Opinia, noiembrie 1935 (Anul 31, nr. 8569-8594)

1935-11-01 / nr. 8569

t nevoile Iaşului Unit au primit cu ironie sistemul inaugurat de d. Tătărescu de a se deplasa, împreună cu colegii din cabinet, în centrele pro­vinciale, a examina pe te­ren nevoile locale şi a dis­pune măsuri de ajutorare. Totuşi sistemul e bun , pentru că pe teren, la faţa locului, măsura nevoilor se vede mai limp­e­de şi ecoul plângerilor are mai mu­t răsunet. Insă totul este să existe bunăvoinţă şi intenţie sin­ceră de ajutor. Noi credem în această bunăvoinţă, pentru că cre­dem în moldovenismul d-lui Victor Iamandi şi în stăruinţa d-sale sinceră de a sprijini provincia noas­tră şi a face dreptate aces­tui Iaşi al tuturor sacri­ficilor. Aici, la faţa locului, d-nii miniştri vor avea prilej să înţeleagă că prea mult stau provinciile în sărăcie, în marasm, în urâţenie. Prea mult se concentrează totul in Bucureşti. Prea multe miliarde se cheltuesc pen­tru acoperişul Dâmboviţei, pentru ridicarea palatelor peste palate, în contrast extraordinar cu bordeele restului ţării. Din munca acestei patrii româneşti, în­ghite atât de mult Bucu­­reştiul, încât riscă să piară de indigestie... Avem nevoe de o viaţă complect descentralizată; de înzestrarea centrelor pro­vinciale cu instituţii de cul­tură (care sânt îngrămă­dite la Bucureşti până la sufocare); de încurajarea vieţii economice în pro­vincii; de ajutorul Statu­lui pentru occidentalizarea oraşelor. Toate acestea pot fi în­făptuite, dacă există bună­voinţă. Şi ne place să cre­dem că membrii guvernu­lui au venit la Iaşi ani­maţi de cea mai largă bună­voinţă. Ordinea publică Am reprodus recenta cir­culară a ministerului de in­terne, prin care se cere a­­plicarea strictă a legilor în­tru apărarea lireşiei publice şi ordinei în Stat. In utti­mii ani fuseserăm de­prinşi cu acte de violenţe iz­vorâte din ura de rasă. Cir­culara în chestiune se ocu­pă de ceva mai mult: de vi­­olentele pe tezaurii de c­a­­sa şi urei politics. E firesc să te gândeşti în­dată la demonstrariile opozi­ţioniste de la 14 Noembr­e. Se ştie că naţ.­fărăniştii vor­besc de „stat ţărănesc", „go­­nirea oligarhiei", „răsturna­rea regimului odios" ete. Aste ar fi „ura da clasă“ şi „ura politică“. Ni se pare daci că circu­lara e o primă reacfiune a guvernului împotriva lui 14 Noembrie. m Comoara Negusului Se ştie că înainte de is­­buc­nirea răsboiului italo-abi­­sinian, Negusul a trimes la o bancă din Londra cea mai mare parte din averea perso­nală. Au fost păstrate numai câteva bijuterii, coroanele im­periale şi o cantitate de aur şi p­a­tină, ci face parte din zestrea fiicei inspiratului. Aceste obiecte de preţ au ost depuse intr'o casetă de fier, cu un lacăt secret. Ca­seta a fost îngropată intr'un loc tă­nuit, pe care nu-l cu­noaşte decât Împăratul, moş­tenitorul tronului şi doi bă­trâni servitori de încredere, care au jurat că nu vor des­tăinui secretul. Comoara Nepusului va ră­mânea ascunsă acolo, până va dispărea orce primejdie de atac, adică până la elmina­­rea războiului din Abisinia. Miiîm n­onă Sicriul mareşalului Pilsudski După cum se ştie, corpul neînsufleţit al