Romanulu, aprilie 1883 (Anul 27)
1883-04-08
i. ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina TV . . . , Doto » nin Li • • • A se adresa: IN ROMANIA, la adrainistrațiunea «Jiarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-nix Haasenstein et Vogler, Wallflscligasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — . . 40 bani 2 lei — * COMITETUL ELECTORAL DE ILFOV După cererea d-lui C. A. Rosetti, Comitetul are onore de a invita pe d-nii alegători în întrunire electorale pentru DUMINICA 10 APRILE la 2 ore precis după amiadi în sala Ateneului D. C. A. Rosetti va comunica alegătorilor opiniunile sale în privința alegerilor ce sunt a se începe și asupra revizuirii Constituțiunii. D. C. A. Rosetti va respunde asemene la tote întrebările ce alegătorii vor binevoi să-i pună. In acestă întrunire va vorbi în privința revizuirii Constituțiunii și d. Disescu, doctore în drept și profesore la Academia din Bucuresci. 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14 VINERI, 8 APRILE 1883 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE : In Capitală și districte, un an 48 lei; șfise luni 24 lei; trei luni 12 leînă, lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la adrainistrațiunea «Harului și oflcielo poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15, Fleisclmiarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele Republicate se ard — BDGDBESCLZPMAR 1883 In mijlocul progreselor pe care le a realizat Romănia de câțiva ani, moravurile publice au făcut și ele un mare pas nainte. Se înțelege că acest pas nainte nu este decât resultanta tuturor celorlalte progrese făcute pe tote tărâmurile activității sociale, între care în prima linie trebuie să punem sincera aplicare a legilor și respectul ce a început a li se da de cetățeni. Oricât de perfect ar fi dreptul public al unei națiuni, înrîurirea pe care el va esercita-o, va sta totdeauna în cea mai strînsă legătură cu gradul de desvoltare al moravurilor publice. In aceste din urmă trebuie să se caute garanțiile reale și temeinice ale independințeî și ale libertății cetățenilor. Se înțelege câ guvernul are întotdeauna un mare înrîurire asupra formării moravurilor publice; efectele rele și bune ale acestei înrîuriri le am avut îndestul înaintea ochilor. Ce valore puteau să aibă prescripțiunile constituționale relative la libertatea presei și a întrunirilor, când guvernul conservator prigonea presa prin cele mai odiose mijloce și oprea cu totul întrunirile publice sau prin puterea brutală, sau prin mijloce indirecte ? Ce valore putea să aibă principiul fundamental al Constituțiunii câ puterile Statului emană de la națiune, când, supt acel guvern, voința națiunii era întotdeauna năbușită, când alegeri nu existau, când alegătorii erau opriți prin puterea brutală de a’și esercita drepturile, când perioda alegerilor nu era uă periodă de mai mare activitate publică, cum este astăzi, ci uă periodă de terore, de jaf și de presiune sângerosă ? Astăzi, mulțumită unei practici sincere a regimului constituțional în timp de șapte ani, asemene lucruri nu mai sunt cu putință. Cetățenii au deplină consciință de drepturile și de puterea lor. Astăzi cetățenii se pot rosti în deplină libertate și cunoștință de cauză asupra modului cum înțeleg ca țara să fie guvernată și asupra reformelor de care ea ar avea trebuință. In acesta privire, educațiunea cetățenilor a făcut progrese simțitdre. Un ocasiune solemnă se prezintă acum, în care cetățenii vor putea da uă dovadă strălucită despre interesul ce-l purta causei publice. Fiecare cetățean este chemat a se rosti asupra reformelor ce sunt de introdus în legea nostru fundamentală, alegând pe acei care-i dau mai multă garanție ca vorbei, prin caracterul, principiile și inteligința lor, să-I represinte cu credință, și să-i aducă cu sinceritate