Rampa, martie 1933 (Anul 16, nr. 4537-4563)
1933-03-01 / nr. 4537
ANUL XVI - No. 4537 \ * / si • DMJCE-fRANcr ^ v " APA D£ COLONA veritabila 4 Pasim 3 Lei Director í SCAHLAT FRODA ÍBSS w» i Intre suduri de revistă şi spectacole religioase Cele iuni extreme ale teatrului englez Mentalitatea publicului englez a evoluatmult in ultimii ani. Alta data directorii teatrelor din Londra nu ar fi permis dansatoarelor să apară pe scena cu rochi măi scurte de inalţimea genunchiului. Replicile cu dublu, sens erau de asemeni cât mai mult înlăturate din dialog. ' Azi moravurile s’au schimbat cu totul. In revistele de la Londra apar femei complect goale dar unele se şi" desbracă pe scenă, şi ■ deseous-urile sunt vândute la licitaţie. ...« Acum o săptămână s’a văzut la poarta lui „Prince of Walles Theatre" un enorm afiș cu trei femei goale iar vis-a-vista Rialto, filmul: „întoarcerea la natură" a inspirat reclame similare. . . . In revista de la Prince of Walles, „Perlele din Paris” exisau o • stare avansată • de desbrăcare mai ales in scenele ujide jucau modele visate ale unui artist ’ melancolie. .La teatrul Windmill lin „Revista frumoaselor"* se repetă scena Evei cu șarpele și :• Eva bine înțeles apărea complect goală, SPECTACOLE FARA ÎNTRERUPERE ! ' , ' : , Actualmente sunt in • mare vogă „non stop show”, spectacolele fărăîntrerupere de musicrhalL şi o oră liberă, in loc decinema poţi merge pentru acelaş preţ la musicrhall sau la o revistă de mare spectacol. SPECTACOLELE' RELI- ' GIOASE; ) O altă extrema a producţiei teatrale londoneze sunt acum dramele religioase, înfiinţată acum trei ani. Regiom Drama Soctetv (Societatea dramelor religioase) a dat o viaţă noua misterelor religioase şi altor jocuri inspirate din spectacolele din evul mediu, . Activitatea acestei Societăţi a început cu conferinţe, şi studii pentru regişorii şi artiştii cari voiau sa se consacre acestui gen de spectacole. Progresele realizate sunt atât de mari încât, teatrul religios va avea în stagiunea viitoare un teatru mare cu un repertoriu variat. Acest gen de teatru corespunde de altfel unei adevărate tendinţe a spiritului religios în Anglia. Şi chiar anul acesta, un mare număr de biserici din Londra şi din provincie au dat spectacole religioase. Triumful, „Iosef şi fraţii săi” se joacă la Londra pe când „Ierusalimul” şi „Copilul născut în iesle” se joacă la Brighton şi Eastbourne. ‘ Itt plus foarte multe şcoli dau spectacole religioase care cadrează mai mult scopurilor morale ale educaţiei decât spiritului de independenţă care domneşte la musie-hal. Pentru întâia oară, in istoria artistică a Londrei, publicul englez are de ales toată gama de valori artistice şi morale pecare le poate oferi teatrul. .......... ■ mui ■ ASEMANARE H Câ timpo Cei mai mulţi dintre bărbaţi găsesc îritr'o fată, o văduvă! Eu am găsit tntr’o văduvă,... o fată! w 1 î Dacă aţi fost la ,Paris, exista cineva care na fost?,—aţi văzut (nu e aşat?) impunătoarea clădire a Bursei, Inlduntrul căreia palpită • o viaţă pasionantă, un marş frenetic al sutelor de "milioane. Văzută Duminica., Bursa din Paris, lipsită de," mişcarea ei caracteristică, impresionează prin" arhitectura ei"mă reală, care seamănă_• foartemultcu a câtorva biserici din Paris. Se povesteşte ca,, o MMmă ■ actriţă • a teatrului National,' nu aceia cu... „expoziţia: de.. coloniale“, a ducându-se, acum, doi ani, la Paris, cu prietenul ei. Un mare nuntaş al politicii româneşti, a văzut Bursa din, Paris, intro Duminică. Foarte impresionată de aspectul-v ete dini-, şi aîntrebat prietenul: — splendidă, clădire! E o biserică? ^ Biserică? E mai ’mult sinagogă! Cum se întâmplă de când lumea, părinţii au forţat-o să se mărite, cu un hodorog bătrân, bogat,, bineinţelest, — şi sentimental. Duduia, — Stela, — avea atunci douăzeci de ani, şi tot atâtea mii de visuri... Menajul acesta, monstruos, a. mers ■ insă- bine,, pentrucă,. in mai -pu.