Romanulu, august 1866 (Anul 10)
1866-08-04
ADMINISTRAȚIUNE A DIARIULUI. Suntu rugați toți d4- Abonați ai acestui liariui ale cărori abonamentu estiră la 16 ale curentei luni Augustă, se inevoiască a grăbi reabonarea d-lorit spre a nu încerca întrerumpere la primirea foilor, pe căndă ar voi se le aibă; căci, dupe regulele ce păstreză acesta administrațiunea, nu va mai pute se le dea foia decătii pină la 20 Augustă în Capitală, și pînă la 25 în districte. GR. P. SERRURIE. Bucuresci Augusto. In darea de seaă ce facurămuri despre cele coprinse în foia oficiale, determă în estrasa și circularia domnului Ministru de Interne către dol. Prefecți, în privința petițiunilor și colective, în ceea ce privesce interesele unei colectivități. Anifimă, din multe părți că acea circulariă, deși destulă de lămurită, n’a fostă bine înțelesă de mulți. Acestă ne ’nțelegere,ividă asupra unei cestiuni mari, fiindă asupra unui principiu, asupra unui dreptă din cele mai de căpeteniă, puie idă deveni forte gravă, mai cu semă j iin judecie și sate, avemă datoria se ne silimă, încătă ne privesce, s’o facemă îndată se dispară. Articlul 28 ală Constituțiunei flice: „Fiă care are dreptul ă d’a s’adresa la autoritățile publice prin petițiuni suptă-scrise de către una sau mai multe persone, ne putându însă petiționa decâtă în numele supra-scrișilor”. „Numai autoritățile constituite au dreptul d’a adresa petițiuni în nume colectivă.“ Legea este fórte chiar”. Oricine pote adresa petițiuni, la orice autoritate, Inorpepeță de la I’rimăriă și mergeDda în susă până la Camere și la Domnitoriă. Acele petițiuni pot fi supsense de mule, de 4ece,și demn de ómeni. Cea a ce n’aă dreptă a face este d’a vorbi în numele unei colectivități întrege, în numele comunei, a judeciului, a orașiului, cari sunt represintate de autorități speciale. Potă 0ice în petițiune, noi suptă semnații locuitori ai cutărui sate, seu orașii, reclamămă contra cutării autorități, seă contra cutărui funcționariă, seă arendatoră, seă ori ce altă, dară nu potă $ice, reclamămă în numele comunei, nu potă se ia loculă unei autorități constituite și vorbi în numele iei. Acesta și numai aceste, explică d. Ministru în circularia sea. Domnia sea eJa voită, nu voiesce și nu póte voi a opri pe cetățiani, a supscrie și a da petițiuni subscrise de oricâtă de mulți. Acesta a este dreptulă celă mai de căpeteniă ală omului și este totă d’uădată de celă mai mare interesă ală societății ș’ală guvernului, căci dreptul d’a petiționa este supapa d’asigulare, de stabilitate. Prin petițiuni guvernulă află nedreptățile ce s’ară putea comite; prin petițiuni cei asupriți resuflă mai întes de durerea loră și-și asigură dobéndirea dreptății loră. Se se ’nțelegă dară de toți circularea domnului Ministru astă-foră precumă ea este, dră nu precumă s’o 'nchipuescă cei care citoscă far’a băga bine de semă. Domnu Ministru mai adaogă ca cetăținii sa reclame mai îutor la autoritățile competing, și numr i dupe ce aă reclamată la tote s’adreseze la Ministeră reclamarea loră. Acestă sfază este și dreptă și bună, din tóte puritățile de privire. Cei cari procedă altă felă nu facă de cătă a reclama și a se străgăni de prisaă. Este timpă, cumă zice Ministru arără de bine, se învâțămă a ne căuta trebile în familiă, în comuna nostră. Numai astă felă vomă putea face descentralizarea, vomă stabili regimele comunale, vomă avea și vomă consolida libertatea. Reproducemă mai la vale bilelulă prin care d. Poppovici din Viena, a anunciată mortea lui Anastasie Panu, și invitarea ce face Romăniloră d’acolo spre a as ste la ceremonia funebră ce s’a făcută.» Capela grecă d’acolo. Dupe acesta s’a balsamală corpulă ș’a fostă dusă la batelă însoțită de Preotă de domniță și domna Poppovici. Romănii din Viena au solută a prețul și respecta pe acestă mare și virtuosă bărbată. Noi óre nu vomă înțelege ce amu avută și ce amu perdută? A*răta ne-vomă