Steagul Roşu, decembrie 1957 (Anul 4, nr. 1137-1163)
1957-12-01 / nr. 1137
ION JALEA: I „Un eveniment care va pune în lumină bogăţia operelor noastre plastice"Î ntr-unul din cele mai liniştite colţuri ale Capitalei, în apropierea Parcului de cultură şi odihnă s-au inaugurat nu de mult atelierele spaţioase şi luminoase destinate activităţii artiştilor plastici. In fiecare zi, poţi întîlni pe acest şantier al creaţiei mînuitori ai daliei şi penelului, care în orele de adîncă concentrare zămislesc din culoare, gips, piatră sau marmoră chipuri şi imagini variate, tablouri dragi culese de pe întreg întinsul patriei şi reînsufleţite apoi din pasiunea şi meşteşugul artistului. Aşa l-am întîlnit în cursul zilei de ieri pe sculptorul Ion Jalea, artist al poporului, preşedintele Uniunii artiştilor plastici într-una din încăperile creaţiei de la şosea. In faţa mesei de lucru, artistul plămădea din aluatul plastic statuia lui George Enescu. Părăsindu-şi pentru cîteva minute dalta şi mistria sculptorului, maestrul Ion Jalea a răspuns cu amabilitate dorinţei noastre de a cunoaşte unele aspecte din sărbătoarea artelor plastice ce va avea loc în cadrul „Lunii culturii". „Arta noastră va fi onorată într-o „Săptămînă a artelor plastice şi a muzeelor“. Primele 7 zile din Luna culturii sînt consacrate manifestărilor pe tărîmul plasticei romîneşti. Alături de celelalte săptămîni festive, care îmbrăţişează realizările tuturor genurilor artei şi culturii noastre. „Săptămîna artelor plastice şi a muzeelor“ constituie un eveniment de mare însemnătate care va pune în lumină bogăţia operelor noastre plastice, realizările de preţ obţinute pe tărîmul unei arte inspirată din popor şi dăruită acestuia ca o binemeritată cinstire pentru munca lui eroică închinată progresului patriei. Majoritatea manifestărilor din cadrul Săptămînii noastre se vor impune în expoziţiile noi organizate, atît în Capitală cit şi în restul ţării, prin ciclurile de conferinţe şi întîlniri ale artiştilor plastici cu oamenii muncii, etc. Inaugurarea unei expoziţii retrospective de artă plastică romînească creată în anii de democraţie populară, expoziţiile regionale, inaugurarea noilor monumente: „Nicolae Bălcescu“ la Bucureşti şi „M. Eminescu“ la Cluj, filmele documentare despre viaţa şi opera pictorilor N. Grigorescu şi Th. Aman, care vor rula la cinematografele noastre în această perioadă, cît şi prezenţa la această sărbătoare şi a lucrărilor de artă plastică a viitorilor creatori care urmează astăzi Institutul de artă plastică sînt doar cîteva dovezi din ansamblul manifestărilor care ne arată cu prisosinţă în comparaţie cu viaţa aspră şi umilitoare a artistului din trecut, pe ce înaltă treaptă a demnităţii şi popularităţii muncii sale au ajuns astăzi lucrătorii de pe şantierul artelor plastice. Participăm la această sărbătoare cu dragoste şi recunoştinţă! Ne simţim mîndri că în pragul aniversării a 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Române putem înfăţişa darurile noastre în „Săptămîna artelor plastice şi a muzeelor“. A. SANDULESCU ION DUMITRESCU■ vor fi ilustrate“ ~ ^ Sărbătoarea culturii noastre care se desfăşoară îni cursul acestui an in luna decembrie va trece în revistă şi realizările din domeniul muzicii noastre obţinute în anii puterii populare. Despre marele evenimnent al artei şi culturii noastre, despre importanţă manifestărilor pe tărîm muzical din zilele acestei sărbători, compozitorul Ion Dumitrescu, maestru emerit al artei, laureat