţă veşnică, Ia ori­ce ceiţ de pământ, peatra eri­ca suflat. Scrierile lui Weil« sunt ade­vărat« sven'mente peatra ce­titorii 'aegleji. La nei la ei, gâaiirea lui, ca şi a altor scri­­itorî mari dia apui se levitts da an dasosan asindurat: va­­iuts. Această aeua zeiţă este cea mai hmrseRatâ pretiv­­nică a «uitucii ei mai cu sea­mă a cărţilor... Apreaps maşi­nal, condeiul voia eă ne t­â­­rească Ink’s dissuţi« f nanei­­ară. Ce veiţi ? Cr«ui*arel, #a eri#« alt »unter, s«&ră eb ae^e­vt^l Hi. Hr | f|| sît, am ajuna la răsplata mult smblată a chestiunilor aosi­­ak, ende gism un dr, m şi pentru a putea vorbi de Weî’s. I Pentru eositorul «cg’ez, tra f gicul­­vieţii nu stă at&t îa lapta contra puterilor veşaio® ala «stării, cât Împotriva al­cătuirilor şi conventiîor ab­surd® aia societăţii. Răul, su­ferinţa, păcatul nu sânt dicât urmările unor j­udecăţi greşite : a gândi bine, înseamnă a In­cra bine. Dar toate relele par lui Well* nişte umbre p­tipe ; da nu-i pe b­­utaneca orizon­tal. Aspecte • urâta ale vieţii reacţioseaăâ asap», lai ea va îndesau ca o I .cercare îndrăz­neaţă. Viaţa şi lui««» au sunt frameuse «a nişte lacuri aiese da plimbare ei «a nişte acere da luptă. Lumea trebut si laosapă prin a f. mai rea înainta de a deveni mai leună. Ramancie­­tal amazza tradiţia bib •lse pral ’ibUsă piti­ci­­i şi îaciscări «odiefcăţila, ca şi indivizii, vor fi p«şi în «tă­pâniraa împărăţiei făgăduita“. listele războia a desăvlrşlt convingerea lui Wslis că do­rinţa dâ a sluji omeniraa, pen­tra a fi durabilă şi cu folos, trebua să se Intemeeze ps ce*» mai mâi« da.ât voinţa psrso­nală , să izvorască d'ntr’un princip­u pa oara n­imic nu B^'mpiedică să-l num’m Bo*m­­neaeu. iBt.'uuul din lomaaaf« sale,— .Du­nnezeu, R^gste se­­văzut“, Wall* ajung« la con­cluzia că societatea nu pa^te fi mlntuită decit prin oameni al căror suflet a soft rit o transformare deplină. E o re­veniră îa cuvlatul din evan­ghelia care spună că „mlntuî­­rea va veni prin oameni m­ân­tuiţi“. Scriitorul englez se apropie aici iatrncîtva ds ideologii in­­spireţi ai revaluţiai rusa. Mai alt.­ al admiră an toată sin­mm din Răsărit. Iar la „Schiţa Is­­toriei“, Wells exprimă ca stră­lucire un gând vechi şi drag : realizarea statuiu­­ mondial, a ^ confediraţiunii universala. „Tamiţăle inimii* e cel din urmă roman al lui. Persona­­jslv, puţin;­ la nu­măr, vorbssc ca şi cum ar purta pe urne,Ii lor greutatea în mii. Ele dis­cuta asupra paihasalizei, asu­pra războiului, asupra tuturor * hsstitieilor sociatea şi izbu­tesc să împărtăşească cetito­rului taîbarările’ şi neliniştea lor.“ ^Vorbind dtspre „Talniţa de i­­nimi Autioli France spună că Wells poat» fi considerat drip's oea 'md măre ‘forţă in­telectuală da szi din ţările en­gleze. Cu aceste cuvinte de îm­prumut, îl cheem e­onica noa­stră săracă... I. Luchian MBS4VM 1 N©IMiRIE 1922 A »UW­C »0 t i f­a­u usarrrsATia zumn # IASU— 8TS. iltzncu ft? J £­ vv' 's A /. . V \W, •? VIATA POLITICA Descompunerea clubului liberal din las! n B*z*a- C?i cir» 1« nai via. ~Dsirai Cepalai W* cetățean a f*eat aseară tn Fiâts Wsirei refieeţia, eă olnbni conservate? democrat dg S­­ mi..