Universul, iulie 1912 (Anul 30, nr. 178-208)
1912-07-22 / nr. 199
Inspecția RegeM la batalionul 4 vaborî ifin Sinaia Stîb : Ip. S. Regele și Principii Ferdinand și Carol. Jos: M. S. Regina înconjurată de doamnele de onoare. Fot. A.:Bvs$fikef!.~~SÍK;iir. ■9-4»».«»-ora SCRISORI ROMANE și criza fi Turcia Roma, Iulie Lumea italiană urmărește cu un viu interes criza ce frământă Imperiul otoman. S’ar părea — după un raționament elementar — că italienii trebue să se bucure foarte mult de cele ce se petrec în Turcia dat fiind că sunt în războiu cu această țară. Și totuși lucrurile nu sunt tocmai așa. Am putea spune că italienii sunt și nu sunt încântați de pericolele prin care trec turcii. Pe deoparte ei sunt mulțumiți, văzând agitațiile și revoltele din imperiul lui Mehmed V-lea, căci nădăjduesc că această stare de anarhie va aduce mai repede sfârșitul războiului, cu victoria deplină a Italiei ; iar pe de alta ei se tem să nu izbucnească războiul civil la Constantinopol, care va aduce la prăbușire și împărțirea Tneiei intr’un moment când Italia, fiind angajată în Libia, nu va putea interveni la împărțire. Sunt cunoscute aspirațiile Italiei în chestiunea Albaniei și mai ales teama ei ca în acea regiune să nu se întindă Austria. Ori, dacă problema orientală s’ar precipita spre o soluție, din cauza agitațiilor interne din, Turcia, Italia în aceste momente s’ar găsi într’o situație foarte critică, neputând interveni precum ar fi vroit și putut, în împrejurări normale. De aci dorința italienilor ca pacea să fie încheiată cât mai repede, înainte ca luptele civile din Turcia să provoace marea catastrofă. E interesant să vezi cum ziarele italiene dau turcilor sfaturi patriotice, îndemnându-i să nu provoace peirea țârei lor și recomandându-le, firește, ca leac salvator... încheerea păcei. Noul minister turc a avut chiar o primire simpatică în presa italană, căci se atribue intenția de a renunța la Libia și a încheia pacea, spre a se putea ocupa apoi ■M lîvpS+fi. fjp .•*> VD hl —/•'!••' j r- \ Credința, aceasta se lățește aci tot mai mult și frământările turcești au avut darul de a produce în opinia publică italiană un fel de detente în chestiunea războiului, determinată de convingerea că încheierea ostilităților nu poate întârzia acum ; — altfel Turcia merge spre peire. Și cum elementul j’Uierra .'.’*O va tribui să cedeze și să renunțe a face opoziție noului guvern, în cazul când va primi condițiile de pace ale Italiei — presa italiană atacă cu violență pe membrii comitetului Uniune și Progres, acuzându-l de a fi provocat actuala stare de lucruri din Turcia, prin lungirea războiului, și sfătuindu-l ca cel puțin acum să se modereze, spre a evita ruina Sfatului lor. Vom vedea dacă evenimentele se vor desfășura în acest chip, ajungându-se în curând la încetarea războiului, sau dacă junii turci, terorizând și mai departe viața publică a țareilor, vor impune continuarea războiului, silind Italia la o acțiune mai intensă contra Turciei europene, în care caz zilele Imperiului otoman sunt numărate. Oamenii politici italieni considerând și această eventualitate, sunt hotărâți ca Italia să rămână atunci în cele 12 insule ocupate în Arhipelag, luându-se încă și Mitilene și Chios și compensând astfel eventuala renunțare la aspirațiile în Albania. Fiindcă vorbim de criza din Turcia, e locul să facem o paralelă între situația internă din Italia și cea din Imperiul otoman, în vremea de când a izbucnit războiul. Aci războiul a fost o adevărată binefacere națională, căci el a făcut să dispară orice neînțelegere și luptă meschină din viața publică. Italia întreagă, de la Alpi până în Sicilia, s’a unit în cuget și în simțire în fatși . imunii:.Iai Partidele toate, dela conservatori la socialiști, de la clericali la francmasoni, au spus’nM, nu o ciTidă ardoare campania