Scînteia, noiembrie 1955 (Anul 24, nr. 3428-3453)

1955-11-01 / nr. 3428

Pag. 2 Tn cinstea Congresului partidului — ma! mult metal ! Putem şi trebuie să sporim producţia de oţel .ritaiun ae mirelul popor muncitor, colec- t. tivul siderurgiştilor din Hunedoara este ho­­s tărît să întîmpine cel de-al doilea Congres al partidului cu noi şi însemnate succese în muncă. In cadrul consfătuirilor de producţie care au avut loc în toate secţiile combinatu­lui, muncitorii şi tehnicienii şi-au formulat „^2. ” angajamente precise în întrecere. Oţelarii IujA­, s-au angajat să producă pînă la 31 decem­­­­­brie sute de tone oţel peste planul anual, iar muncitorii şi tehnicienii de la furnalele vechi să depăşească planul de producţie pe u­ltim ,0£­mul trimestru al anului cu 0,3u/p şi să reducă procentul de declasare dimensionale cu 35% faţă de trimestrul III. ab Combinatul siderurgic „Gh. Gheorghiu­aA. Dej” din Hunedoara este astăzi unul din cele mai importante centre siderurgice din tv. patria noastră, o adevărată inimă care pom­­peaza metal întregii economii. In anii puterii UL,­, populare, partidul, înfăptuind politica leni- ji­’ nistă de industrializare socialistă, a acordat o mare atenţie dezvoltării centrului siderar­ .(­ I gic din Hunedoara. Vechile construcţii side­­a­ n­.n.­­­rurgice, moştenite de la capitalişti, au fost modernizate şi înzestrate cu maşini şi utilaje perfecţionate. Hunedoara de astăzi nu mai seamănă nici pe departe cu cea din trecut. Datorită alocării de către guvern a unor în­semnate fonduri de investiţii au fost con­struite şi date în funcţiune noi întreprinderi din cele mai moderne, o serie de agregate noi, ca furnalul nr. 6 — Jurnal de mare capa­citate — fabrica de aglomerare, uzina cocso­­chimică, termocentrala nr. 2, fabrica de oxi-­r­gen şi fabrica de dolomită. Hunedoara a de- _ venit ui­ centru siderurgic modern. înzestra- ,,­rea cu mijloace tehnice din cele mai înain­tate a făcut posibilă sporirea continuă a pro­ducţiei de fontă, oţel şi­ laminate. Vechile cuptoare Martin, de capacitate j. mică, au fost reconstruite şi transformate în cuptoare de mare capacitate. In acelaşi timp a fost schimbat sistemul lor de încălzire; în locul gazului de gazogen se foloseşte acum drept combustibil păcură. In legătură cu mărirea capacităţii de producţie a cup­toarelor s-au luat un şir de măsuri pentru îmbunătăţirea procesului de producţie şi an , în hala de turnare a oţelului. Aici au un\v, fost montate trei macarale noi, iar vechiul el sistem de turnare în gropi a fost înlocuit cu turnarea modernă a oţelului pe vagonete. In vederea creării condiţiilor pentru scur­tarea duratei şarjelor şi elaborarea de şarje rapide, care necesită un regim caloric in­tensiv în anumite faze de lucru, s-a trecut la mărirea capacităţii termice a cuptoarelor prin introducerea unui nou tip de injector şi prin modificarea constructivă a cana­lelor de aer. Aceste realizări n-ar fi fost posibile fără ajutorul neprecupeţit al marii Uniuni Sovietice — ajutor care a constat in maşini, utilaje, materiale, documentaţie tehnică şi specialişti — fără munca plină de abnegaţie a muncitorilor şi tehnicienilor noş­tri. Colectivul combinatului nostru munceşte însufleţit de ideea că avîntul industriei con­structoare de maşini şi, prin aceasta, al în­tregii economii naţionale depinde în mod nemijlocit de sporirea continuă a produc­ţiei de metal şi îndeosebi a producţiei de oţel — materia primă de bază a făuririi unei industrii moderne. Oţelarii ''Combinatulu­i,­ ridicîndu-şi nivelul de cunoştinţe profesionale şi­­ însuşindu-şi mai temeinic tehnica elaborării oţelului, au reuşit, în primele opt luni ale acestui an, să dea aproape 1000 de şarje rapide. In această perioadă, echipa prim-topitorului Vaier Lă­­buneţ a elaborat 141 şarje rapide, cele con­duse de Dumitru Brînzei şi Petru Fortu au elaborat 139, respectiv 107 şarje rapide. Fără îndoială că muncitorii, tehnicienii­­ şi inginerii din oţelăria Martin au dobîndit realizări de seamă în muncă, totuşi, în a­­cest sector există încă lipsuri serioase care fac ca numeroase rezerve interne de sporire a producţiei de oţel să rămînă încă nefolo­­­site. In primul rînd există lipsuri mari în ce priveşte folosirea raţională a capacităţii NICOLAE CATANA director general al Combinatului siderurgic „Gh. Gheorghiu-Dej“ Hunedoara agregatelor. Trebuie să ajungem — şi acest lucru este pe deplin posibil — să obţinem, lună de lună, mereu mai mult oţel pe fiecare m.p. suprafaţă vatră de cuptor. Aceasta de­pinde în primul rînd de ridicarea calificării oţelarilor. Trebuie să spunem că, deşi în de­cursul anilor, în combinatul nostru s-au fă­cut paşi însemnaţi înainte în direcţia ridi­cării cadrelor — numeroşi oţelari î­nsuşin­­du-şi temeinic tehnica