Opinia, ianuarie 1936 (Anul 32, nr. 8619-8642)
1936-01-01 / nr. 8619
ANUL XXXI! No. 8619 ABONAMENT li Lei 350 .. . . pe un an ,180....................6 luni , 90 ... . . . . , 1000 . . Instituții publice ATEUIUUILE TIPOGRAFICE IAȘI, — STR. LĂPUȘNEANU 37 . Redacția 391 Telefoane Administratia 394 Serviciul de noapte 06/ 8 PAGINI 2 LEI Ziar popular cotidian marull nou către darul şi poporul moldovenesc vorea cucernicului cler de mir, cuvioşilor monahi şi tuturor binecredincioşilor creştini din cuprinsul Sfintei şi de Dumnezeu păzitei eparhii a Sfintei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei, dorim de Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului şi Anul Nou , har şi pace de la Dumnezeu ; iar din partea smereniei noastre, sănătate, împlinirea gândurilor bune şi petrecere lină a vieţii întru mulţi şi fericiţi ani. NICODEM Mitropolit al Moldovei şi Sucevei J.I.S.S. Mitropolit Ilicodem INOIREA IN DUH iaceputul unui an întotdeauna pune problema vnoirilor. Această primire a făcut-o fi o face cu o nespusă bucurie ,* fie pentru a pune capăt «unei neplăcute vieţi din anul trecufie pentru a aştepta de la noul an tot binele şi fericirea mult dorită. Şi desigur că, in vrata noilor zori, scare din no doreşte să vadă şi să se vadă la perspectiva unor noui orizonturi, în această legitimă frenezie după vioiri, ceea ce isbeşte »nchiul cel tainic al celor ce ti opresc cu adâncime de gând, asupra cumpenei vrersurilor, e că toate şi toţi taie caută o înoire, o fac avroapa Mimai In exterior. Duosrri erm toată preocuparea posibâ, i c dor cari p’U'm P« p acul port unî din cimpui vieţii, nu e decât de a trăi cât mai mult în o strălucie care se revarsă in afara fiinţei noastre, nu în lăuntru. Da, facem o înoire, dar nu in duh, ci in tot ceai ce se vede, ca izvorât nu din înalte comandamente de viaţă, ci din iureşul da prefaceri pe care B. le prezntă vitrina. Această lipsă de Înoire în duh, ne duce la lipsa unei frământari interioare, cari să ne făurească dreptarul critic al unei adevărate vieţi ferice, in cursul unui an. Căci ne se lasă furat numai de o înoire din afară a fiinţei lui, va fi absent în tot timpu noului an, de la eroismul vieţi celei spire fericite. Pentru creştinul cu adevirat, o înoire de an înseamnă şi o înoire în duh, pe care o face prin aluatul cel înoitor al credinţei. Această frământătură nouă va dospi toată viaţa fiinţei lui, în timp de un an, iu o frumoasă creştere şi impedabire. Numai cine se iuoieşte in spirit nu e cuprins de groază, la gândul tainelor care i le rezervă un nou an de zi.Cei ce trăiesc numai in ceia ce le indică strada, ca concepţie de viaţă, cu frică şi cu multă atenţiune caută să-şi desvălue, acum, la început de an, tainele viitorului. Creştinismul hotărât e contra astrologiei. Din aceastăatitudine putem să constatăm, cât de poruncitor se impune pentru noi, ca pe lângă o iubire exterioară să facem şi o înoire în duhul credinţei creştine, cari tocmai prin aceasta acoperire cu vălul de taină a cărărilor viitorului, ne însufleţeşte puterile, ne încordează voinţele şi ne inţălepţeşte gândirea pentru un cât mai eroic şi fericitor trai. Cine începe un nou an,, numai sub augurii unor noui raze a zorilor unei dimineţi, vor fi învinşi cu desene insern, pe cari le au aceste raze ; insă cine incepe în razele de lumină ale unei renaşteri în Hristos, va brui orice obstacol de zi şi noapte şi se va împărtăşi de bucura bruinţei lui Hristos. Cine doreşte să se înoiască in duh, va trebui să înceapă prin a trăi cele spuse în:Scriptură: „Începutul inţelepciunei e temerea de Dumnezeu". Pe care sfat, in mod firesc ,1 pate«), completa prin contrast, că începutul nebuniei e nesocotirea lui Dumnezeu Cu adevărat că numai acel om e înţăre »t şi apoi şi fericit, care tot ceea ce face săvârşeşte in frica de Dumnezeu , şie că are team că in orice moment, Dreptu!