Patria, iulie 1920 (Anul 2, nr. 141-164)

1920-07-22 / nr. 156

DIRECTOR ION AGAEBICKAT RIEDaCT­1A Şl ADMÎIÎI8MAT CLUJ, Str. REGINA MARD ANUNŢURI DUPA TARIF PRIMEŞTE ADMINISTRAŢIA P AGENŢIILE DE PUBLI­­: M - CITATE !•: :¿i ORGAN AL PARTIDULUI NAŢIONAL ROMI® PRIM-REDACTOR­ EADU DEAM­EI abonamentul.? PE UN AN 240 LEI - 480 COR PE VI AN 120 LEI - 240 COR PI VI AN 60 LEI - 120 ,JOB­B TELEFON­NA­L Recunoaşterea regimului Din declaraţiile făcute la ultimele congrese ale sovietelor din Rusia de amândoi şefii Rusiei bolşevice, toată lumea ştie că Lenin şi Trotzki, ei în­şişi, s-au convins de falimentul bolşe­vismului rusesc, aşa cum au încercat ei să-l pună în aplicare. Se ştie de toată lumea că principiul comunisării pămân­tului — o doctrină fundamentală a bol­şevismului, — nu s’a putut pune nici când în aplicare în Rusia, ■ şi că ţăranii, făcându-se stăpâni pe moşiile boereşti, au rămas până azi ei înşişi proprietari individuali. Mamele ţărănimii ruseşti — deci însuşi poporul rus, ţinând seama de marele procent al ţârânimei în Ru­sia —­ au fost şi au rămas refractare oricărei teorii de comunizare a pă­­mântului In Rusia Trotzki şi Lenin n’au reu­şit să facă refor­ma agrara după prin­cipiile lor, şi putem spune că în Ru­sia nici nu-i înfăptuită reforma a­­grară. Pentrucă simpla luare în po­sesiune a latifundiilor de către ţărănime, nu va spune nime că echivalează cu o reformă agrară. Nici împărţire sistema­tică definitivă, catagrafiată a pământu­lui nu s’a făcut. Şi desigur, când Ru­sia va scăpa de sub teroarea roşie, re­forma agrară le va pricinui încă multă bătae de cap. Rezistenţa ţăranului rus faţă de lenina distrugerii proprietăţii individuale a fost întâiul duş rece care i-a trezit pe comuniştii ruşi. Lenin şi Trotzki nici nu au încercat să înfrângă conştiinţa ţâranimei, fiind convinşi că, într’un ast­fel de caz, ar avea imensitatea popo­rului rus împotriva lor. Aceasta tactică faţă de ţărănime explică faptul că cei doi terorişti ruşi se pot menţine în fruntea haosului ru­sesc din toamna anului 1917. Dar Lenin şi Trotzki au trebuit să recunoască falimentul doctrinei lor nu numai în rezolvirea chestiunei a­­grare. Ştim că de mult încă, ei înşişi au desfiinţat sovietele de pe lângă fabrici, punându-le pe cele mai multe subt conducerea directă a statului şi chiar a armatei, şi tot ei au decretat ridicarea orelor de lucru. E fapt ase­menea cunoscut de totată lumea că s’au desfiinţat —* la ordinul lui Trotzki — sovietele din armată, că ofeţenii au fost chemaţi cu gradele ce le aveau înainte de revoluţie, şi că azi e apro­ape aceeaşi ierarhie militară în armata roşie, ca şi în cea ţaristă. Iar peste principiul autodetermi­nării —• bolșevicii au trecut de mult, de când a * isbucnit răsboiul intern în cuprinsul fostului imperiu rusesc. Astfel într'un restimp care n’are Încă trei ani, au dat faliment, chiar pe locul lor de naștere, cele * mai principale postulate ale doctrinei bolșevice. Intr’adevăr, ce a mai rămas din doctrina bolşevică ? Nerecunoaşterea datoriilor externe? Dar chiar şi asu­pra acestui punct au făcut declaraţii liniştitoare cei doi şefi ai bolşevis­mului. Delăturarea diplomaţiei secrete ? Dar prin ce mijloace decât printr’ale diplomaţiei secrete şi a spionagiului în­treţin ei nemulţumiri şi tendinţe de resvrătire în toate ţârile biruite în răsboi ? Astfel că, într’adevăr, nu ştiu ce a mai rămas din întregul program politic şi social bolşevic, ei înşişi l’au răstur­nat sau au fost siliţi să nu-l poată executa.