ţin" de o. lună,după mariaj, tânăra,m& ritătă a intrat, in... regula de trei simplă. .acceptând curtea unui . june sportiv, căruia tuşă, nu. i-a acordat alte favoruri decât . ceeace, • maximum, fa. ci parte din patrimoniul unui, flirt... Dar, după unan, bocceaua a răposat,întru Domnul. Tânăra văduvă, a moştenit averea imensă, a. soţului, — unii" o cifrează la, cel puţin MO -milion ne, "— şi-a făcut,, cu resemnare, anul de doliu,. şi acum, două săptămâni s’a măritat,,.pentru a doua oară, permiţându-şi luxul să ia, în căsătorie pe tânărul ■ ei ■ flirt. ■ Nebun * debucurie,. tntorcdn.dM.se • acum trei zile,.dintr’un• scurt,.voiaj de nuntă la Sinaia, . tânărul . soţ aflândui$e intr’un • grup ide,gazetari, spor-, tivi, care-i felicitau pentru splendida, performanţă , sentimentele simnciardreuşită, a exclamat- 1—,§i iinde-mai-socotiţi şi alt .norc.’. CARACTERIZĂRI O fostă actriţă a unui teatru particular, — intrată în istoria teatrală jrrin scandalurile care au îndepărtat.6. nu ştim pentru câtă vreme, de scenă, — mărităndu-se cu un foarte bogat, şi foarte bătrân negustor, si.o. inaugurat, zilele trecute, un somptuos palat, pe strada,’ P.r. Au fost invitaţi diferiţi foşti ca.v mnara.zi, . gazetari, etc., cărora, am.fi. trioana. le-a prezentat casa: — Aceasta e odaia bizantină: aici e odaia, chinezească. Aici e dormitorul meu. --fi- Notre Dame de Sion! exclamă un confrate. — Aici e biuroul în stil englezesc... Aceasta e camera de culcare a bărbatului meu. .. Dame des invalides! PARADOXAL . \ „Svantia timgrini” (în pupe scenele cehoslovace După o pauza de aproape 6 ani, Teatrul Naţional din Praga a reprezentat din nou cunoscuta opera „Svanda Cimpoerul" a compozitorului cehoslovac Islamir Weinbergen Opern a. fost reprezentata pe a doua scenă a Teatrului National , Stavovske Bivadlo, întro nouă înscenare şi cu o oarecare modificare a textului şi a muzicii, cu ^concursul autorilor. Representaţia a .' obţinut ţm foarte. . mare inccre Tn prezent ,e vorba ct' se reprezinte la Praga noua opera s. lui Weinberger „Bărbaţii din P°ker-Flat",. a cărei premiera a avut loc nu de mult la Brno și pe mai multe scepe din Germania. Trei autori parizieni despre premiere apropiate Hanrice Pekrohra despre „Maian, marie tei!”, Jean Gfranionx despre „Internezzs“ și Ileril Decoin despre „Le Temprerre" Maurice Dekobra, cunoscutul romancier a cărui piesă , „Maman marie toi!” se va juca la teatrul des Arts, nu’a prea avut o carieră strălucită ca un tor dramatic. Deşi cărţile sale se vrând ca pâinea caldă, piesele sale au cam căzut. Un mare insucces a înregistrat acum câţiva ani cu „Perle din Chicago”. Noua piesă are următorul subiect: E vorba de un tânăr care vrea să mărite pe inapta, sa, o prinţesă rusă, ca, apoi sa - şi poată face de cap. Primul act se petrece intr’un cabaret: Au Rade Rose, al doilea in salonul unei prinţese ruse; şi al treilea in sala de proecţii a unui studio cinematograf. ] Piesa a fost pusă în scenă de Paul Castan, șî va fi jucată cu Jeanette Ferner, Berthe d’Yoi. Cu prilejul repetiţiilor Maurice Dekobra a povestit interpreţilor că a asistat la o