Universul, iulie 1912 (Anul 30, nr. 178-208)

1912-07-22 / nr. 199

Inspecția RegeM la batalionul 4 vab­­­orî ifin Sinaia Stîb : Ip. S. Regele și Prin­cipii Ferdinand și Carol. Jos: M. S. Regina înconju­rată de doamnele de onoare. Fot. A.:Bvs$fikef!.~~SÍK;iir. ■9-4»­».«»-ora SCRISORI ROMANE și criza fi­ Turcia Roma, Iulie Lumea italiană urmărește cu un viu interes criza ce frământă Im­periul otoman. S’ar părea — după un raționament elementar — că italienii trebue să se bucure foarte mult de cele ce se petrec în Turcia dat fiind că sunt în războiu cu a­­ceastă țară. Și totuși lucrurile nu sunt tocmai așa. Am putea spune că italienii sunt și nu sunt încântați de peri­colele prin care trec turcii. Pe de­oparte ei sunt mulțumiți­, văzând agitațiile și revoltele din imperiul lui Mehmed V-lea, căci nădăjduesc că această stare de anarhie va­­ a­­duce mai repede sfârșitul războiu­lui, cu victoria deplină a Italiei ; iar pe de alta ei se tem să nu iz­bucnească războiul civil la Cons­tantinopol, care va aduce la pră­bușire și împărțirea Tn­eiei intr’un moment când Italia, fiind angajată în Libia, nu va putea in­terveni la împărțire. Sunt cunos­cute aspirațiile Italiei în chestiu­nea Albaniei și mai ales teama ei ca în acea regiune să nu se întin­dă Austria. Ori, dacă problema o­­rientală s’ar precipita spre o solu­ție, din cauza agitațiilor interne din, Turcia, Italia în aceste mo­mente s’ar găsi într’o situație foarte critică, neputând interveni precum ar fi vroit și putut, în împrejurări normale. De aci do­rința italienilor ca pacea să­­ fie încheiată cât mai repede, înainte ca luptele civile din Turcia să pro­voace marea catastrofă. E interesant să vezi cum ziarele italiene dau turcilor sfaturi pa­triotice, îndemnându-i să nu pro­voace peirea țârei lor și recoman­­dându-le, firește, ca leac salvator... încheerea păcei. Noul minister turc a avut chiar o primire simpatică în presa ita­­lană, căci se atribue intenția de a renunța la Libia și a încheia pacea, spre a se putea ocupa apoi ■M lîvpS+fi­. fjp .•*> VD hl —/•'!••' j r- \ Credința, aceasta se lățește aci tot mai mult și frământările turcești au avut darul de a produce în opi­nia publică italiană un fel de de­tente în chestiunea războiului, de­terminată de convingerea că în­cheierea ostilităților nu poate în­târzia acum ; — altfel Turcia mer­ge spre peire. Și cum elementul j’Uie­rr­­­a .'.’*O va tr­i­bui să cedeze și să renunțe a face o­­poziție noului guvern, în cazul când va primi condițiile de pace ale Italiei — presa italiană atacă cu violență pe membrii comitetu­lui Uniune și Progres, acuzân­­du-l de a fi provocat actuala stare de lucruri din Turcia, prin lungi­rea războiului, și sfătuindu-l ca cel puțin acum să se modereze, spre a evita ruina Sfatului lor. Vom vedea dacă evenimentele se vor desfășura în acest chip, ajun­­gându-se în curând la încetarea războiului, sau­ dacă junii turci, te­­rorizând și mai departe viața pu­blică a țarei­lor, vor impune con­tinuarea războiului, silind Italia la o acțiune mai intensă contra Turciei europene, în care caz zi­lele Imperiului otoman sunt nu­mărate. Oamenii politici italieni consi­derând și această eventualitate, sunt hotărâți ca Italia să rămână atunci în cele 12 insule ocupate în Arh­ipelag, luându-se încă și Mi­­tilene și Chios și compensând ast­fel eventuala renunțare la aspira­țiile în Albania. Fiindcă vorbim de criza din Turcia, e locul să facem o para­lelă între situația internă din Ita­lia și cea din Imperiul otoman, în vremea de când a izbucnit