al Premiului de Stat, Prim Secretar al Uniunii Compozitorilor din R.P.R., ne-a declarat următoarele: , , „Valorile muzicii romîneşti vor fi cunoscute şi popularizate în cadrul „Lunii culturii“ intr-o Saptamîna a muzicii românesti“ (7-14 decembrie). Publicul nostru va fi chemat să asculte o sinteză dintre cele mai noi şi mai reprezentative lucrări ale muzicii noastre scrise In ultimii 10 ani. Şcoala muzicală romînească de compoziţie se afirmă pe zi ce trece în toate genurile. Niciodată n-a existat o mai strînsă legătură dintre poporul nostru şi artişti, ca în zilele de azi. Ansambluri de operă din toată ţara, formaţiuni simfonice, ansambluri de operetă, ansambluri de cîntece şi dansuri, orchestre de muzică uşoară şi populară, vor înfăţişa programele lor, paralel, în sălile de spectacole din Capitala ţării. Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat „George Enescu“ din Bucureşti va prezenta publicului două concerte cu prime audiţii de muzică romînească dirijate de George Georgescu şi Constantin Silvestri. Desigur că toate genurile muzicale vor fi ilustrate bogat în manifestările sărbătoreşti din săptătuîna consacrată muzicii noastre In cadrul aceleiaşi săptămîni Radiodivziunea va consacra toate programele ei muzicale, creaţiei muzicii romîneşti. Poporul nostru n-a cunoscut niciodată pînă azi o asemenea mărturie pentru preţuirea culturii autohtone şi o atît de frumoasă sărbătoare a muzicii romîneşti! Uniunea Compozitorilor din R.P.R. este unul dintre factorii activi ai vieţii noastre muzicale pentru care „Săptămîna muzicii romîneşti“ reprezintă un bilanţ valoros, care pe de o parte îi va da posibilitate să cunoască retrospectiv activitatea vastă a creatorilor iar pe de alta parte, trăgînd concluziile necesare va şti să pornească pe viitor într-o activitate tot mai rodnică şi cu nădejdi îndreptăţite.“ G. SOTIR MUZEUL SATULUI a^crescuL inainte de monumentala construcţi« a „Casei Scînteii“, şoseaua Kis®1«» găzduieşte o aşez“® cu totul pitoreasca, rurală, un sătuc pestriţ In care o CaS* “roa^idee"goA»i,siMA «KRde arhitectură populară autentice aduse din cele patru zări ale ţării şi strînse în acest mare muzeu etnografi? in aer iiber redau stilul variat, strălucita bogăţie şi frumuseţe a artei nodulare româneşti şi a minorităţilor naţionale. Aceste comori gră.es dspre Uj U. ■- „nnmn, frumos. Denitru artă a ponorului nostru. jiarahia şi uiasva«.» i- ----— - --- - - PE ULIŢĂ... Am păşit in una din aceste zile de cumpănă a toamnei cu iarna pe uliţele muzeului. Era o linişte desăvârşită. O linişte de pictură pe care eticheta indică : „iarna în sat . Muzeul respiră atmosfera unui sat adevărat, în care ţăranii, după ce şi-au terminat muncile, stau în casă gîndind la sămînţa ce rodeşte în glie. Numai hornurile rămân aici reci şi triste. Pe lingă vetre ’ nu se joacă copiii iar în carafe nu unduieşte vinul rubiniu. Aripile morii stau încremenite, turnul bisericii din Dragomireşti-Vişeu sprijină un cer de plumb, iar cherhanaua Jurilofca e păzită de nişte cîini uriaşi şi credincioşi, de lotcile care de mult n-au mai simţit mingiierea apei. Şi deodată, parcă pentru a mă trezi din melancolie şi a-mi nărui descrierile de mai sus, la hogeacul unei case zăresc un firişor timid de fum, ce urcă plăpind spre înalturi. Mă apropii, intru în curte şi apoi în casă. La o masă, un om preocupat de studiu nici nu-mi simte prezenţa. Mă apropii şi de abia atunci mă observă ; e tovarăşul Ion Chelcea, muzeograf principal. Ii