Opinia, ianuarie 1936 (Anul 32, nr. 8619-8642)

1936-01-01 / nr. 8619

ANUL XXXI! No. 8619 ABONAMENT li Lei 350 .. . . pe un an ,180....................6 luni , 90 ... . . . . , 1000 . . Instituții publice ATEUIUUILE TIPOGRAFICE IAȘI, — STR. LĂPUȘNEANU 37 . Redacția 391 Telefoane Adm­i­nistratia 394­­ Serviciul de noapte 06/ 8 PAGINI 2 LEI Ziar popular cotidian marul­­l nou către darul şi poporul moldovenesc vorea cucernicului cler de mir, cuvioşilor monahi şi tuturor binecredincioşi­­lor creştini din cuprinsul Sfintei şi de Dumnezeu păzitei eparhii a Sfintei Mitropolii a Moldovei şi Sucevei, dorim de Sfintele Sărbători ale Naşterii Dom­nului şi Anul Nou , har şi pace de la Dumnezeu ; iar din partea smereniei noas­tre,­ sănătate, împlinirea gândurilor bune şi petre­cere lină a vieţii întru mulţi şi fericiţi ani.­­ NICODEM Mitropolit al Moldovei şi Sucevei J.I­.S.S. Mitropolit Ilicodem INOIREA IN DUH iaceputul unui an întotdea­una pune problema vnoirilor. Această pr­im­­ire a făcut-o fi o face cu o nespusă bucu­rie ,* fie pentru a pune capăt «unei neplăcute vieţi din anul trecufie pentru a aştepta de la noul an tot binele şi fe­ricirea mult dorită. Şi desi­gur că, in vrata noilor zori, scare din no doreşte să vadă şi să se vadă la pers­pectiva unor noui orizonturi, în această legitimă frenezie după vioiri, ceea ce isbeşte »nchiul cel tainic al celor ce ti opresc cu adâncime de gând, asupra cumpenei vre­­rsurilor, e că toate şi toţi taie caută o înoire, o fac a­­vroapa Mimai In exterior. Duosrri erm toată preocupa­rea posibâ, i c dor cari p’U'm P« p acul port unî din cimpui vieţii, nu e decât de a trăi cât mai mult în o strălucie care se revarsă in afara fiin­ţei noastre, nu în lăuntru. Da, facem o înoire, dar nu in duh, ci in tot ceai ce se vede, ca izvorât nu din înalte co­mandamente de viaţă, ci din iureşul da prefaceri pe care B. le prez­ntă vitrina. Această lipsă de Înoire în duh, ne duce la lipsa unei frământari interioare, cari să ne făurească dreptarul critic al unei adevărate vieţi feri­­c­­e, in cursul unui an. Căc­i ne se lasă furat numai de o înoire din afară a fiinţei lui, va fi absent în tot timpu noului an, de la eroismul vie­ţi celei spire fericite. Pentru creştinul cu adevi­rat, o înoire de an înseamnă şi o înoire în duh, pe care o face prin aluatul cel înoitor al credinţei. Această frămân­­tătură nouă va dospi toată viaţa fiinţei lui, în timp de un an, iu o frumoasă creşte­­re şi impedabire. Numai cine se iuoieşte in spirit nu e cuprins de groa­­ză, la gândul tainelor care i le rezervă un nou an de zi­.­Cei ce trăiesc numai in ceia ce le indică strada, ca concepţie de viaţă, cu frică şi cu multă atenţiune caută să-şi desvălue, acum, la în­­ceput de an, tainele viito­­rulu­i. Creştinismul hotărât e con­tra astrologiei. Din această­­atitudine putem să constatăm, cât de poruncitor se impune pentru noi, ca pe lângă o iubire exterioară să facem şi o înoire în duhul credinţei creştine, cari tocmai prin a­­ceasta acoperire cu vălul de taină a cărărilor viitorului, ne însufleţeşte puterile, ne încordează voinţele şi ne in­­ţălepţeşte gândirea pentru un cât mai eroic şi fericitor