la îndeplinire voințele. Pentru a sei énse cu siguranță pe cine aleg, și pentru ca anume în reforma la ordinea cailor să vâdă care sunt ideiele fiecâruia, cetățenii sunt în drept a pretinde ca toți aceia cari aspiră la onorea de a deveni mandatarii țerei, să vină în mijlocul lor, și în întruniri publice, în mod solemn, să arate cari sunt ideiele și principiile ce vor susține în viitorele Adunări de revizuire. Numai după un asemene încercare publică, în care toți candidații își vor fi espus ideiele și credințele lor, numai după uă examinare amănunțită a profesiunilor de credință ale tuturor, ținând semn negreșit și de trecutul și de caracterul celor cari le solicită votul, cetățenii se vor putea rosti ca omeni în adever liberi, ce voiesc să aibă u parte serioisă la conducerea afacerilor publice. Fără de aceste condițiuni, uă alegere ar putea deveni uămistificațiune, care nu va aduce laudă nici alesului, nici alegătorilor. Aceste condițiuni sunt îndeplinite cu sfințenie în tote țerile civilizate unde sistemul represintativ este practicat cu sinceritate, unde cetățenii au conseiință de rolul lor în Stat. Chiar omenii deră valore netăgăduită, cu un trecut glorios, al cărora nume este legat de însășî istoria țerei, cu tot prestigiul lor se simt datori a spune cetățenilor ceea ce gândesc, ceea ce voiesc în ajunul unei alegeri. Astfel am vădut pe bătrânul și ilustrul Gladstone, prim-ministru al Engliterei, sculându-se de pe fotoliul său de președinte al consiliului spre a merge să-și facă profesiunea de credință ca oricare alt candidat de deputat, înainte de alegerile cari au otârît despre sorta cabinetului său. Intr’uă țară unde cetățenii ajung a fi atât de geloși de drepturile lor și unde omenii politici le respectă cu atâta sfințenie, libertățile publice nu pot fi nici uă dată atinse. Trebuie să contribuim cu toți din tote puterile ca și la noi moravurile publice să ajungă la același grad de desvoltare, câci numai atunci guvernarea țereî prin ea însășî va fi un fapt definitiv dobăndit. Intru acesta toți trebuie să dea exemplu, în orice posițiune s’ar afla; orice candidat liberal trebuie să se înfățișeze c’un programăotărîtă înaintea alegătorilor săi. Cetățenii, cari doresc sincera aplicare a regimului represintativ, o vor cere-o cu noi. Astfel de schimbări de vederi între mandanți și mandatari nu vor face decât să dea garanții cetățenilor ca voința lor va fi respectată, și vor respunde de sigur într’un modotărîtor la tote calomniele și intrigele ce se urzesc în contra partitei și a principielor liberale, din care a plecat inițiativa revizuirii Constituțiunii. In pote^ouxí nu viclu cb III să facă nici uă deosebire. Bărbați de stat, îmbătrâniți în luptele politice, sau candidați noul, cu toții vor trebui să se supună acestei examinari publice fără de care nimeni nu pote se alege în cunoștință de causă. Cu plăcere am vădut cjflele aceste câ d. Cămpineanu, fost și actual ministru, fost guvernator al Bancei naționale, credincios principiilor pe cari totdeauna le-a profesat cu un atât de puternică convingere, a venit între alegătorii colegiului I de Ilfov să declare în puterea câtor idei și principii cere încrederea colegiului I de Cameră. Nu ne îndouim ca după cum a urmat d. Cămpineanu astfel vor urma toți colegii săi din minister, între cari nu esceptam nici chiar pe primul ministru, oricât de cunoscut și oricâte garanții ar oferi trecutul sĕu. Daca nu de necesitate, dar ca’templu, ca educațiune de dat tutor cetățenilor, fiecare candidat liberal, îtr*rî ce posițiune s’ar afla, trebuie »ă mergă a-și face cu respect profesiunea de credință naintea alegătorilor săi. REVIZUIREA CONSTITUȚIUNII . In județul Buzeu, comitetul electoral al partitei naționale liberale s’a constituit din urmatorele persone :Procopie Casotti, Gr. Monteoru, I. Marghiloman, Nicu