­ Dacă aceste sunt faptele, naşte întrebarea ? Pentruce şefii bolşevismului inzistă atât de mult ca aliaţii să fe­ sovietic­i cunoască regimul soviet­urilor ? Pen­truce au pus, ca o condiţie a armis­tiţiului cu Polonia recunoaşterea unui regim care, la ei acasă nu s a putut realiza, care, deci, şi azi, nuu există decât în teorie ? Dacă prin regimul sovietic, pe care ei vor să-l recunoască aliaţii, nu se mai înţelege decât stăpânia exclu­sivă şi teroristă a unei singure clase sociale, a muncitorimei de la oraşe, ce au trecut înşişi demult este acest pos­tulat : conducerea politică la ei este de mult în mâna celor câţiva intelectuali, şi nici decât în mâna sovietelor mun­citoreşti. Dacă s’ar înţelege prin regimul sovietic distrugerea intelectualilor, ca nefolositori ca şi oligarhia, bolşevicii au călcat deasemenea, de mult, şi acest postulat, pentru că zeci de mii de in­telectuali germani au fost chemaţi toc­mai de ei, mai ales ingineri, pentru a opri o prăbuşire îngrozitoare a întregei vieţi din Rusia. După credinţa noastră numai două pot fi motivele care îndeamnă pe Trotzki şi Lenin să ceară de la aliaţi re­cunoaşterea regimului sovietist, întâiul ar fi: Nesuccesele din Ru­sia încă nu au înfrânt credinţa lui Trotzki şi Lenin în triumful bolşevis­mului. Dar ei zic: nu-i putem aplica încă la noi, pentru că stările sociale şi politice din celelalte ţări, opinia publică de acolo, se opune. Noi, dacă nu a­­vem pace, şi nu suntem recunoscuţi, nu vom mai putea rămânea multă vreme la putere, lipsele interne ne vor delătura, şi nu vom putea continua propaganda necesară ca să schim­băm opinia publică şi din celelalte ţări ale Europei. Pe când, dacă sun­tem recunoscuţi, întrăm în relaţii co­merciale cu Europa, ne putem aprovi­ziona, şi, rămânând la putere, putem continua propaganda în celelalte ţări. Al doilea motiv ar putea fi acesta: Lenin şi Trotzki s’au obişnuit cu stă­pânia, şi de bună voie nu s’ar des­părţi de ea. Ei însă, îşi dau seama, că nefiind recunoscut regimul sovietic de aliaţi, Rusia ar rămâne şi pe mai de­parte neajutată de celelalte state, şi în cazul acesta sentinţa lor ar fi adusă cât de în grabă. Poate, că acest al doilea motiv să fie cel adevărat pentru care se cere cu atâta inzistenţă recunoaşterea unui re­gim, care cel puţin de un an nu mai e­­xistă în Rusia, şi care n a putut să re­alizeze acasă nici unul din principiile fundamentale ale sale. Vom vedea ce vor răspunde aliaţii. Noi credem, că în schimbul „recunoa­­şterei“ Trotzki şi Lenin vor fi gata să primească condiţii, care n’au de-a face nimic cu regim­ul sovietic şi atunci se va adeveri că adevăratul scop al celor doi terorişti este să se menţină la putere. Despăgubirile de răsboiu de cotă se dă României Lyon. — Aliaţii au semnat con­venţia relativă la împărţirea indemni­tăţii germane care se fixează astfel: Franţa 22 la sutâ ; Anglia 22 la sută; Belgia 8 la sută; Japonia şi Portu­galia 0,75 la sută; restul de 6,50 la sută rămâne de împărţit între Grecia, Iugoslavia şi România. După „Le Matin“, Italia ar avea 40 la sută mai mult din jumătatea in­demnităţilor ce se vor lua de la Austria, Ungaria şi Bulgaria. Grecia, România şi Serbia 60 la sută din această jumătate,­­ ceealaltă jumătate urmând să fie repartizată con­form indicațiunilor stabilite de mai înainte. Bine aţi venit! Bine aţi venit din depărtatele melea­guri îngheţate ale Siberiei, fraţi despărţiţi atâţea ani de pământul sfânt al ţarei pen­tru care aţi luptat şi aţi suferit. Bine aţi veni, voi cari aţi sângerat sub steagul pajurei cu două capete care vă asuprea pentru a vă trimite apoi în luptă cu fraţii cari mureau pentru a vă da li­bertatea. Departe de brazda udată cu sângele vostru, departe de cei dragi vouă, aţi ştiut să ţineţi sus numele de român şi să fa­ceţi toate neamurile ca să cinstească în voi pe fiii neamului eroic