Opinia, aprilie 1939 (Anul 36, nr. 9606-9629)
1939-04-02 / nr. 9606
ANUL XXXVI No. S606 ABONAMENTE: 6 PAGINI Lei 550n 8 180. 00 j „ 35.' I 1500J » n*1 W M i ! , pe un ani . „ 6 luni 7 . , 3 luni . . . , 1 lună .Instituții publica Atelierele tipografice „Opinia“ Iasi str. lapusneanu 3î fc- — -populat* i? • DUMINICA 2 APRILIE 1939 TELEFOANE Redacția: « la No.1 Administrația i ^ ^2" Serv. de noapte re^* ^ Rd^l^k-sl^AdininiatraUa IAȘI SiS^APUSNEANU 37 Director C. R. GHIULEA Destinul popoarelor , împrejurările de politică externă din ultimii ani, constituesc o pagină aparte In istoria lumii. Practica diplomatică reuşise să definească, cadrul exict dln care poate lua naștere un război. Dar această practică era In imposibilitate să prevadă războiulfără luptă, ori starea de alarmă permanentă, cu mult timp înaintea oricării conflagraţiuni. Cela ce se petrece in cabinetele diplomatice ale tuturor statelor europene actuale, nu cunoaşte precedent. „Răboiul vine“, se şopteşte de pretutindeni. Şi cu toate acestea, in ciuda celor mai abile prevederi, inevitabilul nu se produce. Două cauze mari concurează la stebiirea acestei situaţii speciale. Prima cauză o înfăţişează groaza ametirii fostului război. In vremea aceia armamentul nu era atât de distrugător. Şi cu toate acestea milioane de vieţi auplătit tributul sângelui. Regiuni imense au fost transformate în pustiuri ale plângerii. Multă vreme criza financiară a strâns in gharele ei continentul. In al doilea rând, în trecut, armatele erau chemate să lupte, populaţunea necombatantă rămânând oarecum, sub protecţia frontului. Astăzi, deosebirea această dintre combatanţi şi ne-, combatanţi, a dispărut. Frontul este nelimitat. Ei cheamă laluptă până şi femeile şi minorii.Oraşele, satele, drumurile traesc sub ameninţarea aviaţiei. Natural că şi acestă stare de surexeitare totală are o limită. S'ar putea să ne găsim aproape de ea, după cum foarte bine s'ar putea să ne găsim încă la o bună distanţă. Un singur lucru apare cert: destinul popoarelor nu mai atârnă de un fir de aţă, ca în trecut. El stă legat cu otgoane grele şi deabia după nimicirea tuturor, cataclismul va izbucni. Dr. I. Fr. BOTEZ Din fi©©fH kt**£*e£iââ francejl «a za#« Cozz5<ar|xaI goslav i«£ După mărimea volumului, comerțul Iugoslaviei în anul trecut se repartizează astfel: Cu Germania s'a făcut 37,94 la sută din import și 46,87 din exportul Iugoslav. Următorul stat in importul iugoslav este Italia cu 10,78 la sută, apoi din Statele Unite cu 8,57 la sută şi Anglia cu 7,42 la sută. La export, în locul al doilea este Belgia cu 9,76 la sută, apoi vine Cehoslovacia cu 9,51 la sută şi Ungaria cu 6,27 la sută. an an uTra«ÎBie catolică Viaţa şefilor bisericei catolice este supusă, precum se ştie, unor numeroase şi riguroase tradiţii, din care unele sunt tot atât de poetice, pe cât de sacrosancte. Una din cele mai frumoase este, fără îndoială, aceea a trandafirului de aur. lată în ce constă această tradiţie: In a doua Duminică dinainte de Paşti, Papa binecuvântează un trandafir de aur, anume lucrat de giuvaergiul Vaticanului, şi trimite unui prinţ sau unei prinţese catolice, pentru care floarea minunată devine nu numai o comoară, ci şi o cheie fermecată pare ii deschide fără sant Se ştie ci în sudul Franţei Stabiliţi foarte mulţi italieni. De când CU încordarea relaţiilor italo-franceze, aceşti italieni se arată oaspeţi ingraţi, având o atitudine agresivă la adresa Franţei care-i adăposteşte. In localitatea La Jour-du-Pin, s'a descoperit o şcoală italiană clandestină, unde se întrebuinţau atlase şi băeţi în care Nisa, Corsica şi Savain erau înscrise ca provincii depinzând de Italia. Autorităţile franceze au luat măsuri de supraveghere atentă a populaţiei italiene stabilită în sudul Franţei, Cogain g®o*â«jIol Micul Jean Chin de la Tour are şapte ani, e francez si vorbeşte 19 limbi in care intră şi latina şi greaca veche şi sanscrita. In câteva săptămâni el învaţă o limbă la perfecţie, dar li este absolut imposibil să rezolve cea mai simplă problemă de matematică, doar