comunic lapidar scopul vizitei : — Ce mai e nou în muzeu ? Tovarăşul Chelcea se ridică şi mă invită la o plimbare „prin sat ... . CUM SE FACE O TRANSPLANTARE Pornim pe una din uliţi şi ajungem la o căsuţă unde o femeie şterge geamurile. Intrăm pe o portiţă într-o curte interioară. E o gospodărie din comuna Cîmpul lui Neag, de prin, părţile Hunedoarei. E o casă cu ocol pătrat ; de jur împrejurul curţii sunt adăposturi făcute din birne pentru animale, car şi sauie, două cămări pentru alimente şi alte lucruri gospodăreşti. Arhitectura este tipică regiunii şi nu se află în alte părţi. Locuitorii se ocupau cu creşterea vitelor şi au conceput împrejmuirea fie contra intemperiilor, fie contra animalelor sălbatice. Risc şi adresez însoţitorului meu o întrebare de profan: — Şi e construită întocmai după model ? Răspunsul vine precis : — E chiar... modelul ! Nedumerirea mea aduce după sine amănunte : — Etnografii se deplasează la faţa locului şi studiază ţinutul, alegând ce e mai reprezentativ. Apoi încep tratativele cu gospodarul. Suma care i se oferă şi care-i dă posibilitatea să-şi construiască o casă nouă, îl face pe acesta să zîmbească şi să se mire: „Dar ce faceţi, tovarăşi, cu putreziciunile astea?!“ Nu oricine poate să-şi dea seama ce înseamnă aceste „putreziciuni pentru noi. Unele unităţi din muzeu datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Vorbea pasiunea omului iubitor de artă şi tradiţii populare. A continuat: „ Apoi tratăm cu meşterii din sat sau din comună şi începem să desfacem totul bucăţică cu bucăţică. Şi pietrele de temelie sînt originale pentru a nu altera cu nimic valoarea autenticităţii. Dacă cumva în timpul desfăcutului se rupe vreo blrnă, apoi tot din locul respectiv luăm lemne care s-o înlocuiască. Totul se pune la tren şi se aduce aici, unde aceiaşi meşteri reclădesc întocmai. SE ÎNMULŢESC GOSPODĂRIILE Am plecat în altă parte a muzeului, în sectorul moldovenesc. Aici a dispărut complet aspectul monoton al iernii. Locul are amprenta unui şantier. Căţăraţi pe acoperişuri, meşterii aşează şindrila. Săptămina muzeelor şi a artelor plastice din cadrul „Lunii culturii“ va găsi Muzeul satului îmbogăţit. Din Vrancea s-au adus o „casă cu foişor“ şi o „căsoaie“. Particularităţile lor, acoperişul este din şindrilă bătută în cuie de lemn. Aici l-am întîlnit bătind cuiele făcute de mină pe moş Pavel Tatu, vechi constructor de case din comuna Nereju (Vrancea). L-am întrebat de vorbă : —, Merge, moş Pavele ? — Miergi, cum să nu miargă ! Ia, mai am de bătut stilchii şi leţurile. O vezi pi aia di colo ? (îmi arată o casă învecinată). Tătieu am ridicat-o amu 21 de ani. L-am lăsat pe moş să-şi vadă de treabă şi mi-am continuat vizita. Tot în săptămîna care începe, vizitatorii muzeului vor cunoaşte o altă gospodărie adusă recent. E vorba de o căsuţă din comuna Mesteacăn (Neamţ). In faţa casei, un cuier vertical de lemn cu mai multe braţe pe care femeia îşi pune oalele. In curte, lingă gard, o tocilă iar în spate adăpostul pentru vite, o iesle şi alte dependinţe, intru în tindă. Pe pereţi un corn şi o geantă specifice pădurarilor, o tobă pe care copiii o folosesc de sfîntul Vasile şi alte obiecte casnice. Camera de alături e, mare şi înconjurată pe trei laturi de laviţe". Două cufere cu trusoul presupun existenţa a două fete de măritat. Covoare, seceri, gheme de lină, vatra şi un dulap în colţ. Totul original, parcă aşteaptă locatarii... SORIN CUNEAS In comuna Dărăştii de Ilfov LA FIECARE ZECE CASE SE