Steagul Roşu, aprilie 1957 (Anul 4, nr. 933-957)

1957-04-02 / nr. 933

Pag. 2-a Mai multă atenţie Seminarului permanent! Nu încape îndoială că membrii bi­roului comitetului raional de partid Videle, ştiu cit este de necesar ca pe lingă seminarul permanent să fie atras un colectiv puternic. De altfel, din planurile­ de muncă şi din hotări­­rile elaborate de comitetul raional cu privire la învăţămîntul de partid, re­zultă că la îndeplinirea sarcinilor pen­tru îmbunătăţirea activităţii cercurilor şi cursurilor de partid s-a avut în vedere şi colectivul seminarului per­manent. Intr-un plan de măsuri întocmit re­cent se arată printre altele că „în a­­jutorul propagandiştilor şi cursanţi­lor se vor organiza consultaţii colec­tive de către membrii biroului comite­tului raional, instructorii teritoriali şi colectivul de pe­­lîngă seminarul per­manent“. Măsura este foarte bună, dar fiind vorba aci despre colectivul seminarului permanent trebuie arătat că, din păcate, după cum afirmă tov. Armand Eidinger, directorul semina­rului, un aserr­enea colectiv de fapt nu există. A existat însă... preocupare pentru organizarea lui. (Nu credem că propagandiştii şi cursanţii din raionul Videle sunt mulţumiţi numai cu atît). Intr-adevăr de la începutul lunii decembrie 1956 a fost prezentat bi­roului comitetului raional un proiect de organizare a seminarului perma­nent. Un proiect foarte amănunţit. S-a prevăzut constituirea unor colec­tive care să se preocupe de pregătirea propagandiştilor din fiecare formă de învăţămînt. Un alt colectiv urma să se ocupe de problemele de metodă, de studierea experienţei propagandiştilor. Proiectul a ţinut seama şi de alte probleme ale propagandei de partid: organizarea de consultaţii, propa­ganda prin lecţii şi conferinţe, întări­­rea legăturii învăţămîntuilui de par­tid cu practica construcţiei socialiste, etc. Pentru ca acest proiect să poată fi transpus în viaţă, trebuiau în primul rînd aleşi oamenii necesari. Or, selec­ţionarea acestora nu este o treabă uşoară. Fiind o treabă mai dificilă, organizarea colectivului de pe lingă seminarul permanent a fost amînată. Au trecut săptămîni, au trecut luni. După cum este firesc au intervenit sarcini noi: campania electorală, pre­gătirile pentru campania agricolă de primăvară. Organizarea colectivului de pe lîngă seminarul permanent n-a mai constituit obiectul unei discuţii. Nu de mul­t comitetul raional a ana­­lizat într-o plenară felul cum s-a des­făşurat Învăţămîntul de partid. Dacă analiza a scos la iveală existenţa unor deficienţe în acest domeniu, acestea se datoresc în mare măsură activităţii slabe a seminarului permanent. Lipsa unui colectiv bine organizat a împie­dicat seminarul permanent să-şi înde­plinească în bune condiţii sarcinile. . Cu toate acestea nici la această ple­nară nu s-au luat hotărîri în vederea rezolvării problemei. Poate că tova­răşii din biroul comitetului­ raional au gîndit că organizarea seminarului permanent nu mai este actua­lă, de vreme ce peste puţin timp se va în­cheia anul şcolar în învăţămîntul de partid. Bineînţeles că un asemenea mod de gîndire este greşit. Se impune ca fără intîrziere biroul comitetului raional de partid din Vi­dele să ia măsurile necesare în vede­rea bunei organizări a seminarului permanent. Munca politica în brigada de tractorişti Tractoare executind alături — iată un tablou care în acesta zile îţi a­­pare des în faţa ochilor cind străbaţi raioanele regiunii noastre. Totuşi cînd am văzut cele două tractoare lucrînd pe tarlaua întinsă m­-am oprit din drum. Duduitul tractoarelor se auzea uniform, semn că motoare­le funcţio­nau bine. Am admirat mai ales măies­tria