şi poate poarta raiului. Binecuvântarea trandafirului de aur este o foarte veche tradiţie : a fost dată pentru prima oară, în 1409... an an ulatde agriculture La noi în România, pământul de cultură e foarte întins revenind câteva hectare de cap de locuitori. A ne las lucru în ţările din răsăritul şi sud-istul european : Rusia, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria etc. Insă cele mai multe ţâri europene sunt sarace in pământ de cultură. Iată o recentă statistică, întocmită inacre* (un acru este cam jumătate hectar). In Grecia, pentru Un locuitor nu există decât jumătate acru cultivabil ; urmează Belgia și Olanda cu câte 0,60 acre ; apoi Anglia cu 0,65 Austria cu 0,70 t teritoriile ceho-slovace cu 0,75; Germania cu 1,12; Italia cu 1,27; şi Franţa cu 1,30 acre de cap de locuitor. Populaţia cea mai densă în Europa (adica, cu cei mai mulţi locuitori pe km. patrat)e în Belgia şi Olanda. Apoi urmează Germiaia. ten an man CiSaxisaiI If ivos-Salebar Sunt nenumărate cluburi în America. Mai lipsea clubul divorţatelor americane cari îşi iau angajamentul de a nu se remărita niciodată. Această lacună a fost umplută şi oul club a fost fondat acum câteva luni. Pentru a face parte din cubii divorţatelor americane, trebue să fi fost măritată cel puţin timp de un an; nu sunt acceptate „descreeratele“ cari divorţează la fiecare trei luni. Trebue deasemenea să fi obţinut divorţul in mod legal. Statutele acestui clip sunt d® o extremă severitate. începând din ziua admiterii, ii este interzis unei femei să sărute un bârbît dacă au-i este rudă apropiată, sub pedeapsa unei amende considerabile. Va trebui să plătească o amendă de aproape o u ? de mii de lei, dacă se reamintâ. e . Apărarea aerianei ca Aeroplanul va fi, desigur, una dintre cele mai redutabile arme într'un viitor război. Spre a se apăra împotriva atacurilor aeriene, englejii au inventat sistemul unor baloane legate între ele prin pânze metalice. Acest baraj aerian, care se poate înălța până la 10.000 metri înălţime, are rolul să împiedece sau cel puţin să întârzie trecerea aeroplanelor inamice. Acest sistem englezesc a fost iritat şi de celelalte popoare: francezi, germni, italieni etc. Iată,la clişeu, exerciţii cu baloane de apărare aeriană. Dl. Mitiţă Constantinescu realizează un buget bazat pe permanentele necesitaţi naţionale Apărarea zas@ţitosâcâia pe prânzul pl®n Problema întocmirii , unui buget, constituie pentru specalişti o piatră de încercare care se repetă cu regularitat in fiecare an, iar pentru guverne o serioasă preocupare. Mitiţă Constantinescu ministrul finanţelor şi guvernatorul Băncii Naţionale a României, a rostit in şedinţa Consiliului Frontului Renaşterii Naţionale, o importanta cuvântare, in care a expus structura actualului buget. Cu preciziunea omului de etite, cu competenţa omului bine pregătit, ministrul finanţelor a aratat iitregei ţări sinteza lucrărilor de pregătire a unui buget nou, a unui buget real. Pentru prima oară, în anul acesta bugetul ţarii se prezintă ca un tot unitar, in care sunt înglobate şi bugetele fonduurilor speciale şi care are patru subdiviziuni : bugetul ordinar, bugetul fondurilor speciale, bugetul Fondului Aparării Naţionale şi acel al Aerului şi Marinei. Cifra globală a bugetului ordinar pe sat 1939—1940 se ridică la 32.229.000.000 ei, reprezentând faţă de cifra bugetului ordinar 1938—39, un spor de cheltueli total cîe 3.017.000.000 lei, care urmează să fie acoperit prin noui resurse. Pentru acoperire^ cheltue* Iilor administrative civile, nu s'a creiat nici o sarcină nouă. Aceste cheltueli vor fi acoperite cu venituri de altă natură, care nu reprezintă non-sarcini pentru contribuabili şi care se cifrează la 2002000000 lei. Deşi i s'a cerut d-sa de un important spor la suma totală a bugetului, d. Mitiţă Consantinescu In calitatea sa de ministru de finanţe, înainte de a ţine seama de cifrele care trebuesc înscrise in buget, ţine seama şi de viaţa economică a ţării, de sarcinile contribuabililor cu a lor limitată capacitate impozabilă, şi de