Universul, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 201-226)
1890-09-15 / nr. 213
usnim No. 213 CAL.KMDAR PE 1890 Ortodox Vineri 14 Septembre.— înălțarea Sf. Cruci. Catolic Vineri 26 Septembre.— Cyprian. Sarele răsare la 5,53 ; apune la 5,46. Efemeride 14 Septembre 1829.—Se subsemneză tractatul prin care Rușii ocupă gurile Dunării. Poimâne, Duminecă 16 curent, va apare Fascicula I-a din noul și interesantul roman de terru rit-u 1 scriitor de MOITTEPIU Ta apare O fascicula în fiecare zi și se va vinde 5 bani fascicula In tată țara. De vânzare la tóte chioșcurile și vânzetorii de ziare din țară, cu toate că se aflau la 5 pași numai de patul în care dormeau copilele, pompierii n’au voit să le scape. In poporațiunea berlineză domnește, din pricina purtării pompierilor, o emoțiune din cele mai vii. Omor și sinucidere Duminecă, pe la 91/2 dimineața, trecătorii și locuitorii din Markgrafenstrasse au fost vin emoționați de mai multe detunături succesive. Un tânăr anume Görisch, trăgea focuri de revolver asupra unui măcelar ; după ce femeia măcelarului sări și băgă repede în casă pe soțul iei, atentatorul se sinucise cu un foc de revolver. După cât se asigură, nebunia ie pricina acestei crime. Meyer. Serbările Presei București, 14 Septembre. Presa invită publicul din capitală și provincie, la serbările pe cari le dă în parcul Oppler, azi, mâne și poimâne. Totă lumea cunoște frumosul scop al acestor serbări. Ducându se să petreacă, cu puțină cheltuială, publicul va înlesni societății presei putința de a asigura sorta membrilor săi. Nu ne putem îndoi un singur moment că cetățenii capitalei nu vor ajuta la realizarea acestei opere. Prin necontenita ei muncă, presa e legată de tote progresele săvîrșite în țara noastră de o jumătate de veac, atât pe terenul intelectual cât și pe cel material. Nu suntem de loc prezumțioși, dacă afirmăm că presa a creat statul român așa cum ie astăzi. A fost o vreme când masa poporului, cufundată în întuneric și mizerie, trăia dintr’o zi în alta, fără să știe unde merge. Stat, în înțelesul modern al cuvîntului, nu exista. Dacă totul s’a transformat, dacă astăzi putem să ne numărăm în rîndul statelor civilizate, presei i se datorește aceasta. Ea a fost mijlocitoarea zilnică între cultura occidentală și poporul român, activității căruia a știut să i dea un țel. Asemenea servicii nu se pot răsplăti și nici nu se răsplatesc. Dar tocmai de aceea, presa are dreptul să creadă că orice apel al ei către public va găsi ascultare. . * k * * Nu e nevoe să mai facem reclamă pentru serbările organizate de presă. Iele vor fi pur și simplu splendide, cum rar a fost dat publicului capitalei să vadă. Toate gusturile, de la cele mai modeste până la cele mai pretențioase, vor găsi satisfacție. Presa și-a dat osteneala să înjghebeze astfel lucrurile, încât nu numai să ofere publicului ocazia unei fapte bune, ci și să lase o amintire plăcută. De la copil până la bătrâni, toți vor ramâne încântați. După cum am anunțat, direcția căilor ferate a avut bunătatea să promită o reducere de prețuri pentru zilele în cari vor avea loc serbările noastre. Cu chipul acesta, nu numai publicul capitalei va putea să guste petrecerile din parcul Oppler, ci și cel din provincie. Nu numai Capitala, ci țara întregă va fi în poziție să puie o pietricică la edificiul societății presei. * * * AȘa acum, nu ne rămâne decât să spunem tuturora . Poftiți la Oppler Vineri, Sâmbătă și Duminică. Presa ve așteaptă 5 Bani in Capitală.—10 Bani in Județe. Scenă din romanul NAPASTEA. — (Vezi pag. 3 a). DIN GERMANIA Corespondența part. a ziarului „ Universul 11 Berlin, 11 Septembre. Congrese In vederea espirarii legii contra socializatului—care după cum știți n’a mai fost reînoită—socialiștii se organizează pentru o propagandă mai activă pe baza libertății mai mari de care se vor bucura. Ei se ocupă în momentul de față cu alcătuirea listelor de delegați ai partidului la congresul democrat-socialist ce se va ține în cursul lunei viitoare la Halle. Alegerea definitivă a acestor delegați se va face în ziua de 1 Octombre s. n., dată la care espiră legea contra socialiștilor. In fiecare circumscripție electorală se va ține câte o întrunire în care se va face alegerea. Până când să vedem acest