trai. Cine începe un nou an,, numai sub augurii unor nou­i raze a zorilor unei dimineţi, vor fi învinşi cu desene inse­­r­­n, pe cari le au aceste raze ; insă cine incepe în ra­zele de lumină ale unei re­naşteri în Hristos, va b­rui orice obstacol de zi şi noapte şi se va împărtăşi de bucur­a b­ruinţei lui Hristos. Cine doreşte să se înoiască in duh, va trebui să înceapă prin a trăi cele spuse în:Scrip­tură: „Începutul inţelepciu­­nei e temerea de Dum­nezeu". Pe care sfat, in mod firesc ,1 pate«), completa prin con­trast, că începutul nebuniei e nesocotirea lui Dumnezeu Cu adevărat că numai acel om e înţăre »t şi apoi şi fe­­ricit, care tot ceea ce face săvârşeşte in frica de Dum­nezeu , ş­ie că are team că in orice moment, Dreptu!-ju­­decător e lângă el, sau in tot ceea ce face el e stăpânit de frica de a nu supăra pe bu­nul lui Părinte din Ceruri, faţă de care are atâta dragoste. Ce înaire s’ar aduce în vi­aţa noastră românească şi a intregei omeniri, daci toţi am începe să păşim în acest nou an cu această frământătură inoitoare de duh, a înţelep­­ciunei isvorâtă din temerea de Dumnezeu? Diac. V. Cili. Vasileţche Anul 1936 este aşteptat în toată lumea, cu o vie emoţie. La inaugurarea anului, in loc de voie bună şi veselie, se ivesc din nefericire serioase motive de îngrijorare. In raporturile­­ internaţionale domneşte o încordare, care se man­festă printr'o vădită teamă de­ război. In această privinţă, anul 1936 este socotit ca un an dec­liv. In afară de Co­nactul Itali­­ab'sînian, celace provoacă îngri­jorare indeosîb', este situaţ u­­nea din Extremul-Orient, unde politica de expansiune a Japo­niei, ar putea deslănţui un nou război. In ultimele zile insă, după cum se știe, s’a accentuat colabora­rea franco-engleză, cela ce ar constitui un simptom liniştitor. Să nădăjduim deci că în 1936, se va impune marele comandament al păcii şi că omenirea va fi fe­rită de un nou şi absurd car­nagiu. Eclipsă de soare După cum anunţă astro­nomii, în vara anu­­i 1936, se va înregistra o eclipsă de soare. Parţial, eclipsa va fi vizibilă şi în România.­­­ A noua perle din soare va fi acoperită de lună. Pentru­­rude­rea fenome­­nului, Institutul astronomic din Moscova a construit un balon special. Aeronava se va ridica până la 8000 metri înălţime, de unde cu instru­mente ştiințifice va face ob­servațiuni asupra eclipsei de soare. Morţii 1935 Câţiva dintre iluştri dispăruţi ai anului 1935, av­. SUS (de la stânga la dreapta)­­ fostul ministru englez Arthur Henderson, pre­şedintele conferinţei de dezarmare, regina, Astrid a Belgiei şi generalul austriac Arz von Straussenberg, care a avut un rol important in războiul mondial. JOS (de la stânga la dreapta; colonelul englez Lawrence, supranumit „regele ne­încoronat al Arabiei“; mareșalu­ Josef Pilsudski, dictatorul Poloniei și celebrul aviator a b­­­e­ricnn Wiley Post. La inaugurarea anului fără explicaţie! toată­­ Beszescu mm­ea 30.000 scrisori Un ziar din Berlin relatea­ză că în cursul anului 1935, Hitler a primit aproape 30.000 scrisori din partea cetăţeni­lor. In majoritatea­ lor sunt scrisori înduioşătoare, prin care diverse familii îşi expun starea mizeră