elaborării oţelului —, totuşi ne-au mai rămas multe de făcut în acest domeniu, finind seama că aproape 20% din numărul total al muncitorilor şi tehni­cienilor oţelari nu au încă o calificare co­respunzătoare muncii pe care o îndeplinesc. Slaba calificare a unor muncitori face ca agregatele oţelăriei să nu fie bine folosite,­­ ca ele, nefiind bine întreţinute, să aibă de multe ori o durată de funcţionare mai scurtă decit cea planificată. Ridicarea calificării tuturor cadrelor de oţeluri la nivelul tehnicii noi ne-ar permite să sporim lunar producţia de oţel cu actua­lele cuptoare cu peste 1.000 tone. In scopul punerii în valoare a acestei importante re­zerve interne vom acorda o atenţie sporită bunei funcţionări a şcolilor de ucenici şi a tuturor celorlalte forme de ridicare a cali­ficării cadrelor care au luat fiinţă în ul­tima vreme în toate secţiile combinatului. Prelungirea duratei de funcţionare a cup­toarelor este strîns legată şi de îmbunătă­ţirea calităţii cărămizilor refractare. Or, combinatul nostru primeşte adesea de la fa­brica „Silica“ din Turda cărămizi refractare de proastă calitate. Oţelarii noştri cer mun­citorilor şi tehnicienilor de la fabrica „Si­lica“ să îmbunătăţească în mod hotărît ca­litatea cărămizilor, să dovedească mai multă grijă pentru produsele pe care ni le li­­vrează. Folosirea mai bună a capacităţii cup­toarelor şi, deci, sporirea producţiei de oţel, sînt nemijlocit legate de îmbunătăţirea ra­dicală a muncii în hala de turnare. Oricît se vor strădui topitorii să scurteze durata de elaborare a şarjelor, ei nu vor putea obţine rezultate serioase dacă eforturile lor nu vor fi puternic sprijinite de muncitorii şi teh­nicienii din hala de turnare. Sînt însă dese cazurile cînd şarjele nu pot fi evacuate la timp, deoarece se întîrzie mult pregătirea podurilor de turnare. Pentru a înlătura aceste lipsuri va trebui să repartizăm sarcini precise fiecărui muncitor din hală, în aşa fel încît fazele de lucru să fie executate la timp şi în cele mai bune condiţii; totodată, este necesar să ne preocupăm ca hala de turnare să fie­­totdeauna curată, iar utilajul bine în­grijit,­­ îmbunătăţirea organizării transportului in­tern .şideservirea oţelăriei conform graficu­lui stabilit constituie o condiţie de seamă pentru sporirea producţiei de oţel. Este ştiut că de buna funcţionare a transporturilor de­pinde în mare măsură şi utilizarea raţională a agregatelor. Este adevărat că reţeaua de transporturi interne nu a crescut pe măsura dezvoltării combinatului, dar nici actualele mijloace de transport nu sînt bine folosite, datorită atît organizării defectuoase a muncii în a­­cest sector, cît şi lipsei de cadre calificate. Combinatul nostru plăteşte încă sume în­semnate de bani drept locaţii C.F.R.-ului — sume care încarcă în mod inutil preţul de cost al produselor. Cauza principală a acestor stări de lu­cruri trebuie căutată în lipsa de preocupare a conducerii combinatului pentru pregătirea cadrelor necesare transporturilor uzinale Conducătorii direcţiei transporturilor interne din combinat, Cornel Scurtu şi Ion Bogdan, nu manifestă suficient interes pentru lichi­darea lipsurilor organizatorice din acest do­meniu, nu se preocupă cu destulă răspundere de pregătirea de noi cadre. Pentru a remedia situaţia existentă în transporturile uzinale am apelat la Ministe­rul Căilor Ferate să ne repartizeze un număr de tehnicieni care să ajute la organi­zarea transporturilor interne, la ridicarea calificării de noi cadre. Trebuie să arătăm că n-am primit ajutorul necesar din partea acestui minister. De altfel, n-am primit spri­jin suficient nici din partea direcției gene­rale a metalurgiei feroase din cadrul Minis­terului Industriei Metalurgice şi Construc­ţiilor de Maşini. Lupta pentru mai mult oţel, prin mai buna folosire a cuptoarelor şi reducerea du­ratei de elaborare a şarjelor, este indisolu­bil legată de lupta pentru îmbunătăţirea ca­lităţii producţiei, reducerea procentului de rebuturi şi de declasare. In domeniul redu­cerii procentului de rebuturi avem încă multe lipsuri de învins. Uneori, procentul de rebuturi depăşeşte limita admisă. Creşterea procentu­lui de rebuturi se datoreşte atît slabei aprovi­zionări a oţelăriei cu materiale şi feroaliaje, ca urmare a activităţii nesatisfăcătoare des­făşurate de Direcţia comercială din cadrul combinatului, cît şi lipsurilor existente la oţelărie. Sunt cazuri cînd unele echipe de oţelari, lipsite de îndrumarea şi controlul per­manent al maiştrilor, inginerilor şi şefilor de schimb, nu respectă procesul tehnologic. Sla­ba coordonare a muncii în toate fazele ela­borării şi turnării oţelului duce de asemenea la mărirea procentului de rebuturi. Aceasta este o urmare a lipsei de răspundere care se mai