Patria, octombrie 1921 (Anul 3, nr. 220-245)
1921-10-14 / nr. 231
Olițj * Tinerimii Oj&tortvrie ifigl. . L _v UN LEU EXEMPLARUL ..jul 111. m Numărul 231 Exploatarea ţărănime! Monopolul cerealelor — Politica economică nefastă a guvernului Averescu —* prin Monopolul pe care l-a pus guver- nul dlui Averescu pe cereale, a pro- dus o vie protestată din partea pre-i sei care reprezinti interesele „proprietarilor agricoli“ şi care avea si apere interesele economice ale Statului. Admitem ieşirea aceasta atât da îndreptăţire contra unei măsuri pe paragnatul ministru de justiţie în actualul guvern şi marele jurist de la Ieşi de Matei Cantacuzino a declarat-o de ilgală şi anticonstituţională. Dar ne despărţim şi ne deosebim întru totul de punctaj de veder al presei, când ia apărare numai Statului, economiei , naţionale şi acelei categorii denumită ,larg şi foarţa meşteşugit de . . . ,producători agricoli“. Ca exprimă acesta cuvinte ? Se poate pune cu ele problema la discuţie dreaptă ? Credem că "nu şi singura bază de discuţie în contra monopolizării cerealelor nu pot fi nici imprecisul «producători agricoli“, nici Sindex-ul, nici exploatarea produselor agricole de către unele societăţi streine. O politică dreaptă economică în privinţa aceasta nu poate admite monopolizarea cerealelor nici din partea unor societăţi româneşti. Clei nu e fia vorba da compoziţia naţională sau nenaţională a societăţilor de export, ci de vânzarea ibară a produselor ţirăuimei. Să dăm la o parte aşadar interesele capitaliste ale marei finanţe, fie roxaarse, fie streine şi să stabilim principal da dreptate economică pa care trebue să-l avem faţă de ţărănime. Şi in privinţa aceasta tribue să constatăm cu durere că dl general Averescu, f taţii poporului“, comite una dintre cele mai mari nedreptăţi cu ţărănimea când i se monopolizează cerealele, foamei a doua zi dupâ înproprietârire. Dl general Averescu face din expropriere şi Improprier,îrice o literă moartă, anulându-i efectul economic pentru cei împroprietăriţi. Căci ol-i foloseşte tiranului că i s a dat pământ, dacă nu poate dispune da produsele lui ? Ce avantaj are el după urma împroprietării, dacă la cea dintâiu recoltare vine Htatul şi-i interzice libera vânzare? Pentru avantegiîse economice ale ţărânimei, starea lucrurilor nu s’a schimbat cu nimic, doi în loc de ciopoiu s*ul mare proprietar, el vede astăzi acelaşi exploatator în persoana Statului. Numai forma s’a schimbat pentru el; fondul a rămas acelaşi »Statul, ca persoană juridică, poate interveni in interesul populaţiunei, să reguleze, după necesitate, distribuirea produselor în interior, iar la export, el are dreptul la o taxă. Dar ca Statul să fixeze profim intern şi să beneficieze de câştigul dintre aceşt preţ şi cel al exportului, — cum a procedat guvernul dlui Averescu, — înseamnă pur şi simplu o exploatare a ţărănime! în folosul clasei dominante capitaliste. Guvernul a concesionat vânzarea cerealelor, astfel confiscate da la ţărănime, unui consorţi de bănci, care este libar a le vinde pe piaţa streină, cu orice preţ va voi. Iată aşadar ţărănimea dată pe mâna unor mari bănci, în exploatare şi fără, cel puţin, ca să fie participante băncile populare şi cooperativi is săreşti. Presa a spus că între aceste bănci, sunt streine, chiar româneşti dacă erau, măsura era tot arbitrară, ilegală şi anticonstituţională, exploatarea ţârănimei, din punctul de vedere al intereselor ţărăneşti, rămânea aceeaş. Suntem o ţară agricolă, ţărănească, nu care, pentrucă ţărănimea formează majoritatea producătorilor şi contribuabililor, ne-am abătut a-i da