Bagdat, N. I. Costantinescu, Iorgu Alecsandrescu, Alecu Pacleanu, C. Sărățeanu, Stefan Pieniceanu, Anton I. Carp, C. Condescu, Doctorul G. Constantinescu, Emil Teodoru, Nae Ștefănescu, Al. Demetriade, C. Ciochinescu, Emanoil Melitupciu, Caloian Pleșoianu, Dimitrie Oprescu, T. C. Argintoianu, Iorgu Teodorescu, C. L. Rădulescu, Nicolae Miulescu, Grigore Iordache, Nicolae Ionescu, Nae Stătescu. Tote aceste persone sunt proprietari mari și comercianți. Comitetul partitei liberale din Râmnicul Sărat, a câruia compunere am arnunțat-o în Românul de la 2 Aprile, a adresat alegătorilor din acel județ următorul manifest, câruia cu plăcere îi facem loc în colanele nóstre : In fața insinuărilor și calomnielor de tot felul ce se aruncă asupra partizanilor revizuiri Constituțiunii, ca prin reformele ce s’au propus au în gând a nimici valorea politică a proprietarilor în statul român, înecând colegiul lor prin reducerea escesivă a censului, a îngreuia proprietatea prin imposite și a compromite starea socială prin împărțiri de averi, nouă legi rurale și alte calomnii de asemenea natură; comitetul p tlitei liberale, întrunindu-se , se crede «marii sűtelűi ni public contra unor asemenea insinuări și a face cunoscut cu vederile comitetului din acest județ, în ce privesce reforma legii electorale, sunt a se face un singur colegiu din proprietarii împărțiți astăzi în două colegiuri — interesul lor nefiind decât unul și același și a se ficșa censul acestui colegiu la suma de una mie lei noul venit rural. Comitetul va susține candidaturile cari vor primi aceste reforme moderate, cari departe de a compromite interesele proprietății, le asigură și mai mult, strângând pe toți proprietarii la un loc și garantând prin acesta chiar independința colegiului lor atât față cu guvernul, cât și cu ingerințele de tot felul ce pot avea loc în colegiile prea restrînse. SERVICIUL TELEGRAFIC &JL4 AGENTUSI HAVAS Berlin, 18 Aprile. — împăratul Wilhelm a plecat a fi dimineță la Wiesbaden, Pesta, 18 Aprile.— Camera deputaților.— D. Tisza, respunfând la interpelarea deputatului Fuezesserg în privința unei pretinse liste de hoți pe care figura numele unui deputat, desminte într’un mod asolut acesta aserțiune, lăsând apoi Camerei sarcina de a-și pă«fi demnitatea. D. Fueressery cere formal ertare de la Cameră ca a făcut un asemenea interpelare , pe care declară ca o regretă. Incidintele a fost închis după ce Camera a decis ca scufele interpelatorului să fie înscrise în procesul-verbal al ședinței. Londra, 18 Aprile. — Poliția a descoperit uă cutiă, conținând dinamită, ascunsă aprope de catedrala lui Salisbury; se crede ca acea cutiă era pusă acolo cu intențiunea din asvăzii în aer monumentul. Dublin, 18 Aprile. — Juriul a condamnat la marte pe Carley ca fiind unul din autorii omorului din Phoenix Park. Constantinopole, 18 Aprile. — Principele Alecsandru al Bulgariei a sosit de dimineță însoțit de fratele său principele Louis de Battemberg și de d. Vukovici. Altețarea sa a coborât la palatul Apelor Dulci din Asia unde a fost salutată de câtre funcționarii represintând pe Sultan; a primit apoi visita represintanților misiunilor străine. Sultanul a primit pe principele în audiență solemnă după amiazză; cuvinte amicale au fost schimbate. Principele a visitat apoi pe toți miniștrii Porții, i s-a făcut pretutindeni că primire de gală. DIN AFARA FRANCIA II Diritto, de la 13 Aprile, vorbind despre alusiunile făcute de d. Mancini la cestiunea tunisiană, face urmatorele refresiuni : Cuvintele ministrului, în privința cestiunii tunisiane, nu pot să fie reț interpretate: ele au fost oneste, reale. In substanță, cestiunea tunisiană se pute resuma în urmatorele punte principale : a garanta Italiei ca interesele civile și comerciale, drepturile de justiție și viața publică să fie pe deplin asigurate cetățenilor