Romanul, iulie 1898 (Anul 42, nr. 122-146)
1898-07-22 / nr. 139
Anul 42-lea Ediția de seară Voesce și voi putea 5 "lesiani în toată țara Abonamente. In țară 5 lei pe trimistru In Streinătate 10 lei pe trimistru " Redacția Str. Șelari 17 (colț cu str. Carol) Fondat de C. A. Rosetti Luminotate și vei fi 5 "toscani în toată țara Anuneiurî pagina IV linia 40 bani Inserții și reclame 2 lei linia Administrație'.01 Strada Șelari (colț cu Șstr. Carol) Director Vint dä.-Q. Vl. Rosetti SCRISOAREA ’LUI LAMARTINE Afară de scrisorea ce am publicat ciclele trecute, pe care guvernul vremelniceac din 1848 o trimise Puterei executive din Francia, el mai trimiseră scrisore particulară către Lamartine, care le era atunci membru al puterei executive din Francia și ministru de externe. La acea adresă Lamartine respinse prin următoarea scrisore datată din Paris, 1848, aprope oă lună după ce el se retrăsese din guvernul provisoriu . 1 Domnilor membrii al guvernului provisoriu al României, la Bucureștii Domnilor. Epistola d-voistră mergea către unul din șefii guvernului interimar al Republicei, și a găsit numai pe un simplu cetățean, carele nu are altă putere decât votul și curentul său de representant al poporului. Acesta, domnilor, vă dice îndestul că schimbarea posiției, a trebuit să modifice și caracterul răspunsului mer. Acum oă lună de zile ași fi putut să vă dați, dacă nu angajamente cel puțin presimțimentele politice ale Franciei privitore la naționalitatea a cărei reconstrucțiune a'ți întreprinso cu atâta curagiu și patriotism. Astăzi, însă nu vă mai pot adresa decât urări și speranțe. Mi-a fost dat să vorbesc pentru întâiași dată Europei în numele Republicei, printr’un manifest care a dirigiat cele d’antéiu acte și a țintuit cea danteiü atitudine a politicei străine. Acest manifest mi-a fost precum dictat de glasul unanim al opiniei publice. El este, cu teza o tice, promulgarea oficială a simțimintelor de pace, de prudență, de moderație, însă este simpatia frățăscă pentru tóte drepturile și tóte desrobirile legitime ce însuflețesc voința și inima Franciei. Cu acest titlu cred că vă pot făgădui că linia politicei democratice trasă de densul nu se va schimba în mânele noului guvern, și că limbagiul ce mi l’a insuflat gândirea cea liberală, și generósá a țărei mele, nu va fi denegat de succesorii mei. Cât despre mine, domnilor, cunosceți câtă simpatie am pentru causa ce apărați, și a vă reînoi espresiunea ei, este a vă asigura câtă fericire ași avea dacă ași putea să o slujesc. Primiți, chiar, asigurarea celei mai mari considerațiuni. Lamartine. Măsuri sanitare la fine consiliul sanitar al Primăriei Capitalei a început să dea probe că se interesează de viața publică și a început campania contra îngrozitoarei tuberculose care seceră mii de vieți tinere. Până acum s-au luat numai măsuri scrise contra ofticel și s'a convenit ca să se vulgariseze aceste prescripții ea răspîndindu-se astfel să se micșoreze contentul cel mare ce omenirea îl sacrifică ofiicel. Acest început de și cam ideali totuș e de lăudat căci desigur, consiliul nostru sanitar, nu va pune punct aci, mulțumindu-se a tipări prescripțiile, ci va căuta ca prin agenți să le răspândească, și ca prin propaganda să le facă accesibile în capul populației mărginite. Afară de aceasta nu i de ajuns numai atât pentru a se micșora victimele ofticei. Sperăm însă că acest început palid ca orice început, va fi premergătorul unor măsuri sanitare care vor micșora ravagiile acestei boli grozave. Ziarele maghiare despre călătoria regelui Carol „Pesti Hírla”vorbind de visita regelui