reprezentaţie teatrala în China. La sfârşitul actului întâi, toţi spectatorii aruncau pe scenă oua clocite. Cum Dekobra, nu cunoştea limba lui Confucius, a întrebat dacă piesa e proastă. — Nu, dimpotrivă, a răspuns un doctor, piesa e foarte bună șî artiștii sunt, admirabili. In semn de răsplată li se trimit pe scenă aceste provizii alîmentare. N’am priceput nimic șî am plecat —a adăugat Maurice Delobra. CE SPUNE TEAN GIFAUDOUX La teatrul Comedie des Champs Elysees se repetă actualmente sub direcția lui Jouvet, nouapiesă a lui Jean Giraudoux: Intermezzo. — Ce am vrut să fac din aceasta piesă, nu ştiu prea bine, a spus Jean Giraudoux. O piesă e o experienţă. Nu ştii niciodată ce ese din ea. După câţiva ani de colaborare cu Louis Jouvet mi-a venit ideea de a relua şî a readapta într'o piesa moderna personagiile clasice ale comediei italiene: magicianul, îndrăgostitul, Sganarelle, primadona. Evident personagiile s'au schimbat puţin. Unul a devenit funcţionar, altul controlor la măsuri şî greutăţi, dar n’are a face. Totul e ca sa le regăsim caracterele fixate de poesie. Apropiindu mă de comedia italiană, am dat peste tradiţii franceze din veacul al XVII- lea, foarte influenţate de Italia. Valentine Tessier care joacă ieolul principal se chiamă in piesă Isabella, pentru că şi primadona din primele comedii italiene jucate în Franţa se chema Isabella Adriani. Alte roluri vor fi jucate de Louis Jouvet, Renoir, Bouquet, Oudart şi Le Vigan, CE SPUNE HENRI DECOIN Teatrul des Capucines va represinta o piesă originală întitulată „Le Temeraire” şi scrisă de Henri Decoin. Primul titlu al piesei a fost: „Ediţia specială” dar, intru cât s’a mai jucat o alta piese cu acelaş titlu, autorul a fost nevoit să-l schimbe. Henri Decoin a fost ziarist şi în piesa lui descrie moravurile din presa. „Le Temeraire” e povestea unui ziar care poartă acest titlu şi care e in mâinile unui redactor şef necinstit şi inteligent. Secretara acestui redactor şef e o fată ambiţioasă care il deamnă pe logodnicul ei său iniţiativa spre a ajunge redactor-şef şi graţie lui „Le Temeraire” să devină un jurnal sincer şi cinstit. Morala e că un ziar, după cum e condus de un snapan sau de un apostol, poate îi o armă de lupta monstruoasă sau magnifică. Piesa va fi jucată cu Blanche Monte in rolul secretarei, cu Edmond Roze în rolul ziaristului venal și cu Claude Dauwhin in rolul ziaristului cinstit. : I trei Maurice Dekobra Marcel Rebartf, Andri Lang şi Bernard Zimmer în controversă asupra „criticii” Săptămâna artistică la Bruxelles „Uniunea presei teatrale belgiene, fondată de Hermann Dons şi prezidată actualmente de Richard Dupierreux, nu se mulţumeşte cu activitatea impusă unei grupări profesionale. Ea organizează şi manifestaţiuni publice care ocupă un loc important,in viaţa capitalei. Sub auspiciile sale, autorii dramatici Marcel Achard, Andre Lang şi Bernard Zimmer au ţinut în aceiaşi zi o conferinţă dialogată, asupra criticii, conferinţă ale cărei ecouri au ajuns până la Paris, dând chiar naştere unei curioase polemici. Pentru aceeaş uniune Gabriel Signoret, şi-a făcut debutul de conferenţiar, desvăluind misterele machiajului şi povestind savuroase, anecdote. Aceeaşi Uniune a patronat creaţiunea ultimei piese a lui Eugene Brieui, fr. colaborat la ridicarea unui bust lui Lucien Guitry în foyerul teatrului galeriilor şi in fine, a luat iniţiativa unui dejun, reunind directori, autori, actori şi critici. Recent, Uniunea Presei Teatrale belgiene a organizat un matineu de gală