italiani stabiliți în Regină, a liniști guvernul și poporul italian asupra respectului ce Francia va avea pentru libertatea privată și publică a numeroșilor noștri naționali, cari trăiesc pe teritoriul tunisian. E c e ceea ce reclamă cabinetul din Roma, spre a consimți, ca compensație, la abolirea capitulațiunilor și la primirea tribunalelor franceze. De fapt, este bine de a face să înceteze nișce vechi cause de neîncredere și resimțimentul de care profită inamicii unirii italo-francese. GERMANIA Câte-va din ciarele englese se ocupă de mesagiul adresat Reichstagului de câtre împăratul Germaniei. Intr’aceste diare se află și Daily-Telegraph, care duce ca principele de Bismarck pare otărît a nu uita socialismul pe care l’a învățat acum căți-va ani de la Lasalle, și apoi adaogă : împăratul se incerca a întări monarhia printr’un apel direct la lucrători, trecând pe d’asupra capetelor clasei de mitjloc. Mesagiul este destinat a împăca pe popor cu suveranul care nu se sprijină pe Parlament. Chiar dacá ar cădea legea, guvernul tot căștigă, câci atunci are în fața sărmanului popor scusa pentru ce nu ține nici uă sema de Reichstag. Acest mesagiu ne dâ uă probă despre cea mai mare dibăcie a principelui de Bismarck, câci d-sea voiesce a se servi contra Parlamentului de rege, ca șef al poporului și care nu e sprijinit de Parlament. De altă parte Morning Post observă ca mesagiul va deștepta prin multe locuri bariera neplăcută, ca e un fel de anunț oficial prin care se rădică felul de d’asupra acțiunii. Alții, astfel închieie acest «har, vor vedea pute în acest mesagiu un răspuns la recentul congres socialist din Copenhaga și uă încercare de a atrage pe căpeteniele democrației. Totuși, oricare ar fi scopul acestui mesagiu, tot nu e trebuință a se vota pentru acesta bugetul pe anul 1884 și 1885. Să se resolve pur și simplu reformele socialiste imediat, cr bugetul să rămână a se vota regula în fiecare an. Celelalte «fiare nu «fie pân’acum nici un cuvânt despre mesagiu. Asupra aceluiași mesagiu, citim în Indépendance helge de la 16 Aprile : Îndată după citirea mesagiului imperial, leaderul progresiștilor, d. Eugene Richter, lua cuvântul și combătu planul lucrărilor parlamentare, astfel cum pretinde a-i trage principele de Bismarck și cum îi indică mesagiul. „Proiectele politico-sociale, a «zis d. Richter, ar fi putut să fie discutate dacă cancelariul nu le-ar fi întârziat prin proiectul său asupra monopolului tutunurilor. Votarea prematură a bugetului n’ar permite echilibrarea lui într’un chip satisfăcător. De altmintre înn acesta votare ar da principelui de Bismarck putința d’a guverna fără Parlament în timp de un an și jumătate. Contra acestui fapt, voim se ne apărăm noi.“ La invitațiunea președintelui d’a nu discuta mesagiul, Leichter a răspuns ca are acest drept, de vreme ce el este un act făcut supt răspunderea ministerială, oricare deputat este autorizat a-1 discuta d’ojr -v.rp._1 -~«4...’ugt adres«Intervenirea d-lui Windhorst a făcut pe d. Richter să amâne acesta delicată desbatere până în momentul când mesagiul va fi tipărit și împărțit. ITALIA că depeșă din Roma, adresată «harului le Soleil, dice cu d. Nigra, ambasadorele Italiei la Londra, este desemnat spre a se duce în misiune extraordinară ca să represinte guvernul italian la încoronarea Țarului. Principele Amedée va represinta pe rege. Le Temps publică o telegramă din Roma, cu data de 16 Aprile, în care se duce ca negocierile pentru visita regelui Humbert la Berlin urmeza mereu, dar ca regele cere garanții pentru uă contra visită a împăratului Wilhelm. ENGLITERA In afacerea intentată de Corona contra d-lui Bradlaugh, pentru blestem, juriul a dat un verdict de neculpabilitate. FOITA ROMANULUI, 8 APRILE UICIUIA SABINEI PARTEA ANTEIA I. D. de la Bullière era întotdeauna necăjit. Acesta era starea sea