Steagul Roşu, decembrie 1957 (Anul 4, nr. 1137-1163)

1957-12-01 / nr. 1137

ION JALEA: I „Un eveniment care va pune în lumină bogăţia operelor noastre plastice"έ ntr-unul din cele mai liniş­tite colţuri ale Capitalei, în apropierea Parcului de cultură şi odihnă s-au inaugurat nu de mult atelierele spaţioase şi luminoase destinate activită­ţii artiştilor plastici. In fiecare zi, poţi întîlni pe acest şantier al creaţiei mînuitori ai daliei şi penelului, care în orele de adîncă concentrare zămislesc din culoare, gips, piatră sau mar­moră chipuri şi imagini va­riate, tablouri dragi culese de pe întreg întinsul patriei şi re­însufleţite apoi din pasiunea şi meşteşugul artistului. Aşa l-am întîlnit în cursul zilei de ieri pe sculptorul Ion Jalea, artist al poporului, preşe­dintele Uniunii artiştilor plastici într-una din încăperile creaţiei de la şosea. In faţa mesei de lucru, artistul plă­mădea din aluatul plastic statuia lui George Enescu. Pă­­răsindu-şi pentru cîteva minute dalta şi mistria sculpto­rului, maestrul Ion Jalea a răspuns cu amabilitate do­rinţei noastre de a cunoaşte unele aspecte din sărbă­toarea artelor plastice ce va avea loc în cadrul „Lunii culturii". „Arta noastră va fi onorată într-o „Săptămînă a arte­lor plastice şi a muzeelor“. Primele 7 zile din Luna culturii sînt consacrate manifestărilor pe tărîmul plasti­cei romîneşti. Alături de celelalte săptămîni festive, care îmbrăţişează realizările tuturor genurilor artei şi culturii noastre. „Săptămîna artelor plastice şi a muzeelor“ con­stituie un eveniment de mare însemnătate care va pune în lumină bogăţia operelor noastre plastice, realizările de preţ obţinute pe tărîmul unei arte inspirată din po­por şi dăruită acestuia ca o binemeritată cinstire pen­tru munca lui eroică în­chinată progresului pa­triei. Majoritatea manifes­tărilor din cadrul Săptă­­mînii noastre se vor im­pune în expoziţiile noi or­ganizate, atît în Capitală cit şi în restul ţării, prin ciclurile de conferinţe şi întîlniri ale artiştilor plastici cu oamenii mun­cii, etc. Inaugurarea unei expo­ziţii retrospective de artă plastică romînească crea­tă în anii de democraţie populară, expoziţiile regio­nale, inaugurarea noilor monumente: „Nicolae Bălcescu“ la Bucureşti şi „M. Emi­­nescu“ la Cluj, filmele documentare despre viaţa şi opera pictorilor N. Grigorescu şi Th. Aman, care vor rula la ci­nematografele noastre în această perioadă, cît şi prezenţa la această sărbătoare şi a lucrărilor de artă plastică a vi­itorilor creatori care urmează astăzi Institutul de artă plastică sînt doar cîteva dovezi din ansamblul manifes­tărilor care ne arată cu prisosinţă în comparaţie cu viaţa aspră şi umilitoare a artistului din trecut, pe ce înaltă treaptă a demnităţii şi popularităţii muncii sale au ajuns astăzi lucrătorii de pe şantierul artelor plastice. Partici­păm la această sărbătoare cu dragoste şi recunoştinţă! Ne simţim mîndri că în pragul aniversării a 10 ani de la proclamarea Republicii Populare Române putem înfă­ţişa darurile noastre în „Săptămîna artelor plastice şi a muzeelor“. A. SANDULESCU ION DUMITRESCU■ vor fi ilustrate­“ ~ ^­­­ S­ărbătoarea culturii noas­tre care se desfăşoară îni cursul acestui an in luna decembrie va trece în re­vistă şi realizările din dome­niul muzicii noastre obţinute în anii puterii populare. Despre marele evenimnent al artei şi culturii noastre, despre impor­tanţă manifestărilor pe tărîm muzical din zilele acestei săr­bători, compozitorul Ion Dumi­trescu, maestru emerit al artei, laureat al