la care a asistat şi Regina. Programul comporta, pe lângă un recital de dans, dat de soţii Sakharoff, o conferinţă a Clotildei Sakharoff. Ea a vorbit despre dans, cu spirit şi emoţiune, precizând concepţia ga ft: ,,acestei transpuneri prin armonie a gestului unei,, stări provocate de intuiţi*5, certitudinea unii lumii inaccesibile în care totul este fru *mos, în care totul este numai armonie" Succesul acestei şedinţe a fost considerabil şi soţii Sakharoff au fost îndelung aplaudaţi de un public care apreciază comentariile pe care artiştii consimt sa le adaoge astfel, câteodată, realizărilor. Notam, pentru săptămâna care s’a scurs, două manifestaţiuni importante : o conferinţă a dlui ThomasMann şî premiera piesei Aurelia la Teatrul Parcului. Sub auspiciile Pen-Clubului, d. Thomas Mann a vorbit despre Richard Wagner, sîlindu-se sa situeze în epoca sa, geniul maestrului de la Bayreuth, „un complex , care se adaugă muzicei nevoia de a creta mituri, gustul şi sensul psihologiei şi care ne forţează sa admitem această constatare ; ca el se compune dintr un diletantism divers”. Succesul acestei conferinţe strălucite a fost mare. Premiera ..Aureliei*' Ia ’ Teatru] Parcului a fost perfecta, protagonista Margueritte Pierry fiind înconjurată de o trupă excelentă. Publicul a primit cu entuziasm piesa Gemainei Lefrancq. • Bernard Zimmer Cronica plastică Expoziţia V. Feoforov la Teatrul Ventura B-T V. Feodorov e cunoscut ca unul din cei mai de seamă pictoride decoruri de la noi. Majoritatea spectacolelor sunt prezentate în cadrele imaginate şi zugrăvite de el.' jC'-C!l-:V»-U’»*T Această specializare e caracteristică şi pentru opera sa picturală şi influenţa, decorativului se vădeşte şi în expoziţia de la teatrul Ventura, ce reuneşte peste 150 de lucrări reprezentând o buna parte din activitatea artistului in ultimii 10 ani. Arta d-luî Feodorov ezită intre decorativ şi ilustrativ, integrându-se . mai degrabă în cel din urmă. -: ..Intr''adevăr, fantezia bogată a dlui Feodorov se exprimă în a* manunte co'orate divers, insistă asupra lui. :T :■ I e ''xub?f0n*â in variații, ilustrând astfel subiectul. Decorativul e sobru, .sintetic, reprezentând suprafeţe largi şi uniforme de culoare şi exprimând o imagine concentrată. Ilustrativul e analitic, anecdotic, pretează fanteziei al cărei joc se desfăşoară in bogăţia cromatică a diferitelor amănunte. Decorativul are nobleţea simplicităţii, pe când ilustrativul are exuberanţa fantasticului. Predilecţia pentru ilustrativ e specifică artei ruseşti, pentru că îngăduie imaginaţiei evadări in lumea basmelor, din care revine încărcată de bogaţii strălucitoare, cu o viziune feerică, neverosimilă şi fermecătoare pentru privire. Unele acuarele ale dlui Feodo-' ' rov amintesc în această. privinţa, de reproducerile din ■ vestita revistă „Jar Pitta'A . Fantezia lor e maî mult narativă, decât plastică, bogăţia lor evocă o viziune ce iese din realitate şi se integrează in fantastic. De altfel —. Cu un remarcabil simţ critic —• d-l Feodorov previne publicul în prefaţa catalogului său, despre acest lucru, scriind : „Majoritatea lucrărilor nu au nimic comun cu studiul materiei, rămânând aspecte ale introspecţiei în domeniul subconştientului'4. » W ' -«T Cu alte cuvinte,’ d-1 Feodorov arată că preocupările sale nu sunt plastice, ci reprezintă viziuni interioare, fantastice, cari n’au decât o realitate subiectivă, ca produs al imaginaţiei. Nu vom discuta formula de artă a d-lui Feodorov, ci numai realizările sale. In