normală, temperamentul său. El nu căuta câtuși de puțin a învinge acesta slăbiciune, după cum nu se găndea a schimba colorea ochilor săi. Ajungend la etatea în care putea se raționeze, nu se gândise câtuși de puțin a-și schimba acest caracter violente. Din contră, el devenise cu timpul și mai urît și mai nesuferit. Era un bătrân aspru, bine legat, cu talia înaltă, cu nasul ca de vultur, cu pérul cărunt colorea ferului și tăiat mărunt, cu mustața și sprăncenile sbărlite. Osele craniului său deveniseră tari ca petra. El era urît de tota lumea; copiii din sat fugeau de el îndată ce-l zăreau. Fiul unui tată sburdalnic și ușor, care se ruinase în mare parte ducând lă viață galantă, el avea alte apucături. Fiul sgărcit trebuia se urmeze acestui tată risipitor. Când mortea îngheța acesta mână elegantă de gentilom, printre ale cârei degete cursese aurul ca apa, el apuca în mânile sale de oțel stărămăturile patrimoniului părintesc, fiind cu totul otărît a-și reconstitui că avere. Ceea ce cn se voia să aibă, era păment, er nu bani. Voia să fie bogat, nu pentru a se bucura de acesta posițiune, câci trăia ca cel din urmă dintre țărani, mâncând un bucată neagră de pâne odată cu un pahar de vin, nu pentru a capitalisa, câci fugea de orice speculație, ci numai pentru a-și mări domeniul. El iubea pământul întocmai ca un țăran de rasă. El nu cunoscea un altă fericire mai mare decât aceea de a dobăndi cu un preț de nimică bucată de pământ. Pentru acesta el profita de lipsa fiecârui nenorocit, pe care-l trimitea se móra de tome aiurea, saü de neputința fiecarui arendaș care ar fi remas înapoi cu plata arendei. Inr filele în cari putea să facă uă frumósa expediție de acest fel, el se simțea tot atât de fericit ca și Titu în urma unei bune acțiuni. Nu mai era ambițiunea care-l împingea la acesta, ci setea de a avea pământ, analogă cu aceea care face pe sgărcit a grămădi aur peste aur. Lui îl păsa puțin de opinia publică. Nu ținea să aibă influință în țara mea, nici să însemneze ceva. Intr’uă «Ji i se «fise a-și pune candidatura de deputat, el refusa neted. Și la ce putea să-I servesca acesta? Se merga la Paris să discute interesele altora, lăsând p’ale sele nesupraveghiate? Cine era să aibă ochiul deschis la tote ocasiunile d’a dobăndi uă bucată de pământ? Cine avea să urmaresca tóte fasele proceselor séle fara sfîrșit ? Cine avea să se ocupe de afacerile sale, să supravegheze moșia sea, să tun«fărâna oilor sele ? — In acel timp, nu făcuse âncă din Sabina acel factotum al seu și n’avea cea mai mică încredere în registrul pe care a trebuit să-l îngagieze. Cu un asemenea caracter, cu greu se putea face să fie iubit; la acesta el însă nu se găndi nici uă dată, precum nu se găndi asemenea nici d’a iubi pe cineva. Se însura tără fiu, neputând să se otărască mult timp a face acest pas din causa cheltuielelor și încurcăturelor la cari credea ca are să fie espus având că femeia. Cu tote acestea, într’uă «fi își «fise ca trebuie să aibă un fiu pentru a-l ajuta în afacerile sale la bătrânețe, un Albin de la Bullière care îi va urma și pe care îl va cresce după plac pentru a face, trăind încă, un fel de nutriment. Provedința nu putea să lipsesca de a se conforma proiectelor sale și d’a-l trimite pe acest fiu a cârui mamă nu-I apărea decât ca un accesoriu din nenorocire trebuincios, ca uă neplăcere ce nu se putea înlătura. Când, după ce și-a pus înainte cuvintele și pentru și contra, se otărî a-și da un moștenitor, își anunța intenția de a se căsători. El nu avu decât încurcătura de a alege pe viitorea sa soție. De douăzzeci de ani, privirea tutor mamelor departamentului era îndreptată asupra lui. Ele sciau câ el este forte avut, regulat în afacerile sale, neavând în viața sea nici chiar umbra unui mic păcat, și credeau câ căsătoria are să-i schimbe caracterul seu cel aspru. El