manifestă la unii şefi de schimb şi la unii şefi de echipă. Există toate condiţiile să lichidăm cît mai repede aceste stări de lucruri. Reducînd rebuturile la procentul admis, avem posibilitatea să sporim cu mult producţia de oţel, numai pe această bază. In sporirea producţiei de metal colectivul combinatului nostru are nevoie de sprijinul activ al colectivelor altor întreprinderi, cît şi de sprijinul permanent al ministerului care ne tutelează. Numeroase colective de întreprinderi, înţe­­legînd importanţa pe care o prezintă pro­ducţia combinatului pentru dezvoltarea in­dustriei şi agriculturii, pentru întărirea eco­nomică a patriei, respectă contractele econo­mice încheiate, cum este colectivul minelor de fier din Ghelar şi altele. Sînt însă şi co­lective care ne fac mari greutăţi în muncă din cauza nerespectării prevederilor acestor contracte. Cea mai mare piedică în buna funcţionare a furnalelor, în sporirea produc­ţiei de metal, ne-o cauzează furnizorii de calcar: carierele Băniţa, Cuciulat, Zărneşti, Letea. Aceste cariere în afară de faptul că nu livrează ritmic calcarul, nu acordă aten­ţia cuvenită nici calităţii materialului trimis. Datorită faptului că calcarul ne este livrat la altă granulaţie decît cea prescrisă sun­tem­ nevoiţi să consumăm o cantitate de cir­ca 1.000 tone de cocs mai mult faţă de cea planificată, fără a mai vorbi de faptul că volumul util al furnalului este, prin aceasta, folosit neraţional. Nici colectivul minei Te­­liuc nu acordă suficientă atenţie respectării planului de livrări de minereu de fier. Nici din partea direcţiilor generale din ministerul care ne tutelează nu primim su­ficient ajutor. Sînt cazuri cînd Direcţia generală­ de aprovizionare şi desfacere din minister nu se preocupă de aprovizionarea ritmică a combinatului în special cu minereu praf pentru aglomerator. Din această cauză aglomeratorul înzestrat cu utilaj de înaltă tehnicitate funcţionează uneori cu capacitate redusă. Lichidînd­­ lipsurile serioase din munca noastră şi primind un sprijin mai mare, co­lectivul combinatului va putea să obţină în întrecerea în cinstea Congresului partidului noi realizări în lupta pentru a da patriei mai mult metal, atît de trebuitor desfăşurării cu succes a operei de industrializare socialistă, de ridicare a nivelului de trai al celor ce muncesc. VN^XSS^SVV'vXXV************* Muzeul Lenin-Stalin — ajutor preţios în studiul istoriei P. C.ILS« Pentru membrii de partid şi pentru toţi n.. oamenii muncii, studiul istoriei gloriosului Partid Comunist al Uniunii Sovietice este de o însemnătate capitală în însuşirea, teo­­riei marxist-leniniste. In această privinţă cei ce studiază istoria P.C.U.S. găsesc un sprijin în Muzeul Lenin-Stalin, înfiin­ţat in Capitală potrivit Hotărîrii C. C. al partidului nostru. Cercetarea atentă a exponatelor muzeului îi învaţă să privească istoria P.C.U.S. ca marxism-leninismul în acţiune, ca întruchipare vie a teoriei marxiste în practica revoluţionară a proletariatului şi a partidului său, să cunoască îndeaproape v­aţa şi opera genialului făuritor al parti­dului comunist şi al statului sovietic, V. I. Lenin, viaţa şi opera marelui său discipol .g. şi continuator I. V. Stalin şi a tovarăşilor ■ ‘ lor de luptă. In cele 9 luni de cînd funcţio­nează, acest muzeu a fost vizitat de zeci de mii de oameni.­­ so. In cele 10 săli ale muzeului, deschise pînă «n■ în prezent, se află un vast material: docu­mente de partid, lucrări în original sau co­pie, un text tipărit sau manuscris, ale condu­cătorilor P.C.U.S., fotografii şi hărţi, picturi şi sculpturi cu caracter istoric. Gruparea a­­cestui material pe anumite probleme teore­­tice şi politice şi, în acelaşi timp, încadrarea lui în condiţiile perioadei istorice respective ajută să se vadă legătura strînsă între teo­rie şi sarcinile de luptă ale proletariatului revoluţionar, să se vadă cum opera teoretică a conducătorilor P.C.U.S. dă un răspuns la '‘!S ş­i sarcinile arzătoare ale practicii revoluţio­nare, ajută să fie înţelese mai bine eveni­mentele istorice, direcţia in care se dezvoltă. „i legătura dintre ele­ , în muzeu se află şi materiale ilustrînd in influenţa mişcării revoluţionare din Rusia II­S. asupra mişcării muncitoreşti din ţara noas­tră. Ele scot în evidenţă importanţa pe care a avut-o şi o are experienţa P.C.U.S. pen­tru partidul nostru, ajută să se înţeleagă mai profund că activitatea partidului nostru este clădită pe baza ştiinţifică a marxist­­leninismului. In ce fel ajută gruparea materialelor din muzeu la înţelegerea teoriei marxist-leni­niste în strînsă legătură cu practica revo­no­luționară ? Igi. Să luam, de exemplu, perioada 1901—1904 .n. — perioada luptei lui Lenin pentru făurirea unui partid revoluţionar al proletariatului, perioada făuririi P.M.S.D.R. Două tablouri, unul înfăţişînd greva din mai 1901­ a 5000 de muncitori de la uzina de armament „Qbuhov“ şi altul înfăţişînd greva de la Rostov pe Don din noiembrie 1902, sînt urmate de­ un şir de numere ale ziarului „Iskra“, printre care numărul 4 al acestui ziar, cuprinzînd vestitul articol „Cu ce să începem ?