care şi-a dus steagurile victorioase până în inima Unga­riei împilătoare. Acolo, în gheţurile pustii ale Siberiei, deşi depărtaţi prin mii de chilometrii, v’aţi rupt de stăpânirea milenară vitregă şi aţi declarat unirea cu patria mumă. Cei din urmă veniţi la praznicul nea­mului care şi-a refăcut graniţele, sunteţi bine veniţi ca cei dintâi. Regele vostru, în Capitala ţarei care este a voastră acum, v’a făcut primirea sărbătorească pe care o merită eroii. Mândri de steagul tricolor sub cutele căruia­ vă veţi umbri de acum inain­te, fiţi bine veniţi în ţara părinţilor voştri. Martirizaţi de suferinţele anilor în­tregi de pribegie, de lipsuri şi de nădejdi, noi vâ primim cu mândrie şi recunoştinţă pe voi oţetiţii mult aşteptaţi. Din negura gheţurilor nordice veniţi între hotarele întregite ale ţârei, dela Nistru pânî la Tisa, hotărâţi mai mult ca oricând să puneţi mâna voastră voinică la lucrul care aşteaptă muncitorii vrednici şi cinstiţi, ai regen­erărei. Cu mândria biruitorilor păşiţi pe câm­piile, văile şi munţii pentru cari dacă aţi fost atâta vreme streini, astăzi nu mai cu­nosc împilare, jertfa sutelor de mii res­­cumpărând-o. . Bine aţi venit la căminurile care vă aşteptau dornic, la brazdele cari vă aştep­tau stăpânirea bine meritată. Viteji legionari, în ţara părinţilor voştri, fiţi bine veniţi! Răsboiul ruso-polon Situaţia fronturilor la noaptea de 19 a c. bolşevicii au atacat linia Zbruczului în 3 puncte: 1) prin Husiatya trecând malul drept până la Passinkoze, 2) prin punctul Skala, ocu­­r­pând oraşul, 3) prin punctul Zaliscze, îna­intând până la liziera pădurei la est de Zalucze unde armata ucrannană pune mare rezistenţă. In direcţiunea Dinda (vest Minsk) sunt lupte crâncene pe fluviu Gavia. Bolşevicii au ajuns la 5—10 verste est Lida (vest Minsk). In direcţiunea Ba­­ranovici (v. Slutzk) bolşevicii au ajuns la vechile fortificaţii germane pe fluviu Serec­. In direcţia Luninetz (s. Slutzk) bol­şevicii au ocupat gara şi localitatea Laliva (18 mile est Luninetz.­ In direcţia Kovel bolşevicii au ocu­pat localitatea Kafalovka, ajungând la flu­viu Stări. In direcţiunea Kovno, lupte crâncene. Armîsitlul s’a încheiat In ultimul moment primim ştirea că bolşevicii au primit condiţiuniie Angliei pentru începerea tratativelor de pace cu Polonia. O telegramă din Lyon anunţă că bolşevicii au primit condiţiuniie Angliei pentru armistiţiul cu Polonia şi că sugerează ca loc de adunare pentru negocieri localitatea Brest Lk­owsk, nu Londra. Situaţia la graniţă Consiliul de miniştri de la Palat Avându-se în vedere faptul că arma­tele roşii, victorioase în luptă cu polonezii, au ajuns aproape de graniţa noastră, în special în partea Bucovinei, situaţia externă a fost discutată într-un Consiliu de mini­ştri, ţinut la Palat Duminecă de dimineaţă, sub prezidenţia M. S. Regelui. Dl Tache Ionescu a făcut o largă ex­punere a situaţiei din Polonia, arătând că că în cazul continuarei luptelor dintre, armatele roşii şi cele poloneze orice înfrângere nouă a Poloniei ar trebui să sporească grija de până acum a gu­vernului român." Nu trebuie să fim sur­prinşi şi trebuie să fim pregătiţi pentru eventualitatea in care armatele roşii ar ataca graniţele noastre, cu toate că gu­vernul nostru este informat că trupele bolşevice au ordinul s.