roaresm­ului Pilsudski se află depus în cate­­drala din Cracovia, într un coşciug de argint. In ultimul timp s'au constatat urme de mucegai pe uniforma şi cizmele ilustrului defunct. De aceia corpul mareşalului Pilsudski a fost așezat înt*un alt sicriu de cristal (cum se vede un clişeu), spre a se putea urmări mnei), starea rămăşițelor pământești ale eroului national no­d­ez. Din toată Carnetul lui Handerson Pr­ntre obiectele rămase dela fruntaşul po­etic englez Ar­thur Henderson, decedat zi­lele trecute, s’a găsit şi un HENDERSON interesant carnet cu însem­nări. Car­natul con’ na diverse impresii şi observaţiuni asu­­pra oamenilor de stat şi a si­tu­aţi­unii internaţionale. Iată, de pildă, căteva din notele lui Henderson: — Cel mai greu, dar şi cel mai nobil război al omenirii, este acela pentru cucerirea păcii. — Se spune că pacea ne costă prea mult. E firesc; "în­totdeauna lucr­urile preţioase sânt scumpe,­­a — Sânt unii oameni ama­­biH, care spun mereu „Da“. Alţii, îndărătnici, spui mereu „Nu*. Cum ar trebui că-i considarâm atunci pe diplo­maţii, care nu spun nici „Da", nici „Nu“ ? Primul frac 7 7 ceaerea vizitei mn miste­­r are tie astăzi, un tiner demn tar leşan şi-a coman­­dat special un frac aupi uitimul model. Fratul, ce i drept, ti stă foarte bine. A intervenit insă, In uiti*­mele zile, zvonul schimbării ae guvern. Ceeace l-a făcut De demnitaruî tn cauză să suspine: — „Jocmai când mu -e gata fracul, să plecăm dela putere ? Ar fi într’adevăr... o nenorocire ia. Deocamdată insă, demni­tarul poale fi satisfăcut. Con­ferinţa ministeri­a­l se ţine şi tracul îi foloseşte ia mă­car cu această ocazii a­tut că în multe ţări s-au introdus proverbe, care con­sacră a­cest adevăr. De pildă, în America­ este astăzi foarte frecvent prover­bul­­ „Cu bani poţi să seci o­­ceanul“. in Anglia sa spune curent: „Un om, o monetă". in Japonia: „Dacă soarele ar fi de aur, oamenii l-ar fi Îm­părţit de mult". In Brazilia ,,Eşti bogat, eşti stimat". La noi s'ar putea adapta proverbul: „Nu aduce anul, ce aduce...bani! !‘‘. apanane originala contra atacurilor aeriene Streinii din Addis-Abeba (capitala Ab­sinîei) au găsit un mijloc original de apărare împotriva unui eventual atac al avioanelor italiene. Ei zugrăvesc pe case drapelul naţio­nal, ca un semn pentru aviatori că e vorba de o casă streină. Astfel vedem în clișeu clă­direa spitalului af­rican din Addis-Abeba, având desenat pe acoperiș steagul Statelor Initi. Până acum însă, avioanele italiene nu au atacat capita a etiopiana. I LEU ANUL XXXI No. 8569 abonamente Lei 350 ; : : : pe un an ■ ISO * : ! I , 6 luni­­; «o ; :­­ : . 3 . . 1000 î Instituții publice ATELIERELE TIPOGRAFICE IAȘI. — STR. LAPUSNEANU 37­­ Redacția 391 Telefoane * Ziar popular* cotidian VINERI 1 NOEMBRIE 1935 I R O N I No. 23­1 m M 9 a O A ° tru SE Ri A 63-a Premii gratuite ORI N­ A 2,20 un oul Scumpetea se întinde In fiecare zi.