războiul. Aci războiul a fost o adevărată binefacere națională, căci el a fă­cut să dispară orice neînțelegere și luptă meschină din viața publi­că. Italia întreagă, de la Alpi pâ­nă în Sicilia, s’a unit în cuget și în simțire în fatși . imunii­:.Iai Partidele toate, dela conservatori la socialiști, de la clericali la fran­cmasoni, au­ spus’nM, nu o ciTidă ardoare campania libică. Toate ri­valitățile dintre regiuni și pro­vincii, — acel campane­ismo, care era boala cronică a Italiei, a înce­tat ca prin minune și Nordul s’a întrecut cu Sudul în avânt patrio­tic. Și n’a fost numai un entu­ziasm de vorbe ci ori de câte ori războiul a reclamat cetățenilor sforțări materiale, fie­care a pus bucuros mâna pe pungă. Pentru familiile celor căzuți în războiu s’au­­ strâns prin subscripții publi­ce 7 mi­li­o­ane- pentru flota neri­u,a aproape 3 milioane ; pentru expul­zații din Turcia peste 2 milioane. La aceste subscripții­ au participat cetățenii tuturor claselor sociale și nu numai italienii din Regat ci și f>rm fim­p-' ii pȚi-n o,o]r» roț în colțuri ale pământului. Intr’un cu­­vint popo-al HWîîfip I. VI^nondă de un admirabil patriotism, re­velând maturitate politică, pe­­ care puțini o bănuiau. Dar dincolo cum s'sa petrecut lucrurile ? La­­ început și Turcia părea cu­prinsă de o­ conștiință patriotică. Dar curând s-a văzut că totul era­­ o parodiere a unităței reale a Ita­liei. Bătrânii turci complotau cont­­­tra celor tineri; militarii contra­­ civililor; creștinii contra mahe­­i motanilor Pestrițul mozaic de neamuri ce compune Imperiul otoman crezu momentul nimerit pentru a se mișca și a produce anarhia. Și , iata , încet-încet sămânța revoltei ! a Prins, iată-ne ajunși la revolta­­ albaneză, la scandalurile din Par­­­­lament la amenințările de contra­revoluție, la criza ministerială și i­­a c11’1116 a decăderei, la acuzările de prevari­ațiune ridicate contra fostului președinte al Camerei și a altor șefi sune­turi îî Iată-ne reîntorși în plin Bizan­tin ! Regimul cel nou din Turcia și-a dovedit incapacitatea și în —~ —.1 t. ,_ a c* pu.u. vuuca cai, tic, uir parte e mentalitatea otomană de conștiința luminată a popoarelor apusene.­­ • ^ E. Porn. ! IM JURUL accidentului de pe vaporul ru­sesc „Bessarabeta“ Tulcea, 19 iulie. Asupra acestui accident mai comunic că în urma anchetei fă­cută de d. Pandele Condeescu, căpitanul portului, asistat de d. comisar V. Lupescu, delegatul po­liției, rezultă că nenorocirea se datorește unei întâmplări care în nici un caz, nu putea fi pre­văzută, fie de căpitanul sau me­canicul vaporului. După ce s’a făcut o mică repa­rație la locul unde s’a produs ex­plozia, vaporul „Besarabetz”, plecat la Ismail, unde mașinăria va fi demontată spre a i se face o reparație radicală. In locul vaporului avariat a re­luat cursele între G­alați-Tulcea- Ismail și înapoi, vaporul rusesc „România”, care circulă regulat. Interesându-mă la spital de starea celei de a doua victime I­­van Luchianov, mi s’a răspuns că e tot gravă și că inspiră serioa­se îngrijiri. Mai aflu că toți pasagerii, cari se aflau pe vapor în momentul exploziei și cari au suferit pa­gube, vor cere despăgubiri socie­­tăței rusești a vapoarelor. Călin. a oria in furda Constantinopol, .20. ,— .Guver­nul a declarat că consimte ca să se formeze din partidul tâ­­năr­ turc o comisiune de 1­0 per­soane, care să studieze actele secrete, din care comitetul tânăr turc s-ar putea convinge despre necesitatea disolvărei Camerei. Comitetul tânăr­ turc a respins propunerea guvernului spunând