dreptate într’o strâmbătate seculară, împroprietărind o. Şi când ţărănimea, în urma muncii pământului el, vrea să tragă beneficiile economice, intervine guvernul î»»tre vânzător şi cumpărător şi face din Stat, un samsar intermediar care apare mai pericol«* şi mai boom, decât arendaşii de pe vremuri, in loc cu ţărănimea să-şi precupeţească singuri produsele, în loc ea ea singuri ai-şi fixeze preţul la cumpărător, se pomeneşte pe cap cu aşa zisele „comisiuni de fixarea preţului“, cum îl fixează preţul produselor ei, ea ,preţul intern“, ca apoi, faimoasele societăţi capitaliste, să le vândă pa preţurile cale mai convenabile în atreiiitate. Nedreptatea este destul de strigătoare. Trebuia să vini dl general Averesen, poporului“, ca să o comită., Tre. 'ia sa viLi acest guvern care a escamotat democraţia şi tică- i ’ ul, ca să anuleze îraproprietări- Irfc , ,u efectele ei, printr’o misară ar- i bit. ari. I Trebue să prerizim pentru viitor, că dacă nu va fi lăsată liberă vânzarea produselor ţărăneşti — şi numai oprirea cantităţilor necesare pentru nevoile intârne, — împroprietărirea răulme literă moartă şi dezrobirea tărăcimei cu vis.. Ţărăcimre numai stinei va simţi că este împroprietărită şi că a scăpat Ide exploatatori, când va fi stăpână şi produsele ei şi va dispune de ele cum va vrea. EFEMERIDE Un leac contra speculei Primre multele năzbutii ce le trece prin cap comuniştilor mai încolţeşte uneori şi , câte-o idee folositoare. Aceasta însă lei păstreszâţi ca pecetea originalăţi indică cât de colo preerul din care a pornit. De data aceasta comuniştii şi anume cei din Braunschwaig, pentru ca să li se ducă vestea că ştiu face ordine, şi-au luat asupra lor sarcina să cureţe ţara de speculanţi şi uzurari, aceste lăcuste de om,ce nu le-au aruncat pe cap războiul şi de care geme locul pretutideni. Speculanţii din Braunschweig, în urma măsurilor luate de comunişti contra lor, s’au îndepărtat cu totul de Dzeu — adecă de Dzeu i s’au îndepărtat ei mai demult — dar acum fug ; şi de biserica Lui, fug şi-o ocolesa tem&n- , du-se de ea ca de foc. Sâ nu credeţi că se tem poate de dojana sfinţilor din icoane. Nu. Se tem ei de altceva. Blestemaţii de comunişti au ridicat chiar In faţa bisericii ,o , spânzurătoare. Lemnele spânzurătorii sunt vopsite foarte frumos cu coloare roşie ca soara locului. Aci sunt aduşi din vreme In vreme oameni bănuiţi de speculă şi puşi să-şi mărturisească păcatele şi să promită că se vor îndrepta In timpul acestei ciudate ceremonii, care se petrece după ieşirea din biserică în faţa mulţimei de oameni, cel pedepsit e îmbrăcat într’un veşmânt negru, . I larg şi în mâna dreaptă ţine un steguleţ roşu pe care necontenit trebue să-l fâlfăe în vânt, în vreme ce deasupra capului de asemenea ■ se mişcă necontenit ştreangul atingându-i creştetul și făcându-l să tresară. Se spune că leacul acesta al comuniştilor . ’ e de fapt, foarte bun contra acelei patimi şi Î i vindecă sigur. ARhS’raRn » powr Frcţi Români, , Cu cal mai viu regret de a nu vă fi putut saluta la Turin din cauza ocupaţiunilor meie profesionale, permiteţi-mi să vă urez ban venit de aci dela picioarele acestor munţi — cari îmi amintesc Carpaţii voştri şi Alpii Transilvaniei liberate cu sângele soldaţilor voştri, al eroilor voştri. Ah, scumpi Români, vă iubesc încă ca odinioară, îmi aduc aminte de acea simpatică delegaţie română, care a luat parte la primul congres internaţional al studenţilor din Turin, de acei tineri catuaiaşti, cari au trecut prin a noastră „Via Roma*, şi In piaţa „Han Carlo“, şi sub porticele istorice. Aceasta era in 1898. Pentru