cu care tractoriştii manevrau ma­şinile. Cu calm, cu siguranţă. Astfel am cunoscut brigada a 11 -a de tractorişti de la S.M.T. Videle, be­lul brigăzii este tov. Anghel Spetea. FI mi-a povestit lucruri interesante despre felul cum s-au pregătit trac­toriştii în vederea campaniei agricole de primăvară, despre bucuria cu care au ieşit la cîmp, despre realizările pe care le-au obţinut în comuna Ruşii lui Asan. Tractoriştii s-au străduit să e­­xecute lucrări de buna calitate, aşa cum de altfel şi-au luat angajamentul, pentru ca şi recolta să fie bogată. Do­rinţa brigăzii este ca şi anul acesta să fie fruntaşă în întrecerea socialistă. Tov. Anghel Spetea este candidat de partid şi ştie că are răspundere în ceea ce priveşte îndeplinrea sar­cinilor de producţie ale brigăzii. El organizează în mod regulat scurte şedinţe de analiză a muncii. Convor­birile pe care le ţine cu membrii bri­găzii în legătură cu aplicarea reguli­lor agrotehnice, îngrijirea tractoarelor şi maşinilor, realizarea de economii de carburanţi şi piese de schimb, ajută pe tractorişti în îndeplinirea angaja­mentelor luate în întrecerea socialistă într-una din zile, la brigadă au so­sit ziare. „Sosirea ziarelor este un eveniment. Noi le primim , destul de rar, deoarece nu este o preocupare în acest sens din partea organizaţiei de bază“ mi-a spus tov. Spetea. Trac­toriştii au folosit prima pauză pen­tru a le citi în colectiv. Cu mult in­teres au citit declaraţia asupra poli­ticii interne şi externe a guvernului, expusă de către tovarăşul Chivu Stoica în cadrul sesiunii Marii Adu­nări Naţionale. Tractoriştii au discu­tat pe marginea acestui document, exprimîndu-şi hotărîrea de a sprijini din toate puterile lor înfăptuirea po­liticii partidului şi guvernului. S. MARINO a==5=­Informaţii de partid din raionul Videle MIOARA CORNELIU din Bucu­reşti ne întreabă ce se cuprinde în cîştigul asupra căruia se calcu­lează ajutoarele de boală? RĂSPUNS: In acest cîştig se cu­prind: salariul tarifar, plăţile pientru lucrările de acord, premiile ce se plă­tesc în cadrul sistemului premiat, pre­cum şi alte accesorii cu caracter de continuitate a muncii, plătite din fon­dul de salarii şi realizate în cadrul programului normal de lucru. In acest cîştig nu se cuprind orele suplimentare, salariile personale, com­pensaţiile pentru concediul nefolosit, premiile şi recompensele individuale ocazionale, sumele ce se plătesc pen­tru cheltuieli de deplasare şi transfe­rare, ajutoarele primite în cadrul A­­sigurărilor Sociale, precum şi orice alte plăţi ocazionale. Modificările de salariu ce au loc în perioada incapacităţii de muncă nu se ţin în seamă la calculul ajutoarelor. DUMITRU V. DUMITRU din sa­tul Remuş comuna Turbatu raionul Giurgiu, ne întreabă: cum se revi­zuiesc deciziile prin care s-a a­­cordat pensia de invaliditate şi care este situaţia sa dacă a fost pensionar de invaliditate timp de un an şi jumătate şi apoi i s-a sistat pensia. Menţionează că acum este din nou bolnav. RĂSPUNS: Deciziile pentru stabili­rea dreptului la pensie de invaliditate sunt valabile pe un an pentru invalizii de gradul I şi II, iar pentru invalizii de gradul III sunt valabile 6 luni. După ce expiră aceste perioade şi după ce invalizii respectivi sunt revi­zuiţi medical de către comisiile medi­cale de expertiză a capacităţii de muncă, secţiunea de prevederi sociale urmează să dea noi decizii de pen­sionare, prin comisia pentru stabili­rea pensiilor, pe perioade limitate şi în conformitate cu gradele de invali­ditate stabilite. Pentru invalizii nerevizui­ii medi­cal de oficiu, deciziile de pensionare sînt definitive. In cazul dvs. revizuirea nu a mai operat