Telegrafulu Romanu, 1873 (Anul 21, nr. 1-104)
1873-08-02 / nr. 62
Telegraful ese de done ori pre septenmna: Duminec’a si Joi’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditar’a foiei pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate c ttra espeditura. Pretium prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ear pre o jumatate de anu 3 fl. 50. Pent Nr. 62 AXll.l XI. ) Sabiiu, in 214 Angustu 1873. r tin celelalte parti ale Transilvaniei a pentru provinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl, iara pre o jumatate de anu 4 fl. v. a. Pentru I princ. si tier» streine pre anu 12 ‘a anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru întâi’a ora cu 7 er. siculu, pentru a dou’a ora cu 5 % cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 ', ter. v. a. &&-■' Reflessinnc la reflesiane. In Nr. du Federatiunei dama de unu articola carele s’aru vedea 0 o reflesiune la artioulii „Metropoli’a veduvita“ publicați in vre-o câtiva numeri ai aceleiasi foi si suberi si „unu deputatu congresuale“, din cari arliculi vre-o câti-va amu reprodusu si noi. In reflessiunea acest’a iise damu si de unu pasagiu, care este indreptatu la adres’a nostra, facendu-ne imputare ca amu gresitu cându amu numitu (‘O persóne care au a fi candidate la falóri’a alegere de Metropolitu etc. Amu cugetatu mai cu deadinsulu sa aflama ce póte fi acést’a învinuire scosa din ventu, si desi suntemu cam dedati cu atribuiri despre lucruri cari pre noi nu ne potu privi de locu, amu venito la convingere, ca si aici nu pote fi alta decâtu un’a din acele mistificatiuni, cari cerculoza astazi crucisiu si enmedistu in lume si inca din o fantana, carea ave o multa asemenare cu articuli, ca cei din „Press’a“ vechia si „Wanderer“ din Vien’a, a carora sageti sunto îndreptate in prim’a linia asupr’a unui demnitariu bisericescu,’pre care unii ómeni póte din causa ca le este superioru si cu solvnti’a si cu caracterulu se vede ca nu lu au la inima. Unu astfel cu de arboulu este si celu reprodusu si de noi mai la vale dupa „Wanderer“, care inse nu va casciga pentru autorii sei nici odata titlulu de dreptate si de iubire de adeveru. In contr a astora feliu de apostrofări pline nu numai de patima data si de inepția credemu a fi destulu de provocați că sa luam posisiune de aperare, dara pentru ca sa evitamu, ceea ce amu mai accentuatu odata mai deuna-dele, polemiele personali, vomu despretiui apucaturile aceste nedemne de ómeni cinstiti si vomu trece preste densele, facendu simplu amintire de ele, la ordinea dilei. Cu privire la cestiunea ocuparei scaunului metropolitanu gr. or. din Sabiiu „Kelet“ aduce urmatoriulu articula de fondu : „In rubric’s „interne“ tote foile din patria vorbescu despre ocoparea scaunului metropolitanu gr. or. din Sabiiu. Si acésta cu totu dreptulu, pentru ca o positiune de asia mare insemnatate in privintia bisericesca si politica pretinde atâtu deplin’a atentiune a regimului si poporului, câta si cea mai matura consideratiune a combinatiuniloru. Déca si aici, precum spre exemplu la unu superintendintu protestanticu, aru fi vorb’a numai de partea bisericésca si de distinctions spirituale, atunci amu polé dice, ca regimulu sa lase tóte alegatoriloru si sa nu se amestece nici înainte nici dupa aceea in afacere, ci sa folorésca pre acel’a, pre carele încrederea majoritatiei lu va rădică pre scaunulu arebi pastorescu. . . La românii de confessiunea gr. or. inse nu vine de a se considera numai punctulu de vedere confessiunalu singura. Ci ndi catediamu a ne pronuncia cu resolutiune ca acestu scaunu archipastorescu e cu multu mai insemnatu cu privire la politic’a interna a tierei, că iu respectulu confessiunalu. Pre fericitulu arehiepiscopu baronu Andreiu Siagun ’a ’lu conosc eu tóte natiunalitatile tierei, mai bine inse ’Iu cunoscea regimulu. Noi scimu, ca elu prin positiunea sea, prin autoritatea sea mascula, prin semtiementulu seu patrioticu, prin calitățile