­ se oprească la 15 km. departe de graniţele noastre. Deşi s’au luat toate măsurile de pază de-alungul Nistrului și în Bucovina, în Consiliul de Duminecă s’a hotărît ca aceste măsuri să fie sporite. Anu­i 1, framărui 156 Un prezident terorist Din cauza absolutismului dlui D. Zamfirescu — opoziţia în situaţie de­ a nu­ mai putea participa la şedinţe — Retractarea dlui Averescu — Dl Duiliu Zamfirescu aplică noul re­gulament aşa cum îl fac pe d-sa capul, şi se înţelege că aşa actele de absolutism ira­ţional ale prezidentului Camerei se înmul­ţesc din zi în zi, făcând imposibilă orice activitate a opoziţiei. D-sa trece chiar peste prescripţiile noului regulament, dându-le, pur şi simplu, la o parte, şi aranjează şedinţe după un calapod cu totul nou. De pildă, dl Zamfirescu a oprit pe interpelator să-şi a­­nunţe singur interpelarea! Cel ce vrea să interpeleze trebuie să-şi depună interpela­rea în scris la biroul preşidenţial, şi o ce­teşte un secretar! Şi după cetire , vine ministrul şi răspunde! Federaţia a voit să depună o mo­ţiune prin care se solidariza cu fruntaşii basarabeni atacaţi de presa guvernamen­tală, şi dl Zamfirescu a chemat la ordine pe deputatul Răducanu care cerea mo­ţiunea ! In faţa acestor sam­o­volnicii preziden­ţiale dl N. lorga a cetit în numele opoziţiei naţionale următoarea declaraţie, iscălită de dnii N. lorga, D. Maria, dr N. Lupu, I. In­­culeţ şi I. Mihalache. Domnule Preşedinte! In urma atitudinei cu totul inadmisi­bile, pe care o aveţi faţă de minoritate, tra­tând cu chemări la ordine orice manifestare a ei, care vi se pare, că atinge „liniştea adunărei“ fără a distinge măcar cuvintele, împrejurările şi persoana, care le-a rostit. Şi mai ales în urma chemărei la or­dine a dlui deputat I. Răducanu în mo­mentul, când protesta obiectiv în numele în­tregei opoziţii contra acestui sistem, aşa, încât ea se simte atinsă solidar prin acest act precipitându-se hotărîrea ei. Suntem siliţi a ne retrage din şedinţă până la cuvenita satisfacţie, considerând ca nevalabile cele , hotărîte în lipsa noastră zilnică. In numele opoziţiei naţionale, (ss) N. lorera, I Maniu, dr N. Lupu, Ion Inculeţ, I. Mihalache. După citirea acestei declaraţii opo­ziţia a părăsit sala de şedinţe, şi au tre­buit lungi parlamente, între dnii Tache Ionescu şi Matei­ Cantacuzino şi între fruntaşii opoziţiei pentru ca opoziţia să consimtă a reveni la locul unde a fost astfel tratată de absolutismul dlui D. Zamfirescu, însuşi primul ministru dl Averescu, convingăndu-se că marele prietin ,­al de­mocraţiei române, dl Zamfirescu, a mers prea departe, a ţinut să declare la Ca­­me­n că regretă incidentul, iar prezidentul a fost obl­gat să revină asupra chemării la ordine a dlui Răducanu. Iată posnele pe care le face aristo­cratul domn Zamfirescu, cel care se duelează în fiecare zi cu zece deputaţi. Guvernul şi majorităţile ar trebui să vadă că locul dlui Zamfirescu ar fi o sală de scrimă, dar nici decât fotoliul prezi­denţial la Cameră. Cine sunt purificatorii Prefectul Sturdza în serviciul magnaţilor ungari Judeţul Cojocna şi oraşul Cluj a fost unul dintre cele mai naţionaliste judeţe, locuitorii lui au fost cei mai sinceri sprijinitori ai partidului, naţional, pentru că aceşti lo­cuitori s’au oţelit mai mult în lupta ce a purtat-o cu magnaţii şi semi-magnaţii unguri. La organizaţia făcută a acestui judeţ s’a ţinut cont ca să fie numiţi funcţionari buni şi democraţi, ceiace în mare parte s’a şi făcut. Noul guvern însă tocmai cu acest judeţ şi oraş a făcut excepţia bătătoare la ochi numind un prefect ciocoi de viţă şi de creştere, în persoana dlui Mihai Sturdza, cu mandatul şi îndrumarea de a menaja mai pe bus de toate interese­e magnaţilor din Cluj. Dar si vorbească faptele. Dl prefect in primele zile după so­sirea sa a făcut vizită celor mai expuşi magnaţi, şi după ce s’a împrietenit de-a binele cu ei, astăzi pluteşte în apele lor şi e stăpânit de ei. Şade la contele Mikes într’o locuinţă oferită de acest conte. E permanent în societatea acestora cu doamna sa cu tot, cu