­ cât o sat­ie de pălărie­­ răstească, este eeî puțin le minat pe «Aid elnbni liberal de vis­a via de sl eenpă nn Întreg etaj, e în biet neagră chiar Intr’o zi, de Duminică. Căţi an mai rămas In acest club, an pot face nser o par­tidă de cărţi şl sânt nevoiţi sâ alerge pe la alte cluburi pea­­tru a şi grei parteneri. * $’au dezminţit­ demisiile in bite. Dar nu demisiile i­u­bice tdrancini un organism. Astfel de demiş­i sunt nişte simple manifestaţii nişte petarde menite să deştepte pe cei in drept ca să iee mă­suri. Dacă aceştia iau mă­suri in consecinţă, totul re­intră in normal. Primejdia intr’o organiza­ţie politică nu provine de la cei ce reacţionată, ci de la ai care intră in pasivitate, mai ca $ iarnă când căștia. sunt din statul majo\ * Nu­mei celei în ciulul lib­rel i locul d d. Ion Betts, Mugnn Kt­­rovaut, C. Teneseu, At­muie Ghzarch­­i, profesor Dr. Pussariu profesor dr. Doltam, Gr­igore le­m­endî, ’părintele Gote», Vasile Ianimii, Dezidi Ciolan, §­. S.on dr. Iammdi, O. Ib­oliu, /. Po­­f­ovi­ti, Peneu etc. Putem ediogi le strig dt mei sus, serie celor sere eu int­et in ciulul liberal t dxit cu sufregittl universel, cu d. Sleigher, cert in fonetismul său stitea eu lerle se decoraţii­­i mai mult in belemul 7­ cât le selonul ciulului, ce ti i ’s eei Pitte Urnei d­­edmmce­se ; Nathen Stenspen vorbitorul firi greseli­le intrunirile partida-­­ hi, Carol Diememt cavelerul care nu fete nici o deosebire intre eese si dubai d-lui Verzesm­ete. Toeti­­ vetésié serie, icum nu se mei uiţi le dubei liberal di cit di le in­­­tenţi...,iin clubul Cmsoriie de *;íí ~_ăsâ«o J-«0 0£>i AlMOw.ua.. 1 w»*vDf avif e rtones pe Le' Nu mei vorbim de oile serii ca dl. §smld Betovisa şi B. Bimtriu «ere deşi rhbişti, suflă foarte rece d lui Mirsetcu, şi ie mulţi tilereli evrei, cere înţep­e gisi ei tineretul din club e fest trenul la sitele unei cetii a d-lui Case şi se gdndtte sâ emi­­grete.. din club. Mulţi im cei ce nu mai sut seti­ile clubului, nu mei sue ri­­­isalut Gopoului ie cât.. pe tro­­tuarul stâng deşi altă dală tl suiau m­ai mult ie dragul casei Mirsetcu, ie cât « Unietrsitâfei sau a bib'Mecei ectsleie. Nujf&cem aceste consta­tări despre măcinarea clu­bului liberal din maşi, cu nici o plăcere. Partidele politice ei deci şi clubu­rile lor, le socotim indis­pensabile pentru viaţa a­­cestui oraş c­ât de ame­ninţat In situaţiunea lui şi In viaţa lui de mare centru. Ne gândim cu jale când şi clubul liberal ar fi închiriat in parte, ca şi clubul conservator de­mocrat din faţă, care altă dată a fost fata Iaşului şi a întregei noastre vieţi politice. Se va însănătoşii clubul liberal din Iaşi ? Aceasta pe altă dată. CATE­VA NOTE U ti««’.