ș’acumă nepăsători in privința virtuții, a patriotismului, a meritelor, a devotamentului, a celoră osrimă trăită ș’aă murită pentru Patriă? Se sperămă că nu, și s’asceptămă vestirea ce va face guvernulă despre timp ce va oțărî pentru durerosa dată naționala immormêntare a ilustrului și virtuosului nostru Română Anastasie Panu. Și cănd i se va anuneia se sperămă că judeniele voră trimite deputațiuni spre a asiste la acestă ceremonia. Avemă trebuință se ne adunămă cu toții în jurul acestui coșciugă sacru, ne vomă intorce d'aci mai buni; cei cari seiă se respecte meritele și virtuțile se sanctifică pe ei însil; cu cătă mai multă se dâmă cu atătă dobendimă mai multă. Bunulă Romănă Poppovici, căruia îi strengemă măna cu respectă și frăția, a pusă ăncă ș’a fotografiată chipulă ilustrului mortă și trimite acele fotografii la Bucuresci „spre a se împărți, țlice d. Poppovici în epistola ce nea trămisă, amiciloră repausatului." Corpulă trebue se fi și sosită la Giurgiu. Pentru ce are Menitoriu să tace infagia acestui coșciugă sacru?... Cătă despre noi, protestămă din tóte puterile contra acestei tăcere, și vomă reclama necontenit spre a nu se îmmormenta, mai nante d’a se anungia ziua ceremoniei cu 15 țile, ca se potă cei cari aă în anima loră cultură virtuții ș’ală patriotismului se vie se salute tristele remgșite ale lui Anastasie Panu. De la virtutea trecută venimă d’a dreptur ă la viciulă presinte. D.D. comisari ai colorii de Negru și de feșiă din Bucuresci, au găsită două mandate falșie. Unulă ală Statului de 7.000 lei, și altulă ală Primăriei de 600 lei, fabricate de ună d. Tudoriu, fostă impiegată. DD. comisariaă făcută ună mare serviciu prin acestă descoperire. Credemă că acumă se voră face învestigări seriose, se voră cerceta tóte mandatele și eul^rfi»ilii vor fi cu vigore pedepsiți. Numai lovindă viciulă și respectăndă și resplătindă virtutea vomă putea eși din nomciulă corupțiunii trecute și vomă intra pe calea virtuții, afară din care nu este și nu póte fi de cătă peiie pentru uă națiune. Ună viciu aduce aminte pe altulă, și mai cu semă sorgintea viciiloră. Se ne permită dară guvernulă actuale se-i aducemă aminte, precumă aduserămă și celui trecută, renumituiă jafă, cunoscută în publică suptă numele de Osoiu. Scimă că s’aă fostă adunată actele procesului, că jafulă este constatată și că se urnise procesulă. Se nu uite dlară, miniștrii competing a ordina se nu se nomolescă pe undeva acestă procesă. Se nu uite asemene spre a nu se nomoli procesulă deschisă, dupe atătea referate ale d-lui ministru ală lucrărilor publice și alții, în privința dilapidării banilor publici de către unii din foștii Miniștrii. Dreptatea cere, ca să se fiă disculpați, seă osândiți, nu este dreptă, mai repetită, ca numai d-nn Librecht se plătescă pentru toți Românii. Iliahulă Senenea a reapărută astăzi, în aniversarea zilei sângeróse în care fusese și elă junghiată. Salutămă cu fericire reaperarea acestei neobosite Sentinele. Precumă iice, însăși, trecutul ă iei este uă chiăzășiă pentru viitoriă, și credemă că publiculă va susține acestă faie, care, reapărendă, se vede, dupe numerotă 1 iă, că revine cu toți principii iei cei vechi și buni. Domnu Ministru din Intru, a adresată circularia pentru dresarea listeloră numai o loră Prefecți. Dupe lege însă listele se facă de către Consiliul Comunale. Acea circulariă dată trebuia să fie adresată către Primari, seă și către Primari. Cumă a făcută Monitorulu greșiala, d’a nu pune că este adresată și Primariloră (jisua circulariă? Uri și cumă, greșiala s’a făcută și trebue îndreptată căci într’altă felă se pare ca listele se remăie nedresate, neputendă Primarii se ié pentru denșii cea a ce este ordinată numai Prefecțiloră, adică, tocmai acelora cari n’aă drepturi în acestă cestiune. Domnule Redactare, Provocații de o pelulă ce faceți către toți Romănii, prin slimabilul ad-vóstre diariu, pentru a