Romanulu, aprilie 1883 (Anul 27)

1883-04-08

i. ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina TV . . . , Doto » n­i­n Li • • • A se adresa: IN ROMANIA, la adrainistrațiunea «Jiarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-nix Haasenstein et Vogler, Wallflscligasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Ger­mania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — . . 40 bani 2 lei — * COM­ITETUL ELECTORAL DE ILFOV După cererea d-lui C. A. Rosetti, Comitetul are onore de a invita pe d-nii alegători în întrunire electorale pentru DUMINICA 10 APRILE la 2 ore precis după amiadi în sala Ateneului D. C. A. Rosetti va comunica a­­legătorilor opiniunile sale în privința alegerilor ce sunt a se începe și a­­supra revizuirii Constituțiunii. D. C. A. Rosetti va respunde asemene la tote întrebările ce alegătorii vor bine­voi să-i pună. In acestă întrunire va vorbi în privința revizuirii Constituțiunii și d. Disescu, doctore în drept și profe­sore la Academia din Bucuresci. 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14 VINERI, 8 APRILE 1883 Luminează-te și vei fi. ABONAM­E­N­T­E : In Capitală și districte, un an 48 lei; șfise lun­i 24 lei; trei luni 12 leî­­nă, lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la adrainistrațiunea «Harului și oflcielo poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15, Fleisclmiarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele Republicate se ard — BDGDBESCLZPMAR 1883 In mijlocul progreselor pe care le a realizat Romănia de câți­va ani, moravurile publice au făcut și ele un mare pas nainte. Se înțelege că acest pas nainte nu este de­cât resultanta tuturor celor­l­alte progrese făcute pe tote tărâmurile activității sociale, între care în prima linie trebuie să punem sincera aplicare a legilor și respectul ce a început a li se da de cetățeni. Ori­cât de perfect ar fi dreptul public al unei națiuni, înrîurirea pe care el va esercita-o, va sta tot­dea­una în cea mai strînsă legătură cu gradul de desvoltare al moravurilor publice. In aceste din urmă trebuie să se cau­te garanțiile reale și temeinice ale independințeî și ale libertății cetă­țenilor. Se înțelege câ guvernul are în­tot­­dea­una un mare înrîurire asupra for­mării moravurilor publice; efectele rele și bune ale acestei înrîuriri le am avut în­destul înaintea och­ilor. Ce valore puteau să aibă prescrip­­țiunile constituționale relative la li­bertatea presei și a întrunirilor, când guvernul conservator prigonea presa prin cele mai odiose mi­jloce și o­­prea cu totul întrunirile publice sau prin puterea brutală, sau prin mij­­loce indirecte ? Ce valore putea să aibă principiul fundamental al Constituțiunii câ pu­terile Statului emană de la națiune, când, supt acel guvern, voința națiu­nii era în­tot­dea­una năbușită, când alegeri nu existau, când alegătorii e­­rau opriți prin puterea brutală de a’și esercita drepturile, când perioda alegerilor nu era uă periodă de mai mare activitate publică, cum este as­tă­zi, ci uă periodă de terore, de jaf și de presiune sângerosă ? Astă­z­i, mulțumită unei practici sincere a regimului constituțional în timp de șapte ani, asemene lucruri nu mai sunt cu putință. Cetățenii au deplină consciință de drepturile și de puterea lor. Astă­­zi cetățenii se pot rosti în deplină libertate și cunoștință de cauză asupra modului cum înțeleg ca țara să fie guvernată și asupra reformelor de care ea ar avea tre­buință. In acesta privire, educațiu­­nea cetățenilor a făcut progrese sim­­țitdre. Un ocasiune solemnă se prezintă acum, în care cetățenii vor putea da uă dovadă strălucită despre interesul ce-l purta causei publice. Fie­care cetățean este ch­emat a se rosti asupra reformelor ce sunt de introdus în legea nostru fundamen­tală, alegând pe acei care-i dau mai multă garanție ca vor­bei, prin ca­racterul, principiile și inteligința lor, să-I represinte cu