-judecător e lângă el, sau in tot ceea ce face el e stăpânit de frica de a nu supăra pe bunul lui Părinte din Ceruri, faţă de care are atâta dragoste. Ce înaire s’ar aduce în viaţa noastră românească şi a intregei omeniri, daci toţi am începe să păşim în acest nou an cu această frământătură inoitoare de duh, a înţelepciunei isvorâtă din temerea de Dumnezeu? Diac. V. Cili. Vasileţche Anul 1936 este aşteptat în toată lumea, cu o vie emoţie. La inaugurarea anului, in loc de voie bună şi veselie, se ivesc din nefericire serioase motive de îngrijorare. In raporturile internaţionale domneşte o încordare, care se manfestă printr'o vădită teamă de război. In această privinţă, anul 1936 este socotit ca un an decliv. In afară de Conactul Italiab'sînian, celace provoacă îngrijorare indeosîb', este situaţ unea din Extremul-Orient, unde politica de expansiune a Japoniei, ar putea deslănţui un nou război. In ultimele zile insă, după cum se știe, s’a accentuat colaborarea franco-engleză, cela ce ar constitui un simptom liniştitor. Să nădăjduim deci că în 1936, se va impune marele comandament al păcii şi că omenirea va fi ferită de un nou şi absurd carnagiu. Eclipsă de soare După cum anunţă astronomii, în vara anui 1936, se va înregistra o eclipsă de soare. Parţial, eclipsa va fi vizibilă şi în România. A noua perle din soare va fi acoperită de lună. Pentruruderea fenomenului, Institutul astronomic din Moscova a construit un balon special. Aeronava se va ridica până la 8000 metri înălţime, de unde cu instrumente ştiințifice va face observațiuni asupra eclipsei de soare. Morţii 1935 Câţiva dintre iluştri dispăruţi ai anului 1935, av. SUS (de la stânga la dreapta) fostul ministru englez Arthur Henderson, preşedintele conferinţei de dezarmare, regina, Astrid a Belgiei şi generalul austriac Arz von Straussenberg, care a avut un rol important in războiul mondial. JOS (de la stânga la dreapta; colonelul englez Lawrence, supranumit „regele neîncoronat al Arabiei“; mareșalu Josef Pilsudski, dictatorul Poloniei și celebrul aviator a bericnn Wiley Post. La inaugurarea anului fără explicaţie! toată Beszescu mmea 30.000 scrisori Un ziar din Berlin relatează că în cursul anului 1935, Hitler a primit aproape 30.000 scrisori din partea cetăţenilor. In majoritatea lor sunt scrisori înduioşătoare, prin care diverse familii îşi expun starea mizeră şi cer Cancelarului să le vină în ajutor. Unul din secretarii lui Hiler a primit însărcinarea specială de a se ocupa numai de aceste cereri. S'a organizat şi un serviciu de corespondenţă, care va rezolvi toate scrisorile de acest fel ce se trimet Fuehrerului. Prin cifra de 30.000 scrisori, Hitler a obţinut recordul in materie, record pe care il deţinea până acum d. Massaryk, ce primise 22.000 scrisori, cu prilejul ultimei sale realegeri ca preşedinte al Cehoslovaciei. Aceasta în ceia ce priveşte Europa, la Statele Unite insă, preşedintele Roosevelt, a trebuit într'un singur an să răspundă la 55.000 scrisori. Dealtfel, fiind vorba de un record, era firesc să aparție Americei. Calendar pe 50 ani O librărie din New York a pus în vânzare cel mai mare calendar din lume. E vorba de un calendar alcătuit pe timp de 50 ani (durata medie a vieţii oauei). Calendarul are o grosime de 12 metri. B neînţeles, pentru o asemenea merare voluminoasă şi incomodă, nu se găsesc prea mulţi amatori. Calendarul a fost plasat numai la unele instituţii, ca o curiozitate americană. Cea mai bogată fetiţi e mai bogată hol. lume este astăzi mn, celebra actriţă de cinema Khirley Temple. Cu pe urma, filmelor a realizat o severe considerabilă. Micuţa vedetă , atât de apreciată, încât casele de filme din America 0 plătesc cu 26.000 șilingi pe săptămână, adică 700.000 lei. In felul aceste, Shirley Timple ajuns a 8 prețt :* cele ma: veaet® ecranului. MERCURI I IANUARIE 19T6 PREMII GRATUITE MM HUO. 19 Anul 1935 a urmat întocmai pilda predecesorilor săi apropiaţi; el n’a fost un an mai bun, dar nici mai rău. Aceleiaşi suferinţe, aceleiaşi patimi au fost hărăzite oamenilor. Totuşi, în ciuda unor realităţi dezolante, să facem loc în sufletele noastre unor speranţe noui: anul care se naşte astăzi, va trebui să însemne începutul unei ere de prosperitate, de belşug, de înflorire. Dar ca să fie aşa, va trebui — tocmai în cursul anului 1936—să ne îndrep IDEI ŞI FAPTE tăm, să devenim mai buni, mai inimoşi, mai înţelegători. Va trebui să nu ne mai urâm, să