deoarece s-a constatat faptul că între timp v-aţi însănătoşit. Dacă ulterior v-aţi îmbolnăvit din nou ur­mează să faceţi o nouă cerere de pen­sionare pentru invaliditate, în cazul cînd sunteţi salariat. Dacă nu sînteţi salariat această cerere poate fi intro­dusă numai în cazul cînd aţi ieşit din cimpul muncii valid şi aţi contractat o invaliditate, în termen de cel mult un an*de la încetarea plăţii ajutoru­lui sau activităţii salariate. ZĂVOI ZENOBIA din comuna Tunari raionul Snagov ne întreabă: o familie înfiază un copil. Ulterior moare copilul înfiat şi tatăl care l-a înfiat. Cine moşteneşte avutul tatălui decedat, soţia acestuia, sau fraţii şi surorile copilului înfiat care a decedat? Dar după moartea soţiei tatălui decedat? RĂSPUNS: In cazul ridicat de dvs. soţia celui decedat, respectiv tatălui care a Înfiat copilul are drept la moş­tenire asupra avutului rămas de la soţ. Din partea celui înfiat, care a de­cedat şi el ar avea drept urmaşii a­­cestuia, dacă ar exista. In lipsa lor au drept de moştenire asupra părţii celui înfiat, fraţii şi surorile acestuia. In cazul cînd ar deceda şi soţia, fraţii şi surorile celui înfiat, au de a­­semenea drept asupra părţii acestuia, întrucît conform art. 692 din Codul Civil, copilul înfiat căruia i s-ar fi cuvenit partea respectivă, a decedat fără a fi renunțat sau acceptat moș­tenirea respectivă. Cronica filmului Aportul creatorilor filmului „Rîpa dracului“ apare destul de evident în ceea ce priveşte tema, noutatea ei. Pentru prima oară un film autohton ne transpune în mediul muncitorilor forestieri, dezvăluindu-ne aspecte mai puţin cunoscute. Pe fondul muncii creatoare, în mijlocul unei naturi aspre, gata să-şi reverse puternicele dezlănţuiri ni se prezintă o ciocnire ce se anunţă la început destul de dra­matică : un soţ părăsit în noaptea nun­ţii şi pornit pe panta răfuielii — chia­burul Grigore Bălţat, un erou cu tem­perament vulcanic şi colţuros, de im orgoliu nemăsurat — Florinte Da­ri­an, conducătorul unei brigăzi de tăietori şi, în sfîrşit, Tudor Padale, tinărul şef de sector, iată, cele trei personaje principale care se vor în­frunta pe parcurs pentru că iubesc aceeaşi femeie, pe Anica, mireasa ne­fericită, fugită în noaptea nunţii de lingă mirele bătrîn şi sosită aci pe şantier ca să înceapă o viaţă nouă. Intenţia creatorilor a fost să sub­linieze cîteva idei de o însemnătate majoră. Pe de o parte, ei au urmărit să releve frumuseţea muncii tăietori­lor de lemne, eroismul şi avîntul lor, lupta cu greutăţile, alături de viaţa lor plină de tumult, nelipsită de aspri­mea unor caractere formate în mijlocul acestei naturi sălbatice. Pe de altă parte, filmul abordează tema prie­teniei, a relaţiilor de dragoste. Din acest punct de vedere noua realizare pare ceva mai echilibrată faţă de alte producţii anterioare asemănătoare cînd viaţa era sărăcită de conţinut prin platitudini şi schematism. Asigura­rea unei corelaţii cît de cît mai cores­punzătoare între problemele muncii şi dragostei, între viaţa socială­ şi cea intimă a eroilor, dă filmului în anu­mite părţi ale sale o notă veridică, îi sporeşte în acest sens autenticita­tea şi-i face mai clar mesajul: triumful dragostei curate asupra pornirilor instinctive, asupra concepţiei retrograde a celor care mai socotesc că iubirea poate fi cumpărată. Ca imagine, filmul oferă cîteva lu­cruri interesante : plute înfruntînd vii­toarea apelor repezi de munte, cons­truirea unui baraj proiectată pe ca­drul înviorător al peisajului de munte, tabloul cu munca tăietorilor sau cu dezlănțuirile oarbe ale naturii, cînd furtuna se revarsă cu furie asupra pă­durii. Imaginile care urmăresc căde­rea