expoziţia din hall-ul teatrului Ventura, putem distinge mai mult® genuri. Compoziţiile sunt expresioniste, redând cu o exuberanţă specială de culori, o serie de subiecte uneoriabstracte, tinzând să prindă vizual formele sugerate de idei. Expresionismul d-lui Feodorov e conceptual, ideologic, dominat de fantezia creatoare ce se desfăşoară în îmbinări uneori haotice, de form© şi culori,— cu tonuri stranii, pline de efect — ce-şi joacă sarabanda în jurul punctului central menit să exprime ideia tabloului. In unele panouri decorative, dl Feodorov, în aceeaşi căutare a efectulu, întrebuinţează ghipsul — în excrescenţe acoperite de culoare — ,şi dă pastei sale o densitate deosebită, lucrând’ cu culciul. ■ N1--' ' •-'* • ■- ■ '• Un alt gen, , în această expoaiţie, îl reprezintă peisagiiîe, dintre cari unele sunt tratate plastic, altele decorativ, construite cu aceeaş strălucire de culori, ca nişte decoruri de teatru. In câteva portrete, d-1 Feodorov se arată, din nou, foarte variat : auto- portretul e conceput decorativ, portretul d-nei M. Z. e academic iar cele două portrete de adolescenţi sunt tratate cu o deosebita siguranţă a liniei, o remarcabilă ‘ putere de concentrare ’ şi ‘ pătrundere a expresiei In sfârşit, în schiţele de decoruri şi machete, dl. Feodorov îşi arată toate resursele talentului tău. Aci, rolul său e să încadreze plastic o ideie: să redea pitorescul spectacolului,săexprime oviziune adecvată acţiunii ce se petrece pe scenă. ■ Şi,în această...privinţa,, fantezia bogată a d-lui Feodorov, trebuind să se exprime pe canavaua unui subiect dat, se desfăşoară cu stiic, lucire , şi siguranţă. Ilustrează subiectul cu o deosebită imaginaţie, cu exuberanţă de colori, realizând atmosfera1, sugerând acţi'nea al cărei cadru trebue să-l for, meze. Schiţele dedecoruri reunesc toate însuşirile d-lui Feodorov, pentru că genul acesta corespunde talentului său. Expoziţia din sala teatrului Ventura ,interesantă deoarece —a cu toată varietatea sa — oglindeşte tot es o concepţie şi o directivă. IONEL -DANU ’ JIDI V, Feodoroff r s'ic’.ri'i ni i abonamente ft TARA frei um . • « V« • •• • •”••• t.ei 8oe Sase lurri . • V . .. .. • ... . «po Vte .........................V. •••••• • wo? Ni STRAINATATE DUBLO &benamentels ee piatoso ttahnt* La 1 sau la 12 »I* fleeerel iuM Teatrul german în cifre Punctul culminant al crizei teatrale. Nesfârşite discuţii despre decadenţa artei dramatice. Mizeria actorilor... În mijlocul acestor preocupări despre viitorul şi destinul teatrului, Asociaţia scenelor germane a gasit timpul necesar să editeze tradiţionalul ei „Anuar teatral al Germaniei”. Niciodată această carte na fost mai necesară şi interesantă decât, astăzi. Cum apare situaţia in lumina cifrelor? In Germania există 257 de teatre. Un semn al timpului : 27 sunt complet închise, 24 nu mai au ansambluri proprii. Din cele 57 teatre berlineze 14 sunt închise. Unele oraşe nu mai întreţin nici un teatru, altele se mulţumesc cu luxul unor turnee. Multe teatre se menţin cu forţe scăzute. Stagiuni scurte, până la 3 luni, sunt la ordinea zilei. Stagiuni de 9 şi 10 luni sunt rarităţi. Cu toată criza, un teatru trăesc încă 22745 de persoane, o nouă dovadă că el corespunde unei inulte nevoi sociale. Se pare insa, că elementul cel mai puţin însemnat nu sunt actorii; ei sunt numai un număr de 4658. Orhestranţii sunt ceva mai numeroşi, personalul, technic se ridică la 6000. Interesante, sunt şi datele aupra premierelor stagiunii trecute. Au fost 506, dintre tiare în