România - Capitala, august 1940 (Anul 3, nr. 796-811)

1940-08-16 / nr. 796

*­tto OCIATIUN­P VINERI 16 August 1940 "Martinirea trebue să-şi păstreze deci calmul, ea este pusă astăzi in faţa unor răspunderi istorice, căci nu este vorba numai de generaţia noastră şi de interesele ei imediate, ci di fiinţa neamului in to­talitatea lui­­i pentru vecie". I. GIGURTU Preşedintele Consiliului de miniștri Amit 111 No. 796 1 TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Red. 5.57.75. Provincia interurban 41. Ad­straţia 5.57.77 . Serviciul Publicităţii 4.89.05 ZIAR­ AL PARTIDULUI NAŢIUNII BIROURILE Pasagiu! Victoria (fost Imobiliara) Calea Victoriei 50. Direcţia Si Redacţia: Scara . Et. I, *­ Administrația: Scara A. Et. II PROMISIUNILE ENGLEZE ŞI REALITĂŢILE (Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin) BERLIN, 14 August. — In ultima ea cuvântare, pe care a ţinut-o în Reichstag, Adolf Hitler şi-a înte­meiat apelul la raţiune adresat gu­vernului englez pe profetica arătare că în acest războiu va fi distrus un mare imperiu mondial şi că acest imperiu este acel britanic. O aseme­nea consecinţă a războiului, după cum reiese din nenumăratele decla­raţii germane făcute înainte, nu in­tră în cadrul scopului urmărit de Germania prin acest războiu. După convingerea care domneşte în Ger­mania, această consecinţă este pro­vocată de pătura conducătoare en­gleză. Această pătură conducătoare este răspunzătoare de această ur­mare, căci Anglia este aceea care a început războiul cu Germania şi s’a încăpăţânat să continue războiul până la acest sfârşit negru, respin­gând între timp toate posibilităţile de înţelegere ce i s’au oferit, in cercurile germane se manifesta din ce în ce mai mult convingerea că profeţia lui Adolf Hitler a şi înce­put să se realizeze de pe acum, în­cetul cu încetul. In timp ce lupta pentru insula britanică se înăspreşte din zi în zi, iar poporul englez stăpânit de o nervozitatea fără seamăn, este în aş­­teptarea atacului hotăritor, a înce­put totdeodată şi lupta pentru cu­cerirea diferitelor porţi ale Imperiu­lui britanic. înaintarea italienilor in Somalia britanică, care a avut drept rezultat ocuparea importan­tului port Zeila şi care va fi urmată şi de alte succese, este salutată şi la Berlin cu însufleţită participare ca un succes de arme repurtat de către ■“«" '0*1 TPjActy.îIo Дто­*»? cu atât afli cu cât ea este îndreptată i..i«potiva unui teritoriu, ■ care domină intrarea de răsărit în Mediterana, calea atât de importantă din punct de vedere militar pentru Imperiu. Ea nu este limitată numai la această regiune, ci se îndreaptă pe importante di­recţii de atac spre Sud, în Kenia şi spre Nord-Vest, având drept obiec­tiv Sudanul britanic. Cât de mult creşte în Anglia sen­timentul primejdiei şi greutăţilor prin care trece Imperiul britanic, îl arată, după părerea germană, atitu­dinea guvernului englez faţă de In­dia. Sub presiunea necesităţilor, a­­nume acelea de a face ca partici­parea militară a Indiei la acest răz­boi să fie mai mare ca până acum, Anglia s’a văzut nevoită să ia în consideraţie pretenţiile de indepen­denţă ale Indiei. In consecinţă gu­vernul britanic făgădueşte acum In­diei o nouă Constituţie. Se crede to­tuşi la Berlin că o asemenea poliţă va putea fi greu acceptată de către indieni, cari au în această privinţă experienţa trecutului. Acelaş rezul­tat l-ar avea, aşa cred cercurile ger­mane, şi o eventuală făgăduială ce ar fi făcută chiar poporului englez, anume făgăduiala că la sfârşitul războiului s’ar schimba aspectul so­cial de astăzi al Angliei şi că desti­nele acestui popor nu vor mai fi în mâinile unei „plutocraţii“. Aceste făgăduili sunt considerate totuşi la Berlin ca probleme interne ale po­porului englez şi nu­­ se acordă de­cât o imporanţă simptomatică, căci ele lasă să se întrevadă încă de pe acum cât de mult sunt preocupaţi conducătorii Angliei de deslegarea acestei probleme, noua constituţie socială, şi cât de mult sunt tortu­raţi ei de întrebarea dacă Imperiul britanic va mai dăinui sau nu. swîrver* NUMIT „A IA SUITE” , BATALIONUL DE GARDA AL PALATULUI Pe data de 15 August 1910 prin Înaltul Decret Nr. 2692 Marele , Voevod Mihai de Alba Iulia a fost numit ,,A la suite” în Ba­talionul de Gardă al Pala- Trupele engleze retrase din Tien­tsin nu vor fi înlocuite cu trupe americane TIENTSIN 14 