brazilor parcă ar înălţa o simfon­­­nie acestei munci, iar unele cadre realizate în pădure, cînd lumina parcă este pulverizată printre copaci, creează o atmosferă de feerie şi evocă su­gestiv poezia acestui peisaj. Cu toate acestea, multe inegalităţi în ceea ce priveşte rezolvarea plastică a imaginii fac notă discordantă în film. Există numeroase cadre filmate plat, din un­ghiuri neinteresante, care nu valori­fică creator elementele peisajului şi sînt lipsite — ceea ce este foarte im­portant — de detaliile de prim plan. „Rîpa Dracului“ rămîne pentru spec­tatori o operă neîmplinită. Cauza prin­cipală trebuie căutată în primul rînd în deficienţele scenariului semnat de Dragoş Vicol care nu a reuşit să asi­gure pe întregul parcurs al filmului şi mai ales în a doua sa parte o justă evoluţie atît conflictului cît şi caracte­relor. Se resimte îndeosebi profilul li­niar, schematismul vizibil al unor per­sonaje, dezorientarea în ceea ce prive­şte înfăţişarea relaţiilor dintre acestea tocmai pentru faptul că sînt puse une­ori să acţioneze artificial. Evident, că portretele eroilor au şi multe lucruri valoroase, sînt scene în care ei apar destul de convingători. Tom­a Dimitriu în Florinte Damian are momente destul de dramatice, redate cinemato­grafic, aproape numai pe graiul mut al mimicii feţei, eroul lui St. Ciubotăraşu, pontatorul Manolache, deşi este destul de artificial în scenariu, impresionează sala numai datorită interpretării. Tot aşa, într-o măsură mai mică, Titus Lapteş (Bălţat) şi Dana Comnea (Anica). Dar nu despre aceasta este vorba aci. Ci de faptul că scenaristul a surprins uneori destul de palid viaţa, nu a asigurat conflictului forţa emoţională a unor detalii artistice din­tre cele mai semnificative. Pe cine îi va emoţiona, de pildă, felul cum este înfăţişată dragostea Anicăi cu Tudor, situaţia dificilă în care se afla eroina ca urmare a faptului că de ea se în­drăgosteşte, cu patimă fierbinte însuşi conducătorul brigăzii! Este vorba aci de o anumită gradare care lipseşte conflictului. Felul în care începe şi se desfăşoară idila celor doi eroi, tre­buia mai atent pregătit. Nici Tudor şi nici Anica nu sînt stăpîniţi de sen­timentul ce-i încearcă, nu se trădează în anumite clipe, fie cînd muncesc, fie cînd sînt singuri sau atunci cînd ar putea să-şi făurească visuri. Dra­­­­gostea lor merge pe coordonate banale. Anicăi îi lipseşte exaltarea fetei în­drăgostite, sensibilitatea, gingăşia, dacă vreţi. Am văzut-o pe această fată mai mult în pădure şi la locuinţa ei. Iată două cadre care n-au lipsit din film. Dar unde-i clubul, unde-i şcoala de calificare, ce fel de oameni sînt şi cum lucrează ei aici, unde nici nu se pomeneşte de existenţa între­cerii socialiste, unde tehnica se limi­tează doar la fierăstrăul electric, unde nu pătrunde o carte sau un ziar, unde nu se aude măcar un difuzor de radio ? Ne surprinde uimitor fap­tul că autorii filmului au prezen­tat uneori atît de vag realitatea, transformările ivite în viaţa munci­torilor, relaţiile noi statornicite între ei, însuşi felul în care este prezentat chipul moral al acestor eroi înaintaţi este destul de şters. De pildă, eroul principal, Florinte Damian. Despre el se sugerează nu­mai că este un muncitor capabil, înaintat, cel mai bun tăietor din sec­tor. Dar ce argumente vin în spriji­nul acestor calităţi ? Nimic. Dimpo­trivă, Florinte se întrece cu băutura, subapreciază munca femeilor, dă do­vadă de egoism cînd îşi părăseşte bri­gada. Ba, pe deasupra, manifestă şi cinism cînd, aflînd de prăbuşirea lui moş Biga în prăpastie, răspunde : „Să vedem pe cine o să mai trimită acolo şeful de sector“. Autorii n-au ştiut să