libică. Toate rivalitățile dintre regiuni și provincii, — acel campaneismo, care era boala cronică a Italiei, a încetat ca prin minune și Nordul s’a întrecut cu Sudul în avânt patriotic. Și n’a fost numai un entuziasm de vorbe ci ori de câte ori războiul a reclamat cetățenilor sforțări materiale, fiecare a pus bucuros mâna pe pungă. Pentru familiile celor căzuți în războiu s’au strâns prin subscripții publice 7 milioane- pentru flota neriu,a aproape 3 milioane ; pentru expulzații din Turcia peste 2 milioane. La aceste subscripții au participat cetățenii tuturor claselor sociale și nu numai italienii din Regat ci și f>rm fimp-' ii pȚi-n o,o]r» roț în colțuri ale pământului. Intr’un cuvint popo-al HWîîfip I. VI^nondă de un admirabil patriotism, revelând maturitate politică, pe care puțini o bănuiau. Dar dincolo cum s'sa petrecut lucrurile ? La început și Turcia părea cuprinsă de o conștiință patriotică. Dar curând s-a văzut că totul era o parodiere a unităței reale a Italiei. Bătrânii turci complotau conttra celor tineri; militarii contra civililor; creștinii contra mahei motanilor Pestrițul mozaic de neamuri ce compune Imperiul otoman crezu momentul nimerit pentru a se mișca și a produce anarhia. Și , iata , încet-încet sămânța revoltei ! a Prins, iată-ne ajunși la revolta albaneză, la scandalurile din Parlament la amenințările de contrarevoluție, la criza ministerială și ia c11’1116 a decăderei, la acuzările de prevariațiune ridicate contra fostului președinte al Camerei și a altor șefi suneturi îî Iată-ne reîntorși în plin Bizantin ! Regimul cel nou din Turcia și-a dovedit incapacitatea și în —~ —.1 t. ,_ a c* pu.u. vuuca cai, tic, uir parte e mentalitatea otomană de conștiința luminată a popoarelor apusene. • ^ E. Porn. ! IM JURUL accidentului de pe vaporul rusesc „Bessarabeta“ Tulcea, 19 iulie. Asupra acestui accident mai comunic că în urma anchetei făcută de d. Pandele Condeescu, căpitanul portului, asistat de d. comisar V. Lupescu, delegatul poliției, rezultă că nenorocirea se datorește unei întâmplări care în nici un caz, nu putea fi prevăzută, fie de căpitanul sau mecanicul vaporului. După ce s’a făcut o mică reparație la locul unde s’a produs explozia, vaporul „Besarabetz”, plecat la Ismail, unde mașinăria va fi demontată spre a i se face o reparație radicală. In locul vaporului avariat a reluat cursele între Galați-Tulcea- Ismail și înapoi, vaporul rusesc „România”, care circulă regulat. Interesându-mă la spital de starea celei de a doua victime Ivan Luchianov, mi s’a răspuns că e tot gravă și că inspiră serioase îngrijiri. Mai aflu că toți pasagerii, cari se aflau pe vapor în momentul exploziei și cari au suferit pagube, vor cere despăgubiri societăței rusești a vapoarelor. Călin. a oria in furda Constantinopol, .20. ,— .Guvernul a declarat că consimte ca să se formeze din partidul tânăr turc o comisiune de 10 persoane, care să studieze actele secrete, din care comitetul tânăr turc s-ar putea convinge despre necesitatea disolvărei Camerei. Comitetul tânăr turc a respins propunerea guvernului spunând că guvernul ar trebui să supue acele acte unei ședințe plenare a comitetului. Constantinopol 20. — După tactica și declarațiuniie făcute erî la Cameră de Hilmi pașa se poate constata ca guvernul nu a luat o atitudine hotărâtă, cum se credea alaltă erî. Se observă că guvernul vroește să se abție de la crearea unor nouă încurcături. Puterea comitetului tânăr turc a început din nou să se manifeste. EVENIMENTELE DIN STRĂINĂTATE Prin fir telegrafic de la corespondenții noștrii Reformarea poliției din New-York — așasational rul rezultat al anchetei în contra poliției — Londra, 20. — Telegramă din New-York: Aici s’au săvârșit în curse ionii iulie 33 die crime, din care cauză populația orașului este foarte indignată în contra primarului