că guvernul ar trebui să supue acele acte unei ședințe plenare a comitetului. Constantinopol 20. — După tactica și declarațiuniie făcute erî la Cameră de Hilmi pașa se poate constata ca guvernul nu a luat o atitudine hotărâtă, cum se credea alaltă erî. Se observă că guvernul vroeș­­te să se­ abție de la crearea unor nouă încurcături. Puterea comitetului tânăr­ turc a început din nou să se mani­feste. EVENIMENTELE­­ DIN STRĂINĂTATE Prin fir telegrafic de la corespondenții noștrii Reformarea poliției din New-York — așasational rul rezultat al an­chetei în contra poliției — Londra, 20. — Telegramă din New-York: Aici s’au săvârșit în curse­ ionii iulie 33 die crime, din care cauză populația orașu­lui este foarte indignată în con­tra primarului Gaynor, care es­te socotit ca incapabil. Prefectul poliției Waldow a declarat ca neadevărată știrea că poliția să fi luat în ai­turul timp 2 milioane 400 de mii de dolari de la tripouri. După cercetările făcute însă până acum, s-a constatat că po­liția a luat și sumo­rsau maxi. Zilnic se fac­rocraî descoperiri senzaționale și se așteaptă să se descopere fapte de are poliție, cu înalt mai îngrozitoare. DEPOZIȚIA UCIGAȘULUI LUI ROSENTHAL Lon­dra, 20. — O fetea*e tea din New­ York anunță că Franck Jay a acuzat de omorul cassis a­­supra bancherului Rosentha­­l pe cale de a face mărturisiri de­pline. Franck a recunoscut că el l-a ucis pe Rosenthal, declarând că omorul a fost pus la cais de locotenentul de poliție Becker. Becker i-a dat ÎOO 1T d­e dolari și asigurarea că din partea poliției nu se va face nici un pas pen­tru urmărirea lui. Urmarea anchetei făcută pâ­nă acum va fi o reformare ra­dicală a poliției din New­ Yorke. Ancheta a mai stabilit că Franck a tras primul ioc asupra lui Rosenthal. Franck înainte de a comite o­­morul s-a amețit ca opiu și cu băuturi spirtoase. Războiul italo-turc DECLARAȚIUNILE MINIS­TRULUI DE EXTERNE EN­GLEZ ASUPRA INSULELOR DIN ARCHIPELAG OCUPATE DE ITALIENI Londra. 20. — Camera comu­nelor. — In cursul discuțiunii legii financiare, secretarul de stat Sir E. Grey, vorbind despre propunerea d-lui Noel Burton ca insulele Egee, fiind sustrase controlului Turciei, să fie trans­formate într'un fel de federa­­țiune, declară că ocuparea insu­lelor Egee în timpul războiului este un eveniment cum se întâm­plă înn orice războiu și va da loc la discuțiuni importante când războiul se va sfârși și acordul se va­ fi realizat. Ocuparea a­­celor insule cum și situațiunea lor e o chestiune în care mai multe puteri europene sunt viu­, interesate. Nu pot vorbi de­o­cam­dată ma­i mult, atâta vreme cât războiul continuă încă. Ni­meni nuu se gândește pe tot ce ocupă unul dintre beligeranți în timpul războiului, trece la­ a­­cesta când războiul se sfârșeș­te; înainte de a se avea pacea în vedere, nu se poate discuta ce va trece în posesiunea beligeran­ților la încheerea păcei. D. Bux­ton a vorbit de asemenea des­pre haosul din Turcia. Situațiu­nea internă din Turcia, este pen­tru moment dificilă, însă, sper, cu încredere, că se va sfârși cu bine. NOUL IBSâB. Noul împărat al Japoniei e Haru­no Miya Yoshi-Hito, năs­cut la Tokio la 31 August 1879. El e deci în vârstă de 33 ani. S-a căsătorit în 1900 cu prin­țesa Sadok­o cu care are trei cop­ii: prinții Hiro-Hito, Yasu- Hito și Nobu-Ihito. Răisiali Alania EXPLOZIA UNEI BOMBE LA SALONIC Salonic, 20. — Din cauza en­­plozinei unei bombe, șase case au luat foc. ALBANEZII GER DIZOLVA­REA COMITETULUI TÂNĂR­­TURC Constantinopol, 9.0. — Centrul principal al mișcărei