găsească detalii revelatoare pentru transformarea eroului. In ceea ce pri­veşte pe Tudor Badale, acesta este construit după reţeta tipică a eroului idealizat: el este sufletul şantierului, el salvează Construcţia de primejdia închisorii buştenilor, tot el este acela care porneşte în fruntea plutelor, etc. Conceput fără nici o slăbiciune în ca­racterul şi temperamentul său, eroul nu răm­îne decît o simplă schemă. Este adevărat că nici actorul Nicolae Mavro­­dîn nu a depus străduinţe ca să sal­veze, cel puţin prin joc, personajul. In film nu se aude nici un cîntec de voioşie, nu-şi au locul momentele de destindere, scenele ve­sele din viaţa muncitorilor, creindu-se o atmosferă prea apăsătoare. Folosi­rea contrastului, alternarea scenelor dramatice cu cele luminoase, antre­nante, ar fi dat mai multă viaţă fil­mului. Şi regizorul Jean Mi­hail ar fi putut să dea do­vadă de mai multă fantezie, să îm­bine mai creator elementele compo­nente ale filmului, să dea un caracter mai spectaculos scenelor din final, în care s-au strecurat destule neclari­tăţi. Uneori montajul defectuos suferă din pricina ritmului static, alteori în­tretăierile de planuri îi surprind pe actori parcă nepregătiţi, cu feţele ne­luminate de gînd. Deficienţele scenariului ca şi scă­derile regiei, interpretării pe alocuri şi al muzicii (compozitor Mir­­cea Chiriac) au umbrit în mare parte realizarea unei opere valoroase. Totuşi, apariţia filmului „Rîpa Dracului“ a fost cu atît mai necesară, cu cît vine să promoveze o temă cu totul nouă, să amintească în acelaşi timp de sarcina de onoare ce revine tuturor creatorilor din domeniul acestei arte : aceea de a-și uni mai des eforturile în vederea realizării operelor legate de actualitatea zilelor noa­stre. MIHAIL GOSPODIN „RIPA DRACULUI” O scenă din film. STEAGUL’ ROŞU Cercetătorul „AURULUI ALB" Poate că n-aţi răsfoit niciodată un carnet de cimp ! Nici eu n-am avut prilejul să cunosc aşa ceva, pină zi­lele trecute. Carnetul aparţine aspirantului Zeno­­vie Stănescu şi cu permisiunea lui voi concentra şi explica in cele ce urmează însemnările şi observaţiile complexe... ...Un tinăr înalt, cu ochi senini vi­zitează pentru prima oară în primă­vara anului 1952 cimpurile nemărgi­nite ale Taşkentului învestmlntate cu plantele firave de bumbac. Tînărul e Zenovie Stănescu, îl însoţesc acade­micianul Kanaş şi cercetătoarea Ari­­n­mnova. Aci, în mijlocul „aurului alb“, prin­tre oamenii sovietici, Zenovie Stănescu şi-a început■ însemnările în carnetul său de cîmp. Studentul român învăţa şi făcea cer­cetări la Institutul pentru cultura bumbacului din Taşkent. II frămlntau tot felul de gînduri şi căutări. Prin­tre cultivatori şi savanţi, un cîmp şi laborator, primea tot felul de sfaturi şi indicaţii ştiinţifice. Cu toate aces­tea, cită deosebire intre soluţiile şti­inţifice şi îndrumările primite in zi­lele de studiu şi cercetările proprii pe care doreşte să le facă în viitor, chiar pe pămîntul ţării sale, în condi­ţiile deosebite de sol şi climă . Reîntors în ţară, Zenovie Stănescu îşi continuă cercetările în cadrul as­pirantura. In carnetul său de cîmp, apar primele observaţii proprii cu pri­vire la lucrările necesare obţinerii se­minţelor hibride de bumbac, îşi stabileşte un cîmp de cercetare la Moara Domnească in raionul Bră­­neşti. Pe o parcelă care cuprinde doar 120 de plante, Zenovie Stănescu este şi cultivator şi tehnician şi cercetă­tor ştiinţific. In carnetul de cîmp inlăneştc dota­ţii scurte, grafice şi cifre comparative, indicaţiile precise pe zile şi ore ale perioadelor de Insăminţare, Incolţire, creştere, polenizare, etc. Aşa cum le găseşti aşternute pe­ filele îngrijite