şi cer Cancela­rului să le vină în ajutor. Unul din secretarii lui H­i­­ler a primit însărcinarea spe­cială de a se ocupa numai de aceste cereri. S'a organi­zat şi un serviciu de cores­pondenţă, care va rezolvi toate scrisorile de acest fel ce se trimet Fuehrerului. Prin cifra de 30.000 scri­sori, Hitler a obţinut recor­dul in materie, record pe care il deţinea până acum d. Massaryk, ce primise 22.000 scrisori, cu prilejul ultimei sale realegeri ca preşedinte al Cehoslovaciei. Aceasta în ceia ce priveşte Europa, la Statele­ Unite insă, pre­şedintele Roosevelt, a trebuit într'un singur an să răspundă la 55.000 scrisori. Dealtfel, fiind vorba de un record, era firesc să aparție Americei. Calendar pe 50 ani O librărie din N­ew York a pus în vânzare cel mai mare calendar din lume. E vorba de un calendar alcătuit pe timp de 50 ani (durata medie a vieţii oau­ei). Calendarul are o grosime de 12 metri. B ne­înţeles, pen­tru o asemenea merare volu­minoasă şi incomodă, nu se găsesc prea mulţi amatori. Calendarul a fost plasat nu­mai la unele instituţii, ca o curiozitate americană. Cea mai bogată fetiţi­ ­e mai bogată h­ol.­ lume este astăzi mn­­, ce­lebra actriţă de cinema K­hir­­ley Temple. Cu pe urma, filmelor a realizat o severe considerabilă. Micuţa vedetă , atât de a­­preciată, încât casele de filme din Am­erica 0 plătesc cu 26.000 șilingi pe săptămână, adică­ 700.000 lei. In felul a­­ceste, S­hirley T­imple ajuns a 8 prețt :* cele ma: veaet® ecranului. MERCURI I IANUARIE 19T6 PREMII GRATUITE MM HUO. 19 Anul 1935 a urmat în­tocmai pilda predecesori­lor săi apropiaţi; e­l n’a fost un an mai bun, dar nici mai rău. Aceleiaşi su­ferinţe, aceleiaşi patimi au fost hărăzite oamenilor. Totuşi, în ciuda unor realităţi dezolante, să fa­cem loc în sufletele noas­tre unor speranţe noui: anul care se naşte astăzi, va trebui să însemne în­ceputul unei ere de pros­peritate, de belşug, de în­florire. Dar ca să fie aşa, va tre­bui — tocmai în cursul a­­nului 1936—să ne îndrep­ IDEI ŞI FAPTE tăm, să devenim mai buni, mai inimoşi, mai înţele­­gători. Va trebui să nu ne mai urâm, să nu mai clă­dim fericirea noastră izo­lată şi iluzorie, pe suferin­ţele semenilor. Va trebui să ne trezim dintrun vis greu şi urât, care ne chi­nuieşte mai cu seamă în ultim­i douăzeci de ani. ...Va trebui... Der vom găsi oare în noi tăria să îngropăm odată cu anul vechi şi toate pornirile ţi intenţiunile rele, ţi să ne arătăm astfel demni de o viaţă înaltă? I. L. BAS­ARABE­ANU 23 milioane şomeri Cu toate eforturile făcute în anul 1955, criza şi şoma­jul nu au putut fi comb­ătute cu destul efect. Astfel, cea mai recentă statistică preci­zează că nu toată lumea mai sunt 25 milioane şomeri. In fruntea acestei dureroa­se stei­stici, se află Statete­­'' a 5-a part« din ctsv maru■ • ai ceior fără lucru. In Europa fara cu cei mai mulți semen, a rămas fot ama, urmată apoi ae Angia. După .a suferință­, ar fi tmnul ca noul an să aducâ vremuri mai bune. 1936 Anul acesta nu mai pot face reclamă. Vă rog cumpăraţi şi fără reclamă. Ath. D. Gheorghiu—SOCEC Credinţi­i Vinceni, nu din sociologia Calendarului Sărbătoarea sfârşitului calendarului Obiceiurile