este a­­cum la Priștina, da unde n’am mai sosit de azi știri. Dani, memb­ru în comisiunea guvernamentală trimisă la Priș­­tina a telegrafist sultanului că răsculații refuză orice tratative cu reprezentanții guvernului pâ­nă nu va fi disolvat comitetul tânăr­ turc. Dosan­atul tânăr turc a trimis o deputations la Mosastir ca să trateze cu ofițerii din garnizoa­na de acolo. El a petrecut mulți ani în ar­mata de uscat și marină; a fost numit general și contra-amiral la 3 Noembrie 1905,și a făcut în 1907 o călătorie de studii în Co­­reea. Noul împărat e foarte popu­lar. El a primit o educație apu­­sană de la profesori englezi, a­­mericani, etc. Dibaciu mânui­tor de scrimă și amator de cai, e văzut câte­odată la alergările din Yokohama. Cunoaște bine înțeles pe cla­sicii japonezi și chinezi, și are faima de a fi foarte inteligent. Cât o îngădue eticheta curții, se arată în public. Moartea unui ziarist Brăila, 20. — Astă-noapte a murit la locuința sa bătrânul ziarist Se. Manolescu, proprie­tarul ziarului Bomba, cel mai vechi­ ziar din Brăila. FLORILEI DE­US XII Ciupercile otrăvite Intrară în casă, d-na Mougin căzu pe un fotoliu; d. Mougin ișî luă jurnalul; Edmond răma­se pironit pe un scaun, cu gân­dul la aventurile lui conjugale; domnișoarele se așezară drept pe scaune, cu mâinile pe ge- Sninghî. Atunci putu și Vincent să re­flecteze. II mira mult modul cum Sili­via pusese mâna pe întreaga lui ființă. Și nu o iubea, nu... De aceia nu pricepea de ce mai sta încă pironit de un S§©BA» Ce mai aștepta. Un lucru era sigur, că în a­­cel moment se închiega soarta lor, că unul după altul dispă­reau piedicile dintre ei, crescând in jurul lor acea inconștiență generală, care favorizează cata­strofele. Privind o fotografie de elev­i de școală se trezi că Fanny iî spuse: — Știi cine e? — Cine? — Adrian... băiatul Madele­­nei... — Ah!., băiatul Madelenei. Silvia avea deci dreptate. — Au trimes fotografia din... Bourg la Reine, sfârși Sil­via, care atunci intrase. Absența ei se explica. Se dusese să se îmbrace. Pusese bluza de mătase roșie, la care ținea ea mai mult. — Cum găsești pe iubitul meu Adrian? întrebă, Silvia ironică. — Drăguț... Pare șiret.... Ca i­ viselă trebuie să fie casa unde e el, spuse Edmond cu totul su­pus. Silvia nici nu-1 auzi. — Nu merge, nu merge de loc, suspină Edmond la urechea lui Vincent, pe când se îndreptau spre sala de mâncare. Sala de mâncare era jos, o sală joasă, cu ferestrele la pă­mânt, o botezase Vincent „sala Girondinilor”. . Mirosea a umezeală, era tristă sala, posomorâtă. Deschiseră ferestrele, căci de la bucătărie venea un puternic miros de ceapă. Era întuneric de tot. Curentul de aer făcea ca lam­pa pusă pe masa pătrată din mijlocul sălei, să fileze. Nici­odată însă Silvia nu fu­sese mai frumoasă ca în acea seară. Vincent era tot în lațurile ei. — Ei, dar ciupercile mele, spuse Edmond în timpul me­sei, o­ă adusa. Aveau o înfățișare de-ți tre­cea cheiul să mănânci. Singur Edmond declară că le va mânca. Vincent se uită la degetele Silviei. De ce sub unghiile ei se ve­dea pământ, ea care își îngri­jea totdeauna unghiile, ea care nici nu culesese ciuperci. Se uită la fața ei. Oh! avea aceiași față ca a­­tunci când era în cușca cu lei... Florile de aur îi străluceau». Și de­odată o văzu în minte, aplecată pe ciupercile cari erau veninoase și pe cari Edmond nu o lăsase să­­ le culeagă. Dar ea, tot rămăsese în urmă. De ce ... Idei încurcate îi­ străbătură mintea. .Nici el nu știa bine la ce se gândește. Atât știu, că așa cum se