ale carnetului. Îi dau impresia că toate aceste observaţii sunt pur teoretice, că reprezintă ceva abstract şi complex, greu de priceput. Desigur, că nu e uşor să pricepi limbajul ştiinţific al unui aspirant, dar formulele şi nota­ţiile nu-s deloc abstracte. Studiile teo­retice începute pe băncile facultăţii­­din Bucureşti şi continuate la Taşkent, şi-au găsit pe parcela experimentală de la Moara Domnească o îmbucură­toare aplicaţie practică. In anul 1954 aspirantul culege dife­rite seminţe, ce seamănă, şi apoi la răsărirea plantei polenizează planta de bumbac cu amestec de polen a­­parţinînd speciilor „Scanabimus“ şi „Ternatus" (Zămoşiţa). Aspirantul veghează zi şi noapte la căpătîiul celor 120 de plante. Terme­nul „veghează“ nu e deloc exagera! In „carnetul de cîmp“ găseşti mărturii semnificative care tă­rtăcesc în graiul cifrelor şi datelor laconice, neosteni­ta luptă a tînărului cercetător, pen­tru obţinerea primilor bulgări de „aur alb", aşa cum ii văzuse şi-i mingîiase in palmă pe cimpurile Taşkentului. Ingrăşarea solului, notarea tempera­turii pămîntului dimineaţa, la prinz­ui noaptea, lupta contra îngheţului şi bac­teriilor, iată numai citeva din aspec­tele unei munci intense pe care in car­net le zărim simplificate la indicaţii de soiul acesta: „ora 9 dimineaţa sol 13°, ora 3 noaptea 50—15 mai 1955... încălzire bruscă... Amestecul de polen cu Ternalus dă rezultate exce­lente... 1956: noua săminţă hibridă de bumbac dă o plantă deosebit de vi­guroasă. Greutatea capsulei este mai mare decit cea obişnuită cu 7,5 la sută. Lungimea fibrei mai mare cu 7,1 la sută. Numărul de seminţe in capsulă, mai mare cu 16,4 la sută"... Aşa au fost aşternute în „Carnetul de cîmp“­ al lui Zenovie Stănescu ob­servaţiile făcute timp de trei ani pe parcela de experimentare a seminţei hibride de bumbac. Credeţi oare că însemnările din a­­cest „carnet de cîmp“ alcătuiesc­ o simplă înşiruire de observaţii pentru un examen obişnuit în urma căruia se obţine doar un calificativ şi o di­plomă ? Nu numai atît, însemnările acestea stau astăzi la baza unei am­ple lucrări ştiinţifice pe care Zenovie Stănescu o va preda curînd consiliului ştiinţific al I.C.A.R.-ului. Lucrarea conţine 250 de pagini şi fiecare ob­servaţie ştiinţifică, fiecare rezultat obţinut la parcela de experimentare sunt autentificate cu fotografiile dife­ritelor fragmente ale plantei, cu dia­­grame, formule şi imagini microscopi­ce. In urma unei asemenea lucrări, aspirantul primeşte un calificativ şi diploma de cercetător ştiinţific. Dar numai atit? Pot oare fi egale cu ceva: mulţumirea şi mindria aspirantului, că modestele lui cercetări contribuie la progresul ştiinţei româneşti, că din în­văţătura şi munca lui pe o parcelă de experimentare de câţiva metri pă­traţi, se vor bucura cultivatorii „au­rului alb“ de pe toate ogoarele pa­triei? A. SIMOVICI Noile capsule de bumbac cercetate in laborator Lucrări în livadă Brigăzile din gospodăria agricolă co­lectivă din Slob­ozia-Mîndra raionul au şi in acest an mult de lucru. Campania de primăvară se des­făşoară cu intensitate în vederea asi­gurării unor recolte mari de cereale la hectar. Dacă însămînţările din ur­genţa I-a s-au terminat, apoi mai e de lucru în livada de meri, calşi, şi pruni. In clişeu, brigadierul Ion Blea- Jă, ajutat de Ion Mehedinţii şi Fierea Bleajă stropesc pomii înmuguriţi cu soluţie împotriva dăunătorillor. Shafttw«« ppiumniii fitflul ip ceamai mmm KOSPODMIE COLECTIVA I O dată cu venirea primăverii, gospodăriile colective cu­nosc iureşul muncii harnice, aducătoare de noi izbînzi. Pînă în prezent gospodăriile colective sînt fruntaşe pe regiune la însămînţări şi