mine aceasta este o amintire de ieri, deşi au trecut 23 ani. Şi atunci noi am făcut manifestaţion naţionale şi patriotice. Am ales atunci ca vice-pra ’şedinte al scoţiei italiene al societăţii „Cord» Fratres* au Triestiaa şi ro- mânii au ales pe reprezentantul lor un fiu al Oradei-msri. Şi primul acesta , mai târziu, plătea la Triest îndrăzneala sa cu 25 de zile de Închisoare, fiind apoi îndepărtat cu toţi amicii săi din toate universităţile Austro-Ungareiei. Dar astăzi Triestul este al nostru iar Transilvania, Banatul şi Bucovina sunt ale voastre . Îmi amintesc de asemenea călătoria noastră in România in 1902... Este o amintire neştearsă din viaţa mea ! Coboram la frontiera voastră şi ne opream la fiecare gară şi ţăranii voştri In frumoasele lor costume naţionale ne cântau imnurile lor, iar copiii voştri ne aruncau flori, acoperindu-ne cu ghirlande... Călătoria a fost lungă şi am fost epuizaţi nu de oboseala ci de manifestaţiunile de iubire fraţească ! Dar iată-ne în gare din Bucureşti şi iată-ne strecură idlane prin muţimea de o sută de mii de cetăţeni, cari strigau, cari cântau şinu purtau un triumf. Da, un triumf, pe noi oameni necunoscuţi, dar Românii vroiau să ne facă această mare cinste, fiindcă noi eram fiii Ita-Iliei, ai „oraşului“ etern, de unde totaiul Traian a plecat într’o zi pentru a învinge pe barbari şi a fonda România, sora noastră de sânge şi de credinţă. De aceea în Mrea-mi locuinţă din Aosta, în faţa marilor Alpi Penini, am consacrat o cameră amintirilor acestei călătorii în România. Veniţi să vedeţi şi veţi găsi acolo tot felul de costume şi amintiri mărunte dela serbările din Ploeşti, Bucureşti, Brăila, Sinaia, veţi găsi acolo portrete şi fotografiile vizitei noastre la şcoala Naţională de „Poduri şi Şosele“, dela întrunirea de la Ateneul din Bucureşti, unde am avut cinstea de a propune împreună cu concetăţeanul vostru dl Ing. Remus Iliescu, fondarea Ligii italo-română, veţi găsi acolo diplomele de onoare ce au binevoit să-mi de soc. „Voinţa* şi a „Lucrătorilor în fier şi lemn* şi Atelierul militar central, şi @po. „Ioan Cucuzel* şi „Mina şi Pădurea*; veţi găsi acolo scrisorile voastre, cărţile şi toate amintirile chiar florile, pe cari mâini gentile au binevoit să mi le ofere ... Astfel am trăit timp de mulţi ani, cum a zis Cardusei: „tra le compiante memorie e le eterne speranţe*. Şi apoi a survenit teribilul uragan, marele război al Naţiunilor şi atunci am observat o carte etnografică — pe care mi-o dăduserţi voi — cu „explicaţia culorilor*, din Româniamare şi v am trimis la numele Italiei un apel şi un salut frăţesc, şi tuturor cari îmi spuneau: „Românii vor face la fel cu Spaniolii“, le răspundeam: «Nu, Românii îşi vor lua parte în acest război; nu, Românii îşi vor varsa sângele pentru sfânta cauză a naţionalităţilor oprimate. Românii au participat cu sângele lor alături de marile Puteri, cari luptau pentru independenţa popoarelor şi ei au învins în Garpaţi şi în Oltenia şi toţi prizonierii români din Rusia s au adunat sub drapelul Patriei, şi la Mărăşeşti şi in alte multe locuri, cari au fost stropite cu sângele lor, s-au acoperit de glorie. Dar forţele teribile şi mult superioare ale inamicului au Învins «drep- tot“ şi „valoarea“, astfel că o marei parte a României şi Capitala ei, au fost îngenunchată de aceşti «boşi, lacomi, de a fura grâul, petrolul şi toate bogăţiile noastre naţionale. Ah, ce-au făcut atunci Românii, aceşti domni descendenţi din legionarii romani? Ei au ficat îaet un imens serviciu marilor puteri, carii uitau... ei au preferat mizeria, foamea, moartea ... şi focul a distrus marile voastre depozite de petrol, această imensă bogăţie, care a costat patria voastră, mai mult de 200 milioane de franci, şi fisurrile se ridicau peste munţii de grâu, până la cer, in timp ce o mulţime da soldaţi, bătrâni, femei, copii — cu lacrimile in ochi, dar cu speranţa In inimi — îşi părăseau oasele, şi frumosul şi scumpul Bucureşti, care era numit «un colţ al Romai.