însă, după ce constată câ în vecinătate nu se află nici un domeniu care să fie avantagios pentru a-l alipi la al său, se oțărî pentru zestrea și cea mai mare. Acesta fu singurul mobil care determină alegerea sa. Intămplarea însă făcu ca ceea care avea cea mai mare zestre să fie că frumósa fată de opt-spre-cice ani — el avea patruzeci — blondă ca aurora, plină de viață, cu ochii palidi în cari se confundau lacrămile și surîsul, natură dulce și fără energie, inimă de corá în care fiecare emoție lasă uă urmă adîncă și durerosă. Un asemenea caracter trebuia neapărat să dispară supt apăsarea acestui jug de fer. Albin de la Bullière înțelese forte bine câ ea era prea tânără și prea frumosă pentru dânsul, el esita un minut, pe urmă se asigura ca ea este prea potrivită cu el. Din ăntâia zi el h insuflară astfel de frică, încât sărmana fată nu ’și permise nici uă dată a avea uă opinie deosebită de a lui. Ea suferi în tăcere, vărsând lacrămi de durere și urmând a trăi uă viață cu totul fisică în umbra intunecasa a acestui mare castel. Ea plânse mult la nasterea fiicei sale Sabina, câci d. de la Bullière nu -i ascunse nemulțămirea sea. El o făcu respunZetóre de acesta decepție și nu o cruța cu dojonele sale. Dar fu încă și mai răa când, după patrusprezece ani de căință și de amare observări, că a doua fiiința veni să bată la ușa acestei vieți care păruse atât de puțin plăcută acestei sărmane mame. Când i se spuse ca născusern fată, ea simți ca nu mai putea să verse nici uă lacrimă, nici nu mai avea putere să sufere acesta nouă decepție. Ea înțelese ca avea să moră, și nu ’i mai rămase decât oă singură părere de zéü : aceea de a nu putea să ducă cu sine în lumea cealaltă pe acesta mică creatură pe care tatăl său o primise printr’un blestem. Cine are să o apere și să o sprotega contra măriei sale ? se întreba ea în cele din urmă minute ale agoniei. Sabina, care atunci avea patrusprezece ani, nu-șî rădica privirea de la fața deja descompusă a murindei. Marii sei ochi negri pareau ca citesc în cugetarea sea. Sabina nu era nici mângâetare nici espansivă. Ea semăna forte mult cu tatăl iei; ea nu dăduse nici oă dată cea mai mică măngăere mamei sale. In acest moment suprem însă, ea se aplecă pe mama mea și luând’o în brațe îi zise• — Fii liniștită mamă. Iți făgăduesc ca fericirea sea îmi va fi întotdeauna mai scumpă decât a mea. Uă rază de mulțămire și de recunoscință lumină fața merindei, pe urmă își închise pentru totdeauna ochii cari plânseseră atât de mult. Din acesta zi, Sabina n’avu decât uă singură grijă : aceea de a se ocupa de sora sea. Că fata bătrână din vecinătate, d-ra Florimonde des Allais, voi să fie nașa micei orfeline. Ea cunoscea forte bine suferințele aceleia a cârei viață se stinsese, și prevăzând pentru fiica sea uă copilărie tot atât de tristă, se oferi a se însărcina cu crescerea iei. D. de la Bullière primi acesta cu grăbire. Atunci Sabina, din copilă, deveni d’uă dată femeia. Cutezând pentru ăntâia dată a se opune tatălui sâu, declară cu atârîre câ ea nu va consimți nici uă dată a încredința nimănui pe mica sea soră și ca va îngriji singură de educația iei, luând asupră-șî orice respundere. D ș0ra Florimonde nu mai insista de loc, înțelegând câ acesta copilă are să fie de mare interes pentru tinerețea Sabinei, a cârei inimă, fară acésta afecție, s’ar perde cu totul în acesta atmosferă de mulțămire și de egoism. Cât pentru d. de la Bullière, el privi pe fiica sea cu un astfel de nedumirire, încât își perdu cu totul vocea. Sabina înțelese îndată ce comisese ceva monstruos; dar ea nu ’și pierdu de loc cumpătul și păstră același aer serios, care făcu pe d. de la Bullière să simtă ca, pentru ăntâia dată în viața sea, întălnia uă asemenea mare opunere chiar în casa sea. Sabina, înțelegând tótă greutatea respunderii ce ’și luase asupră-șî, se rădică pen