GASESTE O COMOARA fînla ignoranţă pierde terenul. Cei care înainte fuseseră obişnuiţi să-şi reprezinte persoana doar, printr-o urmă de deget mare pe hîrtie, încep să devină alţi oameni. Au devenit de fapt. Şi ca să te convingi, bate puţin drumul pînă în inima Dărăştilor de Ilfov. Aici nu se mai iscăleşte cu degetul. Fiecare din acei ce-şi puneau cu ani în urmă mîna în tuş şi apoi lăsau urme pe hîrtie, a învăţat ceva de preţ, a învăţat să ţină tocul în mînă. Este unlucru mare şi din bucuria lor profundă îţi dai seama ce înseamnă pentru om ştiinţa de carte. Şi ca să vă convingeţi, opriţi-vă la fiecare 10 case şi o să mai cunoaşteţi bucuria dărăştenilor. Nu au învie- . ţat numai să-şi vadă numele scris cu mina lor bătătorită. Au învăţat să cunoască o comoară de preţ: cărţile. La fiecare 10 case, pantonii se adună şi citesc împreună, îşi string în suflet desfătări ce le-au fost ascunse. Oamenii au acum un orizont mai larg. Casa lui Marin Stancu şi altele au devenit adevărate centre de cultură. Oamenii vin să-şi înalţe sufletul, să-şi lumineze mintea. Vin oameni mulţi în casa lui Marin Stancu, oameni peste tîmplele cărora vremea a lăsat urme. Toţi sînt invitaţi la ceea ce-n alte vremuri n-au găsit, la cunoaşterea luminii slovelor. Şi în casa lui Marin Stancu, a lui Nistor ..Turcu şi de la ei din zece-n zece case, dărăştenii se adapă ca de la un izvor cu apă fermecată ce-ţi răcoreşte sufletul şi-ţi întinereşte fiinţa. Circiuma lui Nistorescu a fost aşezată la vad bun. Mai toate careleopreau la „Nistorescu băiat vesel”. Nu mai prididea cu servitul ţoiurilor. Oamenii îşi înecau amarul zilelor în ţoiurile lui Nistorescu. Altceva mai bun nu ştiau a face. Nistorescu ăsta a fost o pacoste pentru dărăşteni. Mulţi şi-au blestemat zilele în timpul cînd „băiatul vesel“ îşi făcea averi. Dărăştenii au instalat acum acolo biblioteca satului. • Şi din rafturile bibliotecii se cară într-una cărţi. De dimineaţă pînă seara — foarte rar se întîmplă ca bibliotecara să aibă goluri de... producţie. Bunar se distribuie sute de cărţi. Este o cifră care spune mult. Dar mai mult ar putea spurie o vizită la cîteva din casele unde oamenii se string să-şi îmbogăţească bagajul cunoştinţelor, să cunoască tezaurul de nepreţuit al culturii. In Dărăşti la fiecare ROŞIORI. (De la trimisul nostru). In vederea concursului echipelor artistice de amatori din sindicatul Invâţămînt ce va avea loc la 4 decembrie în Capitală, cadrele didactece case există un cerc de citit, cu cărţi multe, adevărate comori. Casa lui Marin Stancu nu este arătoasă, însă-i foarte primitoare. Sînt primiţi toţi acei ce vor să asculte lectura unei cărţi, sînt primiţi vecini, rude, sînt primiţi prieteni ai nenumăraţilor eroi din cărţi. In casa lui Marin Stancu, oamenii fac cunoştinţă cu lumea bună şi rea a cărţilor. Aici toţi s-au împrietenit spre exemplu cu Moromete, eroul lui Marin Preda. I-au cunoscut sufletul mare, suferinţele lui, care nu se deosebesc de ale dărăştenilor. Şi cîţi alţi eroi nu s-au prezentat aici, în faţa ochilor celor ce ascultau lectura ! Oamenii au ascultat şi ştiu să urmeze exemplul eroilor înaintaţi şi să-i deteste pe cei înapoiaţi. Şi după fiecare cunoştinţă cu cîte un erou, ascultătorii încearcă să-şi modeleze sufletul şi apucăturile. La Dărăştii de Ilfov, la fiecare zece case se găseşte cîte o comoară. Este mai preţioasă decît aurul şi tot atît de necesară ca plinea. Pînă nu de mult, oamenilor le-a lipsit această comoară şi i-au resimţit lipsa. In