România - Capitala, august 1940 (Anul 3, nr. 796-811)
1940-08-16 / nr. 796
*tto OCIATIUNP VINERI 16 August 1940 "Martinirea trebue să-şi păstreze deci calmul, ea este pusă astăzi in faţa unor răspunderi istorice, căci nu este vorba numai de generaţia noastră şi de interesele ei imediate, ci di fiinţa neamului in totalitatea luii pentru vecie". I. GIGURTU Preşedintele Consiliului de miniștri Amit 111 No. 796 1 TELEFOANE: Direcţia 5.57.85. Secretariatul 4.52.09 Red. 5.57.75. Provincia interurban 41. Adstraţia 5.57.77 . Serviciul Publicităţii 4.89.05 ZIAR AL PARTIDULUI NAŢIUNII BIROURILE Pasagiu! Victoria (fost Imobiliara) Calea Victoriei 50. Direcţia Si Redacţia: Scara . Et. I, * Administrația: Scara A. Et. II PROMISIUNILE ENGLEZE ŞI REALITĂŢILE (Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin) BERLIN, 14 August. — In ultima ea cuvântare, pe care a ţinut-o în Reichstag, Adolf Hitler şi-a întemeiat apelul la raţiune adresat guvernului englez pe profetica arătare că în acest războiu va fi distrus un mare imperiu mondial şi că acest imperiu este acel britanic. O asemenea consecinţă a războiului, după cum reiese din nenumăratele declaraţii germane făcute înainte, nu intră în cadrul scopului urmărit de Germania prin acest războiu. După convingerea care domneşte în Germania, această consecinţă este provocată de pătura conducătoare engleză. Această pătură conducătoare este răspunzătoare de această urmare, căci Anglia este aceea care a început războiul cu Germania şi s’a încăpăţânat să continue războiul până la acest sfârşit negru, respingând între timp toate posibilităţile de înţelegere ce i s’au oferit, in cercurile germane se manifesta din ce în ce mai mult convingerea că profeţia lui Adolf Hitler a şi început să se realizeze de pe acum, încetul cu încetul. In timp ce lupta pentru insula britanică se înăspreşte din zi în zi, iar poporul englez stăpânit de o nervozitatea fără seamăn, este în aşteptarea atacului hotăritor, a început totdeodată şi lupta pentru cucerirea diferitelor porţi ale Imperiului britanic. înaintarea italienilor in Somalia britanică, care a avut drept rezultat ocuparea importantului port Zeila şi care va fi urmată şi de alte succese, este salutată şi la Berlin cu însufleţită participare ca un succes de arme repurtat de către ■“«" '0*1 TPjActy.îIo Дто*»? cu atât afli cu cât ea este îndreptată i..i«potiva unui teritoriu, ■ care domină intrarea de răsărit în Mediterana, calea atât de importantă din punct de vedere militar pentru Imperiu. Ea nu este limitată numai la această regiune, ci se îndreaptă pe importante direcţii de atac spre Sud, în Kenia şi spre Nord-Vest, având drept obiectiv Sudanul britanic. Cât de mult creşte în Anglia sentimentul primejdiei şi greutăţilor prin care trece Imperiul britanic, îl arată, după părerea germană, atitudinea guvernului englez faţă de India. Sub presiunea necesităţilor, anume acelea de a face ca participarea militară a Indiei la acest război să fie mai mare ca până acum, Anglia s’a văzut nevoită să ia în consideraţie pretenţiile de independenţă ale Indiei. In consecinţă guvernul britanic făgădueşte acum Indiei o nouă Constituţie. Se crede totuşi la Berlin că o asemenea poliţă va putea fi greu acceptată de către indieni, cari au în această privinţă experienţa trecutului. Acelaş rezultat l-ar avea, aşa cred cercurile germane, şi o eventuală făgăduială ce ar fi făcută chiar poporului englez, anume făgăduiala că la sfârşitul războiului s’ar schimba aspectul social de astăzi al Angliei şi că destinele acestui popor nu vor mai fi în mâinile unei „plutocraţii“. Aceste făgăduili sunt considerate totuşi la Berlin ca probleme interne ale poporului englez şi nu se acordă decât o imporanţă simptomatică, căci ele lasă să se întrevadă încă de pe acum cât de mult sunt preocupaţi conducătorii Angliei de deslegarea acestei probleme, noua constituţie socială, şi cât de mult sunt torturaţi ei de întrebarea dacă Imperiul britanic va mai dăinui sau nu. swîrver* NUMIT „A IA SUITE” , BATALIONUL DE GARDA AL PALATULUI Pe data de 15 August 1910 prin Înaltul Decret Nr. 2692 Marele , Voevod Mihai de Alba Iulia a fost numit ,,A la suite” în Batalionul de Gardă al Pala- Trupele engleze retrase din Tientsin nu vor fi înlocuite cu trupe americane TIENTSIN 