­­Ieri,­ în piaţă, s-a plătit 2 lei şi 20 bani un ou. Se poate pre­vedea astfel, că la iarnă un ou va costa 3 sau chiar 4 lei. Aceiaş scumpire se Înregis­trează la toate produsele alimen­tare. Gospodinele sânt indignate. Autorităţile însă, de loc !... iubi domnia banulu A ajuns o bacaitate cons­­ta­tarea că banul guvernează lumea. Ca o dovadă, este Pentru Un glas al generaţiei tinere Despre tine, cetate bătrână, oraş al copilăriei, şi în parte­a tinereţii mele, voi seri as­tăzi. • Unt cu toţi binevoitorii— cari ţi-au dăruit o atenţie fu­gară cu prilejul acestei bine­cuvântate invenţii moderne a tunelor—sunt fericit că gândul şi sufletul multora se duc mai­car pentru puţin timp, către tine.__________ Sunt mâhnit că nu mă a­­firm altfel decât cu bucuria, dar sunt mult prea tânăr şi de ALEX. CERKEZ neinsemna, pentru a-mi încer­ca pe calea pe care o doresc, dragostea ce ţî-o port. Ua fapt mă face, însă, să am îndrăzneala să scriu azi acest articol. O anchetă a fost făcută­­de către un ziar din capitală ! Au fost o si­medsnie de răspunsuri la întrebările puse de acel­­ziar. Dece onor Iaşii ? cum pot reinvia ? de ce l-aţi părăsit ? Din tot noianul lor, nu des­prind anul care să privească problema In plin, deşi recu-nosc că toate, tratate dealtfel la fel, conţin mare parte de adevăr. Voi iise rea să spun aci, ce crede un tânăr, din tânăra generaţie universitară a ţării, impl­â­ndu-mi tot­odată visul de a-ţi dedica primul meu articol; in acelaş timp iertare să-mi fie elanul şi sinceritatea nereţii. Mărturisesc aci întreaga­ mi emoţie , puternicele şi varia­tele simţeminte ce mau cu­prins deodată. Au nu sunt oare fiul laşu­lui, al tău, fărâmă „din nume­roşi tăi fii cari au trăit şi trăesc luptând pentru tine a­­colo ? Nu în casele bătrâneşti ce le cupind, cu ziduri groase, cu grădini slujoa­se, cu străzi un piept de deal—am învăţat eu oare că timpul trece ? Că păpuşile—cu jucăriile—cu vi­surile, se pierd odată cu ag­raintarea ta de odinioară ? Şi apoi tânăr­­­cean, de unde am sorbit eu, nu numai cât învăţătura, nu numai edu­caţia, numai experienţa primă a vieţii—ci şi frumos apus de soare pe dealurile romantic vălurite ; vesel cules de vie în argint minunat de toam­nă; slujbe în neintrecutele-ţi locaşuri de rugă; pomi de crăciun din ce in ce mai mici şi lumânări pe tort din ce în ce mai multe ? S­uonim­uarea in pag. 3-a nume curioase La Paris sânt numeroase străzi, care mai poartă nume ciudate. Iată câteva : Motanul încălţat, Nim­a somnoroasă, Copiii supărați, Regina albă, Sticla cea mare, Balonul roş, Cânele verde, etc. Primăria din Paris a hotă­­rât să schimbe numele aces­tor străzi, care su­nt cam ri­dicol. Ne gândim că şi noi avem: Şapte oameni, Trei Calici, Doi băeţi, etc.­. Vizita ministerială — Au sosit miniștrii.­..’ — Cu fonduri ? •— Nu , cu trenul... IDEI SI FAPTE Cînd primarii satelor lihnesc de foame şi gangsterii din Capitală se joacă ca milioanele Din cel mai necăjit colţ al ţării, dintr’un judeţ bântuit de foamete, ne vine o ştire, me­nită să umple de groază toate inimile româneşti . Primarul comunei Tripoclo (Cetatea Al­bă) şi-a înaintat demisia din acest post, pe motiv că fami­­lia sa moare de foame şi din­eul se vede silit să-şi caute da lucru in altă parte! — Aşa de departe au ajuns lucrurile in sudul Basarabiei— nu întrebăm îngrijoraţi — că pănă şi primarii de acolo