zilele noastre au cunoscut nestematele slovelor şi au învăţat să le preţuiască valoarea. PETRE CRISTE A corespondentul ziarului „Steagul roşu“ pentru raionul Vidratice din Peretu pregătesc piesa „Nemaipomenita furtună“, un spectacol al brigăzii artistice de agitaţie şi noi cîntece care să îmbogăţească repertoriul corului. Activitatea artistică a cadrelor didactice In anii puterii populare, mişcarea artistică de amatori a cunoscut un deosebit avînt. Prezentăm cîteva aspecte din manifestările pe plan cultural-artistic în cuprinsul regiunii noastre. 1. — Echipa de căluşari a căminului cultural din Găujani, raionul Giurgiu, a cucerit de multe ori locuri fruntaşe în întrecerile formaţiilor artistice de amatori. 2. — Oscenă din piesa „Intre două drumuri“ de I. Anghel, prezentată de echipa căminului cultural din comuna Slobozia-Moara, raionul Giurgiu. 3. — Muncitorii și tehnicienii de la S.M.T. Irrziceni își petrec timpul liber la clubul lor, amenajat într-o clădire modernă. 4. — E plăcut să citeşti o carte la biblioteca clubului, nu orele libere... De lucrul acesta sunt convinşi muncitorii de la G.A.S. Depăraţi, raionul Olteni, — pe care fi vedeţi în clişeu. 5. — Corul căminului cultural din comuna Siliştea, raionul Videle, a participat la numeroase concursuri, ocupînd întotdeauna locuri fruntașe. Din calendarul LUCIA STURDZA BULANDRA: Pentru interviul pe care trebuia să-l iau artistei poporului Lucia Sturdza Bulandra, mara deplasat la sala „Filimon Sîrbu“ a Teatrului Municipal, unde am aflat că marca noastră artistă repetă. Intr-o scurtă pauză artista Lucia Sturdza Bulandra, cu textul în mină, m-a rugat cu amabilitate să trec peste două ore pe la sala „Matei Millo“ unde directoarea Lucia Sturdza Bulandra avea să răspundă întrebărilor. :nt. Munca artistei se terminase și începuse cea a directoarei. Cînd am intrat în cabinetul său de lucru, directoarea Teatrului Municipal era înconjurată de diverşi colaboratori, rezolvînd problemele curente. Cînd m-a văzut, Lucia Sturdza Bulandra, cu bună-voinţa cunoscută, m-a invitat să iau foc şi cum înainte cu vreo două ore îi comunicasem tema interviului, n-a mai aşteptat nici o întrebare şi mi-a spus: — Iniţierea unei „Luni a culturii“ are un scop foarte înalt şi o semnificaţie deosebită. Acest eveniment important în viaţa noastră culturală va constitui un bilanţ de admirabile realizări, de înregistrare într-un activ bogat a progresului culturii noastre. Fiecare în domeniul său de activitate va lua parte cu bucurie la această sărbătoare a culturii care, fără îndoială se va bucura şi de aportul oamenilor de teatru. Pentru a cinsti cu sinceritate şi entuziasm „Luna culturii", Teatrul Municipal şi-a propus să prezinte un săptămîna teatrului două premiere româneşti. Prima — care se va juca la sala „Matei Millo" — este piesa „Ce fel de om eşti tu“ de Ana Novac. Noi, colectivul de conducere al teatrului, care am ales lucrarea o putem socoti ca valoroasă din punct de vedere al dinamismului, tehnicităţii şi caracterizării personajelor. Dragostea cu care se repetă piesa de către colectivul teatrului, entuziasmul şi răbdarea fiecărui artist şi ale directorului de scenă Ginel Teodorescu, sînt o garanţie că piesa Anei Novac va fi pusă în valoare, justificînd în felul acesta încrederea ce ni se acordă în nobila misiune de culturalizare a maselor. Această premieră va coincide cu sărbătorirea a 10 ani de activitate a Teatrului Municipal. Tot în „Luna culturii" Teatrul Municipal va monta