Carol la Petersburg spune : „Pe noi Maghiarii ne interesează alte momente din vizita regelui Carol la Petersburg, nu ca visita lui Ferdinand al Bulgariei. „Suntem convinși, că dacă acolo de present vor trata politică, nu vor eși din cercul acelor convenții, cari există între Rusia și Austro-Ungaria privitoare la satul-quo și la pacea din Balcani. Decât că aceasta în mod firesc se referă numai la present și nu putem ști cari sunt hotarele acestui present ? „Noi cunoaștem opinia publică a României, nu puGm fi nici un dubiu în ce privește inclinațiunile lor „prietinești" față cu noi. Nu suntem asemenea neorientați încât pentru aspirațiunile României, cari se lovesc în interesele noastre. Suntem aproape în curaj, ce să ținem la prielinia oficial română și știm că în sentimentele poporului român concepția iredentă e hotărîtoare. „Și această Românie crește an de an în putere și în însemnătatea sa politică. Armata sa arată o desvoltare mare, și pentru că e națională găsește forță mare în conștiința sa.Legăturile familiei dinastice cu dinastiile din Enghiera, Germania și Rusia trag mult în cumpănă, iar’ afară de aceasta Europa s’a deprins deja a privi cu multă plăcere la puternica desvoltare a noului regat și a l socoti ca stâlp indispensabil în orient pentru menținerea echilibrului european. „Acest stat, ce se bucură de niște stări favorabile ce nu se pot tăgădui și e plin de putere, înaintează spre viitor cu astfel de scopuri, cari lovesc în interesele națiunei maghiare. Se organisează moralicește, în cele spirituale ca și la puterea elementară, asigurându și astfel viitorul. „Dar noi Maghiarii ce facem, ca în același timp să ținem și noi pas cu viitorul ? înaintăm și noi în mod admirabil cu toate, numai în ce privește combaterea cu succes a primejdiei ce ne amenință de către orient stăm pe loc. Căci să nu uităm, că dacă din partea aceea va suna buciumul de atac, noi vom ramânea singuri, iar’ dacă singuri nu ne vom ști apăra, a ne râzbuna pe buni prietini ar fi o zădarnică iluzie. . Dușmanii noștri în timpul din urmă n’au scăzut, ci s’am potențat. In politică sentimentele și logica calculelor întemeiate pe aceste sentimente nu sunt sigure în ducerea la MERCURI 22 IULIE (3 AUGUST) 1898 Cornelius Hertz Hertz va rămâne ilustru prin uriașa pungășie : Pemamana. El a murit luna trecută. scop, numai din desvoltarea lucrurilor se pot trage conclusion. «Națiunea maghiară trebue să recurgă la logica desvoltări lucrurilor și să înainteze pe această cale, pentru ca să nu se abată de la cărarea asigurării propriilor interese. ■TM*v%zvAft/VXAAAA/vvAA«A--» Americanii respinși la Porto Rico. O telegramă din Porto-Rico spune că atacul americanilor asupra localității Bahia Honda a fost respins cu perderi grave. In telegramă se mai zice că generalul Blanco a încetat tratări cu șeful insurgenților Garcia pentru a-l face să se unească cu spaniolii. In cât privește atacul asupra Havanei, el a fost amânat de americani, până la toamnă ; în vremea asta, se spune că trupele lui Schaffer se vor întoarce în Statele Unite pentru a se odihni. Locul lor de odihnă va fi pe la costa de la Long Island, în New Jersey, la Armata aceasta, când va merge toamnă contra Havanei, va număra 100.000 de oameni. Havana va fi atacată pe mare și învestită pe uscat și asediul va continua până la predarea orașului. Generalul Miles*va comanda expedițiunea și va fi asistat de generalul Lee, care „ar fi reclamat onoarea de a primi sabia generalului Blanco“. Adevărul în privința retragerei trupelor americane în patria lor este că ele sunt deja adânc infectate de