credință, și să-i a­­ducă cu sinceritate la îndeplinire vo­ințele. Pentru a sei énse cu siguranță pe cine aleg, și pentru ca anume în re­forma la ordinea cailor să vâdă care sunt ideiele fie­câruia, cetățenii sunt în drept a pretinde ca toți aceia cari aspiră la onorea de a deveni manda­tarii țerei, să vină în mijlocul lor, și în întruniri publice, în mod so­lemn, să arate cari sunt ideiele și principiile ce vor susține în viitorele Adunări de revizuire. Numai după un asemene încercare publică, în care toți candidații își vor fi espus ideiele și credințele lor, numai după uă examinare amănun­țită a profesiunilor de credință ale tuturor, ținând semn negreșit și de trecutul și de caracterul celor cari le solicită votul, cetățenii se vor pu­tea rosti ca omeni în adever liberi, ce voiesc să aibă u­ parte serioisă la conducerea afacerilor publice. Fără de aceste condițiuni, uă ale­gere ar putea deveni uă­mistifica­­țiune, care nu va aduce laudă nici alesului, nici alegătorilor. Aceste condițiuni sunt îndeplinite cu sfințenie în tote țerile civilizate unde sistemul represintativ este prac­ticat cu sinceritate, unde cetățenii au conseiință de rolul lor în Stat. Chiar omenii de­ră valore netăgă­duită, cu un trecut glorios, al cărora nume este legat de însășî istoria țerei, cu tot prestigiul lor se simt datori a spune cetățenilor ceea ce gândesc, ceea ce voiesc în ajunul unei alegeri. Ast­fel am vădut pe bătrânul și ilustrul Gladstone, prim-ministru al Englite­­rei, sculându-se de pe fotoliul său de președinte al consiliului spre a merge să-și facă profesiunea de credință ca ori­care alt candidat de deputat, înainte de alegerile cari au otârît despre sorta cabinetului său. Intr’uă țară unde cetățenii ajung a fi atât de geloși de drepturile­ lor și unde omenii politici le respectă cu atâta sfințenie, libertățile publice nu pot fi nici uă dată atinse. Trebuie să contribuim cu toți din tote puterile ca și la noi moravurile publice să ajungă la același grad de desvoltare, câci numai atunci guver­narea țereî prin ea însășî va fi un fapt definitiv dobăndit. Intru acesta toți trebuie să dea e­­xemplu, în ori­ce posițiune s’ar afla; ori­ce candidat liberal trebuie să se înfățișeze c’un programă­otărîtă îna­intea alegătorilor săi. Cetățenii, cari doresc sincera aplicare a regimului represintativ, o vor cere-o cu noi. Ast­fel de schimbări de vederi în­tre mandanți și mandatari nu vor face de­cât să dea garanții cetățeni­lor ca voința lor va fi respectată, și vor respunde de sigur într’un mod­otărîtor la tote calomniele și intri­­gele ce se urzesc în contra partitei și a principielor liberale, din care a plecat inițiativa revizuirii Constituți­unii. In pote^ouxí nu vicl­u cb III să facă nici uă deosebire. Bărbați de stat, îmbătrâniți în luptele politice, sau candidați noul, cu toții vor tre­bui să se supună acestei examinari pu­blice fără de care nimeni nu pote se alege în cunoștință de causă. Cu plăcere am vădut cjflele aceste câ d. Cămpineanu, fost și actual mi­nistru, fost guvernator al Bancei na­ționale, credincios principiilor pe cari tot­dea­una le-a profesat cu un atât de puternică convingere, a venit în­tre alegătorii colegiului I de Ilfov să declare în puterea câtor idei și prin­cipii cere încrederea colegiului I de Cameră. Nu ne îndouim ca după cum a urmat d. Cămpineanu ast­fel vor urma toți colegii săi din minister, între cari nu esceptam nici chiar pe primul ministru, ori­cât de cunoscut și ori­câte garanții ar oferi trecutul sĕu. Daca nu de necesitate, dar ca­­’templu, ca educațiune de dat tutor cetățenilor, fie­care candidat liberal, îtr­*rî ce posițiune s’ar afla, trebuie »ă mergă a-și face cu respect profe­siunea de credință naintea alegători­lor săi. REVIZUIREA CONSTITUȚIUNII . In județul Buzeu, comitetul elec­toral al partitei naționale liberale s’a constituit din urmatorele persone :­­Procopie Casotti, Gr. Monteoru, I. Marghiloman, Nicu