arături. Cu ajutorul mecaniza­torilor de la S.M.T., colectiviştii în­­sămînţează culturile timpurii, în­graşă culturile de toamnă, pregă­tesc terenul pentru porumb, bum­bac, sfeclă de zahăr. Anul acesta va fi pentru multe gospodării colective un an de lar­gă dezvoltare a avutului obştesc, baza creşterii belşugului fiecărui colectivist Antrenate în întrecerea pentru titlul de „Cea mai bogată gospodărie colectivă“, numeroase unităţi socialiste şi-au propus să obţină recolte bogate şi venituri mari care să depăşească realizările de pînă acum. Angajamentele luate de cele 53 de gospodării colective care au răspuns pînă acum la che­marea lansată de G.A.C.­Ceacu ilustrează din plin acest lucru. Ur­­mînd exemplul gospodăriei colec­tive din Ceacu, participanţii la în­lelor. In numeroase gospodării co­lective printre care cele din Ceacu, Călăraşii Vechi, Pîrlita, Vasilaţi, Gheorghe Lazăr şi altele, există o serioasă preocupare pentru dezvol­tarea multilaterală, pentru folosirea marilor posibilităţi ale muncii în comun în vederea obţinerii de re­colte mari şi producţii sporite de legume, carne, lapte, lînă, miere, etc. Pe această cale au pornit în ultimul timp şi multe alte gos­podării ca de pildă cele din Lă­­ceni, Chirnogi, Poiana, Dobreni, Afumaţi etc. Acestea sînt rezultatele bunei gospodăriri a avutului obştesc, pre­cum şi ale sprijinului primit din partea organelor raionale de partid şi de stat. Totodată însă, nu trebuie să neglijăm faptul că în fiecare raion există încă gospo­dării colective care nu primesc un sprijin permanent şi eficace în în­tărirea lor organizatorico-economi­­că. Sînt comitete executive raionale ca cele din Brăneşti şi Urziceni, care ocolesc gospodăriile colective, nu acordă toată grija bunului mers al acestora. Cum poate fi explicat trecere, printre care gospodăriile co­lective din Călăraşii Vechi, Buzes­­cu, Chirnogi şi din alte comune, şi-au propus să obţină recolte de 1.800-2.400 kg. grîu la ha. şi 3.500- 4.000 kg. porumb la ha. Colecti­viştii au arătat şi calea pe care vor obţine asemenea recolte: a­­plo­area regulilor agrotehnice. In mai toate răspunsurile primite se arată de pildă faptul că în acest an colectiviştii vor folosi sămînţa de porumb hibrid. Alte gospodării colective, cum sînt cele din Şol­­danu, Albeşti şi Călăraşii Vechi, vor cultiva porumb irigat, ceea ce­­ le va aduce însemnate sporuri de producţie­ îmbucurătoare este şi preocupa­rea pentru dezvoltarea multilatera­lă, pentru înfiinţarea şi lărgirea fermelor de animale şi în primul rînd a fermelor de vaci pentru lapte, porci îngrăşaţi, păsări, etc. Astfel, G.A.C. din Roseţi, Poiana, Lăceni, Săpunari, Socoale şi altele vor creşte mai multe vaci pentru lapte, iar G.A.C. din Bucu, Albeşti, Coşereni, Pîrlita, Vasilaţi, mai mulţi porci. In acest an, datorită politicii partidului şi guvernului de dezvol­tare a sistemului de contractări şi achiziţii, gospodăriile colective vor obţine venituri mari prin vînzarea către stat a surplusului de cereale, prin cultivarea plantelor tehnice, prin creşterea şi ingrăşarea anima­f­aptul că G.A.C. Pasărea, situată in apropiere de sediul comitetului e­­xecutiv al sfatului popular raional şi al comitetului raional de partid Brăneşti, este lăsată în voia soar­­tei în loc să fie îndrumată pe calea dezvoltării sănătoase ? Această gospodărie situată la mai puţin de 20 de km. de Bucureşti ar putea obţine venituri mari din cultura legumelor şi creşterea animalelor, dar aceste ramuri sînt neglijate. Aceasta face ca să se obţină ve­nituri mici, iar colectiviştii să nu fie interesaţi în participarea la muncile obşteşti. întărirea organizatorico-econo­­mică a gospodăriilor