frigurile galbene și că șederea lor mai mult în Cuba le-ar distruge cu totul. Dacă armata spaniolă din Cuba ar fi avut proviziuni, pentru putea să mai aștepte în pozițiunile a ei, atunci desigur li s-ar fi prezintat cea mai minunată ocazie de a alunga cu rușine toate forțele americane din Cuba. Din nenorocire spaniolii erau lipsiți de toate. Expozițiile animale din țară In toamna aceasta vor avea loc expozițiuni agricole de animale și de mici industrii în orașele Iași, Craiova și Constanța. La Iași, expozițiunea va fi organizată de primăria acestui oraș și se va deschide probabil la finele lunei Septembrie sau Octombrie. La Craiova, expoziția se va deschide în Septembrie și cu această ocaziune, dacă va fi posibil, vor avea loc în acest oraș și alergări de cal. La Constanța, ca și anul trecut, expozițiunea va avea loc între B și 8 septembrie și va fi urmată de alergări de cal. Pentru organizarea acestor expozițiuni, ministru de domenii a întocmit o comisiune, compusă din d-ni. Al. Locusteanu, directorul școalei de medicină veterinară, Elie Bujoiu inspector dominat, și C Munteanu, directorul școalei de agricultură de la Herăstrău și în același timp a interveni la prefecturile județelor limitrofe acelor în a căror reședință se organiseză exposițiunile pentru ca să dea tot concursul moral și material pentru reușită. — — DES ESQUINTES -Onomastica Este ora rece, soneria electrică în comunicația butonului de la portă începe să vibreze. Losthène aleargă să deschidă în persană. Se prezintă o tânără și prea frumoasă Domnișoră. Tânăra D-ș0ră.—Ve rog, Domnul Losthéne Dudlou acilea șade ? Losthéne.—Chiar eu sunt D șară. T. D-șară.—Domnule, viu pentru anunțul.... Losth.—Poftește în salon, copilul meu.... Să te ved unul.... Ai, au nișce ochi frumoși, o gură admirabilă... Cam ce șei să faci ? T. D-șoră.—Oh ! Domnule, puține din tote 1.... Losth.—Suficent. Te rog dă-mi mâna.... Bufonul soneriei îî întrerupse. O altă tânără și drăguță Domnișoră se presantă : Losth.—Intră copilul meu. A doua D-șdră.—Pate o să vă deranjez D-le. Losth.—Nu, copilul meu, nu încă de acum.... Te rog,... arată-mî pulpele D-tale. A doua D-șdră.—Dar, Domnule acesta nu se coprinde în anunțul D-vóstru. Lostir.—Ce are a face! Tn ce pate să-ți facă réț acesta ? Să arăți întotdeauna.... Te-am chemat pentru a treba ușură... Butonul soneriei îi întrerupse din nou o altă D-sdră, nu însă așa de frumossă se preseată. A treia D-șură.—Ve rog. Domnul Dudlou. Losth.—Nu șade acilea D-șură. Ntrânti ușa în nas și reveni lângă celel alte două, care își făcu deja cunoștința. Losth.—Satăne, frumose cu priore liberi de-a vedea ce este de făcut... Cum va numiți ? T. D-șură.—Marie. Losth.—Ce nume virginal D-șură. Și D-ta ? A doua D-șură.—Angelique. Losth.—Un nume rău mai puțin frumos..... Ei bine, drăguțelor, sciți ce sărbátore este astăzî ? Câte și două D-șûre.—Astă-dî ? — Nu sciț ! Losth.—Astă-dî, este sfântul—Lostene ! Câte și două D șure.—indiferent... Ah ! Losth.—Și cine se chiamă Losthene? Câte și două D-șore.—Losthene ?... Nu știu !. Losth.—Vai! nu scrți?—Eu sunt Losthene drăguțelor ! Câte și două D-șûre, —tot indiferent.—Ah !.... Losth.—Și cine mă va felicita de onomastica mea ? Câte și două D-șûre.—Noi ? De unde să stim ? Losth.—Chiar D-vostră D-șearelor ! Câte și două D-ș0re.—Noî ? La ce ?... Losth. —Imî ve’țî cumpăra o cravată, din care imî ve’ți face, un nod frumos.... Cea mai frumoasă amintire de diva mea ? Câte și două D-ș0re.—Dar Domnule, noî nu avem parale pentru.... Losth.—Voi plăti eu ! Câte și două persone.— In condițiunele astea, da !... Losth.