Premiulu­i de Stat, Prim Secretar al Uniunii Com­pozitorilor din R.P.R., ne-a de­clarat următoarele: , , „Valorile muzicii romîneşti vor fi cunoscute şi popu­larizate în cadrul „Lunii culturii“ intr-o Saptamîna a muzicii românesti“ (7-14 decembrie). Publicul nostru va fi chemat să asculte o sinteză dintre cele mai noi şi mai reprezentative lucrări ale muzicii noastre scrise In ultimii 10 ani. Şcoala muzicală romînească de compoziţie se afirmă pe zi ce trece în toate genurile. Niciodată n-a existat o mai strînsă legătură dintre poporul nostru şi artişti, ca în zilele de azi. Ansambluri de operă din toată ţara, formaţiuni sim­fonice, ansambluri de operetă, ansambluri de cîntece şi dansuri, orchestre de muzică uşoară şi populară, vor în­făţişa programele lor, pa­ralel, în sălile de specta­cole din Capitala ţării. Orchestra simfonică a Filarmonicii de Stat „George Enescu“ din Bucureşti va prezenta publicului două concerte cu prime audiţii de mu­zică romînească dirijate de George Georgescu şi Constantin Silvestri. De­sigur că toate genurile muzicale vor fi ilustrate bogat în manifestările sărbătoreşti din săptă­­tuîna consacrată muzicii noastre In cadrul aceleiaşi săptămîni Radiodivziunea va con­sacra toate programele ei muzicale, creaţiei muzicii ro­­mîneşti. Poporul nostru n-a cunoscut niciodată pînă azi o asemenea mărturie pentru preţuirea culturii autohtone şi o atît de frumoasă sărbătoare a muzicii romîneşti! Uniunea Compozitorilor din R.P.R. este unul dintre factorii activi ai vieţii noastre muzicale pentru care „Săptămîna muzicii romîneşti“ reprezintă un bilanţ va­loros, care pe de o parte îi va da posibilitate să cunoască retrospectiv activitatea vastă a creatorilor iar pe de alta parte, trăgînd concluziile necesare va şti să pornească pe viitor într-o activitate tot mai rodnică şi cu nădejdi îndreptăţite.“ G. SOTIR MUZEUL SATULUI a^crescuL inainte de monumentala construc­ţi« a „Casei Scînteii“, şoseaua Kis®1«» găzduieşte o aşez“® cu totul pitoreasc­a, rurală, un sătuc pestriţ In care o CaS* “roa^idee"goA»i,siMA «KRde arhitectură populară auten­tice aduse din cele patru zări ale ţării şi strînse în acest mare muzeu etno­­grafi? in aer iiber redau stilul variat, strălucita bogăţie şi frumuseţe a artei nodulare româneşti şi a minorităţilor naţionale. Aceste comori gră.es­ d­spre Uj U. ■- „nnmn, frumos. D­enitru artă a ponorului nostru. jiarah­ia şi uiasva«.» i- ----— - --- - - PE ULIŢĂ... Am păşit in una din aceste zile de cumpănă a toamnei cu iarna pe uliţele muzeului. Era o linişte desăvârşită. O linişte de pictură pe­­ care eticheta in­dică : „iarna în sat . Muzeul respiră atmosfera unui sat adevărat, în care ţăranii, după ce şi-au terminat mun­cile, stau în casă gîndind la sămînţa ce rodeşte în glie. Numai hornurile ră­mân aici reci şi triste. Pe lingă vetre ’ nu se joacă copiii iar în carafe nu un­duieşte vinul rubiniu. Aripile morii­ stau încremenite, turnul bisericii din Dragomireşti-Vişeu sprijină un cer de plumb, iar cherhanaua Jurilofca e pă­zită de nişte cîini uriaşi şi credincioşi, de lotcile care de mult n-au mai sim­ţit mingiierea apei. Şi deodată, parcă pentru a mă trezi din melancolie şi a-mi nărui descrie­rile de mai sus, la hogeacul unei case zăresc un firişor timid de fum, ce urcă plăpind spre înalturi. Mă apropii, intru în curte şi apoi în casă. La o masă, un om preocupat de studiu nici nu-mi sim­te prezenţa. Mă apropii şi de abia a­­tunci mă observă ; e tovarăşul Ion Chelcea, muzeograf principal. Ii comu­nic lapidar scopul vizitei : — Ce mai e nou în muzeu ? Tovarăşul Chelcea se ridică şi mă invită la o plimbare „prin sat ... . CUM SE FACE O TRANSPLANTARE Pornim pe una din uliţi şi ajun­gem la o căsuţă unde o femeie şterge geamurile. Intrăm pe o portiţă într-o curte interioară. E o gospodărie din co­muna Cîmpul lui Neag, de prin, păr­ţile Hunedoarei. E o casă cu ocol pă­trat ; de jur împrejurul curţii sunt adă­posturi făcute din birne pentru animale, car şi sauie, două cămări pentru ali­mente şi alte lucruri gospodăreşti. Arhi­tectura este tipică regiunii şi nu se a­­flă în alte părţi. Locuitorii se ocupau cu creşterea vitelor şi au conceput îm­prejmuirea fie contra intemperiilor, fie contra animalelor sălbatice. Risc şi adresez însoţitorului meu o întrebare de profan: — Şi e construită întocmai după mo­del ? Răspunsul vine precis : — E chiar... modelul ! Nedumerirea mea aduce după sine a­mănunte : — Etnografii se deplasează la faţa locului şi studiază ţinutul, alegând ce e mai reprezentativ. Apoi încep trata­tivele cu gospodarul. Suma care i se oferă şi care-i dă posibilitatea să-şi construiască o casă nouă, îl face pe a­­cesta să zîmbească şi să se mire: „Dar ce faceţi, tovarăşi, cu putreziciunile as­tea?!“ Nu oricine poate să-şi dea sea­ma ce înseamnă aceste „putreziciuni pentru noi. Unele unităţi din muzeu datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Vorbea pasiunea omului iubitor de artă şi tradiţii populare. A continuat: „ Apoi tratăm­ cu meşterii din sat sau din comună şi începem să desfacem totul bucăţică cu bucăţică. Şi pietrele de temelie sînt originale pentru a nu altera cu nimic valoarea autenticităţii. Dacă cumva în timpul desfăcutului se rupe vreo blrnă, apoi tot din locul res­pectiv luăm lemne care s-o înlocuiască. Totul se pune la tren şi se aduce aici, unde aceiaşi meşteri reclădesc întoc­mai. SE ÎNMULŢESC GOSPODĂRIILE Am plecat în altă parte a muzeului, în sectorul moldovenesc. Aici a dispă­rut complet aspectul monoton al ier­nii. Locul are amprenta unui şantier. Căţăraţi pe acoperişuri, meşterii aşează şindrila. Săptămina muzeelor şi a ar­telor plastice din cadrul „Lunii cultu­rii“ va găsi Muzeul satului îmbogăţit. Din Vrancea s-au adus o „casă cu foişor“ şi o „căsoaie“. Particularităţile lor, acoperişul este din şindrilă bătută în cuie de lemn. Aici l-am întîlnit bă­­tind cuiele făcute de mină pe moş Pa­vel Tatu, vechi constructor de case din comuna Nereju (Vrancea). L-am între­bat de vorbă : —, Merge, moş Pavele ? —­ Miergi, cum să nu miargă ! Ia, mai am de bătut stilchii şi leţurile. O vezi pi aia di colo ? (îmi arată o casă învecinată). Tăt­ieu am ridicat-o amu 21 de ani. L-am lăsat pe moş să-şi vadă de treabă şi mi-am continuat vizita. Tot în săptămîna care începe, vizitatorii muzeului vor cunoaşte o altă gospodărie adusă recent. E vorba de o căsuţă din comuna Mesteacăn (Neamţ). In faţa ca­sei, un cuier vertical de lemn cu mai multe braţe pe care femeia îşi pune oa­lele. In curte, lingă gard, o tocilă iar în spate adăpostul pentru vite, o iesle şi alte dependinţe, intru în tindă. Pe pereţi un corn şi o geantă specifice pă­durarilor, o tobă pe care copiii o folo­sesc de sfîntul Vasile şi alte obiecte casnice. Camera de alături e, mare şi înconjurată pe trei laturi de laviţe". Două cufere cu trusoul presupun exis­tenţa a două fete de măritat. Covoare, seceri, gheme de lină, vatra şi un du­lap în colţ. Totul original, parcă aşteap­tă locatarii... SORIN CUNEA­S In comuna Dărăştii de Ilfov LA FIECARE ZECE CASE SE GASESTE O COMOARA fînla ignoranţă pierde terenul.