colective tre­buie să constituie una din cele mai importante şi actuale preocupări ale organelor de partid şi de stat. Fiecare gospodărie colectivă tre­buie să ajungă un exemplu viu al superiorităţii muncii în comun, care să arate ţăranilor muncitori avan-­­ tajele gospodăriei socialiste. O gos­podărie colectivă puternică şi înflo­ritoare convinge mai uşor ţăranii muncitori să păşească cu încredere pe calea agriculturii socialiste. Este necesar ca în fiecare gos­podărie colectivă să se ducă lupta pentru recolte bogate şi venituri mari. Chemarea lansată de mem­brii gospodăriei colective „Gheorghi Dimitrov“ din Ceacu să însufle­ţească pe toţi colectiviştii din re­giunea Bucureşti. Zilnic 200 piese peste plan Apropiata conferinţă U.T.M. a raionului 23 August, care se va ţi­ne in zilele de 13—14 aprilie a.c., a stb­ilit entuziasm in rindul tineri­lor din cadrul uzinelor „Vasile Roaită". Ei au hotărit să intim­pine conferinţa cu realizări deosebite în producţie. Astfel strungarii din bri­gada condusă de utemistul Nicolae Tînfală, din atelierul lanţuri, s-au angajat să dea peste planul zilnic 200 piese și să economisească ma­terial aliat (bară rotundă) in can­titate de 200 kg. întrecerea între membrii brigăzii a început. In primele două zile cele mai frumoase rezultate le-au obţi­nut utemiştii Ivan A. Ivan, Tiberiu Rozenfeld, Marin­ State şi Gheor­ghe Stan. In ceea ce priveşte calitatea lu­crului, maistrul I. Vlad şi contro­lorul de calitate Emil Marcus au de spus numai cuvinte de laudă. (I. MINCU) Deputatul îşi respecta angajamentul Cetăţenii care locuiesc in blocu­rile muncitoreşti din cartierul Fe­rentari, cu ocazia diverselor întil­­niri cu deputatul circumscripţiei, au propus efectuarea unor amenajări gospodăreşti la blocuri. Printre a­­cestea se numără şi asfaltarea a­­leilor. Tovarăşul Aristide Ecotromu, ales deputat in această circumscripţie, s-a angajat ţaţă de locatari să-i sprijine în realizarea acestei propu­neri. Şi faptele dovedesc că s-a ţi­nut de cuvint. Lucrările au început şi se desfăşoară cu repeziciune. In scurt timp aleile din faţa blocuri­lor şi a şcolii de 7 ani vor fi as­faltate. Au început de asemenea lu­crările de plantare a pomilor. (ION ŞERBAN) Oboare fără haturi Comună cooperativizată La NIlfirgiI16dl Capítalei in întregime De curînd, comuna Eliza Stoe­­nești din raionul Urziceni a fost cooperativizată In întregime. Ulti­mele cereri au fost primite zilele acestea. Peste 900 familii ale co­munei, s-au convins că, fără ha­turi, munca este mai uşoară, iar roadele mai bogate. (M. PETROVICI) Rezultatele obţinute de­­prima în­tovărăşire agricolă înfiinţată In comuna Pantelimon, raionul 23 August, au determinat alte 35 fa­milii de ţărani muncitori să-şi unească pămîntul. Noua întovără­şire „6 Martie“, deşi de curînd în­fiinţată, a chemat la întrecere pe membrii primei întovărăşiri. Aceş­tia au răspuns cu drag frumoasei iniţiative. (P. BUZATU) în comuna Bălăceanca Alte trei întovărăşiri In comuna Bălăceanca a luat fiinţă o întovărăşire agricolă cu denumirea „1 Mai". Cele 30­ familii care şi-au unit pămîntul pină in prezent au des­fiinţat haturile pe o suprafaţă de 27,8 ha., pentru a lucra pămîntul in comun. Preşedinte al întovărăşirii a fost ales ţăranul muncitor Dumitru D. Ion. (M. AVRIGEANU) Alte 3 întovărăşiri agricole s-au înfiinţat în comunele Ţigăneşti, Calomfireşti şi Brinceni. Pe cele 3 ogoare fără haturi vor munci In comun anul acesta peste 100 fa­milii care vor fi sprijinite îndea­proape de către staţiunile de ma­şini şi tractoare. In conducere au fost aleşi cei mai gospodari întovărăşiţi, care constituie un adevărat exemplu. (I. ALEXANDRU)

Next