—Apoi..... vă vețî desbrăca.. Câte și două D-ș0re. • scandalizate..... Ah ! Losth.—Voi plăti eu !.... Câte și două D-ș0re.—In condițiunele astea 1......... Tr. de Capo. t No 139 Obiceiurile Scriitorilor Jean de Lafontaine fu zărit într’o bună dimineața la 6 ore sub un copac în bătaia unei ploi repezi ; el fu găsit in aceiaș zi la 8 ore seara în același loc și nimicit de același fenomen, nebzut și nemâncat. Sărmanul compunea: Două bucăți, două fabule compuse el în aceea zi, din care una neterminată prima fabulă lucrată de Lafontaine în curentul acelei ploi era mult cunoscuta „Corbul și Vulpea“ Acela care semăna mai mult marelui fabulist, era autorul „Historiei Naturale, asemenea dintre ei există cea mai mică diferență posib- Când Buffon redigea acele frumoași nobile pagini pe care nici umbra timpurilor nu ni le-au șters din memorie și care ni s’au gravat atât de mult In minte Incât au rămas cât o nemuritoare admirațiune a gemelor gustului, avea Înaintea lui un măreț biuron de mahon, purta haină de curte, sabia orizontală, mânecele și gulerul In dantele așa că după cum se vede între ținuta sa gravă și maestatea stilului sau, domnea cel mai perfect acord. Celebrul reformator religios al secolului XVI-lea J. Calvin in scrierea lui „Instituțiunea Creștină", pentru ca să atace presența reală, supremația pontificală autoritatea consilielor și cultul sfinților, avea nevoe d’a se afla în pat sau fotoliul său cu manuscriptul pe genunchi și prin pana sa de gâscă se ne transmită până astăzi frasele lui pline de cea mai vădită vervă și să se facă cunoscut pentru secole ntregi. Lui Jean-Jacques Rosseau când compunea ’I plăcea să vadă natura, el simțea trebuința de aerul dumoravelor, de privirea câmpiilor : «umbletul. ’mi învioșeazâ ideile și mintea mea nu poate lucra fără mișcarea piooarelor», zice in „Confesiunele» sale. Pe când se ocupa la Ferney, cu tragedia sa „Colintină" Voltaire pentru a se inspira mai bine se investmentase cu o manta lungă și declama versurile sale cu gesticulațiuni mari în mijlocul aleelor lui. La vederea acestui straniu costum și a neobicinuitelor mișcări ale marilor scriitor grădinarul puțin de râs , stăpânul séua goni din serviciu. A doua zi, Madame Denis și toți comesenii intervenirâ a’l primi înapoi, dar Domnul de Germey rămase neînduplecat. In deșert se rugară, în deșert ’I arătară toate nenorocirile ce’I ar proveni acestui netrebnic, în deșert în sine obiectară ca acest nenorocit e tată de familie, dar nimic ; ’I acordă o pensiune dar niciodată Voltaire nu reprimi în serviciul său un om care —zicea el— a râs sub nasul lui Ciceron. Renumitul Béranger a grămădit rimă cu rimă preumblându-se prin casă cu pas mari și repezi cu mâna în buzunar sau proptindu-și drepta de coloana sobei. „Madame" de Stael nu putea găsi o idee, dacă nu învârtea cu nerăbdare între degetele sale vre-o rămurică de pom sau vre-un gogonea de miez de pâine. Această gogonea de pâine sau această rămurică ’i erau indispensabile , fără una sau fără cealaltă de loc inspirațiune. Ilustrul autor al „Mecanicei Cerești", geometru Laplace care era asemenea un distins scriitor se juca într’una cu o jurubiță de ață. Puternica lui inteligență s’ar fi slăbit dacă s’ar fi Întâmplat să’i lipească acea ață, pentru care motiv, servitorul său îngrijat de gloria lui, era osândit să vie în fiecare dimineață să ’l-o ticluiască între degete. Humbold (A. v) nu scria dacă cravata lui nu avea culoarea albă și dacă redingota-i neagră nu era complect încheiată, mai avea Încă capriciul de a scrie ținând hârtia pe genuchi. c Celebrul enciclopedist Pidnot, când