da lumini Guvernului, a arăta relele, că singurulă midi’rocă de a pate face binele României, și a’să pune în posițiune de a vindeca rănele moscevite de Ia Guvernulă lui Cuza- Voda, îmi permită de uă camil-dată a ve ruga, se bine-voiți, a insera in colónele „Românului“ umisitórele. La Inchisorea de la Dobrovăță, județială Vasluiu, este rînduită directore unu Teschievici, mai multă rusă de cătă polonă, care, protegiată de nisce israeliți și nisce foști privilegiați de nună mare, a fostă numită îngrijitoră la Ospigiulă de la Orgoesci, în urmă numită Polițaiă la orașială Vasluiu pentru că imita fele bine la bătaia biciului pe vestitul Muracheff; dovadă la acesta, plângerea unui tînără neguțătorii din sus-disulă oraștă cătră Ministerul Inferioră. Acestă cină care nu este născute în țară, n’a dobândită împământenirea, și nici nu șsie bine liraba romănască, este cuviinciosă, este romănesce se fiă funcționară? S’apoi pînă căndă Romănii în țara loră se soldă cu mănile încrucișiate, se fiă peritori de fume, oru străinii se ocupe funcțiunile cele mai bănese? Acei străini care la tóte opasiunile s’au aretatu inemicii naționalității nóstre — căci numai d’acea vorbimă — se bine merisese a mănca, cumă dice Romănulu, mai multă pănea Domnâîcă?! Suntă,d-le Redactore, uă mulțime de ostași veterani din gradele de susă cari servescă în armată de la înființarea regulamentului, rămași fără funcțiune la reducerile făcute acumă, ba potă duce pe drumuri din causă că cele mai multe din funcțiunile Statului sunt ocupete de cătră străini. Prin urmare ar fi forte dreptă, ca guvernulă se depărtase pe acești străini și se'I înlocuască cu oficieri vechi, caci prin modulă acesta nu numai că va face ca paragrafulă pensiunilor» se nu ic proporțiuni spăimîntătore, ci încă, aceștia fiindă ameni cu moralitate, voră pate îndeplini mai bine însărcinarea ce li se va pune, de cătă nișce străini compromiși in ochii noștri, Eca, de Io Redactore, dupé părerea mea unulă din relele cele mari cari ne biuluie, și culeifu a <jice, că nu cătu timpu ómeni morali și inimici ai libertății voru ocupa funcțiunile Statului, legile se voră călca. Așiă dori, și ceruse de Domnulă, ca măcară în anulă 1866, lupusă se-și schimbe părură nădală cu noravului, mai alesă că suntemă în luna năpârlire!, dară că nu crede, pentru că, ca la noi la nimeni. Suntă ocrotiți mai mulți vagabonzi, și acesta pate din causa legăturiloră ce esistă intre noi cu Imperiul Otomană. Primiți, vă rogă, d-le Redactore, etc. Une Moșneanu. Viena S6 Juliny . 1800-7 Augusta 1*. (fi. Popilovici comersaule Românii de aici insolintiadă, cumă că Marele Bărbații ale României „ANASTASIE PANU“ fostu Ministru mai de multe ori, Locoteninle Domnesc» în moldova, și Autorulü Uniunea Pringipateloru Române, astăzi la 2 ore dupe amea di in etate de 18 Ani a incetatii din viață. Sunt invitați “toți Românii si filo-Romanî la 9 Aug. a asista la serviciul funebru in Cappela Greco-Orientale (Stad Haffnersteig) la 11 ore diminctia, de unde apoi Cortegiul si cu rămășițele Sale, se va expedia după Ordinulu Guvernului Romană prin Vaporii la Giurgiu. FOITIA ROMANULUI UĂ GHICITOARE DIN VIAȚA DE LUME.«) Etă scrisorea d-lui de Bois d’Arci: „Ai ajunsă la limba vechiul meu Camaradă, ai uă femeiă, copil și siguranța viitoriului. Eu n’amă nici unulă din aste bunuri, și pe tote aste n'așă schimba furtunele mele cu repaosulă d-tale. Se póte ca măne desperarea se me nimicăscă, daru așa fi gustată fericirea in ce este mai imbătătară, iubescă, că nu mă mai aparțină. „De căndă este timpulă frumoșii ea locuiesce într’uă villa (casă la țară), pe la miij’loculă unei cesle, la marginea unei pădure, în valea Montmorency. Dupe uă mică terasa acoperită cu una cortă, se vadă depărtările vaporesti cari au și grabă și întindere; prin să strungă remase între două buchete de arbori, se vede laculă d’Enghien lucitoră și luminosă se acoper) Ve Ji No. de