sele spirituali eminenți sî prin portarea sea prevenitória avè facultatea, de a jocu in politic’a româniloru din Transilvani’a rol’a de conducatoriu. Noi scimu ca baronulu Siagun’a fu acel’a, carele nu numai paralisâ partid’a ultronatiunale si stravaganla a eroiloru fanatici din Blasiu, ci mai o si trânti la pamentu. Noi scimu, ca elu fu acel’a, cărui e de a se multiumi, ca majoritatea precompanitoria a româniloru de presentu se misca intre marginile ordine si ale unei politice sobrie. Si noi scimu si din istoria aniloru mai recenți, ca la casu cându baronulu Siagune a nu eră impedecatu prin morbu continuu, infratirea devenita in Sabiiu si Brasiovu iu o altă curgere frumósa si deslegarea deplina a complanarei pacifice de alunei aru fi o fapta complinită. Unde e dara vorb’a de unu succesoru ala unei atare personalități, de ocuparea unei positiuni, însemnătate o repetimu din nou, ca acolo tóta atențiunea si tóta influinti’a din partea regimului e necesaria, că opulu iooa nedeplinitu sa nu cada in ruina. Românii si mai cu sema ultraistii suntu deja cu totii activi. Partid’a, carea in „Gazet’a“ aruncă asupra lui Siagun’a, când a acest’a eră inca in viétia, atât’a macula, ’si rădică capulu si semitendu ca acum i se da ocasiune, că carea nu va ave curendu, punetóle la cale, spre a casciga demnitatea archiepiscopésca pentru unulu din capii ei. Si acesta partida, desi nu are atât’a potere ca înainte, totusi posiede destula influintia, spre a aduce la casa, cându regimulu nu va priveghia pre agitatori, mai cu sema prin alegatorii laici ai partidei ordinea pacifica in perplesitate. Interesulu religiosu si personalu aice nu va fi in jocu ; afacerile bisericiei greco or. suntu, multia mila activitatiei tactice si constante a lui Siaguna, regulate astfeliu, cum nu se afla la nici un’a din celelalte confessiuni din patri’a nostra. Interesele personale suntu in cercurile electorali, provediule cu o autonomia întinsa, asta de sfasiate, câtu acele putieri reu voru pote causa. Dreptu aceea aice numai de interesu politicu póte fi vorb’a sî noi potemu afirmă înainte ca si la alegere întrebarea ce atinge pre candidatu nu va fi aceea, ca place elu clerului sĕu nu, ci ca fostau elu unu partisanu alu ultranationaliloru séu a fosta unuia din scul’a lui Siagun’a ? Ca acel’a, care se tiené de scul’a din urma sî care s’a adoperatu a ajutoră pre măiestru in opulu inceputu, nu póte asceptă unu ajutoriu dela Babesia s. a., e atâtu câtu siguru. Singur’a tienu o disciplina aspra in biseric’a sea, elu deprinse derula seu la ordine, scóse din capetele popiloru mai de josu chimerele politice, aduse pre toti junii lucratori si diliginti in apropierea sea, ii cultivă si ii aplecă la investamentulu si crescerea poporului. Pentru acesti’a casciga elu încrederea neconditionata atâta a clerului câta si a fiiloru sei sufletesci. Deci déca aceia cari vreu se stimeze memori’a lui Siagun’a, dorescu a dovedi acest’a si prin fapte, atunci ei sa nu siovaiasca, ci se aduca memoriei lui multiemit’a alegendu de succesoru alu seu pre unu individa, carele sa nu dezime opulu inceputu de antecesorele seu, ci sa lu continue mai departe.“ O părere scrbesca despre alegerea de metropolita la românii gr. or. din Ungaria si din Transilvania. Unu coreligionariu serba, care însemna numele seu cu inițialele A. Z. publica in fruntea foii „Neue Temesvarer Zeitung“ unu articlu, carele merita Iata atentiunea nóstra, atâta pentru ca face istoriculu causei pre câtu se póte de chiaru si de corecte, câtu si pentru ca ni se arata interesarea si bunavointi’a, de carii coreligiunarii nostri serbi ni făcu parte in acésta causa si la asta o pasiune. Satu^ ascultamu : „Pre temeiulu „Statutului Organicul*, sanchiunatu de imperatulu, consistoriulu metropolitana gr. or. din Sabiiu a conchiamatu congresulu la Sabiiu pre 26 Augustu 7 Septembre, pentru alegerea de metropolitu la scaunulu metropolitanu ce a devenitu in veduvia. „Déca vomu merge a cercu genesea statulului bisericescu românescu si a dreptului de a-si alege libera pre metropolitana lora, o voma găsi in §§. 