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei D. N. R. trans­mite: Comandantul garnizoanei engleze de la Tientsin şi consulul general al Angliei la Tientsin desmint toate svonurile care pretind că trupele engleze, care asumau apărarea re­giunilor din China de nord și care trebue să fie retrase, ar urma să fie înlocuite prin trupe americane din Statele Unite. ~i*i i i­ i MINISTERUL INTERNELOR COMUNICĂ: SE VA FIXA DOMICILIU OBLIGATORII TUTUROR ACELORA CARI SE VOR DEDA LA ACTIVITĂŢ POLITICE, CARE NU SE ÎNCADREAZĂ IN NOUA ORGANIZARE A STATULUI ROMÂN . Minist­eru­l de interne are cunoştinţă că unii din foştii membri ai parti­­delo­r noi.tsce desfiinţate se declau­a o activitate politică ce nu se încadrează in actuala organizare de ordine politica unică şi totalitară a Statului Român şi a despozitiunilor luate de Guvern şi de Partidul Naţiunii, singura organi-Zeiţi© poisticîci щ csB'Gi existenţa este pGf*mssă de 1©?§­. Se atrage în mod stăruitor atenţiunea tuturor acestor persoane că po­trivit Decretului-Lege pentru apărarea ordinei politice unice şi totalitare a Statului Român din 22 iunie 1940 o asemenea activitate este pedepsită cu amendă, închisoare şi interdicţie corecţională. Ministerul de Interne consideră că o asemene­a, acti­vitate politică este periculoasă pentru ordinea şi siguranţa Statului şi în afară de aplicarea sancţiunilor de mai sus. Pe care o va urmări in contra acestor persoane îna­intea instanţelor judecătoreşti, va face şi aplicarea dispoziţiul­or art. 39 din legea pentru apărarea ordine! în Stat din 14 Aprilie 1938, fixând tutu­ror acestor persoane cu domiciliu obligatoriu. —— ~~— / Continuare in pai RĂZBOIUL ANGLO EXTERNA S’A ÎNCHIS Pe marginea broşurii „Evacuarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei Când o acţiune se inchee cu rezul­tatul dorit, sforţările viitoare nu pot fi închinate decât pentru menţine­rea rezultatului. Pentru ca de pe­ a­­ceastă poziţie să urmăreşti desfăşu­rarea ulterioară a evenimentelor, de­rivând din împrejurările in cari ai dus acţiunea şi să-ţi asiguri situaţia ce ai creat. Este în logica tuturor lu­crurilor această axiomă, şi este şi in domeniul de politică externă. Li­nia de conduită, în acest domeniu, dacă formal, pare, prin fixarea di­rectivelor, un punct de pornire, de fapt ea nu este decât concluzia dru­mului făcut până atunci şi este cen­trată pe menţinerea rezultatelor, ob­ţinute Fireşte, când în mersul unei atari politici survin întâmplări exterioare, pe cari nici nu le puteai bănui, nici nu le puteai împiedica, criticile apar. Argumentul acestora este—când nu intervin consideraţii de ordin su­biectiv — foarte simplu: e dedus din ce a spus cineva, cândva. Lăsăm la o parte faptul că a s’a spus a fost fără a doua zi sau că, intre spuse, au fost intermitente infirmante, mai întotdeauna cele spuse se leagă de tendinţa debitatorului de a apare dacă nu ca un profet social, măcar ca un cugetător politic prevăzând peste împrejurări şi realităţi, finale de evenimente nebăruiite. Politica­ externă a unui popor este sinteza cugetării acestuia. Nu derivă nici din efemerele fantezii ale unora, nici din isbucnirile originale ale alto­ra. Nu poate fi adnotată, decât în măsura în care în urmărirea scopu­lui ei, se constată schimbări exteri­oare între factorii în mijlocul cărora sau fată de cari se desfășoară. DUPA RÂSBOIUL ÎN­TREGIRII Care a fost politica externă a Ro­mâniei de după răsboiu, sau, mai bine zis, care a fost scopul ei? Răs­punsul decurge din situaţia în care apărut România după înncheerea răsboiului cel mare: menţinerea frontierelor ce ni s’au recunoscut, prin sacrificiile făcute, şi prin voia­ja Românilor din Transilvania, Ba­sarabia şi Bucovina. Răsboiul nu l-am dus noi singuri. Şi împrejurările, în cari Г am dus, dacă au fost dramatice, au demons­trat tăria morală a poporului român. A sângerat neamul românesc fragmentat, atunci, sub atâtea stă­pâniri — pe toate fronturile de lup­tă. Din această sângerare a ieşit victoria. O victorie care a fost co­mună cu aliaţii. Şi a cărei concluzie a însemnat realizarea unităţii noa­stre naţionale dar şi trasarea liniei politicei noastre externe. Aceasta a fost realitatea de imediat după răs­boiu şi în această realitate a fost condusă politica noastră externă. Nu după capricii, nici după simpatii. De ori care a fost partidul de