“ Dar scânteia speranţei a strălucit pe malul Benei, când deputaţii, senatorii şi directorii de ziare din România, s’au într’unit la Paris, pentru a fondaRomânia*, care a fost pentru voi — scumpi fraţi Români — în zilele de durere şi de tristeţi, ceea ce a fost pentru noi „irîdenti“ lampada votva* din mormântul lui Dante. «România* publicată la Paris 1 (Urmare pe pagina II-a„ Frăţia italo-română Discursul dlui Eflsto Giyllo-Tos, prezidentul soc. „Corda- Fratres" cu^prilejul vizitei românilor la Aosta Ungaria de Vest întregul conflict din Ungaria de Vest a fost provocat de guvernul maghiar pentru a înlesni lovitura de stat a legitimtşţilor Primind ultima notă a Conferinţei Ambasadorilor, Ungaria a început să evacueze Burgenlandul de jandarmerie, nu însă şi de trupele neregulate cari sunt la dispoziţia fostului prim-ministru Friederik, care tot mai persistă în încercarea sa de a face din comitatele de Vest ale Ungariei o provincie independentă. In acelaş timp, Ungaria a primit şi a doua notă a Conferinţei Ambasadorilor, trimiţând la Veneţia delegaţii săi pentru a lua parte la conferinţa cu Austria, care se ţine actualmente sub preşidenţia ministrului de externe al Italia. Mediaţiunea Italiei Ministrul de externe cehoslovac a în-cercat să intervie pentru o mediaţiune în conflictul Austro-ungar, dar nu a reuşit, Ungaria preferind mediaţiunea marchizului de la Toretta, ministrul de externe al Italiei, care încă din timpul şederei sale la Viena, în cursul lunei Septemvrie, pregătise conferinţa de la Veneţia. " Marchizul de la Toretta a asigurat pe cancelarul austriac şi guvernele celorlalte ţări interesate că acţiunea sa va fi absolut corectă şi că se va limita la menţinerea pacei şi la respectarea tra- tatului de la Trianon. Faptul că la conferinţa de la Veneţia nu iau parte şi Statele succesorale, este considerat în cercurile ungureşti ca o victorie a politicei externe a Ungariei şi ca o înfrângere a aceleia a Micei Antante, direct interesată în Chestia Burgenlandului. Stagii materiale şi dreptul de pradă. Cartierul general al trupelor aflate la dispoziţia lui Friederich este la St. Gotthard, sub comanda colonelului Hardy. Armata aceasta este formată din unităţi, cari cuprind fiecare o companie compusă din 250 oameni, 10 mitraliere şi 50 de ofiţeri sau un pluton compus , din 50 de soldaţi cu arme, 10 grena-dieri, 2 mitraliere şi 9 ofiţeri. Totalul aşa zişilor voluntari se ridică la suma de 30.000 de oameni, cari constituesc însă numai o avantgardă, guvernul ungar având gata de luptă 80.000 de oameni cu cari să poată da lovitura de Stat pentru readucerea pe tron a exregelui Carol. Ce urmăreşte Ungaria? Prin refuzul iniţial de a evacua co- mitatele de Vest, prin luptele provocate cu austriacă şi în urmă prin evacuarea ■ numai parţială a teritorului cedat Au- striei prin tratatul de la Trianon, Un- garia a urmărit şi urmăreşte un conflict armat în Europa centrală, conflict care să provoace o nouă conflagraţie euro- peană. , 1 Această politică are la spatele ei ac-]ţiunea monarchistă, care are de scop reîntronarea lui Carol, prin provocarea revoluţiei în Austria, revoluţie, care i-ar aduce dezorganizarea completă a re- giunilor