Romanulu, mai 1870 (Anul 14)
1870-05-04
IANULU ALU PATRU-SPRE DECESEA Administrațiunea în Pasagrnul Roman, No. 1. — Redacțiunea Strada Colțea, No. 42. LUNI, MARȚI 4, 5 MAIU 1876. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI Pentru abonamente, anunțiuri si reca se adresa în Bucuresci, la adminitrariea pariului. In districte la corespondințiî «jiarmluî prin postă. La Paris la D. Darras-Hallsgrain, rue de l’anciennecomedie No. 5. ANUHTIURILE Linia de 30 litere................ 40 bani Inserțiunî și reclame, linia.. 2 bînouî VOIESCE ȘI VEI PUTEA Len. Lein-Pe anu.....p. capitală 48 p. distr. 58 Pe jese lunî « “ 24 « 29 Pe trei luni « « 12 « 15 uă lună 11 * 5 « 6 Unu exemplarü 25 bani. Pentru Paris, pe trimestru fr. 20. Pentru Austria « fior. 7 val. aust ARTICLELE NEPUBUCATE SE VORU ARDE. — REDACTORE EUGENIU CARADA reclame ministra- SALa slatinianu Mercuri, 6 Masă, la 7 și jum. ore sera. ÎNTRUNIRE publica Desbateri politice și economice, Situațiunea, alegerile generale viitoare. Mai mulți oratori, între cari și D. I. G. Brătianu, sunt înscriși. DEPEȘI TELEGRAFICE /Servițiule privata ale Monitorului]. PARIS, Îl Main.— In consecința permisițieî domiciliare la casele suspecte, s’au făcută numeróse arestații, fiarele radicali, mai cu sema Marsiliesa. In numele redacțiilor întregi, desaprobă asmutarea și pe asmutători. In casă căndă astă sera turburările se vor reinzui, autoritățile sunt decise se opereze energică. FLORENZA, 11 Masă. — Trupele au risipită pe insurgent» de la Catanzaro, săcăndă și 30 prisonierî, Intre cari și douî oficialî ai insurgentilor. S’au prinsă mai multe documente și liste de insurgintî, cum și formulare de decrete deja imprimate, nici uă epocă țnă asemene exemplu, totuși noi amă tăcuta, credéndu că este mai bine ca publiculă se fie pusă în posițiune d’a judica după fapte. Aceste constatate, acumă, căndă miniștrii aă vorbită și eî ânșiînă atacată totă, tóte și pe toți; acumă, căndă aă spusă ânșiî ce voiescă și primele loră fapte aă devenită oglinda cea mai adeverată despre calea pe care să se mergă, tăcerea din parte-ne ar fi uă greșială, nă trădare chiară a intereselor generale și naționale. Se ’ncepe mă deră se ne ’mplinimă datoria, la care ea șiî do. miniștrii ne a convocată, și se ne o ’mplinimă în regulă, cu metodă, treptată și cu liniște, ca se potă fiă care se ve<jă, se cugete, se judice și se-și plărescă în deplină cunoscință calea pe care va voi se mergă. Bucurescî,« Florarii 1870. Cititorii Romănului cunoscu cu câtă curtenire a primitu acesta diariu ministerială de la 20 Aprile. Cu tóte că capul cabinetului este cunoscută, și forte cunoscută, prin faptele sale ca ministru în Moldavia și ’n Muntenia, cu tóte că este forte cunoscută prin principiile cea emisă în camere de la 1859 și pen’acuma, noiamă crezută că este mai bine se ’ntorce în spatele trecutului și se ne uitămă numai la faptele jilei, pentru a judica după dânsele pe d. Manolache Costachi și junele ajutore, cea crezută de cuviință se-și alegă. Miniștrii actuali, anunciați prin Monitorul de la 21 Aprile, nu spuseră poncieri țerei nici pe ce dreptă să luată în mână cârma țerei, nici care este o loră programă. Constatămă că, deși papulu cabinetului a mărturită adese de pe tribuna adunării principiile sale regulamentari și feudali, deși cabinetulă actuale s’a compusă întrună modă arătă de arbitrariă, în cătu nu cunoascemă în totă lumea și ’n De la 20 Aprile și penă ieri, la 3 Mas, nouăi miniștrii nu crezură că suntă datori se spuse națiunii de unde vină, pe ce dreptă aă venită și ce cugetă a face, cumă credă că voră legitima venirea dumneloru la cărma Statului. E că ună actă anti-constituționale, și ună mare dispreță pentru națiune. Ieri în sfârșită vorbiră. Către cine ease adresară a loră mărturire, a loră programă, a