“, în care Lenin a schiţat planul de făurire a partidului marxist în Rusia, plan dezvoltat mai tîrziu în celebra sa lucrare „Ce-i de făcut ?“. La rîndul lor, alte materiale din muzeu arată cum tezele mar­xiste dezvoltate de Lenin în „Ce-i de făcut ?“ — operă care a pus bazele ideolo­gice ale partidului comunist — au servit proletariatului ca o călăuză în acţiunea sa revoluţionară pentru făurirea partidului. E­­coul produs în rîndurile organizaţiilor so­­cial-democrate de cartea, lui Lenin a fost uriaş. In muzeu vedem copiile scrisorilor trimise lui Lenin de diferite organizaţii social-democrate care se declarau de acord cu principiile expuse în cartea „Ce-i de fă­cut ?“. Victoria principiilor leniniste în organi­zaţiile social-democrate a făcut posibilă con­vocarea Congresului al II-lea al P.M.S.D.R., chemat să întemeieze un adevărat partid al proletariatului din Rusia. O seamă de ma­teriale înfăţişează munca titanică desfăşu­rată de Lenin între începutul anului 1902 şi iulie 1903, dată când s-a ţinut congresul. Iată proiectul de program al partidului ela­borat de Lenin, un comentariu la partea agrară a proiectului de program al parti­dului, „Către sărăcimea satelor“, o broşură în care Lenin explică ţăranilor „ce vor so­­cial-democraţii”, „Scrisoare către un tovarăş despre sarcinile noastre organizatorice", în care expune principiile organizatorice ale partidului marxist, Proiectul de statut al P.M.S.D.R. etc. Urmează documente şi ma­teriale înfăţişînd desfăşurarea istoricului Congres al II-lea , o hartă-schemă, care arată localităţile unde s-a ţinut con­gresul şi organizaţiile social-democrate care şi-au trimis delegaţi la congres, copiile tex­telor tipărite şi ale manuscriselor cuvîntă­­rilor lui Lenin la congres, un tablou înfăţi­şînd desfăşurarea votărilor pe chestiunea programului, statutului şi alegerii C.C. al partidului şi a redacţiei „Iskrei“ — docu­mente care dau o imagine vie a desfăşurării congresului, a luptei înverşunate duse la congres de Lenin şi leninişti pentru­ făuri­rea unui partid revoluţionar al clasei mun­citoare, partid al revoluţiei sociale, puternic organizat pe bazele centralismului demo­cratic. •­ Pe lîngă textele lucrărilor lui Lenin şi Stalin, în muzeu se află numeroase fotogra­fii, hărţi, grafice, picturi şi sculpturi, care a­­jută la fixarea în memorie a evenimentelor istorice în succesiunea lor. Astfel, cei ce examinează mai amănunţit exponatele mu­zeului înţeleg mai bine căror scopuri şi sarcini de luptă au răspuns diferitele con­grese ale P.C.U.S., căror necesităţi ale dez­voltării mişcării revoluţionare le-au răspuns lucrările lui Lenin şi Stalin. Demascînd neobosit şi fără cruţare refor­mismul, sub toate formele lui, Lenin biciuia întotdeauna, cu critica şi ironia sa, pe cei ce priveau marxismul ca o dogmă. Lenin a criticat cu putere pe cei care se mărgi­nesc să repete pe de rost concluzii şi lozinci ale învăţăturii marxiste fără a le lega de activitatea lor practică. Faptul că diferite exponate din muzeu sînt prezentate astfel încît se încadrează în mod firesc în perioada istorică respectivă şi sînt legate de anumite evenimente din acea perioadă contribuie la combaterea tendinţelor de însuşire şcolărească a bazelor marxism-leninismului. Un exemplu. Pregătirea, desfăşurarea şi înfăptuirea victorioasă a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie a fost o perioadă foarte bogată în evenimente, în miezul că­rora s-a aflat mereu Lenin, îndrumînd în­treaga activitate a partidului, elaborînd noi teze programatice. Atenţia vizitatorului muzeului este atrasă de două tablouri, unul înfăţişîndu-l pe Lenin în tren, în drum spre Petrograd, altul — în piaţa gării finlandeze din Petrograd; după un lung exil, Lenin s-a întors în patrie. Chiar aci, în piaţa gării, în faţa unei mul­ţimi imense, venite cu steaguri roşii şi lo­zinci revoluţionare să-l întîmpine pe condu­cătorul partidului. Lenin a rostit vesti­tul său discurs, care s-a încheiat cu cuvintele : „Trăiască revoluţia socialistă !