Bagdat, N. I. C­ostantinescu, Iorgu Alecsandrescu, Alecu Pacleanu, C. Sărățeanu, Stefan Pieniceanu, Anton I. Carp, C. Con­­d­escu, Doctorul G. Constantinescu, Emil Teodoru­, Nae Ștefănescu, Al. Demetriade, C. Cioch­inescu, Emanoil Melitupciu, Caloian Pleșoianu, Dimi­­trie Oprescu, T. C. Argintoianu, Iorgu Teodorescu, C. L. Rădulescu, Nico­­lae Miulescu, Grigore Iordache, Nico­­lae Ionescu, Nae Stătescu. Tote aceste persone sunt proprie­tari mari și comercianți. Comitetul partitei liberale din Râm­­nicul Sărat, a câruia compunere am arnunțat-o în Românul de la 2 Aprile, a adresat alegătorilor din acel județ următorul manifest, câruia cu plăcere îi facem loc în colanele nóstre : In fața insinuărilor și calomnielor de tot felul ce se aruncă asupra partizanilor revi­­zuiri­ Constituțiunii, ca prin reformele ce s’au propus au în gând a nimici valorea po­litică a proprietarilor în statul român, îne­când colegiul lor prin reducerea escesivă a censului, a îngreuia proprietatea prin im­­posite și a compromite starea socială prin împărțiri de averi, nouă legi rurale și alte calomnii de asemenea natură; comitetul p­ tl­itei liberale, întrunindu-se , se crede «mar­ii sűtelűi ni public contra unor ase­menea insinuări și a face cunoscut cu ve­derile comitetului din acest județ, în ce privesce reforma legii electorale, sunt a se face un singur colegiu din proprietarii îm­părțiți astă­­zi în două colegiuri — interesul lor nefiind de­cât unul și același și a se ficșa censul acestui colegiu la suma de una mie lei noul venit rural. Comitetul va susține candidaturile cari vor primi aceste reforme moderate, cari de­parte de a compromite interesele proprie­tății, le asigură și mai mult, strângând pe toți proprietarii la un loc și garantând prin acesta chiar independința colegiului lor a­­tât față cu guvernul, cât și cu ingerințele de tot felul ce pot avea loc în colegiile prea restrînse. SERVICIUL TELEGRAFIC &JL4 AGENTUSI HAVAS Berlin, 18 Aprile. — împăratul Wilhelm a plecat a­ fi dimineță la Wiesbaden, Pesta, 18 Aprile.— Camera deputaților.— D. Tisza, respunfând la interpelarea depu­tatului Fuezesserg în privința unei pre­tinse liste de hoți pe care figura numele u­­nui deputat, desminte într’un mod asolut acesta aserțiune, lăsând apoi Camerei sar­cina de a-și pă«fi demnitatea. D. Fueressery cere formal ertare de la Cameră ca a făcut un asemenea interpelare , pe care declară ca o regretă. Incidintele a fost închis după ce Camera a decis ca scufele interpelato­­rului să fie înscrise în procesul-verbal al ședinței. Londra, 18 Aprile. — Poliția a descoperit uă cutiă, conținând dinamită, ascunsă aprope de catedrala lui Salisbury; se crede ca acea cutiă era pusă acolo cu intențiunea din asvăzii în aer monumentul. Dublin, 18 Aprile. — Juriul a condam­nat la marte pe Carley ca fiind unul din autorii omorului din Phoenix­ Park. Constantinopole, 18 Aprile. — Principele Alecsandru al Bulgariei a sosit de dimineță însoțit de fratele său principele Louis de Battemberg și de d. Vuk­ovici. Alteța­rea sa a coborât la palatul Apelor­ Dulci din Asia unde a fost salutată de câtre funcționarii represintând pe Sultan; a primit apoi visita represintanților misiunilor străine. Sultanul a primit pe principele în au­­diență solemnă după amiazză; cuvinte ami­cale au fost schimbate. Principele a visitat apoi pe toți miniștrii Porții, i s-a făcut pretutindeni că primire de gală. DIN AFARA FRANCIA II Diritto, de la 13 Aprile, vor­bind despre alusiunile făcute de d. Mancini la cestiunea tunisiană, face urmatorele refresiuni : Cuvintele ministrului, în privința ces­­tiunii tunisiane, nu pot să fie reț inter­pretate: ele au fost oneste, reale. In sub­stanță, cestiunea tunisiană se pute resuma în urmatorele punte principale : a garanta Italiei ca interesele civile și comerciale, drepturile de justiție și viața publică să fie pe deplin asigurate