la 27, 29, 30, 31 Iuliu, și 1,2, 3 Augustă. rită de măguri, petrecemu ori întrege pe asia terasă. Pentru ca sa fiu lingă ea amu luată^în vecinătate uă locuință într’uă casă făcută după gustuu helvețianu. Nici uă dată nu bată la ușia iei fără uă bătaia de inimă care ’mi opresce resuflarea. Eu caută ochii seî, asceptă subsulă seă; în fiăcare dini aducă mă buchoiu de violele, și mișcarea mănesóle căndă mi-să rea îmi dă e sacia temperatură a sufletului seu. A sufletulă scă e ca ceriui și, într’uă di albastru, într’uă și mai întunecată. Caracterulă o încântătorii, sufletulă e confusu și schimbătoră. „Vino înaltă lume la Odette. Acesta e bóla are cărora femei din Paris, cari își încurcă esistenția cu uă mulțime de ființe nefolositorie sau supărătorie. Ar putea ifica cineva că în locu de a se iconomisa ele se consumă. Astă bul a atinsă pe Odetta. Suferă d’a o vedé totó d’auna înconjurată, și totă d’fiuna Je uăpotrivă, fără nerăbdare, fără iritațiune. Cu greu mă pot păzi de un moment de necasă. Sunt^ile unde sprimă mai viu aceea ce simții, atunci ea rădică capu’ă, înceta să lucrul ăscă, se uită la mine, surîde.— Ve plângeți iarăși? îmi duce ea cu blândețe. Căndă ochii mei întelnescă pe ai sei, nu mai dicu nimică, nu mă mai plăngă. Simptimîntulu de realitate nu ’mi revine de cătă căndă suntă departe de ea. Atunci mi-aducu aminte de indiferințl ce mo înspăiimîntă. Este cu putință căndă cine-va iubesce, se fiă arătă de biscilă, arătă de ocupată de meschinele ocupațiuni ale lumei ? „Care va fi celă de pe urmă capitală din acestă romană unde viața mea s’a închisă ? Nu seă nimică. Odetta se’iu scie mai bun ? Nu credú; însă, căndă caută în funda esistinței mele nu vedu nimica care se smene cu acea a cea fostă pînă acumă. Ceva mai puternică mă apasă și mă spăimîntă ; și dacă e adevărată că tata ființa omenască trebue sa întîlnască uă altă ființă în afara din care n’a cunoscută nimică ăncă, care se resume tóte fericirile prin amorală seă și se va arunca în tóte desperările prin părăsirea sea, voiă putea dice, în ora când tată va fi sfârșită. Astă ființă, amu cunoscutu-o, ea se numia Odetta.“ D-Iă de Bois d’Arci aducea, precum scimă deja, în tóle filele ună buchetă de violete d-nei de Nailhac, care era între ei ca semnulă verjală ală suveniriului. Intr’uă fără, după uă înviie visit», elă o găsi sub cortulă dupe tárase, răzimată deuă balustradă care o despărția de grădină. Ea era in umbră, cu capulă în mării, cu privirea perdută in nópte. Aste lumini albe cari urmază vara asfințitulă sarului, dăndă lucrurilorănesce forme neoărîte care le făcu mai mari și le dă uă gradă mai plăcută. Ună vîntă capriciosă da tainice și ople printre frivndi, era ca uă respirațiune misteriosă a căroră suspine mureau pentru a renasce iarăși. Palide stele schinbiau în adîncimile ceriului. Odetta Intórse capută pe jumătate la vuietură ce făcu Gaston înlăndu suptă comlă, însă ochii sei remaseră reci, și mănasea nu se întinse spre clă. Tăcerea nu era turburată !n acestă momentă de cătă de vuietură picăturiloră de apă cădindă pe basenă intr’uă fontînă săritoire. Cu anima pucină comă strînsă Gaston se aședă lingă ea.— La ce gândiți? Îi diseelă. — Așă vrea s’o sciă și eu, response Odetta. Da de Bois d’Arci însemnă atunci că d-na de Naibhac ținea în mană ană buchetă de violete și visăntă ea mușcă florile lui parfumate. Cu burjele ea le scotea una căte una și le aruncă în afară, uităndu-se fără se scie unde pe orizonte, întunecimea locului, pe care nu lă puteau lumina luminile tn părțite ,prin case din causa depărtărei, nu permiteau lui Gaston se cunoca buchelulă. Elă făcu mnă pasă spre ferastră, întră un salonă și <jări uitată pe ună colită a șeminelei, întreită carte și uă tapiseriă, bucheluță ce dusese Odetlei de diminâță. Ună simplimantă de durere neesprimabile dă coprinse, și cu uă mană ce tremura pucinu elă Ină violetele părăsite. — Ce buchetă e acelu a