şi credinţele di­feritelor popoare, cu privire la vre­un eveniment social mai important, se traduc ade­sea prin practici curioase şi interesante. Viaţa socială se desfăşoară nu numai într’o anumită por­ţiune de spaţiu, ci, la baza ei liind viaţa sufletească a indi­vizilor care trăiisc intr'o so­cietate, un factor hotărâtor al ei este timpul. Timpul, in ne­contenita lui curgere, cu nu­meroasele lu împărţiri, epoci, ani sau momente, alcătues­e un cadru în care viaţa so­cială se organizează şi se des­făşoară. Linia aceasta neîntreruptă a tmpului, realitate infinită, căreia filosoful Bergson i-a găsit o singură dimensiune : durata, prezintă şi ea unele momente mai însemnate, ce le putem inch­pui ca pe nişte puncte aşezate d­e loc in loc pe linie. Asemenea momente mai în­semnate, care au contribuit ntr'o mare măsură la împăr­ţirea timpului, au fost sărbă­torile religioase. Mai târziu, popoarele mai înaintate pe scara culturii şi civilizaţiei au legat sărbătorile religioase de anumite ano­timpuri. Nu tot aşa se prezintă si­tuaţia când este vorba de pri­mitivi. La organizaţiile soci­ale primitive, ca triburile din Australia, împărţite în tră­irii şi clanuri, care au ca formă de religie totemls■ unul, cum sunt printre altele triburile Aruntaş sau Wara­ de PETRU GR. VASILIU munga. Sărbătorile religioase deţin un rol de căpătenie la împărţirea timpului. Astfel, membrii unui clan aparţinând acestor triburi nu vor putea neglija niciodată t­mpul plăz­­nuirei sărbătoarei fecundităţei şi belşugului, denumită la el „intichiumia". Mai târziu, cum am mai SPUS, găsim sărbători în le­gătură cu anotimpurile, de pildă primăvara sau iarna. Din punct de vedere sociolo­gic interesante sunt sărbăto­rile în legătură cu sfârșitul sau începutul calendarului. . Dacă sărbătoarea aiu ui nou la nr, prăznuită odată cu începerea calendarului, își are origina în acel „testum calendarium" al strămoşilor noştri Romani, există chiar la vremurile noastre interesante mari le­stări de credinţă , o­­biceiuri în legătură cu calen­darul şi la alte populaţiuni, care nu sunt de religie creş­tină. O astfel de sărbătoare, de care mă voi ocupa aici, ofe­rind interesante­­aspecte, se găseşte la locuitorii regiunea Laos din Indoclin situată la apus de Tonkin şi aparţi­nând Franţei. Sărbătoarea sfârşitul ca­lendarului“ la laosieni nu concordă cu sfârşitul u­nui an socotit după noţarea noas­tră de timp. Aceşti locuitori numără anii la cicluri de câ­te doispreze ani, astfel încât actualitatea mai nu contează pentru dânşii. Trecutul le o­­feră perspective prea adânci, care rămân pentru ei ascun­se ori întunecate, îmbrăţi­şând religia budistă, des­pre că această împărţire a timpu­lui e potrivită idealului bu­dist de „nefiinţă" şi zădărni­cie a vieţii. Anul „laosian** & denumit plastic cu nume a unui ani­mal, ca, de pildă acul şarpe­lui sau al cji'ului, jj)'zorii zilei de sărbătoare, bonzii (preoţii budişti) scot din pagode statuile zeilor, fă­­cându-le o toaletă rituală. Fiecare statue este spălată cu apă sfântă și apoi frecată cu iarbă uscată. Credincioșii a­­sistă la ceremonie, aducând lumânări drept jertfă. Continuare în pag. l­-a

Next