Gaynor, care este socotit ca incapabil. Prefectul poliției Waldow a declarat ca neadevărată știrea că poliția să fi luat în aiturul timp 2 milioane 400 de mii de dolari de la tripouri. După cercetările făcute însă până acum, s-a constatat că poliția a luat și sumorsau maxi. Zilnic se facrocraî descoperiri senzaționale și se așteaptă să se descopere fapte de are poliție, cu înalt mai îngrozitoare. DEPOZIȚIA UCIGAȘULUI LUI ROSENTHAL Londra, 20. — O fetea*e tea din New York anunță că Franck Jay a acuzat de omorul cassis asupra bancherului Rosenthal pe cale de a face mărturisiri depline. Franck a recunoscut că el l-a ucis pe Rosenthal, declarând că omorul a fost pus la cais de locotenentul de poliție Becker. Becker i-a dat ÎOO 1T de dolari și asigurarea că din partea poliției nu se va face nici un pas pentru urmărirea lui. Urmarea anchetei făcută până acum va fi o reformare radicală a poliției din New Yorke. Ancheta a mai stabilit că Franck a tras primul ioc asupra lui Rosenthal. Franck înainte de a comite omorul s-a amețit ca opiu și cu băuturi spirtoase. Războiul italo-turc DECLARAȚIUNILE MINISTRULUI DE EXTERNE ENGLEZ ASUPRA INSULELOR DIN ARCHIPELAG OCUPATE DE ITALIENI Londra. 20. — Camera comunelor. — In cursul discuțiunii legii financiare, secretarul de stat Sir E. Grey, vorbind despre propunerea d-lui Noel Burton ca insulele Egee, fiind sustrase controlului Turciei, să fie transformate într'un fel de federațiune, declară că ocuparea insulelor Egee în timpul războiului este un eveniment cum se întâmplă înn orice războiu și va da loc la discuțiuni importante când războiul se va sfârși și acordul se va fi realizat. Ocuparea acelor insule cum și situațiunea lor e o chestiune în care mai multe puteri europene sunt viu, interesate. Nu pot vorbi deocamdată mai mult, atâta vreme cât războiul continuă încă. Nimeni nuu se gândește pe tot ce ocupă unul dintre beligeranți în timpul războiului, trece la acesta când războiul se sfârșește; înainte de a se avea pacea în vedere, nu se poate discuta ce va trece în posesiunea beligeranților la încheerea păcei. D. Buxton a vorbit de asemenea despre haosul din Turcia. Situațiunea internă din Turcia, este pentru moment dificilă, însă, sper, cu încredere, că se va sfârși cu bine. NOUL IBSâB. Noul împărat al Japoniei e Haruno Miya Yoshi-Hito, născut la Tokio la 31 August 1879. El e deci în vârstă de 33 ani. S-a căsătorit în 1900 cu prințesa Sadoko cu care are trei copii: prinții Hiro-Hito, Yasu- Hito și Nobu-Ihito. Răisiali Alania EXPLOZIA UNEI BOMBE LA SALONIC Salonic, 20. — Din cauza enplozinei unei bombe, șase case au luat foc. ALBANEZII GER DIZOLVAREA COMITETULUI TÂNĂRTURC Constantinopol, 9.0. — Centrul principal al mișcărei este acum la Priștina, da unde n’am mai sosit de azi știri. Dani, membru în comisiunea guvernamentală trimisă la Priștina a telegrafist sultanului că răsculații refuză orice tratative cu reprezentanții guvernului până nu va fi disolvat comitetul tânăr turc. Dosanatul tânăr turc a trimis o deputations la Mosastir ca să trateze cu ofițerii din garnizoana de acolo. El a petrecut mulți ani în armata de uscat și marină; a fost numit general și contra-amiral la 3 Noembrie 1905,și a făcut în 1907 o călătorie de studii în Coreea. Noul împărat e foarte popular. El a primit o educație apusană de la profesori englezi, americani, etc. Dibaciu mânuitor de scrimă și amator de cai, e văzut câteodată la alergările din Yokohama. Cunoaște bine înțeles pe clasicii japonezi și chinezi, și are faima de a fi foarte inteligent. Cât o îngădue eticheta curții, se arată în public. Moartea unui ziarist Brăila, 20. — Astă-noapte a murit la locuința sa bătrânul ziarist Se. Manolescu, proprietarul ziarului Bomba, cel mai vechi ziar din Brăila. FLORILEI DEUS XII Ciupercile otrăvite Intrară în casă, d-na Mougin