pe scena de la „Filimon Sîrbu“ piesa lui Al. I. Ștefănescu „Cinstea noastră cea de toate zilele“. Textul lucrării dramatice se ridică la un înalt nivel ideologic. Pe lingă aceste două premiere, noi vom relua valorosul poem dramatic al lui Mihail Davidoglu „Horia“. In repertoriul permanent al Teatrului Municipal mai figurează piesele „Hanul de la răscruce“, „Trei generaţii“, „Rázvan şi Vidra“, „Take, lanke şi Kadîr“, „Harap Alb“, „Cocoşelul neascultător", în total vor fi 9 piese originale cu care teatrul nostru se mîndreşte. Este omagiul nostru adus culturii romîneşti cu prilejul sărbătorii sale AL.BACU Minomagiu adus culturii romîneşti“ manifestărilor Din calendarul bogat al manifes- 4 tărilor din,,Luna culturii”, cine începe astăzi, spicuim câteva date 4 referitoare la oraşul şi regiunea 4 Bucureşti. 4 • IN SAPTAMINA ARTELOR PLASTICE ŞI MUZEELOR (1-7 decembrie) va avea loc deschide- rea a numeroase expoziţii ca de pildă: expoziţia retrospectivă „10 ani de creaţie plastică 1947—1957" la Muzeul Simiii; expoziţia „Arta populară a naţionalităţilor conor puitoare din R.P.R." la Muzeul de Artă Populară; expoziţia de Artă Plastică a artiştilor amatori din Bucureşti la Casa de Cultură a Sindicatelor; expoziţia de gravuri ..Theodor Aman" la Casa de Cui- ! tură germană din Capitală; expoziţia interregională de Artă Plastică, precum şi expoziţii re- 4 gionale. » IN SAPT AMINA MUZICI! ROMÎNEŞTI (7—13 decembrie) ansamblurile de cîntece şi dansuri din Capitală şi regiune vor prezenta cele mai frumoase programe, precum şi cîntece de masă în primă audiţie. Teatrul, de Operă şi Balet precum şi Teatrul de Operetă vor relua lucrările originale din repertoriul lor. Se vor mai organiza concerte simfonice şi concerte de cameră cu creaţii ale compozitorilor noştri. Pentru amatorii de muzică uşoară şi populară vor avea loc concerte ale celor mai bune formaţii din Capitala şi regiune. De asemenea se vor programa emisiuni speciale la radio. IN SAPT AMINA CĂRŢII (IS —22 decembrie) vor apărea o serie de cărţi de literatură politică, beletristică, ştiinţifică şi tehnică. Se va deschide In sala ,,Dalles“ o expoziţie a cărţii care va scoate In evidenţă bogata creaţie originală In diverse sectoare ale activităţii editoriale. In librăriile din Capitală şi regiune vor fi amenajate bazate, aie cărţii. In cursul aceleiaşi săptămini vor avea Ioc sim- ■ pozioane, procese literare, înfUnlcini scriitorii, precum şi alte mani- 4 fesieri care vor reflecta realizările din domeniul editorial in cei 10 ani de la proclamarea Republicii. 1 O IN SAPTAMINA TEATRULUI ROMÂNESC (24—30 decembrie) vor fi prezentate piese din dramaturgia originală, ca de pildă. ..Arborele genealogic“ de Lucia Demetrius, pe scena Teatrului Naţional „I■ L. Caragiale“, „Ce fel de Om eşti tu" de Ana Novaci, la Teatrul Municipal, „Pupăza din tei“ de Ion Dămian şi ,,Furtuna" de Al. Şahighian la Teatrul Armatei, „Acolo departe" de Mircea Ştefănescu la Teatrul „C. Nottara", „Generaţia, din pustiu“ de L. Bruchstein la Teatrul Evreesc de Stat, iar Teatrul Tineretului va aduce intr-o nouă montare ,,înşir,te mărgărite" de Victor Eftimiu şi „Suflete tari" de Camil Petrescu. De asemenea echipele artistice de amatori din regiunea noastră vor prezenta programe speciale alcătuite îndeosebi din piese intr-un act ale dramaturgilor noștri. Ştafeta culturală Astăzi începe în raionul Olteniţa desfăşurarea primei etape a „ştafetei culturale”. Născută din iniţiativa secţiei de învăţămint şi cultură