industriale şi panica economică. Urmărind în acelaş timp dezarmarea muncitorilor austriaci, cari sunt hotă- râţi a-şi apăra republica, să-i prezinte Europei ca comunişti şi să înlesnească astfel reacţiunea, care ar da legitimiştilor putinţa să facă lovitura de Stat. Organizaţia armată In fruntea acestei întregi acţiuni se găsesc cunoscuţii legitimişti reacţionari: Friederich, Urmanczky, Szmrecsányi şi Szigray, cari lucrează sub influenţa directă a fostului rege Carol, şi au la dispoziţia lor o întreagă armată — ei spun că sunt insurgenţi , a cărei rezerve sunt în cazărmile Budapestei. Voluntarilor le sunt date mari avan M. Sa Regina Maria Oraşul nostru are azi fericirea să salute pe M. Sa Regina Maria, care va onora cu înalta Sa prezenţă o reprezentaţie a Operei naţionale din Cluj. Cu prilejul desvălirii statalei Sate in Oradea-man Al. Sa a avut prilejul să vadă puternica dragoste şi alipire a Românilor din aceste părţi ale ţării faţă de aceea care e o podoabă a Tronului românesc. Nu ne îndoim ca şi primirea Sa In oraşul nostru va da prilej la aceeaşi manifestaţie de simpatie pe care M. Şi Regina o cunoaşte atât de bine din călătoria prin Ardeal a Familiei Regale Române. Nu numai dinastiaismul massal al Românilor dincoace de Carpaţi face să ţie pentru noi un prilej de sărbătoare de câte ori Dinastia la contact cu el, ci conştinţa limpede că Dinastia noastră e într’adevăr naţională, că membrii mărturisesc de mult acelaşi ideal ca şi întreg poporul românesc, îndeosebi nu-i român ardelean care să nu cunoască partea pe care M. Sa Regina a avut-o în îndrumarea României pe calea care ne-a adus intrebîrea neamului, desrobirea noastră, şi să nu fi auzit de înaltul simţ de jertfă de care M. Sa Regina a dat dovadă in războiul României. Credinţa Ei nestrămutată în biruinţa noastră, munca activă de fiecare ceas pentru realizarea acestei biruinţe, înduioşarea şi dragostea cu care a cântat frumuseţile Ţării noastre, lacrimile cu care a prins durerile poporului, au făcut din Regina Maria figura legendară a marilor aparini din trecutul Ţarii. Un popor întreg ştie azi că In întreaga luptă pentru unitatea naţională nu avem o pildă mai frumoasă de credinţă, de abnegaţie, de jertfă, decât M. S. Regina României. Intru întărirea pe veci a legăturilor dintre dinastia noastră şi popor M. S. Regina a adus calităţi şi a diavortat o operă pentru care-i vor fi recunoscătoare şi veacurile viitoare, nu numai noi cei de azi. Scăderea valutei Greşita concepţie şi politică economică a guvernului ne-a dus la dezastrul valutar în care ne găsim, astăzi Continuă id în mod regulat scădeata, leul nostru a ajuns si fie cotat pe pieţele streine numai a zecea parte decât era preţuit Înainta de război şi, Împotriva tuturor aşteptărilor, această scădere se menţine aproape fără nici o variaţie. Nu s’a făcut nici o încercare pentru a se scăpa moneda noastră de attest dezastru şi, chiar dacă s’a făcut, nu a dat nici un rezultat. Optimiştii scontau ridicarea valutei noastre in urma frumoasei recolte din anul acesta, al cărei surplus exportat, ar fi adus o schimbare in bine. Părerile opt miştilor au fost încurajate şi de faptul că exportul vitelor a fost lăsat liber, ca şi al aurului, acum în timpul din urmă. Nici unul însă din rezultatele aşteptate nu s’a împlinit, din cauză că la baza crizei noastre economice sunt cauze cu mult mai adânci şi a căror remediere cere şi sforţări mari şi o pricepere desăvârşită ! In urma războiului mondial s’au format mai multe State noui, în special în Europa centrală şi, marile ţări din spus considerând şi Statele moştenitoare ale