cetățenilor italiani sta­biliți în Regin­ă, a liniști guvernul și po­porul italian asupra respectului ce Francia va avea pentru libertatea privată și pu­blică a numeroșilor noștri naționali, cari trăiesc pe teritoriul tunisian. E c e ceea­ ce reclamă cabinetul din Roma, spre a consimți, ca compensație, la abolirea capitulațiunilor și la primirea tribunalelor franceze. De fapt, este bine de a face să în­ceteze nișce vechi cause de neîncredere și resimțimentul de care profită inamicii uni­rii italo-francese. GERMANIA Câte-va din c­iarele englese se o­­cupă de mesagiul adresat Reichsta­gului de câtre împăratul Germaniei. Intr’aceste diare se află și Daily-Te­legraph, care duce ca principele de Bismarck pare otărît a nu uita so­cialismul pe care l’a învățat acum căți-va ani de la Lasalle, și apoi a­­daogă : împăratul se incerca a întări monarhia printr’un apel direct la lucrători, trecând pe d’asupra capetelor clasei de mitjloc. Me­sagiul este destinat a împăca pe popor cu suveranul care nu se sprijină pe Parla­ment. Chiar dacá ar cădea legea, guver­nul tot căștigă, câci atunci are în fața săr­manului popor scusa pentru ce nu ține nici uă sema de Reichstag. Acest mesagiu ne dâ uă probă despre cea mai mare dibăcie a principelui de Bismarck, câci d-sea vo­iesce a se servi contra Parlamentului de rege, ca șef al poporului și care nu e spri­jinit de Parlament. De altă parte Morning Post ob­servă ca mesagiul va deștepta prin multe locuri bariera neplăcută, ca e un fel de anunț oficial prin care se rădică felul de d’asupra acțiunii. Alții, ast­fel închieie acest «h­ar, vor ve­dea pute în acest mesagiu un răspuns la recentul congres socialist din Copenhaga și uă încercare de a atrage pe căpeteniele de­mocrației. Totu­și, ori­care ar fi scopul a­­cestui mesagiu, tot nu e trebuință a se vota pentru acesta bugetul pe anul 1884 și 1885. Să se resolve pur și simplu refor­mele socialiste imediat, cr bugetul să ră­mână a se vota regula în fie­care an. Cele­­l­alte «fiare nu «fie pân’acum nici un cu­vânt despre mesagiu. Asupra aceluia­și mesagiu, citim în I­ndépendance helge de la 16 A­­prile : Îndată după citirea mesagiului imperial, leaderul progresiștilor, d. Eugene Richter, lua cuvântul și combătu planul lucrărilor parlamentare, ast­fel cum pretinde a-i trage principele de Bismarck și cum îi indică mesagiul. „Proiectele politico-sociale, a «zis d. Richter, ar fi putut să fie discutate dacă cancelariul nu le-ar fi întârziat prin pro­iectul său asupra monopolului tutunurilor. Votarea prematură a bugetului n’ar per­mite echilibrarea lui într’un chip satisfăcă­tor. De altmintre înn­ acesta votare ar da principelui de Bismarck putința d’a guverna fără Parlament în timp de un an și jumă­tate. Contra acestui fapt, voim se ne apă­răm noi.“ La invitațiunea președintelui d’a nu discuta mesagiul, L­eichter a răspuns ca are acest drept, de vreme ce el este un act făcut supt răspunderea ministerială, ori­care deputat es­te autorizat a-1 discuta d­­’ojr -v­.rp._1 -~«4...’ugt adres«­­Intervenirea d-lui Windhorst a făcut pe d. Richter să amâne acesta delicată desbatere până în momentul când mesagiul va fi ti­părit și împărțit. ITALIA că depeșă din Roma, adresată «ha­rului le Soleil, dice cu d. Nigra, am­­basadorele Italiei la Londra, este de­semnat spre a se duce în misiune extraordinară ca să represinte guver­nul italian la încoronarea Țarului. Principele Amedée va represinta pe rege. Le Temps publică o­ telegramă din Roma, cu data de 16 Aprile, în care se duce ca negocierile pentru vi­sita regelui Humbert la Berlin ur­­meza m­ereu, dar ca regele cere ga­ranții pentru uă contra visită a îm­păratului Wilhelm. ENGLITERA In afacerea intentată de Corona contra d-lui Bradlaugh, pentru bles­tem, juriul a dat un verdict de ne­­culpabilitate. FOITA ROMANULUI, 8 APRILE UICIUIA SABINEI PARTEA ANTEIA I. D. de la Bullière era în­tot­dea­una ne­căjit. Acesta era starea sea normală, tem­peramentul său. El nu căuta câtu­și de pu­țin a învinge acesta slăbiciune, după cum nu se găndea a schimba colorea ochilor săi. A­jungend la etatea în care putea se raționeze, nu se gândise câtu­și de puțin a-și schimba acest caracter violente. Din contră, el devenise cu timpul și mai urît și mai nesuferit.