14 (Rador). — Corespondentul agenţiei D. N. R. transmite: Comandantul garnizoanei engleze de la Tientsin şi consulul general al Angliei la Tientsin desmint toate svonurile care pretind că trupele engleze, care asumau apărarea regiunilor din China de nord și care trebue să fie retrase, ar urma să fie înlocuite prin trupe americane din Statele Unite. ~i*i i i i MINISTERUL INTERNELOR COMUNICĂ: SE VA FIXA DOMICILIU OBLIGATORII TUTUROR ACELORA CARI SE VOR DEDA LA ACTIVITĂŢ POLITICE, CARE NU SE ÎNCADREAZĂ IN NOUA ORGANIZARE A STATULUI ROMÂN . Ministerul de interne are cunoştinţă că unii din foştii membri ai partidelor noi.tsce desfiinţate se declaua o activitate politică ce nu se încadrează in actuala organizare de ordine politica unică şi totalitară a Statului Român şi a despozitiunilor luate de Guvern şi de Partidul Naţiunii, singura organi-Zeiţi© poisticîci щ csB'Gi existenţa este pGf*mssă de 1©?§. Se atrage în mod stăruitor atenţiunea tuturor acestor persoane că potrivit Decretului-Lege pentru apărarea ordinei politice unice şi totalitare a Statului Român din 22 iunie 1940 o asemenea activitate este pedepsită cu amendă, închisoare şi interdicţie corecţională. Ministerul de Interne consideră că o asemenea, activitate politică este periculoasă pentru ordinea şi siguranţa Statului şi în afară de aplicarea sancţiunilor de mai sus. Pe care o va urmări in contra acestor persoane înaintea instanţelor judecătoreşti, va face şi aplicarea dispoziţiulor art. 39 din legea pentru apărarea ordine! în Stat din 14 Aprilie 1938, fixând tuturor acestor persoane cu domiciliu obligatoriu. —— ~~— / Continuare in pai RĂZBOIUL ANGLO EXTERNA S’A ÎNCHIS Pe marginea broşurii „Evacuarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei Când o acţiune se inchee cu rezultatul dorit, sforţările viitoare nu pot fi închinate decât pentru menţinerea rezultatului. Pentru ca de pe această poziţie să urmăreşti desfăşurarea ulterioară a evenimentelor, derivând din împrejurările in cari ai dus acţiunea şi să-ţi asiguri situaţia ce ai creat. Este în logica tuturor lucrurilor această axiomă, şi este şi in domeniul de politică externă. Linia de conduită, în acest domeniu, dacă formal, pare, prin fixarea directivelor, un punct de pornire, de fapt ea nu este decât concluzia drumului făcut până atunci şi este centrată pe menţinerea rezultatelor, obţinute Fireşte, când în mersul unei atari politici survin întâmplări exterioare, pe cari nici nu le puteai bănui, nici nu le puteai împiedica, criticile apar. Argumentul acestora este—când nu intervin consideraţii de ordin subiectiv — foarte simplu: e dedus din ce a spus cineva, cândva. Lăsăm la o parte faptul că a s’a spus a fost fără a doua zi sau că, intre spuse, au fost intermitente infirmante, mai întotdeauna cele spuse se leagă de tendinţa debitatorului de a apare dacă nu ca un profet social, măcar ca un cugetător politic prevăzând peste împrejurări şi realităţi, finale de evenimente nebăruiite. Politica externă a unui popor este sinteza cugetării acestuia. Nu derivă nici din efemerele fantezii ale unora, nici din isbucnirile originale ale altora. Nu poate fi adnotată, decât în măsura în care în urmărirea scopului ei, se constată schimbări exterioare între factorii în mijlocul cărora sau fată de cari se desfășoară. DUPA RÂSBOIUL ÎNTREGIRII Care a fost politica externă a României de după răsboiu, sau, mai bine zis, care a fost scopul ei? Răspunsul decurge din situaţia în care apărut România după înncheerea răsboiului cel mare: menţinerea frontierelor ce ni s’au recunoscut, prin sacrificiile făcute, şi prin voiaja Românilor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina. Răsboiul nu l-am dus noi singuri. Şi împrejurările, în cari Г am dus, dacă au fost dramatice, au demonstrat tăria morală a poporului român. A sângerat neamul românesc fragmentat, atunci, sub atâtea stăpâniri — pe toate fronturile de luptă. Din această sângerare a ieşit victoria. O victorie care a fost comună cu aliaţii. Şi a cărei concluzie a însemnat realizarea unităţii noastre naţionale dar şi trasarea liniei politicei noastre externe. Aceasta a fost realitatea de imediat după răsboiu şi în această realitate a fost condusă politica noastră externă. Nu după capricii, nici după simpatii. De ori care