congres, s’a ținut la Halle un altul de lucrători de mine. Au fost numai 93 de delegați, dar iei reprezentau cifra respectabilă de 236.300 de lucrători. După vii dezbateri, s-a hotărît să se trimeată Reichstagului o petițiune cuprinzând următoarele cereri: Reducerea zilei de lucru la opt ore, inclusiv intrarea și eșirea din ruină; suprimarea orelor suplimentare; salar minimum de 4 mărci (5 franci) pe zi; plata săptămânală a salariilor , creare de tribunale de arbitraj. Acest tribunal să fie compus din 4 mineri, din impiegați ai minei și dintr-un supraarbitru care va trebui să fie miner; arbitrii mineri vor fi aleși de lucrători. Petițiunea mai cere votarea unei legi pentru tot imperiul, prin care să se ia măsuri pentru a asigura bunăstarea și sănătatea lucrătorilor; libera administrare a caselor corporațiilor miniere de către membrii lucrători ai corporațiilor; restrîngerea dreptului patronului de a concedia pe lucrători; forțarea patronilor să reia pe lucrătorii deja concediați; interzicerea pentru capitaliști de a forma asociațiuni omite a aduce atingere drepturilor lucrătorilor. După cum se poate vedea, petiția aceasta de o adevărată programă și cât se poate de limpede. Bismarck și ziariștii De la retragerea prințului Bismarck din cancelariatul imperiului, bătrânul om de stat a avut, să sufere un adevărat asalt din partea ziariștilor din toate părțile lumii. Și Bismarck n’a fost sfârcit la vorbă ; de drept însă că dezmințirile și para-dezmințirile s’a și ținut gârlă. Vă aduceți aminte, cred, aventura deputatului ungur Ábrányi. Se pare însă că Bismarck s’a plictisit. Iei spune acum că, în general, ziariștii cari au venit să-l vază i erau foarte emoționați și au înțeles pe dos. De aci nainte, spune d. de Bismarck, își va alege mai bine ziariștii cărora le va face confidențe. Zei nu va mai da audiență ziariștilor în cari nu va avea încredere și cari ar putea să tălmăcească roți cuvintele sale. Pompierii berlinezi p Până acum, berlinezii aveau încrederea cea mai mare în pompierii lor. Acum însă s’aui schimbat lucrurile. După cât se pare, cu ocazia focului din Friedrichstrasse — despre care v’am scris— pompierii s’au purtat neexplicabil de rău. Cu toate că au fost duși în odaia unde se aflau cele două fetițe cari s’au asfiriat. Sâmbătă, 1527) Septembre 1890 , întâmplări din țară Un criminal prins Simion Moise, condamnat pe viață la munca silnică, care a evadat din penitenciarul T. Ocna, s-a prins în județul Vaslui, și a trecut prin orașul Beriad ducându-se la destinație. O femee strangulată Tasia Gh. Vieru, din comuna Chilieni, județul Tutova s’a găsit strangulată în casa sa. Causa acestei nenorociri, a fost că această femee suferea de mai mult timp de alienare mintală. Trei biserici prădate. In noaptea de 8—9 curent, de către necunoscuți făcători de rele s’au prădat trei biserici din comuna Cârlomănesci, plasa Corod, jud. Tutova luându-se de la una 400 lei, iar de la cele alte două diferite lucruri pretiose. Hoții se presupun a fi nișce țigani nomazi. Fapă otrăvit din greșeală Zilele trecute pe la orele 8 seara, preotul C. Constantinescu, din comuna Smirna județul Ialomița, voind să bea țuică dintr’o sticlă care era pe masă, în loc să ia sticla cu țuică a luat o alta care conținea o soluție acid fenic și a baut’o tata. Soluția fiind foarte tare, peste două ore preotul Ghiță a încetat din viață. CRONICA PALTONUL LUI EMINESCU Am anunțat că reprezintanții ziarelor la Congresul studenților au scos o „Gazetă a Gazetarilor”. Reprezintantul ziarului nostru a publicat în această foaie, următoarea amintire din relațiile sale cu Eminescu : Iarnă grea ca în 1888, cam atare s’a văzut. Troienele de cu vreme au pus pe gânduri pe aceia cari n’aveau lemne sau paltoane. Era un frig umed, cam pe la începutul lui Octombre. Intr’o seară, alergam spre casă, pe bulevardul Elisaveta, în București, neprivind nici la dreapta, nici la stânga, de teamă că nu cumva să mă oprească un prieten cu palton în drum.— Mi-era frig de tot, într’o haină forte compromisă de vară. De o dată un om înalt, spătos, mi se pune în cale :— Niculene, stai! Mă uit bine , Eminescu. — Ce faci, coane Mihalache ? — Mă duc să beau o bere la Gheorghe. — Ai dat de capital! — Am doi franci, Fixule , mâncăm un creminist ?