fostului imperiu habsburgic ca State noui, le-a tratat în consecinţă. Ceiace a îndemnat puterile din Occident ca să trateze România întregită ca un Stat nou, deci firi nici o bază şi garanţie da soliditate economici, a fost în primul rând repetata schimbare a politicei noastre economice, apoi mărirea treptată a importului şi menţinerea la minimum a exportului, lipsa unei legislaţii economice îndrumătoare şi amestecul Statului, ca negustor, în viaţa economică a ţărei, amestec de pe urma căruia am avut paguba de miliarde. Astfel, am ajuns să avem astăzi o valută de aproape patru ori mai mici decât aceea când aceiaş fruntaşi ai guvernului încheia pacea de la Bucureşti, prin care eram aserviţi Germaniei pentru zeci de ani şi aproape tot de patru ori mai mică decât cum era sub guvernul dlui Vaida, când tratatele de pace prin cari se recunoştea unirea nu erau semnate şi recolta agricolă a fost din cere slaba. Statele streine, deci capitaliştii industriaşi şi financiari, evită contractările cu noi din cauză că intreaga streinătate cunoaşte sistemul cu care a lucrat şi lucrează acest guvern al favoritizmului şi bacşişului, fiind nenumărate cazurile când s’au Încheiat contracte oneroase pentru Stat, asupra cărora s’a revenit, ca apoi să fie din nou confirmate în arma stăruinţelor sau bacşişului. Lass unui bogat echilibrat şi marile greşeli făcute cu ocazia schimbului rublelor şi coroanelor, când s’a lădtat miiarde de lei pe monedă streină adusă în ţară prin contrabandă, precum şi mare emisiune de hârtie monedă ca şi împrumuturile continui făcute mai ales la Banca Naţională, au contribuit deasemenea la scăderea valutei. Dar, ceeaca a influenţat mai mult la această scădere şi la menţinerea ei, precum şi la discreditarea monedei şi a Statului nostru în etremătate, a fost risipa care s’a fâcut cu bonurile de tezaur şi mai ales nerespectarea angajamentelor avute pe pieţele streine, prin neplata lor, ajungând a fi negociate cu o reducere de peste treizeci la sută. Din aceste cauze creditul nostru este nul în streinătate şi, ca toatebogăţiile pe cari le avem, neexploatate încă, nu putem eşi din criza în care ne aflăm din lipsa unei politici economice precise şi corupte a guvernului actual, însăşi reprezentanţi guvernului în streinătate recunosc toate aceste greşeli, propunând soluţii pe care le-am arătat şi noi altădată ca salvatoare. Astfel, ataşatul nostru comercial din Belgia cere cu stăruinţă plata, cel puţin parţială a cupoanelor şi retragerea măcar a unei părţi din bonurile de tezaur şi a leilor din străinătate, reducerea personalului legaţiunilor cu cel puţin un sfert şi rechemarea misiunilor, dovedite a fi toate inutile. Pe lângă aceasta, interzicerea completă a importului şi intensificarea exportului, prin toate mijloacele posibile, precum şi libertatea desăvârşită a comerţului intern şi extern, prin suprimarea favoritismului şi a bacşişului, sunt condiţiuni fără de cari nu putem nădăjdui îndreptare. Dela nouile impozite, cari până in prezent întâmpină atât de mari greutăţi in aplicare, nu putem aștepta mult. PUNERI LAPUNCT La secretariatul internelor se descopere zilnic noui fraude. Dl Tănăsescu — ca şi când slujba sa nu i-ar impune nici o responsabilitate — va exclama iarăşi, cu naivitate, ca şi la primele: „nu mi-aşi fi putut niciodată închipui aşa ceva.“ • Alaltăieri a avut loc un banchet dat de magistraţi în onoarea dlui ministru Antonescu şi a Cavalerului de la Deva. Participarea labanchet a fost însă obligatorie, probabil pentru că magistraţii au lefuri prea mari şi pot plăti banchete oricărui Don Quichotte.