loră profesiune de credință? Către Prefecți!!! Se un șarete ună singură ministeriă, întru o singură țară constituționale, care va fi făcută prima sea profesiune de credință către prefecți, către agenții direcți ai administrațiunii, și vomă recunosce că noi suntem în erore. Acesta case nu este, n’a putută fi, și, prin urmare, notămă al douilea actă anticonstituționale, de mare dispreță pentru națiune și din cele mai amenințătoare pentru drepturile cetățianilor și pentru libertățile publice. Vomă desbate treptată profesiunea de credință a ministeriului, pe care o reproducemă mai la vale în întregulöie!. Vomă începe póte desbaterile de asfădi chiară, de ne va permite spațiulă, mai nainte énse se ne oprimă ună momentă la ună altă acta, demnă întru tote de cele doue mai susă înregistrate. Ministerul publică la 3 Maiă, precum se va vede îmi la vale, decretulă prin care convocă colegiile electorale pentru dliua de 25 Maiă și următorele. Ce face casă cu colegiul ală 4-lea ? Nu convoca pentru dilele de la 19 pene la 21 Masă inclusivă, pentru a alege pe delegații ceruți de articlulă 48 din legea electorale. Ce ji ce articlulă 63 din Constituțiune ? „Art. 63. Facü parte din colegialii ală 4-lea, toți acei carii plătescă vă dare către StUö, ori câtă de mică, și cari nu intră în nici una din categoriele de mai susă.“ „Acestă colegiu alege la al douilea gradă ună deputată de districtă.“ Așiaderă nimene, nici însuși d. Manolache Costachi, nu va pute susține că alegătorii aceștia, cândă se ’ntrunescu pentru a alege pe delegații loră, acea întrunire nu este ună colegiu electorale. E că ce spune și dicționarială : „Colegiu electorale este numele ce se dă osebitelor ei întruniri electorale. Luptă regimele constituțiunii din anul VIII, era în Francia atâtea colegiuri electorale, câte erau departamentele și arondismentele. Colegiile arondismentelor, desemnaă pe candidații pentru corpulă legiuitoră; acele ale departamentelor o alegeau pe candidații pentru Senatul conservatore, pentru corpulă legiuitoriă și pentru consiliulă generală ală departamentului." „Colegio, de la latinesce colligere, a s’aduna, e întrunirea unui orecare numere d’alegétori, chiămațî de lege d’a vota împreună“. Așaderă, neputendu-se nega că cetățianii, cândă s’adună împreună pentru a alege ună delegată, formeză ună colegii electorale, se vedemă ce ordonă articlul 46 din legea electorale. „Art. 46. Colegiele electorale se convoca prin decretă domnescă. Ministrul de interne comunică acesta Primaritorű orașieloru de reședință, cari, prin înțelegere cu primarii din celelalte comuni ale districtului, convocă pe alegători, celă puțină, cu 21 de milenainte de termenul afișată pentru alegeri“. Ce fice decretură domnescă, publicată în ziua de 3 Masă ? „Avândă în vedere articlulă 46 din legea electorale,.... în dilele de la 19 pene la 21 Masă colegială ală Il-lea va alege pe delegații ceruți“" Câte <zile suntă de la 3 pené la 19 Masă ? 16 numai. Ce devine ceră prescrierea articlului 46, pe care se baseză decretulă și care cere se se dea celă puțină 21 de zile, ’nainte de termenul afișată pentru alegeri ? Se mai însemnămu că decretulă de convocare a apărută la 3 Main ? Cândă ânsă voră face primarii convocarea alegătorilor, mai cu semă în comunele rurali? Celă mai curândü la 7 sau 8 Mas ! Prin urmare alegătorii voră are numai 8 seă 9 dile, în loc de 21, celă mai puținii, ce le dă legea, pentru a se consulta între dânșii asupra omenilora cărora să se delege a loră suveranitate, pentru a alege una deputată. E căderă a treia violare a Constituțiunii și a legii electorale. Și pentru ce acestă mare grabă? Fiindă că miniștrii sunt pregătiți pentru operațiunea ce voră se facă. Listele electorale sunt pe deplină falsificate de către primari, consilii județene și