“. In celebrele teze din aprilie, în articolul „Despre dualitatea puterii” etc., ale căror manuscrise şi texte tipărite se înşiră sub tablourile amintite, Lenin analizează rapor­tul de forţe ce s-a creat după revoluţia bur­­ghezo-democratică din februarie 1917, for­mulează tactica partidului bolşevic, face o apreciere genială asupra Sovietelor de de­putaţi ai muncitorilor şi ţăranilor, ca un nou tip de stat făurit de revoluţie, şi trasează sarcina trecerii întregii puteri în mîinile pro­letariatului şi ale maselor semiproletare. Alături este expus un apel al partidului, scris de Stalin „Către toţi oamenii muncii, către toţi muncitorii şi soldaţii din Petro­grad“, prin care aceştia erau chemaţi să ma­nifesteze sub steagul lozincilor revoluţio­nare ale bolşevicilor. De asemenea , trei fotografii, înfăţişînd demonstraţia din 18 iunie a muncitorilor, a unităţilor revoluţio­nare ale garnizoanei din Petrograd şi a ma­rinarilor revoluţionari din Petrograd, ur­mate de articole scrise de Lenin şi Stalin, în care este făcută o apreciere politică a în­semnătăţii acestei demonstraţii : demonstra­ţia s-a desfăşurat sub lozincile revoluţionare ale partidului, dovedind că proletariatul din capitală şi trupele sînt, în covîrşitoa­­rea lor majoritate, de partea partidului bol­şevic. Mai departe urmează alte două fotografii: demonstraţia muncitorilor din 3 iulie 1917 şi reprimarea ei pe calea armelor de către menşevicii şi socialiştii­ revoluţionari din guvernul provizoriu în alianţă cu burghezia contrarevoluţionară. Mai multe articole ale lui Lenin şi Stalin, expuse mai departe, vor­besc despre trecerea întregii puteri în mîi­nile burgheziei. Vizitatorul este astfel aju­tat să înţeleagă că dezvoltarea paşnică a revoluţiei nu mai era posibilă, la ordinea zilei fiind pusă insurecţia armată. Se întruneşte Congresul al VI-lea al P.M.S.D.R. Broşura cu procesele verbale ale congresului, textul tipărit al raportului lui Stalin la congres şi al rezoluţiilor congre­sului, cît şi alte documente ne vorbesc des­pre lucrările congresului. Lenin nu participă la congres — şi înţelegem îndată de ce. 11 vedem la Razliv, nu departe de Petrograd, aşa cum ni-l zugrăvesc două tablouri. Ne­voit să ,se ascundă, spre a scăpa de urmă­rirea agenţilor guvernului, el îndrumă însă de aci, prin I. V. Stalin şi alţi tovarăşi de luptă, lucrările congresului, conduce de aci pregătirea insurecţiei. Întreagă această am­bianţă de pregătire , a luptei pentru cuceri­rea puterii de stat — problema-cheie a re­­voluţiei — înlesneşte vizitatorului să înţe­­leagă că Lenin a scris aici în august-sep­­tembrie 1917 celebra sa operă „Statul şi re­voluţia” tocmai pentru a arăta proletariatu­lui ce sarcini ii revin după cucerirea puterii. Rezoluţia asupra insurecţiei armate, adop­tată la şedinţa istorică a C.C. al partidului din 10 octombrie, vestita scrisoare a lui Lenin din 24 octombrie către membrii C.C., scrisoare în care Lenin dovedeşte că insu­recţia armată trebuie declanşată în aceeaşi seară sau noapte, că întîrzierea echivalează cu eşecul revoluţiei; un şir de fotografii, în­făţişînd pe conducătorii luptei armate a pro­letariatului : Molotov, Dzerjinski, Kalinin, Kirov, Jdanov, Kaganovici şi alţii; un ta­blou al palatului Smolnîi, unde se stabilise statul major al Revoluţiei din Octombrie, o fotografie purtînd inscripţia : „La 24 octom­brie, noaptea, a sosit Lenin la Smolnîi“. Ală­turi de Lenin îl vedem pe cel mai apropiat tovarăş de luptă al său, I. V. Stalin. Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a învins. Despre acest eveniment de însem­nătate istorică mondială ne vesteşte apelul „Către cetăţenii Rusiei” din 25 octombrie 1917, ora 10 dimineaţa, apel scris de Lenin şi semnat de Comitetul Militar Revoluţionar; un mare tablou îl înfăţişează pe Lenin pro­­clamînd Puterea Sovietică la Congresul al II-lea al Sovietelor. Iată şi primele decrete ale Puterii Sovietice: decretul asupra pă­cii, decretul asupra pămîntului, hotărîrea cu privire la formarea guvernului muncito­­resc-ţărănesc în frunte cu Lenin, Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia, semnată de Lenin şi Stalin, o hartă înfăţişînd marşul victorios al Puterii Sovietice în octombrie 1917 — ianuarie-februarie 1918. Un şir de documente, fotografii, tablouri oglindesc anii reconstrucţiei economice şi trecerii la construirea socialismului. Iată-l pe Lenin luînd parte la subornicul de 1 Mai din 1920, iată exemplare ale capodoperelor leniniste care trasau programul concret de construire, pe a şasea parte a lumii, a so­cietăţii socialiste , pe baza industrializării socialiste şi cooperativizării agriculturii. Din exponatele muzeului apar figura mă­reaţă a lui Lenin, geniu al revoluţiei, con*­ducător al maselor, trăsăturile lui caracteris­­tice, intransigenţa faţă de duşmanii marxis*­mului, încrederea neţărmurită în clasa mun­­citoare, dragostea fierbinte pentru popor, grija şi atenţia faţă de om, uriaşa lui pu­tere de muncă, modestia fără seamăn. Iată cîteva exemple care scot în evidenţă unele din aceste trăsături ale personalităţii lui Lenin. După înfrîngerea revoluţiei din 1905-1907 în Rusia au urmat anii grei ai reacţiunii