­­ Cei care înainte fuseseră­ obiş­nuiţi să-şi reprezinte persoana doar, printr-o urmă de deget mare pe hîr­­tie, încep să devină alţi oameni. Au devenit de fapt. Şi ca să te convingi, bate puţin drumul pînă în inima Dă­răştilor de Ilfov. Aici nu se mai is­căleşte cu degetul. Fiecare din acei ce-şi puneau cu ani în urmă mîna în tuş şi apoi lăsau urme pe hîrtie, a învăţat ceva de preţ, a învăţat să ţină tocul în mînă.­­ Este un­­lucru mare şi din bucuria lor profundă îţi dai seama ce înseamnă pentru om ştiinţa de carte. Şi ca să vă convingeţi, opriţi-vă la fiecare 10 case şi o să mai cunoaş­teţi bucuria dărăştenilor. Nu au învie- . ţat numai să-şi vadă numele scris cu mina lor bătătorită. Au învăţat să cunoască o comoară de preţ: cărţile. La fiecare 10 case, pantonii se a­­dună şi citesc împreună, îşi string în suflet desfătări ce le-au fost ascun­se. Oamenii au acum un orizont mai larg. Casa lui Marin Stancu şi altele au devenit adevărate centre de cul­tură. Oamenii vin să-şi înalţe sufle­tul, să-şi lumineze mintea. Vin oa­meni mulţi în casa lui Marin Stancu, oameni peste tîmplele cărora vre­mea a lăsat urme. Toţi sînt invitaţi l­a­ ceea ce-n alte vremuri n-au găsit, la cunoaşterea luminii slovelor. Şi în casa lui Marin Stancu, a lui Nistor ..Turcu şi de la ei din zece-n zece ca­se, dărăştenii se adapă ca de la un izvor cu apă fermecată ce-ţi răcoreşte sufletul şi-ţi întinereşte fiinţa. Circiuma lui Nistorescu a fost aşezată la vad bun. Mai toate carele­­opreau la „Nistorescu băiat ve­sel”. Nu mai prididea cu servitul ţoiu­­rilor. Oamenii îşi înecau amarul zi­lelor în ţoiurile lui Nistorescu. Alt­ceva mai bun nu ştiau a face. Nis­­torescu ăsta a fost o pacoste pen­tru dărăşteni. Mulţi şi-au blestemat zilele în timpul cînd „băiatul vesel“ îşi făcea averi. Dărăştenii au instalat acum acolo biblioteca satului. • Şi din rafturile bibliotecii se cară într-una cărţi. De dimineaţă pînă seara — foarte rar se întîmplă ca bi­bliotecara să aibă goluri de... produc­ţie. Bunar se distribuie sute de cărţi. Este o cifră care spune mult. Dar mai mult ar putea spurie o vizită la cîte­va din casele unde oamenii se string să-şi îmbogăţească bagajul cunoştin­ţelor, să cunoască tezaurul de nepre­ţuit al culturii. In Dărăşti la fiecare ROŞIORI. (De la trimisul nostru). In vederea concursului echipelor artistice de amatori din sindicatul In­­vâţămînt ce va avea loc la 4 de­cembrie în Capitală, cadrele didac­tece case există un cerc de citit, cu cărţi multe, adevărate comori. Casa lui Marin Stancu nu este a­­rătoasă, însă-i foarte primitoare. Sînt primiţi toţi acei ce vor să asculte lectura unei cărţi, sînt primiţi vecini, rude, sînt primiţi prieteni ai nenum­ă­raţilor eroi din cărţi. In casa lui Marin Stancu, oamenii fac cunoştin­ţă cu lumea bună şi rea a cărţilor. Aici toţi s-au împrietenit spre exem­plu cu Moromete, eroul lui Marin Preda. I-au cunoscut sufletul mare, suferinţele lui, care nu se deosebesc de ale dărăştenilor. Şi cîţi alţi eroi nu s-au prezentat aici, în faţa ochi­lor celor ce ascultau lectura ! Oamenii au ascultat şi ştiu să ur­meze exemplul eroilor înaintaţi şi să-i deteste pe cei înapoiaţi. Şi după fie­care cunoştinţă cu cîte un erou, as­cultătorii încearcă să-şi modeleze su­fletul şi apucăturile. La Dărăştii de Ilfov, la fiecare zece case se găseşte cîte o comoară. Este mai preţioasă decît aurul şi tot atît de necesară ca plinea. Pînă nu de mult, oamenilor le-a lipsit această co­­moară şi i-au resimţit lipsa. In zilele noastre au cunoscut ne­stematele slovelor şi au învăţat să le preţuiască valoarea. PETRE CRISTE­ A corespondentul ziarului „Steagul roşu“ pentru raionul Vidra­tice din Peretu pregătesc piesa „Nemaipomenita furtună“, un spec­tacol al brigăzii artistice de agitaţie şi noi cîntece care să îmbogăţească repertoriul corului. Activitatea artistică a cadrelor didactice In anii puterii populare, mişcarea artistică de amatori a cunoscut un deosebit avînt. Prezentăm cîteva aspecte din manifestările pe plan cultural-artistic în cuprinsul regiunii noastre. 