tribunale. Primarii, prefecții și luptă-prefecții sunt pe deplină disciplinați și bandele stnă organisate: cu câtă deră operațiunea se va face mai repede, cu câtă cetățiamî aă mai puțină timpă d’a se întruni, d’a desbate actele miniștriloru, d’a cerceta situațiunea și d’a se întruni asupra ideieloră ce trebuiescă propagate și susținute, și asupra bărbaților, ce trebuiescă aleși, cu atâtă d. Manolache Iepurenu are mai mulți sorți da isbuti în manoperele sele. Ce trebuiescă cetățianiloră întruniri și desbateri, orice d. Iepurenu, cândă ministerulă ce amă compusă nu este constituționale, ci ministeriă autoritariă și de bună placă ? Ce le trebuiescă consultări și desbateri, cândă ministerială meu nu cunosce nici uă altă autoritate decâtă puterea executivă și d’aceaa către prefecți îșîși face profesiunea mea de credință? Ce le trebuiescă întruniri și desbateri, când listele electorale sunt pe deplină viitate și prefecții cu bandele electorale gata pentru acțiune ? Ce mai trebuiască alegătorilor colegiului al IV-lea întruniri și desbateri, cândă delegații vor fi numiți de către primari și luptă-prefecți, precumă deja au și ’ncepută a se face în Bucuresci, cu alegerea unui luptălocotenent, duoi sergenți și dupî caporali, pentru guarda naționă, în județul Teleormană cu alegerea unui primară, după cumă se va vede prin epistolele ce le publicămă mai la vale, și la Câmpu- Lungă, unde sistema bandeloră urmezá a iei domnie, după cumă ne face cunoscută d. Sache Nicolaă? E că telegrama ce ne a trămi să ieri acestă onorabile bărbaturi... Astăzi (3 Maiă) a fostă" Alegerea unui membru la consiliulă județeană. La ora 9 de dimineți, Prefecturu, cu Coteandirule de gendarmî, polițaiulă cu procurorele tribunalelui și suprstituită scără traversată ulițele orașiului. La distanța de 100 stânjini erau pe ulițe câte ună pompiară. Localula alegerii înconjurată de gendarmî. In sala alegerii banda electorale, între care și nepotul prefectului, Orășianuî, veijiénde acésta disposițiune, s’aă apținutu de la Votă. Rege publicați că d- nu prefectă urmezi sistema trecută. Sache Nicolaă. Da, onorabile d. Nicolau, publicămu ș’aceste violări ale Constitățiunii ș’ale drepturilor omului, ânsa le publicămă nu ca s’asceptămă pedepsirea culpabililoră de către miniștrii, ci numai pentru ca nimene se nu mai remăie în amăgire despre ce face d. Manolache Costachi și despre cele ce va face în alegerile cele mari. Da, publicămă și aceste violări și crime, déri numai pentru ca se fie înregistrate și faptele nouilor, miniștrii și pentru ca națiunea se cugete și seotărască de crede că este bine se lupte, pentru a respinge pe violatorii drepturiloră iei, să se se supuie și se-și puie singură capul, suptă sabia iepurănască. Pe lângă violările pactului fundamentale, ce se constatarămă, pe lângă insulta, ce se făcu națiunii prin casă și compunerea acestui cabinetă; prin tăcerea lui în privința națiunii și prin manifestul seă către prefecți; pe lângă dovezile ce a dată ministerială de mări în Bucuresci, cu ocasiunea alegerilor comunale și ieri în Câmpu-Lungă, d. Manolache Costache comite necuviința cea mare, crima — putemă fiice — d’a pune în gura Capului Sta FOSTIA ROMANULUI. TAINA MAGDALENEI 11 III. EramQ la migloculă lui Februarie, stagiunea baluriloră, a serateloră ș’a ospețuriloră. Nu me miraiă dorű de locă, vedendü întruă dimineța pe d-na Dalloris scoțândă șervetele sale cele mai fine și argintăria sea cea mai frumosă pentru a da ună ăspeță. Pe cândă servitorii se siliaă d’a lustrui câtă se pate mai multă apartamentele luciase ale casei, din tóte părțile veniau mâncări fine și costătóre, flori destinate a ’mpodobi intrările și scările; că fusei pusă la muncă ca și ceilalți; cu tóte c’avea atâția servitori, mătușia mea păstrase obiceiulu d’a face singură