stolîpiniste. Diferitele grupuri şi curente oportuniste din partid propovăduiau renun­ţarea la revoluţie, lichidarea partidului. Unii intelectuali din rîndurile partidului au por­nit să „revizuiască“ marxismul. Lenin s-a ridicat cu intransigenţă împotriva acestor tendinţe dizolvante, învăţînd pe bolşevici să nu-şi piardă încrederea în forţele clasei muncitoare. Profund cunoscător al marxis­mului şi al realităţilor din Rusia, Lenin a dovedit inevitabilitatea unei noi revoluţii. In condiţiile cele mai grele de prigoană ţaristă, de ofensivă a ideologilor burghezi împotriva marxismului, de acţiuni lichidatoriste ale menşevicilor şi de activitate fracţionistă a lui Troţki, Lenin a ştiut să menţină şi să întărească partidul ilegal, al proletariatului, să folosească cele mai mici posibilităţi de activitate legală pentru a întări legăturile partidului cu masele şi a pregăti proleta­riatul în vederea viitoarelor bătălii de clasă. Sînt cunoscute împrejurările extraordinar de grele în care muncitorii şi ţăranii din Rusia au fost nevoiţi să ducă timp de peste 3 ani un război necruţător pentru apărarea cuceririlor revoluţiei împotriva forţelor coali­zate ale contrarevoluţiei interne şi ale impe­rialismului străin. Desculţi, flămînzi, sece­raţi de epidemii, ducînd lipsă de armament şi muniţii, ostaşii Armatei Roşii pe front şi muncitorii în spatele frontului luptau îm­potriva unui duşman incomparabil mai bine înzestrat. Lenin însă era sigur de victoria Puterii Sovietice şi a ştiut să insufle această siguranţă şi poporului sovietic. El era ferm convins că forţele muncitorilor şi ţăranilor, care şi-au dat seama că apără propria lor putere de stat, pot face minuni, sînt cu adevărat inepuizabile. Victoria Armatei Ro­şii asupra forţelor intervenţioniste a celor 14 state a confirmat pe deplin temeinicia încrederii lui Lenin în tăria unui popor care-şi apără libertatea cucerită. In muzeu se află macheta „apartamentu­lui” din Smolnîi în care locuia Lenin la Petrograd , o cameră împărţită în două prin­­tr-un paravan. In prima parte se află o măsuţă de scris, un telefon, o canapea, două fotolii; în a doua — două paturi de fier acoperite cu pături cenuşii. In această ca­meră extrem de modestă locuia conducăto­rul partidului bolşevic, preşedintele Consi­liului Comisarilor Poporului, încă o trăsătură a lui Lenin. Precum se ştie, la 30 august 1918, socialiştii-revoluţio­nari în complicitate cu Troţki şi Buharin, a­­vînd sprijinul imperialiştilor străini, au să­­vîrşit un atentat monstruos la viaţa lui Le­nin. Muncitorii, ţăranii, ostaşii Armatei Ro­şii, adine îndureraţi, se interesau pretutin­deni de starea sănătăţii conducătorului lor. Cînd starea sănătăţii lui Lenin s-a îmbună­tăţit, acesta — deşi absorbit de marile pro­bleme ale apărării patriei socialiste — scrise pe buletinul medical cîteva cuvinte prin care ruga ca medicii să nu mai fie deranjaţi de la treburile lor cu telefoane despre sănăta­tea sa. Grija, atenţia faţă de oameni l-au caracterizat întotdeauna pe marele Lenin. O veneraţie profundă, o dragoste fierbinte pentru omul acesta, care a făcut cel mai mult pentru fericirea oamenilor, ne cuprind cînd din exponatele muzeului facem cu­noştinţă mai îndeaproape cu viaţa şi opera lui Lenin. Exponatele muzeului înfăţişează figura lui I. V. Stalin, discipolul credincios şi acela care avea să devină continuatorul operei lui Lenin, devotat fără margini cauzei poporului, neînfricat în luptă, necruţător faţă de duşmani. Iată macheta sărăcăcioasei căsuţe din Gori, unde s-a născut Stalin, a tipografiei ilegale instalate de Stalin în fun­dul unui puţ, iată fronturile pe care tînăra Armată Roşie a obţinut în anii războiului ci­vil strălucite victorii împotriva intervenţio­­tiiştilor, sub conducerea directă a lui Sta­lin, iată textul impresionantului jurămînt rostit de Stalin, în numele partidului, la moartea lui Lenin. întreg muzeul este o oglindă vie a marii forţe inspiratoare şi îndrumătoare a P.C.U.S. — înaltul model al partidelor co­muniste şi muncitoreşti. Vizitarea muzeului întăreşte în fiecare din noi hotărîrea de a urma, neabătut, calea deschisă de marele Octombrie, calea indicată de Lenin. ANA ŞOIMI! „ * S­C­Î­N­T­E­I­A Note­*­*­Mai multă atenţie transportului fructelor în regiunea Baia Mare Livezile de pomi fructiferi care ocupă suprafeţe întinse în raioanele Lăpuş, Si­­ghet, Şomcuta Mare, Oaş constituie ur­a din bogăţiile importante ale re­giunii Baia Mare. Anul acesta recolta de fructe, în special de mere, este bo­gată. Ţăranii muncitori care au livezi de pomi fructiferi, gospodăriile de stat şi gospodăriile colective valorifică fruc­­tele prin organizaţiile Aprozar, coope­ratiste şi Fructexport sau prin între­prinderea „Agrofruct“ din oraşul Baia Mare. Dar