­­ Era un bătrân aspru, bine legat, cu ta­lia înaltă, cu nasul ca de vultur, cu pérul cărunt colorea ferului și tăiat mărunt, cu mustața și sprăncenile sbărlite. Osele cra­niului său deveniseră tari ca petra. El era urît de tota lumea; copiii din sat fugeau de el îndată ce-l zăreau­. Fiul unui tată sburdalnic și ușor, care se ruinase în mare parte ducând lă viață galantă, el avea alte apucături. Fiul sgăr­­cit trebuia se urmeze acestui tată risipitor. Când mortea îngheța acesta mână elegantă de gentilom, printre ale cârei degete cur­sese aurul ca apa, el apuca în mânile sale de oțel stărămăturile patrimoniului părin­tesc, fiind cu totul otărît a-și reconstitui că avere. Ceea ce cn se voia să aibă, era păment, er nu bani. Voia să fie bogat, nu pentru a se bucura de acesta posițiune, câci trăia ca cel din urmă dintre țărani, mâncând un bucată neagră de pâne odată cu un pahar de vin, nu pentru a capita­­lisa, câci fugea de ori­ce speculație, ci nu­mai pentru a-și mări domeniul. El iubea pământul întocmai ca un țăran de rasă. El nu cunoscea un altă fericire mai mare de­cât aceea de a dobăndi cu un preț de ni­mic­­ă bucată de pământ. Pentru acesta el profita de lipsa fie­cârui nenorocit, pe care-l trimitea se móra de tome aiurea, saü de neputința fie­carui arendaș care ar fi remas înapoi cu plata arendei. In­r filele în cari putea să facă uă frumósa expediție de acest fel, el se simțea tot atât de feri­cit ca și Titu în urma unei bune acțiuni. Nu mai era ambițiunea care-l împingea la acesta, ci setea de a avea pământ, analogă cu aceea care face pe sgărcit a grămădi aur peste aur. Lui îl păsa puțin de opinia publică. Nu ținea să aibă influință în țara mea, nici să însemneze ceva. Intr’uă «Ji i se «fise a-și pune candidatura de deputat, el refusa neted. Și la ce putea să-I servesca acesta? Se merga la Paris să discute in­teresele altora, lăsând p’ale sele nesupra­­vegh­iate? Cine era să aibă ochiul deschis la tote ocasiunile d’a dobăndi uă bucată de pământ? Cine avea să urmaresca tóte fasele proceselor séle fara sfîrșit ? Cine avea să se ocupe de afacerile sale, să su­pravegheze moșia sea, să tun«fă­râna oilor sele ? — In acel timp, nu făcuse âncă din Sabina acel factotum al seu și n’avea cea mai mică încredere în registrul pe care a trebuit să-l îngagieze. Cu un asemenea caracter, cu greu se pu­tea face să fie iubit; la acesta el însă nu se găndi nici uă­ dată, precum nu se găndi asemenea nici d’a iubi pe cine­va. Se în­­sura tără fiu­, neputând să se otărască mult timp a face acest pas din causa cheltuie­­lelor și încurcăturelor la cari credea ca are să fie espus având că femeia. Cu tote a­­cestea, într’uă «fi își «fise ca trebuie să aibă un fiu pentru a-l ajuta în afacerile sale la bătrânețe, un Albin de la Bullière care îi va urma și pe care îl va cresce după plac pentru a face, trăind încă, un fel­­ de nu­triment. Provedința nu putea să lipsesca de a se conforma proiectelor sale și d’a-l trimite pe acest fiu a cârui mamă nu-I a­­părea de­cât ca un accesoriu din nenoro­cire trebuincios, ca uă neplăcere ce nu se putea înlătura. Când, după ce și-a pus îna­inte cuvintele și pentru și contra, se otărî a-și da un moștenitor, își anunța intenția de a se căsători. El nu avu de­cât încurcă­tura de a alege pe viitorea s­a soție. De două­zzeci de ani, privirea tutor mamelor departamentului era îndreptată asupra lui. Ele sciau câ el este forte avut, regulat în afacerile sale, ne­având în viața sea nici chiar umbra unui mic păcat, și credeau câ căsătoria are să-i schimbe caracterul seu cel aspru. El însă, după