li­hnesc de foame ? Aşa de tra­­gică e situa ia, că până şi fruntaşii satelor îşi pierd cum­pătul şi fug în lumea mare ? Să ne grăbim aşa­dar să dăm ascultare inimosului apei al „Crucii Roşi“ şi să ajutăm pe fraţii basarabeni, fiecare cu ce­i cu cât putem! Să le alinăm, măcar în parte sufe­rinţele, făcându-ne fiecare da­toria de cetăţenii . Dar ştirea aceasta tristă, măcturia aceasta de jale şi de mizerie, ne-a mai făcut să în­cercăm şi un alt sentiment. Cătunul Tripoclo o fi nu­­mărând câteva zeci, poate o sută de f­iffiiiii ţărăneşti şi re­tribuţia primarului respectiv s'o fi ridicând la maximum o mie de lei pa lună. Totuşi o­­mul acesta ar fi putut trăi în belşug, mai ales dacă îşi creia şi venitur­i extrabugetare. Dacă primarul Vasile Şes­­tenco a ajuns, cu toate aces­tea, la sapă de lemn, e fiind­că a fost cinstit. Deplângând tristul destin al plugarilor basarabeni, încer­căm aşa­dar şi un sentiment de mândrie: cazul lui Șev­­cenco vine să ne întărească convingerea că nu totul e Încă pierdut, că mai sunt oameni cinstiţi printre noi, ca re­ducerea morală s'ar putea lesne înfăptui, dacă s'ar dori sincer.* Ne tărâm cu toţii existea­’­ţele ca intr'un coşmar. De peste tot ne apar chipurile diabolice ale Vasileştilor şi Nachţilor. Mereu auzim de excrocherii fantastice, de felul celeia recente cu „70 milioane în numerar şi 120 milioane în rentă de expropriere, trecute peste graniţă de un anume Jitcovici". De ce să nu ne permitem, din când în când, şi luxul u­­nor nădejdi în mai bine . Dece să nu ne lăsăm subju­gaţi de farmecul unei povestiri despre primarul unui cătun care n’a abuzat, n’a furat, a condus cu dreptate, cu frică de Dumnezeu şi de lege şi deaceia a ajuns vagabond In propria sa ţară? Va trebui să vie odată şi vremea Şevcanilor, căci dela sate continuă să ră­r­iască lu­mină şi de acolo via cu eodau­ pilde înălţătoare.. I. L. BASAR­ABEANU Marea cântăreaţă Pia Ipy,­­ printre noi... Un scurt interview cu celebra primadonă Renumita ,„cântăreaţa Fia­t­fest, până­ acum T­igy, al cărei misionarism ar­tistic peste hotare deşte În­deajuns de cunoscut publicu­lui ieşan, — Vineri 1 Noem­­brie, seara, va debuta In ora­şul nostru, ca solistă a con­certului simfonic dat de or­chestra Reg. de gardă „M. V", sub bagheta maestrului Massini. Am văzut pe doa­m la Igy, ieri în pauza unei repetiţii in vederea acestui concert, Casa ce primeşte cu amabilitate şi ne m­­ărtuşeşte bucuriile şi planurile ei. — Nu-ţi dai seama cu ce emoţie am să cânt la Iaşi, pe care nu l-am mai văzut de când eram copilă, În timpul răsboiului, când dusă de pă­rinţii mei la o reprezentaţie a operii Înjghebate atunci, am auzit pentru prima oară pe marea noastră cântăreaţă E­lena Drăgulinescu-Stinghe, în Lakmé. Îmi stau şi azi in urechi a­­clamaţiile publicului când a cântat „aria clopoţeilor*. — „De când datează ca­­riera d-stră şi unde aţi — „De 5 ani. In cursu’ a­­­cestui timp am cântat în Iu­­goslavia, Austria, Polonia, Ce­hoslovacia, Elveţia, Franţa, I­­talia şi Bulgaria. înregistrez la dosarul activităţii mele 240 manifestații de operă, concer-Santinuarea în pagina Ki-a D-na PIA­­GY

Next