1. — Echipa de căluşari a căminului cultural din Găujani, raionul Giurgiu, a cucerit de multe ori locuri fruntaşe în întrecerile formaţiilor artistice de amatori. 2. — O­­scenă din piesa „Intre două drumuri“ de I. Anghel, prezentată de echipa căminului cultural din comuna Slobozia-Moara, raionul Giurgiu. 3. — Muncitorii și tehnicienii de la S.M.T. Irrziceni își petrec timpul liber la clubul lor, amenajat într-o clădire modernă. 4. — E plăcut să citeşti o carte la biblioteca clubului, nu orele libere... De lucrul acesta sunt convinşi muncitorii de la G.A.S. Depăraţi, raionul Olteni, — pe care fi vedeţi în­ clişeu. 5. — Corul căminului cultural din comuna Siliştea, raionul Videle, a participat la numeroase concursuri, ocupînd întotdeauna locuri fruntașe. Din calendarul LUCIA STURDZA BULANDRA: P­entru interviul pe care trebuia să-l iau artistei poporu­lui Lucia Sturdza Bulan­­dra, m­­ara deplasat la sala „Filimon Sîrbu“ a Teatrului Municipal, unde am aflat că marca noastră artistă repetă. Intr-o scurtă pauză ar­tista Lucia Sturdza Bu­­landra, cu textul în mină, m­-a rugat cu amabilitate să trec peste două ore pe la sala „Matei Millo“ unde directoarea Lucia Sturdza Bulandra avea să răspundă întrebărilor. :nt. Munca artistei se ter­minase și începuse cea a directoarei. Cînd am intrat în cabinetul său de lucru, directoarea Teatrului Muni­cipal era înconjurată de diverşi colaboratori, rezolvînd problemele curente. Cînd m-a văzut, Lucia Sturdza Bu­landra, cu bună-voinţa cunoscută, m-a invitat să iau foc şi cum înainte cu vreo două ore îi comunicasem tema interviului, n-a mai aşte­ptat nici o întrebare şi mi-a spus: — Iniţierea unei „Luni a culturii“ are un scop foarte înalt şi o semnificaţie deosebită. Acest eveniment im­portant în viaţa noastră culturală va constitui un bilanţ de admirabile realizări, de înregistrare într-un activ bogat a progresului culturii noastre. Fiecare în domeniul său de activitate va lua parte cu bucurie la această sărbătoare a culturii care, fără îndoială se va bucura şi de aportul oamenilor de tea­tru. Pentru a cinsti cu sinceritate şi entuziasm „Luna culturii", Teatrul Municipal şi-a propus să prezinte un săptămîn­a teatrului două pre­miere româneşti. Prima — care se va juca la sala „Matei Millo" — este piesa „Ce fel de om eşti tu“ de Ana Novac. Noi, colectivul de conducere al tea­trului, care am ales lucrarea o putem socoti ca valoroasă din punct de vedere al dinamis­mului, tehnicităţii şi caracteriză­rii personajelor. Dragostea cu care se repetă piesa de către colectivul teatrului, entuziasmul şi răbdarea fiecărui artist şi ale directorului de scenă Ginel Teodorescu, sînt o garanţie că piesa Anei Novac va fi pusă în valoare, justificînd în felul acesta încrederea ce ni se acordă în nobila misiune de culturalizare a maselor. Această premieră va coincide cu sărbătorirea a 10 ani de activitate a Teatrului Mu­nicipal. Tot în „Luna culturii" Teatrul Municipal va monta pe scena de la „Filimon Sîrbu“ piesa lui Al. I. Ștefănescu „Cinstea noastră cea de toate zilele“. Textul lucrării dramatice se ridică la un înalt nivel ideologic. Pe lingă aceste două premiere, noi vom relua valo­rosul poem dramatic al lui Mihail Davidoglu „Horia“. In repertoriul permanent al Teatrului Municipal mai figu­rează piesele „Hanul de la răscruce“, „Trei generaţii“, „Rázvan şi Vidra“, „Take, lanke şi Kadîr“, „Harap Alb“, „Cocoşelul neascultător", în total vor fi 9 piese originale cu care teatrul nostru se mîndreşte. Este omagiul nos­tru adus culturii romîneşti cu prilejul sărbătorii sale AL.­BACU Min­omagiu­ adus culturii romîneşti“ manifestărilor Din calendarul bogat al manifes- 4 tărilor din­­,,Luna culturii”, cine­­ începe astăzi, spicuim câteva date 4 referitoare la oraşul şi regiunea 4 Bucureşti. 4 • IN SAPTAMINA ARTELOR­ PLASTICE ŞI MUZEELOR (1-7­­ decembrie) va avea loc deschide-­­ rea a numeroase expoziţii ca de­­ pildă: expoziţia retrospectivă „10­­ ani de creaţie plastică 1947—1957"­­ la Muzeul Simiii; expoziţia „Arta­­ populară a naţionalităţilor con­or­­ puitoare din R.P.R." la Muzeul de Artă Populară; expoziţia de Artă Plastică a artiştilor am­atori din­­ Bucureşti la Casa de Cultură a­­ Sindicatelor; expoziţia de gravuri ..Theodor Aman" la Casa de Cui- ! tură germană din Capitală; ex­poziţia interregională de Artă­­ Plastică, precum şi expoziţii re- 4 gionale.­­ » IN S­APT AMINA MUZICI! ROMÎNEŞTI (7—13 decembrie) ansamblurile de cîntece şi dan­­suri din Capitală şi regiune vor prezenta cele mai frumoase pro­­grame, precum şi cîntece de masă în primă audiţie. Teatrul, de Ope­­­­ră şi Balet precum şi Teatrul de Operetă vor relua lucrările origi­nale­­ din repertoriul lor. Se vor mai organiza concerte simfonice şi concerte de cameră cu creaţii ale compozitorilor noştri. Pentru amatorii de muzică uşoară şi populară vor avea loc concerte ale celor mai bune formaţii din Capi­­tala şi regiune. De asemenea se vor programa emisiuni speciale la radio.­­ IN S­APT AMI­NA CĂRŢII (IS —22 decembrie) vor apărea o se­rie de cărţi de literatură politică, beletristică, ştiinţifică şi tehnică. Se va deschide In sala ,,Dalles“ o expoziţie a cărţii care va scoate In evidenţă bogata creaţie origina­lă In diverse sectoare ale activită­ţii editoriale. In librăriile din Ca­­pitală şi regiune vor fi amenajate bazate, aie cărţii. In­­ cursul ace­leiaşi săptămini vor avea Ioc sim- ■ pozioane, procese literare, înfUnlci­­­ni scriitorii, precum şi alte mani- 4 fesieri care vor reflecta realizările­­ din domeniul editorial in cei 10­­ ani de la proclamarea Republicii. 1 O IN SAPTAMINA TEATRU­­LUI ROMÂNESC (24—30 decem­brie) vor fi prezentate piese din dramaturgia originală, ca de pil­dă. ..Arborele genealogic“ de Lu­cia Demetrius, pe scena Teatrului Naţional „I■ L. Caragiale“, „Ce fel de Om eşti tu" de Ana Novac­i, la Teatrul Municipal, „Pupăza din tei“ de Ion Dămian şi ,,Furtuna" de Al. Şahighian la Teatrul­ Ar­­matei, „Acolo departe" de Mircea Ştefănescu la Teatrul „C. Notta­­ra", „Generaţia, din pustiu“ de L. Bruchstein la Teatrul Evreesc de Stat, iar Teatrul Tineretului va a­­duce intr-o nouă montare ,,înşir,­te mărgărite" de Victor Eftimiu şi „Suflete tari" de Camil Petre­­scu. De asemenea echipele artisti­ce de amatori din regiunea noa­­stră vor prezenta programe spe­­­­ciale alcătuite îndeosebi din piese intr-un act ale dramaturgilor noș­­­­tri. Ştafeta culturală Astăzi începe în raionul Olteniţa desfăşurarea primei etape a „ştafetei culturale”. Născută din iniţiativa sec­ţiei de învăţămint şi cultură şi