2 si 3 din articlulu de lege IX dela 1868, prin cari, precum se scie, s’au inarticulatu legalminte metropoli’a autonoma ce s’a infiintiatu pentru românii gr. or. cu pre înaltele resolutiuni din 1864, iearticulându-se totu-odata liberulu esercitiu alu dreptului de autonomia, asecuratu de §. 8 din articlulu de lege 20 dela 1847/8. „Deci petr’a prima la temeiulu acestei ordini noue bisericesci la români suntu pre înaltele resolutiuni din decembre 1864, ale câror’a dispusetiuni (desi fara ale cita anume) mai apoi s’au renoitu in forma îndatinata a legei. „Iéra aceste pre înalte resolutiuni ale Imperatului au urmatii dupa propunerea intregului sinoda patriarhala din Carlovetiu; deci pentru aceea, pre cari ii intereseza caus’a mai de aprópe, precum si pentru cei’a cari se sentiescu îndemnați a o desbata in publicu, nu va fi fara de interesu a cunosce mai de aprópe intielesulu si direcțiunea amintitei propanen sinodali din Carlovettu, carea s’a incuviintiatu la pre inaltulu locu. „In virtutea coottelegerei episcopateloru de amendoue nationalitatile, sî in virtutea aceloru principie cari servescu de basa atâtu acelei contelegeri câtu si pre inaltei resolutiuni ce a urmatu, deci sî respectivului articla de lege, — autocefalia de până acum’a a bisericei gr. or. din acestu stata, întemeiata in privilegiele pre inalte ale natiunei serbesci si in pre inaltulu rescript declaratoriu ce armă apoi, respective aotocefali’a capului bisericescu din Carlovetiu s’a impartitu in done provincie metropolitane deschilinite, cu resiedinti’a in Carlovetiu si in Sabiiu, sî lia carei’a i s’a data, respective fia carea sî a sustienutu representarea ei administrarea autonoma a respectivei provincie nationale bisericesci, sî desclintu administrarea canonico-politica a metropoliei, alegerea metropolitului sî episcopiloru diecesani, consacrarea acestor’a, administrarea deceseloru, mânuirea disciplinei si a ordinei bisericesci, esercerea jurisdictiunei bisericei preste totu in afaceri disciplinarie si disclinitu in ale sacraminteloru si in ale sacramintalieloru până la cea mai înalta instantia, administrarea autonoma a fonduriloru bisericesci si scolare ce esistu sau se vom infiintia sei. sei. „Sa fia-oare privintia de acést’a canonica-politica si nationala bisericésca, administratiunea ierarchiei românesci in frunte cu unu metropolitu, respective in frunte cu congresulu natiunalu-bhericescu, este deplina autonoma (se intielege cum ca intre marginile legiloru din tiéra) si metropoli’a româna deplina egala indreptatita cu a sarbiloru. „Intr’acestu intielesu, si numai intr’acest’a si in acésta direcțiune, autocefalia bisericei gr. or. din acestu stata, carei’a până acum’a si dela anulu 1691 metropolitulu din Carlovetit i stetea singura in frunte, s’au despartitu in dóue provincii metropolitane deschisinite, sa serbésca si in romanésca. „Totusi conducerea suprema a intregei biserici gr. or. regularea acelora principie pre cari se baseza acésta biserica si provinci’a bisericésca că atare, anume a afaceriloru dogmatice, evangelice si ale acelor’a dintre cele canonice, cari suntu da o natura mista, tóte acestea s’au reservatu representantiei a tóta biseric’a gr. or. dia acestu statu, si ooestu cugetu si vointta cu adeveratu canonica a amenduroru episcopateloru si-au gasitu spressiune chiara sî apriata in sinodulu generalu din Carlovetto, statoritu pentru aceste afaceri, in frunte cu pairi— arbulu serbescu. „Intemplat’a despărțire a credinciosiloru da confessiunea orientala in dóse provincii naționali metropolitane numai asta póte sa aiba basa si intielesu canonicu, căci almintrea nu aru mai poté se fia vorba de biseric’a orientala oa n’a, universala, apostolica; iéra singuratecii cari au luatu parte ara cadé sub sedinti’a canonica coidemnatória pentru