Universul, septembrie 1890 (Anul 7, nr. 201-226)

1890-09-15 / nr. 213

usni­m­­ No. 213 CAL.KMDAR PE 1890 Ortodox Vineri 14 Septembre.—­­ înălțarea Sf. Cruci. Catolic Vineri 26 Septembre.— Cyprian. Sarele răsare la 5,53 ; apune la 5,46. Efemeride 14 Septembre 1829.—Se subsemneză trac­tatul prin­­ care Rușii ocupă gurile Dunării. Poimâne, Duminecă 16 curent, va apare Fascicula I-a din noul și interesantul roman de terru­ r­it-u­ 1 scriitor de MOITTEPIU Ta apare O fascicula în­ fie­care zi și se va vinde 5 bani fascicula In tată țara. De vânzare­ la tóte chioșcurile și vânzetorii de ziare din țară, cu toate că se aflau la 5 pași numai de pa­tul în care dormeau copilele, pompierii n’au voit să le scape. In poporațiunea berlineză domnește, din pricina purtării pompierilor, o emoțiune din cele mai vii. Omor și sinucidere Duminecă, pe la 91/2 dimineața, trecătorii și locuitorii din Markgrafenstrasse au fost vin emoționați de mai multe detunături succe­sive. Un tânăr anume Görisch, trăgea focuri de revolver asupra unui măcelar ; după ce fe­meia măcelarului sări și băgă repede în casă pe soțul iei, atentatorul se sinucise cu un foc de revolver. După cât se asigură, nebunia ie pricina acestei crime. Meyer. Serbările Presei București, 14 Septembre. Presa invită publicul din capitală și pro­vincie, la serbările pe cari le dă în parcul Oppler, azi, mâne și poimâne. Totă lumea cunoște frumosul scop al a­­cestor serbări. Ducându se să petreacă, cu puțină cheltu­ială, publicul va înlesni societății presei pu­tința de a asigura sorta membrilor săi. Nu ne putem îndoi un singur moment că cetățenii capitalei nu vor ajuta la realizarea acestei opere. Prin necontenita ei muncă, presa e legată de tote progresele săvîrșite în țara noastră de o jumătate de veac, atât pe terenul in­telectual cât și pe cel material. Nu suntem de loc prezumțioși, dacă afir­măm că presa a creat statul român așa cum ie astăzi. A fost o vreme când masa poporului, cu­fundată în întuneric și mizerie, trăia dintr’o zi în alta, fără să știe unde merge. Stat, în înțelesul modern al cuvîntului, nu exista. Dacă totul s’a transformat, dacă astăzi pu­tem să ne numărăm în rîndul statelor ci­vilizate, presei i se datorește aceasta. Ea a fost mijlocitoarea zilnică între cultura occi­dentală și poporul român, activității căruia a știut să i dea un țel. Asemenea servicii nu se pot răsplăti și nici nu se răsplatesc. Dar tocmai de aceea, presa are dreptul să creadă că ori­ce apel al ei către public va găsi ascultare. . * k * * Nu e nevoe să mai facem reclamă pen­tru serbările organizate de presă. Iele vor fi pur și simplu splendide, cum rar a fost dat publicului capitalei să vadă. Toate gusturile, de la cele mai modeste până la cele mai pretențioase, vor găsi sa­tisfacție. Presa și-a dat osteneala să înjghebeze ast­fel lucrurile, încât nu numai să ofere publicului ocazia unei fapte bune, ci și să­­ lase o amintire plăcută. De la copil până la bătrâni, toți vor ra­mâne încântați. După cum am anunțat, direcția căilor fe­rate a avut bunătatea să promită o reducere de prețuri pentru zilele în cari vor avea loc serbările noastre. Cu chipul acesta, nu numai publicul ca­pitalei va putea să guste petrecerile din par­cul Oppler, ci și cel din provincie. Nu nu­mai Capitala, ci țara întregă va fi în poziție să puie o pietricică la edificiul societății pre­sei. * * * A­Șa acum, nu ne rămâne de­cât să spunem tuturora . Poftiți la Oppler Vineri, Sâmbătă și Duminică. Presa ve așteaptă­­ 5 Bani in Capitală.—10 Bani in Județe. Scenă din romanul NAPA­STEA. — (Vezi pag. 3 a). DIN GERMANIA Corespondența part. a ziarului „ Universul 11 Berlin, 11 Septembre. Congrese In vederea espirarii legii contra socializ­atului—care după cum știți n’a mai fost reînoită—socialiștii se organizează pentru o propagandă mai activă pe baza libertății mai mari de care se vor bucura. Ei se ocupă în momentul de față cu al­cătuirea listelor de delegați ai partidului la congresul democrat-socialist ce se va ține în cursul lunei viitoare la Halle. Alegerea definitivă a acestor delegați se va face în ziua de 1 Octombre s­. n., dată la care espiră legea contra socialiștilor. In fie­care circumscripție electorală se va ține câte o întrunire în care se va face alegerea. Până când să vedem acest congres, s’a