şi aflată sub îndrumarea comitetului raional de partid şi a comitetului executiv al sfatului popular raional Olteniţa, rolul „ştafetei culturale“ este antrenarea unei mase cît mai largi de oameni ai muncii din oraşul şi satele Olteniţei in activitatea culturală, în primulrind. In al doilea rînd, „ştafeta culturală“ urmăreşte ridicarea muncii culturale pe o treaptă mai înaltă. La această „ştafetă“ participă toate căminele culturale din raion, cu toată diversitatea fermelor lor de activitate. Participă de asemenea bibliotecile săteşti, cluburile din G.A.S-uri şi G.A.C.urri, precum şi colţurile roşii din G A.C-uri. „Ştafeta“ se va desfăşura în trei etape. Prima parte a itindrariului porneşte de la trei centre principale: Olteniţa, Chirnogi şi Şoldanu. Nu intră în cadrul materialului de faţă descrierea amplă a metodicii ştafetei, dar aşa cum a fost ea organizată, suntem convinşi că va da rezultatele aşteptate. Ceea ce, nu ne îndoim, că va constitui un îndemn Și pentru alte raioane din regiunea noastră ca să urmeze cît mai curînd pilda raionului Oltenița. I.. F. IHU DRAGOM:„o piTOinare sintetică a paailzăriior cufiiirals la acesti Uitai zene ar Pentru un poet, preocuparea „tipică" este — bineînțeles — munca pe propriul manuscris. Pe Mihu Dragomir l-am găsit sîrguind asupra unui vraf de manuscrise, caligrafiate divers cu o bogată gamă de cerneluri. Plicurile împrăştiate pe masa de lucru erau edificatoare: manuscrisele aparţineau zecilor de poeţi tineri, care zilnic, din diferite colţuri ale ţării, îşi trimit încercările pe adresa revistei „Tînărul scriitor“. Am înţeles că nu numai în virtutea rigorilor profesionale, dar şi dintr-o vie simpatie pentru ucenicii scrisului, Mihu Dragomir nu vrea să le prelungească prea mult fiorul aşteptării. Ambianţa din cabinetul poetului, preocuparea sa din momentul acela, aveau o semnificaţie care se potrivea cu scopul interviului. Astfel, prima întrebare legată de evenimentul pe care il reprezintă „Luna culturii" a urmat firesc. — Socotesc „Luna culturii" — a spus Mihu Dragomir — ca o prezentare sintetică a realizărilor culturale din aceşti ultimi zece ani. Dacă ne referim numai la cărţi, de exemplu, vom întîlni în vitrina aceleiaşi librării reeditările celor mai bune romane, alături de cărţi abia ieşite din tipografii, închinate deosebitului eveniment pe care îl sărbătorim. — Care consideraţi că este lucrul cel mai valoros pe care l-a cucerit cultura noastră în ultimii zece ani? — Mă voi referi în special la literatură. Lucru! cel mai de preţ este apropierea de cititori, de masele mari de cititori. înainte vreme era o situaţie paradoxală: exista o literatură fără cititori, sau cu prea puţini. Acum ni se par cu totul fireşti tirajele de zeci de mii de exemplare. Aceasta obligă, şi obligaţia faţă de cititor este, desigur, o mare cucerire a literaturii noastre. N-am putut rezista tentaţiei de a face în ultima întrebare, referiri stricte la creaţia poetului. Răspunsul, deşi format mai ales din înşiruiri de titluri, n-a fost totuşi prea scurt. — In „Luna culturii" va apare, în Editura tineretului poemul „Oda pămîntului meu“. Mai am un volum de versuri care va apare la începutul anului viitor. Se va numi, probabil „Alături arzînd“. Mai pregătesc, tot pentru Editura tineretului, o culegere de epigrame de Marţial şi un volum de „Povestiri extraordinare“ de Edgar Allan Poe. In Editura M.F.A. va apare, tot la începutul anului viitor, un volum de versuri. Cam atît deocamdată... A. DAMIAN