căzu pe un fotoliu; d. Mougin ișî luă jurnalul; Edmond rămase pironit pe un scaun, cu gândul la aventurile lui conjugale; domnișoarele se așezară drept pe scaune, cu mâinile pe ge- Sninghî. Atunci putu și Vincent să reflecteze. II mira mult modul cum Silivia pusese mâna pe întreaga lui ființă. Și nu o iubea, nu... De aceia nu pricepea de ce mai sta încă pironit de un S§©BA» Ce mai aștepta. Un lucru era sigur, că în acel moment se închiega soarta lor, că unul după altul dispăreau piedicile dintre ei, crescând in jurul lor acea inconștiență generală, care favorizează catastrofele. Privind o fotografie de elevi de școală se trezi că Fanny iî spuse: — Știi cine e? — Cine? — Adrian... băiatul Madelenei... — Ah!., băiatul Madelenei. Silvia avea deci dreptate. — Au trimes fotografia din... Bourg la Reine, sfârși Silvia, care atunci intrase. Absența ei se explica. Se dusese să se îmbrace. Pusese bluza de mătase roșie, la care ținea ea mai mult. — Cum găsești pe iubitul meu Adrian? întrebă, Silvia ironică. — Drăguț... Pare șiret.... Ca i viselă trebuie să fie casa unde e el, spuse Edmond cu totul supus. Silvia nici nu-1 auzi. — Nu merge, nu merge de loc, suspină Edmond la urechea lui Vincent, pe când se îndreptau spre sala de mâncare. Sala de mâncare era jos, o sală joasă, cu ferestrele la pământ, o botezase Vincent „sala Girondinilor”. . Mirosea a umezeală, era tristă sala, posomorâtă. Deschiseră ferestrele, căci de la bucătărie venea un puternic miros de ceapă. Era întuneric de tot. Curentul de aer făcea ca lampa pusă pe masa pătrată din mijlocul sălei, să fileze. Niciodată însă Silvia nu fusese mai frumoasă ca în acea seară. Vincent era tot în lațurile ei. — Ei, dar ciupercile mele, spuse Edmond în timpul mesei, oă adusa. Aveau o înfățișare de-ți trecea cheiul să mănânci. Singur Edmond declară că le va mânca. Vincent se uită la degetele Silviei. De ce sub unghiile ei se vedea pământ, ea care își îngrijea totdeauna unghiile, ea care nici nu culesese ciuperci. Se uită la fața ei. Oh! avea aceiași față ca atunci când era în cușca cu lei... Florile de aur îi străluceau». Și deodată o văzu în minte, aplecată pe ciupercile cari erau veninoase și pe cari Edmond nu o lăsase să le culeagă. Dar ea, tot rămăsese în urmă. De ce ... Idei încurcate îi străbătură mintea. .Nici el nu știa bine la ce se gândește. Atât știu, că așa cum se găsea în picioare, luă farfuria cu ciuperci din mâinele lui Edmond, care rămăsese înmărmurit și o aruncă pe fereastra deschisă, își veni în fire când auzi zgomotul farfuriei sparte. El însuși rămase locului. Silvia singură nu se mișcase din loc. — Ai fi putut să nu spargi farfuria, spuse Edmond. Silvia interveni: — Nu, nu-î imputa nimic. Edmond cumințit, schimbă tonul . — Lasă să o spargă, că farfuria nu era a mea. Mă rog, mi-a dat dovadă de interesul lui... pentru mine... E de-al familiei... A crezut că ciupercile sunt veninoase și le-a aruncat cu totul.. Bravo lui, e băiat de inimă. Niciodată nu a știut Edmond că ciupercile acelea erau în adevăr otrăvite și că aceia care le culesese era chiar Silvia, soția lui. „Oassum&i ansnustrial** al șs-salisr de meserii 7 urî s a descris primul congres al Căminului industrial al absolvenților școalelor de meserii din întreaga țară. Au sosit câteva sute de congresiști din toate localitățile țârei. Congresiștii au fost întâmpinați în gara de Nord de d. inginer Mihăleanu și de comitetul Căminului industrial. Delegații din provincie se plâng că nu s-a respectat deciziunea prin care se acordă reducere de 75 la sută pe căile ferate congresiștilor. Decizia a fost comunicată stațiunilor mari ca acestea să o comunice celorlalte stațiuni. O delegație se va prezenta astăzi la direcția generală a c. f. r. spre a-i aduce la cunoștință acest caz. De la gară, congresiștii au pornit încorpore