Berlin 45. Intre Huguette ex-Duflos şi fostul ei soţ Celebre artrita pariziană iesminte svonul ca s'ir fi împăcat ca Raphael Defies Lumea pariziană a comentat în ultimul timp vestea anunţată de unbre ziare că Huguette ex Duflos, blânda şi frumoasa actriţă s’a împăcat cu fostul ei soţ 7i ca vor juca împreună la teatrul Ambassadeurs în piesa „Le Boniteur4’ de Karen Bramson. O redactoare de la „Candide” s’a dus la Huguette Duflos să o întrebe ce e cu această împăcare. — E o simplă glimă. Nu poate fi vorba de o împăcare pentru că deși ne-am despărțit am rămas buni camarazi. Dejunăm adesea împreună şi ne telefonam din când, in când. Am păstrat intotdeaunia aceleaşi sentimente de prietenie pentru acela care a fost primil meu profesor, soţul şi tatăl copilului meu. Ce pare sşg de extraordinar ci vom juca împreună in aceeaşi piesă! • ! : Faptul e o simpla întâmplare. El a creat piesa la Monte Carlo, cu mare succes. Sayag, directorul teatrului Ambassadeurs s’a gândit s’o monteze cu aproape aceiaşi distribuţie la Paris. Eu sunt angajată pentru trun număr fix de reprezentaţii şi cum rolul creat de Ghiseine mi se potrivea, îl joc pur şi simplu. ’ Faptele sunt de o simplicitate dezarmanta. Şi acum încep să se croiască pe veşti. Nu e neapărat nevoie să fim duşmăni pentru că ne-am despărţit, fiindcă viaţa in comun nu ne mai convenea. El a cerut divorţul, dar d® fapt eram de acord amândoi. ■ De aci nu trebue să reiasă că avem ură unul împotriva altuia. ’ Surit încântată ss.il văd pe R.a phael Dpflos jucând iarăș la Paris pentru că ii păstrez multă prietenie. Ași prefera.'ca publicul să nu se mai ocupe de mine, decât ca ss-mi spună că imî jpe bipe $au prost, 'rolul. tn ce ntă privește, imi dau «tama ca sunt în progres , şi.n'am nevoie de reclamă. Sunt atâtea actriţe cărora Ie place să se vorbească de ele — publicul n are decât să le facă plăcerea de a scorni poveşti asupra vieţei lor intime, a terminat Hungnette ex Duflos. mm Piesa gigantica a lui St. Georges de Bouhelier „Napoleon” scrisă în patru acte şi treizeci şi patru de tablouri şi jucată la teatrul Odeon, a fost un spectacol de o lungime obositoare. Repetiţia generală a ţinut şase ceasuri. Părerile asupra piesei sunt iuiparţite: Georges le Cardonel în „Le Journal” scrie ca cei ce vor asista la Odeon se duc să se instruiască şi nu să se distreze. Piesa lui St. Georges de Bonheuer e un curs de istorie in imagini asupra lui Napoleon, şi care începe la Viena, în ajunul incendiului Moscovei. Spectacolul e bine montat şi face cinste teatrului Odeon Un tablou în special emoţionant e acel din actul al 4-lea, şi care se petrece la Elysée, unde Napoleon, învins la Waterloo, îşi regăseşte mama şi pe Hortense." Cea mai frumoasă scenă e aceea din urma, acea cu moartea împăratului în camera de la Longwood, •Lucien Descaves, in L Intransigeant, scrie, că autorul prezintă pe scenă numai jumătate din istoria lui Napoleon. Piesa e o succesiune de imagini, unele de spinai, iar alteledin diferite tablouri. Toate sunt văzute în treacăt. Ceea ce autorul crede că e o epopee dramatică este da fapt o serie de istorii asupra lui Napoleon, cuxn.au fost Histoires de Franc® de Sacha Guitry.. Interpretarea a avut in frunte pe artistul Aiguiliere care a jucat rolul lui Napoleon. Intre numeroşii interpreţi merită sa fie citaţi Jose Squinquel în rolul lui Blucher, d-na Nerth Blanc in rolul mamei lui Napoleon si d-na Eva Reynai in rolul Hortense. Premiere pariziene „Napoleon" de St. Georges de Bouhelier s-a jucat la Odeon