tot ceea ce înseamnă activitate naţională. Şi actualul buget prin noua sa structură prevede o serie de degrevări şi uşurări in cadrul finanţelor private ca: 1) Reducerea cotei statului din impozitul mobiliar; 2) Reducerea timbrului la bambii, la jumătate; 3) Degrevarea cărţuliilor eife, de primării negustori ambulanţi ; 4) Uşurări aduse societăţilor anonime ; 5) Diferite alte scutiri şi reduceri la taxele de timbru* Deasemeni s'a prevăzut şi o nouă repartiţie a impozitelor, înlăturându-se unichitatea ficală de până acum. Articolele de rare consum alimentar al masselor populare, au fost eliminate dela orice nouă impunere. Bugetul anului 1939-40 alcătuit cu atâta munca şi cu atâta previziune socială de Mitiţă Constantinescu, ministrul finanţelor, reprezintă chezăşia unei bune şi perfecte dezvoltări economice a ţării. Mitiţă Constantinescu Aspect!® din vi®fa pe pomilul Danes: B-twa Profesor Ştefan Bârsănescu Pe bună dreptate a 523-a şezătoare a Ateneului Tatamir a luat aspectul unei zile de sărbătoare şi acest fapt se datoreşte prezenţei — îa rândurile populaţiei cartierului— a distinsului profesor universitar D-1 Ştefan Bârsănescu D-Sa înţelegând a răspundă cu vădită plăcere apelului adresat de către conducătorii acestei instituţii, a ţinut o extrem de interesantă centrinlă sores pe care-1 trădează dinsuşi enunţul subiectului „Aspacte din viaţa poporului dajiez". Conferenţiarul începe prin a arăta motivele ce l-au determinat la aregarea unui atara subiect. Toată lumea are o predilecţie de a-şi îndrepta privirea şi a cunoaşte popoarele mari: cât priveşte pe cele mărunte, ea le ignorează tratament pe care apusul ni i-a aplicat şi nouă, acel apus care crede că Bucureştii's în Bulgaria sau Iaşii (dacă ar fi auzit de dânsul) cine ştie unde. Popoarele însă sunt mari nu prin întinderea lor în spaţiu sau sumarul locuitorilor, ci prin contribuţia lor la cultura umanităţii. Ceia ce face să ne ocupăm de popoarele mici ca volum, e că aceste popoare conţin elemente demne de respect. Danemarca intră in categoria acestor popoare. Spre sfârşitul sec. XVIII- lea, Danemarca era o ţară de ţărani săraci, obligaţi să lucreze pe moşiile boereşti şi să presteze stăpânilor serviciul militar. Nenorocirile ce se abătură asupra acestei ţări la începutul veacului următor, sporiră suferinţele populaţiei. Bătută de englezi în 1807, declarată în stare de faliment în 1813, în urma congresului de la Viena, ea devine o ţară mică şi săracă. Lipsa ce domnea in interiorul ei determină o scădere a impulsului vieţii. Totul lâncezea. Politica, viaţa religioasă, şcoala, deveniră lipsite de orice elan şi impresia generală era că poporul danez mergea cu paşi repezi spre pieire. Dar în acele zile întunecat® şi tu toburi se produse, ca prin minune, o reacţie. „Poporul fu trezit din letargie, spiritul său fu aprins pentru noi idealuri de existenţă, iar Danemarca deveni, dintr’o ţară în care nici moliile nu mai aveau ce roade, o ţară vie, activă, ca un model de popor de însemnat prestigiu cultural. Cine a făcut această minune ? Cine a putut schimba viaţa întreagă a unui popor? Un învăţător, un dascăl danez Nicolas Frederic Severing Grundtvig, cu şcolarii şi continuatorii săi prin şcoala superioară daneză, învăţătorii acestei şcoli asigură azi Danemarcii situaţia ei întreagă, morală, economică şi culturală, iar poziţia pedagogică ce-i susţine în lupta lor, merită interesul tuturora. In consecinţă, problema ini*ţială ce sar putea formula este : care e poziţia pedago* gică a învăţătorului dane* din şcoala superioară ţărănească, faţă de neamul său ? Răspunsul la această problemă îl vom avea in cele ce urmează. .? Danemarca Iţi oferă sp⣠octacolul unor câmpii care ies din apa mării şi se întind pe deasupra abastrului ei ca nişte pete mari de un verde deschis ca baratecul, sau ca verdele fraged de primăvară. Pe întinderea verde, pe care o străbate linia ferată, se ridică din loc în loc ferme, un fel de vile mici şi cu acope (Continuare in pagina 2-a) liMiHiCUliXlli OtraasySul PrianviExaî Milassli'U îşi Ali. lătărescu--Ie«pr®sla I« Iaşi.