a fost partidul de la guvern. De ori care persoana a fost in fruntea ministerului de externe. Această realitate este evidenţiată de d. Tătărescu la broşura „Evacuarea Basarabiei şi a Bucovinei de Verii”. Stătue, ca un leit motiv, declara-ţia din mesagiile cu cari începeau legislatura parlamentele tuturor gu- vernelor, privitoare la strângerea tot mai mult a „legăturilor cu puternicii şi glorioşii noştri aliaţi”. Din 1919, sub primul guvern al României întregite şi până în 1938 sub guvernul prezidat de Patriarhul Miron Cristea, toate declaraţiile ce s’au făcut arată că nu s'a practicat decât o singură politică externă, rând pe rând, de toate guvernele. Era politica ce avea asentimentul unanim, al ţării, fiindcă era singura politică inspirată de voinţa ţării de a păstra, altături de aliaţi, ceea ce împreună cu*?aliaţii am realizat. Concludent, în această pnvma, емс utuo».)», ------— —Ianuarie 1938, — sub guvernul de echipă naţionalistă alcătuit de Octavian Goga — de către ministrul afacerilor străine: „România va urmări, o politică credincioasă alianţelor sale, întinzând, în acelaş timp, mâna, ia, chip real, tuturor statelor, cu care egare legături”. Şi mai departe: „Urmărind deslegarea problemelor sale de politică internă, guvernul român rămâne credincios tratatelor care-l leagă de Franţa, de Polonia, de Mica înţelegere, de înţelegerea Balcanică, fiind adânc devotat ideei de pace pe care este hotărît să o slujească cu tărie şi statornicie”. _ ,,Politica noastră externă — observăm Gh. Tătărăscu— astfel cum a fost expusă în acele declaraţii, a fost determinată numai de consideraţii realiste. „După semnarea păcii, Europa se împărţise în două câmpuri de luptă. Intr’un câmp se adunaseră toate popoarele, a căror politică urmărea să sfarme noua ordine creată de victoria aliaţilor, să revizuiască tratatele şi să refacă hotarele trase prin aceste tratate. In celălalt se găseau atrase prin interese şi primejdii comune, toate popoarele a căror politică urmăreau să apere această ordine şi, deci să apere aceste tratate şi aceste hotare, precum şi patrimoniul comun al credinţelor şi al principiilor, din care se născuse noua întocmire europeană: dreptul la viaţă al naţionalităţilor, dreptul popoarelor de a hotărî de soarta lor, hotarele etnice, egalitatea naţiunilor, justiţia aşezată la baza convieţuirii popoarelor în locul forţei. ,,De aceea România era silită de consecinţele războiului la care participase să se ralieze la politica de apărare şi de conservare şi fără nici o năzuinţă agresivă, să se asocieze la organizarea barajului ridicat contra popoarelor revizioniste. Apăruse, limpede tuturor guvernelor, că citât tmp cât ordinea nouă europeană va fi apărată de forţe, rare vor impune respectarea ei, nici o primejdie nu putea ameninţa existenţa Statului român întregit şi că dimpotrivă, in fine când această ordine ar fi dărâmată sau slăbită, se vor ridica in ’direaiS aihia*r« cu ordinea noastră teritorială”. Era aceasta o politică de conservare dictată de instinctul naţional. O politică pe care, d. prim ministru Gigurtu, în cuvântarea ţinută la radio, la 8 August, le desprindea, atât de sugestiv, din vâltoarea evenimentelor, cari au impus-o: „Rusia se găsea în plină fierbere revoluţionară. Monarhia austro-ungară dispăruse. Iar Germania era preocupată de problemele ei interne. Prin urmare era cu totul firesc ca politica României să meargă de acord cu politica puterilor alături de cari ea s’a găsit în războiu. „O asemenea politică nu putea fi schimbată de pe o zi pe alta, fără ca intervenţia a noi factori importanţi să o poată justifica, cu adevărat în ochii tuturor”. NOI ŞI GERMANIA Valoarea unei atari declaraţii este amplificată prin personalitatea celui ce o face. Moştenind o situaţie agravată prin împrejurări surprinzătoare, pentru, mai toată omenirea, d. prim ministru Gigurtu putea recurge la metoda obicinuită oamenilor cari nu au sensul răspunderii şi să arunce vina pe predecesorii săi, toţi câţi au fost ei. Din conştiinţa sa politică, din voinţa de care este animat, din realismul cu care analizează situaţiile, pentru ca de cauzele şi eventualităţile lor, să condiţioneze factorii de preîntâmpinare şi de îndreptare, a derivat această declaraţie atât de precisă. Caracterul acestei politici n