la biserica Sf. Voevozi unde, parohul bisericei, înconjurat de mai mulți preoți, a oficat serviciul religios. După serviciul bisericesc, congresiștii s’au adunat la o agapă comună în restaurantul societăței „Locomotiva” unde se va ține congresul. Congresul se deschide la orele 3 d. a. și la el participă și cl. M. D. Bottez, mare industriaș, vechi, absolvent al școalei superioare de meserii din București, meșteșugărești, locale. Face o largă expunere a chipului în care s’ar putea reorganiza școalele de meserii. Cu chipul acesta, cele 50 de școli de la noi s’ar transforma, peste 20 de ani, în 50 de fabrici mari,iar dacă vor stă astfel, vor rămâne aceea ce sunt, simple școli de meserii. Propune apoi să se reguleze și situația meseriașilor cari n’au școli dar sunt studioși și au nevoc de echivalențe școlare. Aceasta își propune s’o facă Căminul industrial. Vorbește de reînființarea școalei de mecanici agricoli care a funcționat, odinioară pe lângă școala superioară de agricultură, și a © reiat o serie de mecanici agricoli buni. D. Sylla C. Mureșeanu salută pe congresiști și spune că ei au probleme mari de, rezolvat. în cel dintâi congres al lor. Problemele sunt mari pentru la ele privesc eliminarea elementelor străine din meșteșugul românesc. Face apel la unirea hotărâtă a absolvenților școalelor de meserii pentru ca să aibe locul de onoare în redeșteptarea meseriei românești. D. Mihail D. Bottez, mare industriaș și vechi absolvent al școalei de meserii din Iași, vorbește despre organizarea școalelor de meserii și despre organizarea meșteșugului românesc cum și de felul absolvenților în această chestiune. Face un amănunțit istoric al școalelor de meserii, documentând cu date statistice expunerea d-sale. Se importă anual produse industriale de 100 milioane lei. De congresul deschis la orele 3 a. I . nu se creiaza aceste produse _ _____T în laru 9 A __1. __ a., spunând că e primul congres al absolvenților școalelor de meserii și că unirea lor într’un singur mănunchiu va face ca ei să biruiasca toate greutățile ce le stau în cale. Vorbește de necesitatea și importanța revistei societăței „Căminul industrial“. Prin unire trebue ca absolvenții școalelor de meserii să dovedească speranțele pe care Statul le-a pus în ei. Arata că alcătuirea școalelor de meserii, cu toate jertfele făcute, lasă încă de dorit și aceasta se explică prin faptul că absolvenții acestor școli părăsesc meseria, îmbrățișând alte ramuri de activitate socială. Pentru preîntâmpinarea răului, e de părere ca societatea să creeze ateliere mari unde nimeni să nu fie mai mare ca altul și fiecare să speculeze în libertate meseria lui fără să fie speculată de alții. Pentru ajungerea acestui scop, se opune deschiderea unei loterii tirabile cinci ani în rând și cu sumele realizate să se înființeze la început, ateliere pentru reparațiuni de automobile, mașini agricole, de cusut, spre a nu se mai face aceste meșteșuguri în străinătate. Vorbind de organizarea școalelor de meserii, propune să se lase pe seama societăței organizarea atelierelor de pe lângă școli, potrivit trebuințelor în țară ? Absolvenții sunt concurați, în primul rând, de școala care i-a creat. In conferința sa, d. Bottez vorbește apoi de organizarea meșteșugarilor, stăruind asupra legiferărilor pentru muncitori. Legea cea nouă e bună întrucât enunță principiul asigurărilor muncitorești. Dar Statul va trebui să legifereze și creditul muncitoresc. Pentru aceea trebue ca Statul să consulte pe muncitori. Dacă Statul n’a putut face mult până acum, e că încă n’a avut sfetnici buni în această direcțiune. S’a încasat peste un milion din cotele asigurărilor. Dacă s’ar da câte o mie la 2 absolvenți pentru atelier, s’ar înălța ,economicește țara și n’ar mai fi nevoe de importuri străine. Iți dau pentru cotă, dar să-mi dai și tu