—Soi* moasa iniţiativă a dH*»i lancu Zips*» Cu toată febra situaţiei europene, ambasadorul României la Paris, d. G. Tătărescu, informat de moartea bunului său prieten ziaristul şi fostul absecretar de stat Nicu Maxim, a telegrafiat la Bucureşti să se exprime familiei ondoleanţe şi să se depuie, o parte a d-sale o impunăo coroană de mimoze nau râie. Primul-ministru, dl. Armand Călinescu, deschizând recent şedinţa consiliului superior al Frontului Renaşterii Naţionale, a rostit pioase şi impresionante cuvinte în memoria I. P. S. S. Patriarhului Miron şi a lui Nicu Maxim. Din Iaşi au expediat cele 4 doleanţe, telegrafic, D-fini N. Gheorghiade, Osvald Racoviţă, M. Codreanu, Rudolf Suţu etc. Având în vedere câ regretatul N. Maxim a fost un vrednic fiu al laşului, (care in ultima alegere parlamentară l-a ales reprezentant in Senat), Dl. lancu Zipa a luat iniţiativa de a organiza un parastas în localitate, pentru odihna sufletului acelui care a iubit laşul şi pe ieşeni. Iniţiativa d-lui lancu Zipa este mai mult decât lăudabilă şi ea va fi apreciată de toţi acei cari au rămas sincer îndureraţi de moartea atât de prematură a lui N. Maxim. Cronic» HucnânScalâ InÎTerea Îorfilor Doareiiii savant Rhcwîon Toţi cei născuţi în legea lui Isus Hristos, trebue să credem in Evanghelia lui, cu tot ce cuprinde Ea. Numai dacă credem, ne putem num creştini adevăraţi. Că sunt şireştini falşi, necreştini, păganizaţi cu totul la minte şi la suflet, nu mai încape indoială. Dar D-zeu, e bun şi mult răbdător. Pe toţi ii aşteaptă să vie la cunoştinţa Adevărului. Credinţa creştină, pe lângă alte iublie învăţături ce le are, ne cere să credem şi in învierea cea de-apoi. Mântuitorul zice despre sine: „Eu simt învierea şi viaţa... cel ca mănâncă trupul meu şi bea sângele meu, are viaţa vecilor şi Eu, il voiu învia in ziua cea de apoi (loan 654). Iar Sf. Pavel zice "a nădăjduim in Hristos, numai pentru viata aceasta, suntem mai ticăloşi, decât toţi oamenii". 1 Cor. 15,19). Filosoful Socrate, când a fost întrebat de prieteni, cum vrea să fie înmormântat, el ie-a zis: Ce vreţi ? Pe mine, vreţi să mă îngropaţi ? Puteţi să-mi îngropaţi trupul. Atât. Dar pe mine, nu mă puteţi îngropa“. Adică, Socrate spunea că sufletul e nemuritor. Căci moartea nu e un punct al vieţei, ci o virgulă. Şi după virgulă, urmează o propoziţie mare — învierea. Morţii dorm in pământ, cum doarme şi pământul iarna; aşteaptă primăvara—învierea. Morţii stau nemişcaţi in sicrie, precum stau larvele in gogoaşe , dar aşteaptă viaţa pe fluture—învierea. Morţii putrezesc la mormânt, ca sămânţa de grâu , dar aşteaptă vremea să răsară Învierea. (Dr. Toth). Crezând în învierea lui Iisus Hristos, noi vedem şi la învierea generală a tuturor oamenilor. Dar cum. Şi cei arşi de foc şi cenacaţi în ape şi cei mâncaţi de animale şi cei ale căror trupuri, poast® astăzi sunt făcute cărămizi şi stau in pereţii unor palate, şi abia a elt ror cenuşi a spulberat-o viatul in cele patru părţi ale turnei, oare vor mai învia ? Să mai fie o înviere ? Iată aşa întreabă necredinţ cioşii şi chiar credincioşii.' D® ce întreabă aşa ? Fiindcă sunt prea mich Lii mintea prea mărginită, faţă de Necunoscutul care ne înconjoară, iată însă, cum a deslegat chestiunea aceasta a înviere’, marele savant Ntwon, care era atâta de credincios, că ori de câte ori, pronunţa numele lui Dumnezeu» işi descoperi» capul. Să vă spun ce-a fost s Marele Newloo,—* descoperitorul legei gravitaţiei, stătea odată in laboratorul său, înconjurat de alţi profesori şi studenţi. Tot discutând despre multe, ajung şi la credinţă. Un profesor mai tânăr il întreabă : „D-voastră chiar credeţi în Dumnezeu ?“ Neuton răspunde: »Eu nu cred în Dumnezeu, ci fac ceva mai mult, il văd şi-l slujesc". Atunci un fabul il întrebă: dar credeţi şi in învierea morţilor ? — »Sigur că cred. Intr'un adevăr aşa de evident" răspunse savantul. — »Evident? Dar cum ne puteţi dovedi aceasta ? ziseră toţi. — «Vreţi dovada ? Bine» uite v‘o dau chiar acuma. (Continuare in pagina 2-a)