ținut la Halle un altul de lucrători de mine. Au fost numai 93 de delegați, dar iei reprezentau cifra respectabilă de 236.300 de lucrători. După vii dezbateri, s-a hotărît să se tri­­meată Reichstagului o petițiune cuprinzând următoarele cereri: Reducerea zilei de lucru la opt ore, in­clusiv intrarea și eșirea din ruină; suprima­rea orelor suplimentare; salar minimum de 4 mărci (5 franci) pe zi; plata săptămânală a salariilor , creare de tribunale de arbitraj. Acest tribunal să fie compus din 4 mineri, din impiegați ai minei și dintr-un supra­ar­bitru care va trebui să fie miner; arbitrii mineri vor fi aleși de lucrători. Petițiunea mai cere votarea unei legi pen­tru tot imperiul, prin care să se ia măsuri pentru a asigura bună­starea și sănătatea lucrătorilor; libera administrare a caselor corporațiilor miniere de către membrii lu­crători ai corporațiilor; restrîngerea drep­tului patronului de a concedia pe lucrători; forțarea patronilor să reia pe lucrătorii deja concediați; interzicerea pentru capitaliști de a forma asociațiuni omite a aduce atingere drepturilor lucrătorilor. După cum se poate vedea, petiția aceasta de o adevărată programă și cât se poate de limpede. Bismarck și ziariștii De la retragerea prințului Bismarck din cancelariatul imperiului, bătrânul om­ de stat a avut, să sufere un adevărat asalt din par­tea ziariștilor din toate părțile lumii. Și Bismarck n’a fost sfârcit la vorbă ; de drept însă că dezmințirile și para-dezminți­­rile s’a și ținut gârlă. Vă aduceți aminte, cred, aventura deputatului ungur Ábrányi. Se pare însă că Bismarck s’a plictisit. Iei spune acum că, în general, ziariștii cari au venit să-l vază i erau foarte emoționați și­­ au înțeles pe dos. De aci nainte, spune d. de Bismarck, își va alege mai bine ziariștii cărora le va face confidențe. Zei nu va mai da audiență zia­riștilor în cari nu va avea încredere și cari ar putea să tălmăcească roți cuvintele sale. Pompierii berlinezi p Până acum, berlinezii aveau încrederea cea mai mare în pompierii lor. Acum însă s’aui schimbat lucrurile. După cât se pare, cu ocazia focului din Friedrichstrasse — despre care v’am scris— pompierii s’au purtat neexplicabil de rău­. Cu toate că au fost duși în odaia unde se aflau cele două fetițe cari s’au asfir­iat. Sâmbătă, 15­­27) Septembre 1890 , întâmplări din țară Un criminal prins Simion Moise, condamnat pe viață la mun­ca silnică, care a evadat din penitenciarul T. Ocna, s-a prins în județul Vaslui, și a tre­cut prin orașul Beriad ducându-se la desti­nație. O femee strangulată Tasia Gh. Vieru, din comuna Chilieni, județul Tutova s’a găsit strangulată în casa sa. Causa acestei nenorociri, a fost că această femee suferea de mai mult timp de aliena­re mintală. Trei biserici prădate. In noaptea de 8—9 curent, de către necunoscuți făcători de rele s’au prădat trei biserici din comuna Cârlomănesci, plasa Co­­rod, jud. Tutova luându-se de la una 400 lei, iar de la cele alte două diferite lucruri pretiose. Hoții se presupun a fi nișce țigani no­mazi. Fapă otrăvit din greșeală Zilele trecute pe la orele 8 seara, preo­­tul C. Constantinescu, din comuna Smirna județul Ialomița, voind să bea țuică dintr’o sticlă care era pe masă, în loc să ia sticla cu țuică a luat o alta care conținea o so­luție acid fenic și a baut’o tata. Soluția fi­ind foarte tare, peste două ore preotul Ghi­­ță a încetat din viață. CRONICA PALTONUL LUI EMINESCU Am anunțat că reprezintanții ziarelor la Con­gresul studenților au scos o „Gazetă a Gazetari­lor”. Reprezintantul ziarului nostru a publicat în această foaie, următoarea amintire din relațiile sale cu Eminescu : Iarnă grea ca în 1888, cam atare s’a vă­zut. Troienele de cu vreme au pus pe gânduri pe aceia cari n’aveau lemne sau paltoane. Era un frig umed, cam pe la începutul lui Octombre. Intr’o seară, alergam spre casă, pe bulevardul Elisaveta, în Bucu­rești, neprivind nici la dreapta, nici la stânga, de teamă că nu cum­va să mă o­­prească un prieten cu palton în drum.— Mi-era frig de tot, într’o haină forte com­promisă de vară. De o dată un om înalt, spătos, mi se pune în cale :­­— Niculene, stai! Mă uit bine , Eminescu. — Ce faci, coane Mihalache ? — Mă duc să beau o bere la Gheorghe. — Ai dat de capital! — Am doi franci, Fixule , mâncăm un creminist ?

Next