sarcina organizaţiilor comer­ciale nu se rezumă numai la achiziţio­narea fructelor. Ele au datoria să se îngrijească de sortarea, ambalarea şi transportul lor rapid, astfel ca fructele să ajungă în scurt timp la fabricile prelucrătoare şi pe pieţele oraşelor. Cum şi-au îndeplinit aceste sarcini organizaţiile comerciale din, regiunea Baia Mare ? Trecînd prin raioanele Lăpuş, Şom­cuta Mare, Oaş, Sighet, vezi că la cen­trele de achiziţii sînt strînse zeci şi sute de vagoane de mere. Mai observi însă şi altceva, un lucru care pe drept cuvînt te nemulţumeşte profund: mare parte din aceste fructe sînt supuse stri­căciunii sau degradării din cauza lip­sei de preocupare pentru transportul lor. Conducerea Uniunii regionale a coo­perativelor Baia Mare nu se preocupă de transportul fructelor. Din cele pa­tru autocamioane trimise Uniunii ra­ionale Lăpuş de către Gastranscop Satu Mare funcţionează numai două. Cele 6 autocamioane trimise de I.R.T.A.­Satu Mare funcţionează rar, fie din lipsă de cauciucuri, fie din cauza altor defec­ţiuni tehnice. Nici în raionul Şomcuta Mare lucru­rile nu stau mai bine. Deşi aici există cale ferată, deci condiţii mai bune pen­tru transportul fructelor, mari cantităţi de mere stau zile întregi prin gări, de­oarece Direcţia regională C.F.R.-Cluj nu trimite vagoane suficiente. In raionul Lăpuş, la centrul de achi­ziţii din comuna Copalnic-Mănăştur al O.C.L. Aprozar Baia Mare, 12 vagoane de mere stau de patru săptămîni în grămezi, sub cerul liber. Conducerea Uniunii raionale a cooperativelor din Lăpuş a înfiinţat în această comună un centru de sortare a fructelor, fără a lua măsuri pentru dotarea lui cu cele necesare (ambalaje etc.) şi fără a se îngriji de identificarea spaţiilor nece­sare depozitării. Oamenii muncii din regiunea Baia Mare au depus eforturi mari pentru ob­ţinerea unei recolte bogate de fructe. Numai în acţiunea de stîrpire a dăună­torilor au fost antrenaţi mii de oameni. Nu se gîndesc oare conducătorii regiu­nii Baia Mare că această muncă a fost irosită în zadar, dacă acum este lăsată să se piardă o parte din recoltă ? Nu se gîndesc ei ce pagube mari aduc eco­nomiei naţionale şi întregului popor, prin tolerarea unor asemenea lipsuri ? C. COROIANU Baia Mare Inaugurarea expoziţiei de maşini şi unelte agricole a R. Cehoslovace la Arad ARAD (coresp. „Scînteii“). Zilele trecute, în oraşul Arad, a fost inaugurată expo­ziţia de maşini şi unelte agricole a Repu­blicii Cehoslovace. Expoziţia cuprinde un numeros parc de maşini agricole moderne: tractoare Zetor pentru executarea unui nu­măr mare de lucrări agricole, maşini de recoltat şi tocat porumb pentru siloz, se­­cerători-legători, pluguri şi altele. Expoziţia a trezit un interes deosebit, fiind vizitată de numeroşi oameni ai mun­cii din oraş. CrOSu­l Finalele crosului de ■—­----­ masă „Să întîmpinăm „Să întîmpinăm 7 Noiembrie“ au fost ----------------------— foarte disputate. 7 Noiembrie“ In proba rezervată ----------------— junioarelor, componen­tele echipei „Recolta“-Bonţeşti, regiunea Pi­­teşti, au alergat foarte bine, trecînd primele linia de sosire. Elevele Andrei Filofteia, Diaconescu Maria şi ţărăncile muncitoare Radu Maria şi Florica Chiva, care au alcă­tuit echipa învingătoare , au fost felici­tate călduros de celelalte concurente. In cursa juniorilor formaţia şcolii medii de 10 ani din Rîmnicu-Vîlcea, alcătuită din elevii Pavel Nicolae, Popescu Eugen, Călin Ovidiu, Tolbaru Grigore şi Voinea Gheor­­ghe, a reuşit să se claseze pe primul loc, înaintea echipelor „Tînărul Dinamovist“, Oraşul Stalin şi „Dinamo V“-Oradea. La capătul unui traseu de 1500 m., echipa „Voinţa“-Rîmnicu-Vîlcea a cîştigat întrece­rea senioarelor. Fruntaşele în producţie la cooperativa „21 Decembrie“ din Rîmnicu- Vîlcea, Teodorescu Iosefina, Teodorescu Alexandrina, Gînjulete Maria şi Botescu Victoria, s-au dovedit fruntaşe şi pe tere­nul de sport. O întrecere viu disputată a fost şi aceea dintre echipele de seniori. Componenţii echi­pei „Dinamo“-Oraşul Stalin (I. Brînzei, I. Nagy, O. Leiţi, P. Drănciuc şi N. Gergus) au cîştigat această cursă totalizînd 35 de puncte. Sala de sporturi Gimnastică Floreasca din Capi­---------------- Iată a găzduit sîm­­bătă şi duminică finalele campionatelor re­publicane de gimnastică pe anul 1955. Titlul de campion a revenit gimnastului A. Kerekeş (Metalul), care a totalizat, în exerciţiile impuse şi liber alese la cele 6 probe, 110,90 puncte. Dintre gimnaste, cea mai bună compor­tare a avut-o maestra sportului Elena Leuş­­tean (Ştiinţa). Ea a devenit campioană a R.P.R., totalizînd 93,96 puncte. Deşi a părăsit tere- Fotbal­­ul învinsă, formaţia --------- arădeană Flamura Roşie a desfăşurat un joc de nivel tehnic satisfăcător în partida susţinută cu echipa Progresul