nu mai clădim fericirea noastră izolată şi iluzorie, pe suferinţele semenilor. Va trebui să ne trezim dintrun vis greu şi urât, care ne chinuieşte mai cu seamă în ultimi douăzeci de ani. ...Va trebui... Der vom găsi oare în noi tăria să îngropăm odată cu anul vechi şi toate pornirile ţi intenţiunile rele, ţi să ne arătăm astfel demni de o viaţă înaltă? I. L. BASARABEANU 23 milioane şomeri Cu toate eforturile făcute în anul 1955, criza şi şomajul nu au putut fi combătute cu destul efect. Astfel, cea mai recentă statistică precizează că nu toată lumea mai sunt 25 milioane şomeri. In fruntea acestei dureroase steistici, se află Statete'' a 5-a part« din ctsv maru■ • ai ceior fără lucru. In Europa fara cu cei mai mulți semen, a rămas fot ama, urmată apoi ae Angia. După .a suferință, ar fi tmnul ca noul an să aducâ vremuri mai bune. 1936 Anul acesta nu mai pot face reclamă. Vă rog cumpăraţi şi fără reclamă. Ath. D. Gheorghiu—SOCEC Credinţii Vinceni, nu din sociologia Calendarului Sărbătoarea sfârşitului calendarului Obiceiurile şi credinţele diferitelor popoare, cu privire la vreun eveniment social mai important, se traduc adesea prin practici curioase şi interesante. Viaţa socială se desfăşoară nu numai într’o anumită porţiune de spaţiu, ci, la baza ei liind viaţa sufletească a indivizilor care trăiisc intr'o societate, un factor hotărâtor al ei este timpul. Timpul, in necontenita lui curgere, cu numeroasele lu împărţiri, epoci, ani sau momente, alcătuese un cadru în care viaţa socială se organizează şi se desfăşoară. Linia aceasta neîntreruptă a tmpului, realitate infinită, căreia filosoful Bergson i-a găsit o singură dimensiune : durata, prezintă şi ea unele momente mai însemnate, ce le putem inchpui ca pe nişte puncte aşezate de loc in loc pe linie. Asemenea momente mai însemnate, care au contribuit ntr'o mare măsură la împărţirea timpului, au fost sărbătorile religioase. Mai târziu, popoarele mai înaintate pe scara culturii şi civilizaţiei au legat sărbătorile religioase de anumite anotimpuri. Nu tot aşa se prezintă situaţia când este vorba de primitivi. La organizaţiile sociale primitive, ca triburile din Australia, împărţite în trăirii şi clanuri, care au ca formă de religie totemls■ unul, cum sunt printre altele triburile Aruntaş sau Wara de PETRU GR. VASILIU munga. Sărbătorile religioase deţin un rol de căpătenie la împărţirea timpului. Astfel, membrii unui clan aparţinând acestor triburi nu vor putea neglija niciodată tmpul plăznuirei sărbătoarei fecundităţei şi belşugului, denumită la el „intichiumia". Mai târziu, cum am mai SPUS, găsim sărbători în legătură cu anotimpurile, de pildă primăvara sau iarna. Din punct de vedere sociologic interesante sunt sărbătorile în legătură cu sfârșitul sau începutul calendarului. . Dacă sărbătoarea aiu ui nou la nr, prăznuită odată cu începerea calendarului, își are origina în acel „testum calendarium" al strămoşilor noştri Romani, există chiar la vremurile noastre interesante mari lestări de credinţă , obiceiuri în legătură cu calendarul şi la alte populaţiuni, care nu sunt de religie creştină. O astfel de sărbătoare, de care mă voi ocupa aici, oferind interesanteaspecte, se găseşte la locuitorii regiunea Laos din Indoclin situată la apus de Tonkin şi aparţinând Franţei. Sărbătoarea sfârşitul calendarului“ la laosieni nu concordă cu sfârşitul unui an socotit după noţarea noastră de timp. Aceşti locuitori numără anii la cicluri de câte doispreze ani, astfel încât actualitatea mai nu contează pentru dânşii. Trecutul le oferă perspective prea adânci, care rămân pentru ei ascunse ori întunecate, îmbrăţişând religia budistă, despre că această împărţire a timpului e potrivită idealului budist de „nefiinţă" şi zădărnicie a vieţii. Anul „laosian** & denumit plastic cu nume a unui animal, ca, de pildă acul şarpelui sau al cji'ului, jj)'zorii zilei de sărbătoare, bonzii (preoţii budişti) scot din pagode statuile zeilor, făcându-le o toaletă rituală. Fiecare statue este spălată cu apă sfântă și apoi frecată cu iarbă uscată. Credincioșii asistă la ceremonie, aducând lumânări drept jertfă. Continuare în pag. l-a