gă­sea în picioare, luă farfuria cu ciuperci din mâinele lui Ed­mond, care rămăsese înmărmu­­­rit și o aruncă pe fereastra des­chisă, își veni în fire când auzi zgo­motul farfuriei sparte. El însuși rămase locului. Silvia singură nu se mișcase din loc. — Ai fi putut să nu spargi farfuria, spuse Edmond. Silvia interveni: — Nu, nu-î imputa nimic. Edmond cumințit, schimbă tonul . — Lasă să o spargă, că farfu­ria nu era a mea. Mă rog, mi-a dat dovad­ă de interesul lui... pentru mine... E de-al familiei... A crezut că ciupercile sunt ve­ninoase și le-a aruncat cu totul.. Bravo lui, e băiat de inimă. Nici­odată nu a știut Edmond că ciupercile acelea erau în a­­devăr otrăvite și că aceia care le culesese era chiar Silvia, soția lui. „Oassum&i ansn­ustrial** al șs-sal­isr de meserii 7­ urî s a descris primul congres al Căminului industrial al ab­solvenților școalelor de meserii din întreaga țară. Au sosit câ­teva sute de congresiști din toa­te localitățile țârei. Congresiștii au fost întâmpinați în gara de Nord de d. inginer Mihăleanu și de comitetul Căminului in­dustrial. Delegații din­­ provincie se plâng că nu s-a respectat de­ciziunea prin care se acordă re­ducere de 75 la sută pe căile fe­rate congresiștilor. Decizia­ a fost comunicată stațiunilor mari ca acestea să o comunice celor­lalte stațiuni. O delegație se va prezenta astăzi la direcția­ gene­rală a c. f. r. spre a-i aduce la cunoștință acest caz.­­ De la gară, congresiștii au pornit în­corpore la biserica Sf. Voevozi unde, parohul bisericei, înconjurat de mai­ mulți preoți, a oficat serviciul religios. După serviciul bisericesc,­­ congresiștii s’au adunat la o a­­gapă comună în restaurantul societăței „Locomotiva” unde se va ține congresul. Congresul se deschide la orele 3 d. a. și la el participă și cl. M. D. Bottez, mare industriaș, ve­chi, absolvent al școalei superi­oare de meserii din București, meșteșugărești, locale. Face o largă expunere a chipului în care s’ar putea reorganiza școale­­le de meserii. Cu chipul acesta, cele 50 de școli de la noi s’ar transforma, peste 20 de ani, în 50 de fabrici mari,­iar dacă vor stă astfel, vor rămâne aceea ce sunt, simple școli de meserii.­­ Propune apoi să se reguleze și situația meseriașilor cari n’au­ școli dar sunt studioși și au ne­voc de echivalențe școlare. A­­ceasta își propune s’o facă Că­minul industrial. Vorbește de reînființarea școa­lei de mecanici agricoli care a funcționat, odinioară pe lângă școala superioară de agricultu­ră, și a­­ © reiat o serie de meca­nici agricoli buni. D. Sylla C. Mureșeanu salută pe congresiști și spune că ei au probleme mari de, rezolvat. în cel dintâi congres al lor. Pro­blemele sunt mari pentru la­ ele privesc eliminarea elementelor străine din meșteșugul româ­nesc. Face apel la unirea hotă­râtă a absolvenților școalelor de meserii pentru ca să aibe locul de onoare în redeșteptarea me­seriei românești. D. Mihail D. Bottez, mare in­dustriaș și vechi­ absolvent al școalei de meserii din Iași, vor­bește despre organizarea școa­­lelor de meseri­i și despre orga­nizarea meșteșugului românesc cum și de felul absolvenților în această chestiune. Face un a­­mănunțit istoric al școalelor de meserii, documentând cu date statistice expunerea d-sale. Se importă anual produse in­dustriale de 100 milioane lei. De congresul deschis la orele 3 a. I . nu se creiaza aceste produse _ _____T în laru­ 9 A __1. __ a., spunând că e primul congres al absolvenților școalelor de meserii și că unirea lor într’un singur mănunchiu va face­ ca ei să biruiasca toate greutățile ce le stau în­ cale. Vorbește de necesitatea și importanța revis­tei societăței „Căminul­­ indus­trial“. Prin unire trebue ca­ ab­solvenții școalelor de meserii să dovedească­ speranțele pe care Statul le-a pus în ei. Arata că alcătuirea școalelor de mese­rii, cu toate jertfele făcute, lasă încă de dorit și aceasta se ex­plică prin faptul că absolvenții acestor școli părăsesc meseria, îmbrățișând alte ramuri de acti­vitate socială. Pentru preîntâm­pinarea răului, e de părere ca societatea să creeze ateliere m­ari unde nimeni să nu fie mai ma­re ca altul și fiecare să specu­leze în­ libertate meseria lui fără să fie speculat­ă de alții. Pen­tru ajungerea acestui scop, se o­­pune deschiderea unei loterii ti­­rabile cinci ani în rând și cu sumele realizate să se înființeze la început, ateliere pentru repa­­rațiuni de automobile, mașini agricole, de cusut, spre a nu se mai face aceste meșteșuguri în străinătate. Vorbind de organizarea școa­­lelor de meserii, propune să se lase pe seama societăței or­ganizarea atelierelor de pe lân­gă școli, potrivit trebuințelor în țară ? Absolvenții sunt concu­rați, în primul rând, de școala care i-a creat. In conferința sa, d. Bottez vorbește apoi de orga­nizarea meșteșugarilor, stăruind asupra legiferărilor pentru mun­citori. Legea cea nouă e bună întrucât enunță principiul asi­gurărilor muncitorești. Dar Sta­tul va trebui să legifereze și cre­ditul muncitoresc. Pentru aceea trebue ca­ Statul să consulte pe muncitori. Dacă Statul n’a pu­tut face mult până acum, e că încă n’a avut sfetnici buni în această direcțiune. S’a încasat peste un milion din cotele asigurărilor. Dacă s’ar da câte o mie la 2 absolvenți pentru atelier, s’ar­ înălța ,economicește țara și n’ar mai fi nevoe de im­­porturi străine. Iți dau pentru cotă, dar să-mi dai și tu sub for­mă de credit muncitoresc ca să pot pr­ogresa. Vom creia astfel debu­șeuri pentru toți absolvenții școlilor de meserii. Asigurările muncitorești nu le contestă nimeni, dar forma sub care se­ prezintă ele e greșită.­ Cotizez până la bătrânețe și-mi dai apoi 150 lei pe an. Dar nu-mi dai nici procentele capi­talului meu care a trebuit să se dubleze la 13 anî. Soluția ar fi asigurările cu restituiri de pre­mii și pe termene pentru ca, la bătrânețe, sft­am și eu 4000 lei ȘEDINȚA DE DUPĂ AMIA 2. Se deschide la orele 3 d. a. Se procedează la formarea biroului și sunt aleși d-nii ing. Mihăilescu, președinte; Gr. Cră­cea și C. Epuraș, vice-președintei; S. Nostac, secretar general; Mârzea și Dimitriu, secretari ai congresului. D. ing. Mihăileanu declara cu care să-mi asigur restul zile« lor. Chestiunea școlilor indus­­triale ar trebui să­ fie și ea în programul acestui­ congres. Re­­lavă importanța chestiunei ucr» ■nicilor și afirmă că educațiuna ® acestora stă în sarcina absol­venților. . D. Bottez indice urând succes congresului și exprimând dorin­ța ca meseriașii să fie sub un­ singur cămin. * D. G. Nas­lac citește urmatoaa­rea telegramă: * M. S. Regeim, Sinaia este., Societatea „Căminul indus­trial” a absolvenților școalelor de meserii, ținând azi primul său congres, în palatul „Loco­motiva”, drept recunoștință pen­tru însuflețirea cu care întot­deauna , ați sprijinit pe mese­riași, depunem la picioarele M. V. omagiile noastre de recunoș­tință. Să trăiți, Majestate ani mulți cu întraga familie regală. Președinte (si) M. Mihăileanu S’a mai trimis următoarea telegramă. D-lui ministru al industriei Societatea „Căminul indust­­trial” al absolvenților