prăjitura; ea era uă parvenită în tóta puterea curentului și ingrijirea ce avea pentru tóte nimicurile, o denuncină ca urechile le vedé „Românulii“ de la 3 Maiu. măgarului cari eșiau de supt pelea leului. Cu tóte targele și lungele ei fuste, cu tóte resilurile ei aruite și juvaerurile cu cari s’acoperia, ea trebuia se inspecteze mésa mai ’nainte d’a veni Uspețiî. Uă adeverată damă mare, obicinuită a se mevede servitoriloră eî, n’ară mai fi făcută acestă inspecțiune; pentru ună observatore, o spețulă eî era uă copedie glumață. Trebuia S’o véda cineva grasă și cu aerulă ocupată, când o unulă dintre lachei arunca un nume de orecare Însemnătate, cumă se răpedia radiosă spre a intâmpina pe visitatorî, atâtu de politicosă încâtă îi lipsia cu totulu demnitatea! Câtă p’aci se’nsărcina și cu luarea mantaleloră de pe spatele visitatoriloru. Acesta caricatură de gasdă îmi reamintea, prin anrelă, pe mama mea; ’mi-o aminteamă, brună, palidă, delicată, distinsă ca uă ducesă In rochiele ei, eleganța ei naturale; îmi devenia urîtă și nesuferită facia comună și importante a d-eî Calloris, și, cândă mă vechiamă încurcată in acesta societate, în care mi reținea sărăcia mea, mă talasă imensă de mânie îmi năbușia anima. Amă țisă că era vorba d’ună mare os* pățu. Erau vre doue tzeci de ospeți; și că făceamă parte dintre dânșii, căci, déca era lesne d'a mĕ ascunde In camera mea într’uă de bală, supt pretestă că nu’mî placă balurile, era mai complicată d’a’mî servi prândură deosebită, supt pretestă că sufere de stomahă. De altă mintrele, dacă familia Dalbris nu doriase mé véija figurândă întronă salonă de bală, nu avea éase nici unü cuvente ca tota lumea se sclă că-i mâncamă pânea. Amicala mea, d. Bernard, fusese așezată lângă că domna camă bătrână, pe care mo ve^ise műâncă la mătușia mea; barba lulă acestei domne ședea la drepta d-lui Dalbris, și descoperii în curendă că Ciulă acestoră soci se silia se aibă uă convorbire necontenită cu Antonetta, vecina lui. Prândulu fu lungă, trecurămă în fine în salonă. După ce lua cafeua, nesciindă ce se facă cu mine, căci nimeni nu’mî vorbia, luai uă carte de pe masă, și mĕ așezai întrună colță ală salinului. Nu era multă timpă de cândă ședheamă acolo, și cineva venise s’așfee lângă mine; acestă cineva era d. Bernard. -- Ei! ce faci acolo domnișoră? <zise ele mai cu bruscheță. — Citescu! — Fărăndoaiela vr’uă descriere de călătoriă! — Da, ifisei roșindă, căc nici nu mĕ uitasemö la titlul cărței. ’Mi-o luă din mână și ’ncepu a ride. — Miserabilii!uă călătoriă! Aruncă cartea la uă parte, că remăseseră mută. — Daca nu citiai, atunci te gândiai și..., la ce ? Déru ai sé’mc răspunzi că suntă indiscreții, și nu fără cuvântă. Mi se părea unu lucru atâtă de stransă ca cineva se caute a convorbi cu mine, și episoda ananasului îmi remăsese atâtă de bine în memorie, încâtă me temui d’a perde acestă amică ală momentului, și respunsem cu vioiciune: — Nu ești indiscretă, domnule, și ai dreptate, mĕ gândiamu, déru la cer... Scimă are totă-d’a-una unde mergă cugetările nóstre? — Totă-d’a-una. Chiară reveriele nóstre cele mai nedumerite să mă scapă; a țjice contrariulu este uă mică ipocrisie, care nu amăgesce pe nimeni, nici chiară pe acela care comite ipocrisia; te ’ntreba dére la ce te gândiai, observă bine că n’amu țjisu la cine. — Este gre uă deosebire imensă între cine și ce? întrebară zîmbindă. — Oricumă, mai ajunsă încă a vorbi de câtă despre ceva ! — Poți se ghicescî acesta? Ifisei cu acelașî tonă. — Védő acésta, țjise cu liniște d. Bernard. Roșii âncă vă ală, căci spusese ade vĕrule. Iubitele visiuni ale somnului meu n’aveau âncă cârpă, ci numai voce. — Subiectele de cugetare nu’mi lipsescă! Posițiane a în care mĕ aflu mĕ face se cugetă, și............. — Pré raultă ! căci ochii d-téle s’sdân-