la gu­vern. De ori care persoana a fost in fruntea ministerului de externe. Această realitate este evidenţiată de d. Tătărescu la broşura „Eva­cuarea Basarabiei şi a Bucovinei de Verii”. Stătue, ca un leit motiv, declara-­­­ţia din mesagiile cu cari începeau­­ legislatura parlamentele tuturor gu-­­ vernelor, privitoare la strângerea tot mai mult a „legăturilor cu pu­ternicii şi glorioşii noştri aliaţi”. Din 1919, sub primul guvern al României întregite şi până în 1938 sub guvernul prezidat de Patriar­hul Miron Cristea, toate declaraţiile ce s’au făcut arată că nu s'a prac­ticat decât o singură politică exter­nă, rând pe rând, de toate guver­nele. Era politica ce avea asenti­mentul unanim, al ţării, fiind­că era singura politică inspirată de voinţa ţării de a păstra, altături de aliaţi, ceea ce împreună cu*?aliaţii am realizat. Concludent, în această pnvm­a, емс utuo».)», ------— —­­Ianuarie 1938, — sub guvernul de echipă naţionalistă alcătuit de Oc­­tavian Goga — de către ministrul afacerilor străine: „România va urmări, o politică credincioasă alianţelor sale, întin­­zând, în acelaş timp, mâna, ia, chip real, tuturor statelor, cu care eg­­are legături”. Şi mai departe: „Urmărind deslegarea probleme­lor sale de politică internă,­ guver­nul român rămâne credincios tra­tatelor care-l leagă de Franţa, de Polonia, de Mica înţelegere, de înţe­legerea Balcanică, fiind adânc devo­tat ideei de pace pe care este hotărît să o slujească cu tărie şi stator­­nicie”. _ ,,Politica noastră externă — obser­vă­m Gh. Tătărăscu— astfel cum a fost expusă în acele declaraţii, a fost determinată numai de consideraţii realiste. „După semnarea păcii, Europa se împărţise în două câmpuri de luptă. Intr’un câmp se adunaseră toate po­poarele, a căror politică urmărea să sfarme noua ordine creată de victo­ria aliaţilor, să revizuiască tratatele şi să refacă hotarele trase prin a­­ceste tratate. In celălalt se găseau a­­trase prin interese şi primejdii co­mune, toate popoarele a căror poli­tică urmărea­u să apere această ordi­ne şi, deci să apere aceste tratate şi aceste hotare, precum şi patrimoniul comun al credinţelor şi al principii­lor, din care se născuse noua întoc­mire europeană: dreptul la viaţă al naţionalităţilor, dreptul popoarelor de a hotărî de soarta lor, hotarele etnice, egalitatea naţiunilor, justiţia aşezată la baza convieţuirii popoare­lor în locul forţei. ,,De aceea România era silită de consecinţele războiului la care par­ticipase să se ralieze la politica de apărare şi de conservare şi fără nici o năzuinţă agresivă, să se asocieze la organizarea barajului ridicat con­tra popoarelor revizioniste. Apăru­se, limpede tuturor guvernelor, că ci­tât tmp cât ordinea nouă europea­nă va fi apărată de forţe, rare vor impune respectarea ei, nici o pri­mejdie nu putea ameninţa existenţa Statului român întregit şi că dimpo­trivă, in fine când această ordine ar fi dărâmată sau slăbită, se vor ridica in ’direaiS aihia*r« cu ordinea noastră teritorială”. Era aceasta o politică de conser­vare dictată de instinctul naţional. O politică pe care, d. prim ministru Gigu­rtu, în cuvântarea ţinută la ra­dio, la 8 August, le desprindea, atât de sugestiv, din vâltoarea evenimen­telor, cari au impus-o: „Rusia se găsea în plină fierbere revoluţionară. Monarhia austro-un­­gară dispăruse. Iar Germania era preocupată de problemele ei inter­ne. Prin urmare era cu totul firesc ca politica României să meargă de acord cu politica puterilor alături de cari ea s’a găsit în războiu. „O asemenea politică nu putea fi schimbată de pe o zi pe alta, fără ca intervenţia a noi factori importanţi să o poată justifica, cu adevărat în ochii tuturor”. NOI ŞI GERMANIA Valoarea unei atari declaraţii este amplificată prin personalitatea ce­lui ce o face. Moştenind o situaţie a­­gravată prin împrejurări surprin­zătoare, pentru, mai toată omenirea, d. prim ministru Gigurtu putea re­curge la metoda obicinuită oameni­lor cari nu au sensul răspunderii şi să arunce vina pe predecesorii săi, toţi câţi au fost ei. Din­­ conştiinţa sa politică, din voinţa de care este animat, din realismul cu care ana­lizează situaţiile, pentru ca de cau­zele şi eventualităţile lor, să condi­ţioneze factorii de preîntâmpinare şi de îndreptare, a derivat această declaraţie atât de precisă.­­ Caracterul acestei politici n

Next