* »urniri la Uoir»m­ at«a U­ s»»ă au pri'ejit araăteral di*l*g. — Attaald­ ssinistr» da iaatraati«­­»4 • d* • calila'e atât d« inferiotri, îa cât au-i da Kirara ci a pst st face aat-fel da acta, spaaaa uanl. — Palitica și na d-ral Autkd­ucu a d* vini, riapuada an alt al.. D»­­gaaba îl a'aci, £ a* ora foarte aaaa­­aitar... — Aata-i an curant, zepii la ael dintâi, a-ti uiţi ae vsds, ei vorbetti ■oui ea aara 'a trăit la Balfia şi osr. ‘a vizat m»Hi idioţi, ftbriaiad sa picioare!« cal* nai fio# dani ol* * *­­ * Nici • milrar» ci la țara ia eara atâţia zakariaiii tronează poluiassto, prezința aau i Zahar off aft pror*a«* atâta vâlvă. D. l­. Sarasloi die’ară pria ,Cpi aia' ai ar voi pentra lași ali-frl d* avroi. Moi doaiaria eă i.aat vroi oa­­aaai ia Uală patere# oarfcataloi- Haligtaii la achiaib și-iu P par«-*#, ai-i fată a tot atoni-SLANZI * * * GVERNUL «i «poziţia argelesmo­ țăr&niit* Bucuraşi!.­ in complac laraa aparal da dldlru ■ara a partidulul natio­nal, fluvarnul a hotirAt si declare usca «la toate locuri!« da daputat si senator ala parlamenta­rilor zisului partid. In ca prlvaslo pa­­irfi­­nisti, gttvarnul astaaptdl mal futil si va dl ca ati­­tudina va adopta con graiuljirlslit da la lasi. IntrucAt s@ craci« cS m rupera oristeliveior din tre b­dc­ini şi ţărănişti, va avna ca ctrfflsre rein­­fraraa acestora tilts urmă la Psrlamnnt CULTURA ŞI ÎNVRĂJBIREA Oi&nlalaiile „naţiofiiUsU* pttrasnt­ în ml imul timp, sa animat ti îsdurerai »«It, am numit pe aceia «patra sărera am fait Î2#rajs­taie. Fiind considerate ca pre­­die« de r*â43tim—pe «Aad ele sunt procesata de un nu­­mir infim di studenţi — eu d­isionat triste cons­untări a­supra graiului şi •ilitfeţ­ i cultural, pt ea­re trebuie s’e »epre*?ntt tinerimea «»iver­­sitari. Chei se» m­ai însemnatfe misiuni a eitî fi •! est© el roadă fi să aimese instimctle rudimentare, si diao­ra și al risipească prejaie căt'le «ar# s bjugă libertatea gândirii, să medglez* și că imploba# su­fletul uman. r Și iss'gar că manifestațiile absrde, ridicole și barbare, «are a’au prodaa în ultimei timp, fac ei se privească foarte sceptic îndeplinirea a­­ceatei tv­i*iuni atit de utila și de frumoasă. Totuși ar­e nedrept &i ex­­agerat si s» priroaiei Mi’e lumină prea neagră proble­mul »similarei euiturei la noi—,e teaeiuî că stadot­­timss noastră ar fi în între­gime ptmrtită de fanatism iezuitie. fJ'Pentrucă adevărul este că aceste scandaluri au fost pro­vocate de un număr foarte mic de atudenţi, care au a­­sociare la marea lor operă ia­­seiştiinţa elevilor di lives şi eituzlaemul epoat&n & ga­leriai. Căci ea ar însemna ICO sau 2oo ch a' d» studenţi fiţi de numărul total a studemţiior din Iaşi, care se ridică la ■4001 —5000. Şi sunt sigur ei faqrt« ea ghrea s’ar putea îetrami un »satâr de 100 de studenţi eem^tienţi scandals g’i. Tot atit de neadevărul ar fi să sa susţină că studenţi­mea este animată de spirits!­smu­simitiamului. Numit un gau destul de ic de studenţi dala Drept, care trebuia &â treacă pri purgîtoniai exss^înalui de^l­­eonoan­e Politi­i, pot fi : •* siderafi ea îi g odatî Iu ură și' fanatism. Res-nl s­ttd8 itiittri cer« cu ifit al st aisă acestui soia dp nationalism balcanic. Dir râul este că s* atri­(Centin Aarea (m /r §im lin) —•o —

Next