școalelor de meserii, ținând primul său congres, în palatul „Locomoti­va”, drept recunoștință vă tri­mite omagiile ei cele mai res­pectuoase. Președinte (ss) M. Mihăileanu D. G. Nastac, secretar gene­ral, face apel la unirea tuturor «hontopsiților școlilor de mese­rii cum și la sprijinul presei căreia îi aduce elogii pentru concursul ce totdeauna l’a dat absolvenților școlilor de mese­rii. Vorbește de desvoltarea in­dustriei și comerțului tarei, des­pre care spune că se găsesc as­tăzi în mâinile străinilor. Pro­pune ca ministerul să dea ori­cărui absolvent sculele necesa­re pentru deschiderea ateliere­lor,­­ iar de plată să fie scutit timp de cinci ani și după acest timp să plătească datoria tri­mestriale. Propune ca absolvenții să fie scutiți de patentă, cum și să fie­­ preferați la lucrările statului chiar dacă devizul ar fi cu 10 la sută mai mare. Mai propune înființarea, la ministerul de in­dustrie, a unui biurou de pla­sare a absolvenților în ateliere­le statului și mai ales la C. F. R. . Dacă locurile vacante nu vor fi îndestulate atunci să se recur­gă la ceilalți meseriași. D. Bottez invită pe congresiști să viziteze fabrica d-sale. D. Mârzea, (Galați), spune că dragostea de meserie dispare pentru că absolvenții școalelor­­ de meserii nu găsesc de mun­că ci rătăcesc zadarnic din o­­raș la oraș. Statul dă concurs, mai mult, meseriașilor străini sa ii trimite pe absolvenți la sa­te. Absolvența n’ati făcut nici odată grev« și n’afi cerut aju­toare de muncă findcă nu li s’a fmi­pima liniei Serale Slitofia-făiilă F ®! D-ni- ministru Er. PaaffmäasBtttL peronul gărei Slobozia. M&m;c-Zs,eiuî -dim gaxa. Tändärel XIII Doctorul Gerbau­­lt — Toulouse­­ strigă conduc­torul. Intr’o clipă, toți călătorii se coborâră din vagoanele trenu­lui, îndreptându-se spre sălile de eșire. Un domn, îmbrăcat cu haine gri, cu ghete galbene, cu o vali­ză elegantă în mână, veni drept spre Vincent Gerbault, care pe peron, căuta pe cineva cu ochii. Zărind pe noul sosit, scoase o exclamare : — Tu ești! In adevăr, doctorul Lepage nu mai era el, întinerise cu zece ani. — Dar ce­­ crezi că era să-ți­­ aduc de la Paris capul meu cel ‘ sever de doctor bătrân’? Foarte mulțumim! Sunt în vacanță acum, nu mai plicti­­s­­­sesc pe nimeni și nimeni nu mă ' plictisește' Nu mai am clienți !... Aci sunt în sudul Franței, în țara plină de Soare ! Poftim ! am uitat să te strâng în brațe. Peste un minut se aflau în­tr’o trăsură elegantă, care îi duse în trupul cailor până în strada Lafayette. Doctorul privea mereu pe tre­cătoare : — Brune! Brune ! Numai brune ! Și toate frumoase !... Apropos, când am primit tele­grama mea ? — Aseară târziu.­ Găsise telegrama pe masă, după ce se întorsese de la Du­­laurier, unde îi se întâmplase un eveniment ce-l zăpăcise. Ii părea bine că venise Le­­page. Nu știa ce ajutor' Îi va da, dar știa că o am ostetie, ener­gic, bun sfătuitor Doctorul urmă : — Nu ți-am scris, fiind­că nu­­ am sa fiu liber. Acum am profix tot de ocazie și... — Și ești vesel­ia un­ pițigoi ! — De ce nu ? Când am scăpat pentru câtva timp de spectrul morței... Uite, după ce am pre­lungit agonia unei bătrâne din Bougival, a murit săraca la a treia operațiune. i — D-ra Chapron. Și Vincent și-aduse iar amin­te de visul lui cel urât. — Ce­­ o cunoștea! ? — Dar nu-ți aduci aminte! — Ah! da, povestea cu florii­ de aur.... Ți-am spus-o și ție..„ Dar cum dracu îți mai aduci a­­minte de ea? — M’a făcut ceva să mi-o ad­­uc aminte. — Măă!... Și ce ton serios, csi ton grav !­ ­Va urma) • j )

Next