F. B., ea a imprimat combativi­tate întrecerii. Singurul punct înscris provine dintr-o greşeală a jucătorilor textilişti, care au alcă­tuit în mod defectuos „zidul“ din faţa pro­priei porţi, la o lovitură liberă de la 25 m. Mai tot timpul meciului. Flamura Roşie a dominat insistent, a avut o bună legătură între compartimente şi a organizat nume­roase faze clare şi spectaculoase , din pă­cate însă lipsite de eficacitate. Victoria obţinută de formaţia bucureşteană se datoreşte jocului ferm al apărării, care prin intervenţii prompte, sigure, a anihilat toate acţiunile înaintaşilor arădeni. Atacan­ţii de la Progresul F. B. au arătat şi de data aceasta lipsă de orientare în faţa porţii, ine­ficacitate în acţiuni. ■ Golul care le-a adus victoria a fost înscris de Gică Andrei, un specialist al loviturilor libere de la distanţă. Spre deosebire de partida dintre Flamura Roşie-Arad şi Progresul­ F.B., întîlnirea din­tre echipele Casa Centrală a Armatei şi A­­vîntul­ Reghin n-a constituit nici o clipă un spectacol fotbalistic de calitate. Meciul a fost monoton şi a abundat în execuţii teh­­nice greşite, deşi s-au marcat multe goluri. Majoritatea timpului ambele echipe n-au reu­şit să închege o fază clară. Pe de altă parte, spre sfîrşitul jocului, fotbaliştii din Reghin păreau resemnaţi cu înfrîngerea şi indife­­renţi de numărul golurilor primite. Este sem­­nificativ că în 14 minute, înaintaşii echi­­pei C.C.A. au tras de 6 ori spre poarta for­­maţiei oaspete — majoritatea loviturilor pornind de la distanţe mari — şi au marcat de 5 ori. Meciul a luat sfîrşit cu rezultatul de 7—1 pentru C.C.A. Fruntaşa clasamentului, Dinamo-Bucu­­reşti, a obţinut o nouă victorie, întrecînd la Tg. Mureş formaţia locală Locomotiva, cu scorul de 2—1. Echipa Flacăra-Ploeşti a în­vins, cu scorul de 1—0, formaţia Dinamo- Oraşul Stalin. Meciul dintre echipele Ştiinţa- Timişoara şi Locomotiva-Constanţa s-a în­cheiat cu rezultatul de 3—0 în favoarea for­maţiei studenţeşti. Deplasîndu-se la Petro­şani, echipa Ştiinţa­ Cluj a obţinut un re­zultat de egalitate, 1—1, în faţa formaţiei Minerul.. . Participînd la cam-Tenis De DiaSă­pionatele internaţio­­­­nale de tenis de masă ale Austriei, care se desfăşoară la Viena, reprezentantele ţării noastre, Angelica Ro­­zeanu şi Ella Zeller, au repurtat succese în primele întreceri, în cadrul probei feminine individuale. Angelica Rozeanu a învins ju­cătoarele Madrilski (Austria) şi Fiedler (R. F. Germană) cu scorul de 3—0. De asemenea, Ella Zeller a cîştigat cu a­­celaşi scor în partidele susţinute cu Schultz (R. F. Germană) şi Claude Bougagnou (Franţa). In prima întîlnire a probei de dublu fe­minin, cuplul Rozeanu—Zeller a dispus, cu scorul de 3—0, de perechea Lauber-Roland (Austria—Belgia). . Echipa de rugbi a In Cîteva rinduri Casei Centrale a Ar­­--------------------------matei a întrecut du­minică, în cadrul campionatului republican, formaţia bucureşteană Constructorul, cu sco­rul de 3-0. Prima etapă a cursei cicliste de fond „Cupa 7 Noiembrie“, desfăşurată duminică pe traseul Bucureşti—Giurgiu—Bucureşti, s-a încheiat cu victoria sportivului I. Con­­stantinescu (C.C.A.). Pe stadionul din Pekin s-a disputat la 30 octombrie întîlnirea de fotbal dintre o se­lecţionată a fotbaliştilor chinezi şi echipa sovietică „Zenit“ Leningrad, întîlnirea dintre fotbaliştii sovietici şi cei chinezi s-a încheiat cu un rezultat de egali­tate : 2—2. In cadrul unui concurs atletic desfăşurat sîmbătă în localitatea Celakovice de lîngă Praga, renumitul fondist Emil Zátopek a stabilit un nou record mondial pe distanţa de 25 km, cu timpul de la 16’ 36”4/­10. De asemenea, Zátopek şi-a ameliorat recordul mondial pe distanţa de 15 mile realizînd timpul de la 14’ 01”. Pe stadionul Prater din Viena s-a dispu­tat duminică întîlnirea dintre reprezentati­vele de fotbal ale Austriei şi Iugoslaviei Fotbaliştii austriaci au cîștigat cu scorul de 2—1 (1—1). Un nou cămin cultural CONSTANŢA (coresp. „Scînteii“).­­ Cea mai mare şi mai frumoasă clădire din co­muna Osmancea este acum aceea a cămi­nului cultural, construit de curînd. Căminul cultural, care se compune dintr-o sală mare de festivităţi, o bibliotecă, sală de lectură, etc., a fost construit prin folosirea, în mare parte, a resurselor locale. Un mare sprijin i-a dat sfatul popular regional, care a pus la dispoziţie materiale de construcţie şi pentru mobilier în valoare de peste 20.000 lei. Numeroşi ţărani muncitori, printre care comunistul Ibram Hîrsali, Weis Abduraman, Radu Socianu, Alim Cadîr şi alţii au dat ajutor la procurarea materialelor şi la efec­tuarea lucrărilor. Echipa artistică din Os­mancea se pregăteşte să dea un frumos spectacol în ziua de 7 Noiembrie, cînd va fi inaugurat noul cămin cultural. Nr 8428

Next