ce constată câ în vecinătate nu se află nici un domeniu care să fie avantagios pentru a-l alipi la al său, se oțărî pentru zestrea și cea mai mare. Acesta fu singurul mobil care deter­mină alegerea s­a. Intămplarea însă făcu ca ceea care avea cea mai mare zestre să fie că frumósa fa­tă de opt-spre-ci­ce ani — el avea patru­zeci — blondă ca aurora, plină de viață, cu ochii palidi în cari se confundau lacră­­mile și surîsul, natură dulce și fără ener­gie, inimă de corá în care fie­care emoție lasă uă urmă adîncă și durerosă. Un ase­menea caracter trebuia neapărat să dispară supt apăsarea acestui jug de fer. Albin de la Bullière înțelese forte bine câ ea era prea tânără și prea frumosă pentru dânsul, el esita un minut, pe urmă se asigura ca ea este prea potrivită cu el. Din ăntâia zi el h insufla­ră ast­fel de frică, în­cât sărmana fată nu ’și permise nici uă dată a avea uă opinie deosebită de a lui. Ea suferi în tăcere, vărsând la­­crămi de durere și urmând a trăi uă vi­ață cu totul fisică în umbra intunecasa a acestui mare castel. Ea plânse mult la nasterea fiicei sale Sabina, câci d. de la Bullière nu -i ascunse nemulțămirea sea. El o făcu respunZetóre de acesta decep­ție și nu o cruța cu dojonele sale. Dar fu încă și mai răa când, după patru­spre­­zece ani de căință și de amare observări, că a doua fiiința veni să bată la ușa a­­cestei vieți care păr­use atât de puțin plă­cută acestei sărmane mame. Când i se spuse ca născuse­rn fată, ea simți ca nu mai putea să verse nici uă la­crimă, nici nu mai avea putere să sufere acesta nouă decepție. Ea înțelese ca avea să moră, și nu ’i mai rămase de­cât oă singură părere de zéü : aceea de a nu putea să ducă cu sine în lumea cea­l­altă pe acesta mică creatură pe care tatăl său o primise printr’un blestem. Cine are să o apere și să o sprotega contra măriei sale ? se întreba ea în cele din urmă mi­nute ale agoniei. Sabina, care atunci avea patru­spre­zece ani, nu-șî rădica privirea de la fața deja descompusă a murindei. Marii sei ochi ne­gri pareau ca citesc în cugetarea sea. Sa­bina nu era nici mângâetare nici espan­­sivă. Ea semăna forte mult cu tatăl iei; ea nu dăduse nici oă dată cea mai mică măn­­găere mamei sale. In acest moment su­prem însă, ea se aplecă pe mama mea și luând’o în brațe îi zise­­• — Fii liniștită mamă. Iți făgăduesc ca fericirea sea îmi va fi în­tot­dea­una mai scumpă de­cât a mea. Uă rază de mulțămire și de recunos­­cință lumină fața merindei, pe urmă își închise pentru tot­dea­una ochii cari plân­seseră atât de mult. Din acesta zi, Sabina n’avu de­cât uă singură grijă : aceea de a se ocupa de sora sea. Că fata bătrână din vecinătate, d-ra Flo­­rimonde des Allais, voi să fie nașa micei orfeline. Ea cunoscea forte bine suferin­țele aceleia a cârei viață se stinsese, și prevăzând pentru fiica sea uă copilărie tot atât de tristă, se oferi a se însărcina cu crescerea iei. D. de la Bullière primi a­­cesta cu grăbire. Atunci Sabina, din co­pilă, deveni d’uă dată femeia. Cutezând pen­tru ăntâia dată a se opune tatălui sâu, de­clară cu atârîre câ ea nu va consimți nici uă dată a încredința nimănui pe mica sea soră și ca va îngriji singură de educația iei, luând asupră-șî ori­ce respundere. D ș0ra Florimonde nu mai insista de loc, înțelegând câ acesta copilă are să fie de mare interes pentru tinerețea Sabinei, a cârei inimă, fară acésta afecție, s’ar perde cu totul în acesta atmosferă de mulțămire și de egoism. Cât pentru d. de la Bullière, el privi pe fiica sea cu un ast­fel de nedumirire, în­cât își perdu cu totul vocea. Sabina înțe­lese îndată ce comisese ce­va monstruos; dar ea nu ’și pierdu de loc cumpătul și păstră același aer serios, care făcu pe d. de la Bullière să simtă ca, pentru ăntâia dată în viața sea, întălnia uă asemenea mare opunere chiar în casa sea. Sabina, înțelegând tótă greutatea respun­derii ce ’și luase asupră-șî, se rădică pen

Next