aflată sub îndrumarea comitetului raional de partid şi a comitetului executiv al sfatului popular raional Olteniţa, rolul „ştafetei culturale“ este antrenarea u­­nei mase cît mai largi de oameni ai muncii din oraşul şi satele Olteniţei in activitatea culturală, în primul­­rind. In al doilea rînd, „ştafeta culturală“ urmăreşte ridicarea muncii­­ culturale pe o treaptă mai înaltă. La această „ştafetă“ participă toate căminele culturale din raion, cu toată diversitatea fermelor lor de activitate. Participă de asemenea bibliotecile să­teşti, cluburile din G.A.S-uri şi G.A.C.­­urri, precum şi colţurile roşii din G A.C-uri. „Ştafeta“ se va desfăşura în trei etape. Prima parte a itind­ra­­riului porneşte de la trei centre prin­cipale: Olteniţa, Chirnogi şi Şoldanu. Nu intră în cadrul materialului de faţă descrierea amplă a metodicii şta­fetei, dar aşa cum a fost ea organi­zată, suntem­ convinşi că va da rezul­tatele aşteptate. Ceea ce, nu ne în­doim, că va constitui un îndemn Și pentru alte raioane din regiunea noas­tră ca să urmeze cît mai curînd pilda raionului Oltenița. I.. F. IHU DRAGOM:„o piTOin­are sintetică a paailzăriior cufiiirals la acesti Uitai zene ar P­entru un poet, preo­cuparea „tipică" este — bineînțeles — munca pe propriul ma­nuscris. Pe Mihu Dragomir l-am găsit sîrguind asupra unui vraf de manuscrise, caligrafiate divers cu o bogată gamă de cer­neluri. Plicurile îm­prăştiate pe masa de lu­cru erau edificatoare: manuscrisele aparţineau zecilor de poeţi tineri, care zilnic, din diferite colţuri ale ţării, îşi tri­mit încercările pe adre­sa revistei „Tînărul scrii­tor“. Am înţeles că nu numai în virtutea rigorilor pro­fesionale, dar şi dintr-o vie simpatie pentru ucenicii scrisului, Mihu Dragomir nu vrea să le prelungească prea mult fiorul aşteptării. Ambianţa din cabinetul poe­tului, preocuparea sa din momentul acela, aveau o sem­nificaţie care se potrivea cu scopul interviului. Astfel, prima întrebare legată de evenimentul pe care il repre­zintă „Luna culturii" a urmat firesc. — Socotesc „Luna culturii" — a spus Mihu Drago­mir — ca o prezentare sintetică a realizărilor culturale din aceşti ultimi zece ani. Dacă ne referim numai la cărţi, de exemplu, vom întîlni în vitrina aceleiaşi librării reeditările celor mai bune romane, alături de cărţi abia ieşite din tipografii, închinate deosebitului eveniment pe care îl sărbătorim. — Care consideraţi că este lucrul cel mai valoros pe care l-a cucerit cultura noastră în ultimii zece ani? — Mă voi referi în special la literatură. Lucru! cel mai de preţ este apropierea de cititori, de masele mari de cititori. îna­inte vreme era o situaţie para­doxală: exista o literatură fără cititori, sau cu prea puţini. A­­cum ni se par cu totul fireşti tirajele de zeci de mii de exem­plare. Aceasta obligă, şi obligaţia faţă de cititor este, desigur, o mare cucerire a literaturii noastre. N-am putut rezista tentaţiei de a face în ultima între­bare, referiri stricte la creaţia poetului. Răspunsul, deşi format mai ales din înşiruiri de titluri, n-a fost totuşi prea scurt. — In „Luna culturii" va apare, în Editura tineretului poemul „Oda pămîntului meu“. Mai am un volum de versuri care va apare la începutul anului viitor. Se va numi, probabil „Alături arzînd“. Mai pregătesc, tot pen­tru Editura tineretului, o culegere de epigrame de Mar­ţial şi un volum de „Povestiri extraordinare“ de Edgar Allan Poe. In Editura M.F.A. va apare, tot la începutul anului viitor, un volum de versuri. Cam atît deocam­dată... A. DAMIAN

Next