neglijearea to­tală a societăţii româneşti. Aceasta ar fi numai partea personală a lucrului. Dar acuma să o luăm pe cea ofi­cială. D. Strudza a intervenit la guvern, ca să se suspendeze ordinul de expulzare, şi da evacuări de cvartire,ce se referă la cvar­­tirele locuite de unguri, dar le evacuiază cele locuite de români şi le predă mag­naţilor. Se concretizăm: In palatul Banffy au fost mai multe birouri aşezate, şi erau şi câţiva funcţio­nari cu cvartirul. Dl prefect a dat ordin să-i evacueze pe toţi şi să elibereze camarile pe seama magnatului Bânffy, ca să stee goale şi funcţionarii români pe stradă. A dat ordin şefului biroului de în­­evartirare, ca să nu dee cu forţa pe nime afară. Aceasta înseamnă, ca să nu se mai dea cvartire nimănui, astfel o sumedenie de funcţionari români de la cei mai mici până la consiliul superior pentru reforma agrară, stau fără cvartir, cei mai mulţi gata de a-şi părăsi oficiul, în zilele trecute un funcţionar înalt a cerut rechiziţionarea a două camere din patru, cari le deţine o singură vă­duvă a unui fost profesor de universitate, dar dl prefect a anulat bonul dat funcţio­narului român, ş’a eliberat camerele pen­tru num­­a doamnă pe care o sprijinesc magnaţii. Dar dl prefect face lucruri de inte­res public întru menajarea intereselor feu­dale în detrimentul celor româneşti şi de­mocratice. Anume în interesul familiei Banffy din Borşa a dispus ca prim-pretorele pla­sei Borşa, care îşi avea sediul în Cluj , locabil în palatul judeţului, să se socizit Borşa ca să-i fie mai de îndemână de baron Banffy şi să umble, zeci de comune româneşti la distanţa de peste 30 km, la Borşa de dragul dlui baron. Dl prefect prin ţinuta lui de ciocoi a dat prilej şi impuls înfiinţări universităţii maghiare în Cluj. Procedeul de a fi înaintat memoriul prin d-sa la guvern şi felul cum să scuză ziarele maghiare, că de ce a ales calea aceasta, dovedesc pe deajuns, că dânsul este sprijinitorul acţiunii. Şi, ca să se vadă, cât de multă poli­tică face în loc de administraţie, ţinem să arătăm, că numai pentru reuşita dlui Cuza la Teaca, a numit un nou primpretore la Cormeniş, pe primpretorele sas din Sar­­­maş la trimis la concediu,­­ pe pretorele Bungărdian l-a mutat la Borşa, lăsând mai­­ mult de o lună plasa fără nici un­­pretore. înainte de revoluţie magnaţii unguri au înfiinţat o plasă de administraţie în Cojocna, cu 13 comune pentru interesele lor locale. Această plasă trebuie a se desfiinţa, căci n’are rost şi comunele să se repartizeze centrelor de gravitate. Pe timpul Consiliului Dirigent aceasta plasă a fost condusă de un singur pretore, neavând nici acela ce lucra. Di prefect Sturdza însă a mai numit un primpretore acolo, pe c­are trebuia să­­ numească la Ormeniş, dar de teama alege­rilor l-a repartizat la Cojocna, şi a mai repartizat pe pretorele din Cilău tot la Cojocna şi ca comedia, ce face cu administraţia noastră se fie şi jignitoare, mai întâi şi pe Bungărdean din Şarmaş încă l-a dispus la Cojocna, ca astfel în plasa de 13 comuna se fie patru pretori, în Şarmaş, care are 18—20 comune, să nu aibă nici unul, şi Gilăul, plasă de munte cu public curat românesc şi 22—24 co­mune, să aibă numai unul. A. S. R. Principele Carol la Tokio S-au primit ştiri că o primire din cele mai strălucite şi impresionante a fost făcută prinţului Carol, la sosirea sa la Tokio. Atitudinea guvernului japonez faţă de vizita Prinţului Moştenitor al Ro­mâniei este de natură­ a evidenţia cele mai bune aprecieri din partea japone­zilor, cari dau o deosebită importanţă acestei vizite şi vor întreprinde cu plă­cere negociaţiun­i pentru stabilirea re­­laţiunilor diplomatice între cele două ţări.

Next