sub formă de credit muncitoresc ca să pot progresa. Vom creia astfel debușeuri pentru toți absolvenții școlilor de meserii. Asigurările muncitorești nu le contestă nimeni, dar forma sub care se prezintă ele e greșită. Cotizez până la bătrânețe și-mi dai apoi 150 lei pe an. Dar nu-mi dai nici procentele capitalului meu care a trebuit să se dubleze la 13 anî. Soluția ar fi asigurările cu restituiri de premii și pe termene pentru ca, la bătrânețe, sftam și eu 4000 lei ȘEDINȚA DE DUPĂ AMIA 2. Se deschide la orele 3 d. a. Se procedează la formarea biroului și sunt aleși d-nii ing. Mihăilescu, președinte; Gr. Crăcea și C. Epuraș, vice-președintei; S. Nostac, secretar general; Mârzea și Dimitriu, secretari ai congresului. D. ing. Mihăileanu declara cu care să-mi asigur restul zile« lor. Chestiunea școlilor industriale ar trebui să fie și ea în programul acestui congres. Relavă importanța chestiunei ucr» ■nicilor și afirmă că educațiuna ® acestora stă în sarcina absolvenților. . D. Bottez indice urând succes congresului și exprimând dorința ca meseriașii să fie sub un singur cămin. * D. G. Naslac citește urmatoaarea telegramă: * M. S. Regeim, Sinaia este., Societatea „Căminul industrial” a absolvenților școalelor de meserii, ținând azi primul său congres, în palatul „Locomotiva”, drept recunoștință pentru însuflețirea cu care întotdeauna , ați sprijinit pe meseriași, depunem la picioarele M. V. omagiile noastre de recunoștință. Să trăiți, Majestate ani mulți cu întraga familie regală. Președinte (si) M. Mihăileanu S’a mai trimis următoarea telegramă. D-lui ministru al industriei Societatea „Căminul industtrial” al absolvenților școalelor de meserii, ținând primul său congres, în palatul „Locomotiva”, drept recunoștință vă trimite omagiile ei cele mai respectuoase. Președinte (ss) M. Mihăileanu D. G. Nastac, secretar general, face apel la unirea tuturor «hontopsiților școlilor de meserii cum și la sprijinul presei căreia îi aduce elogii pentru concursul ce totdeauna l’a dat absolvenților școlilor de meserii. Vorbește de desvoltarea industriei și comerțului tarei, despre care spune că se găsesc astăzi în mâinile străinilor. Propune ca ministerul să dea oricărui absolvent sculele necesare pentru deschiderea atelierelor, iar de plată să fie scutit timp de cinci ani și după acest timp să plătească datoria trimestriale. Propune ca absolvenții să fie scutiți de patentă, cum și să fie preferați la lucrările statului chiar dacă devizul ar fi cu 10 la sută mai mare. Mai propune înființarea, la ministerul de industrie, a unui biurou de plasare a absolvenților în atelierele statului și mai ales la C. F. R. . Dacă locurile vacante nu vor fi îndestulate atunci să se recurgă la ceilalți meseriași. D. Bottez invită pe congresiști să viziteze fabrica d-sale. D. Mârzea, (Galați), spune că dragostea de meserie dispare pentru că absolvenții școalelor de meserii nu găsesc de muncă ci rătăcesc zadarnic din oraș la oraș. Statul dă concurs, mai mult, meseriașilor străini sa ii trimite pe absolvenți la sate. Absolvența n’ati făcut nici odată grev« și n’afi cerut ajutoare de muncă findcă nu li s’a fmipima liniei Serale Slitofia-făiilă F ®! D-ni- ministru Er. PaaffmäasBtttL peronul gărei Slobozia. M&m;c-Zs,eiuî -dim gaxa. Tändärel XIII Doctorul Gerbault — Toulouse strigă conductorul. Intr’o clipă, toți călătorii se coborâră din vagoanele trenului, îndreptându-se spre sălile de eșire. Un domn, îmbrăcat cu haine gri, cu ghete galbene, cu o valiză elegantă în mână, veni drept spre Vincent Gerbault, care pe peron, căuta pe cineva cu ochii. Zărind pe noul sosit, scoase o exclamare : — Tu ești! In adevăr, doctorul Lepage nu mai era el, întinerise cu zece ani. — Dar ce crezi că era să-ți aduc de la Paris capul meu cel ‘ sever de doctor bătrân’? Foarte mulțumim! Sunt în vacanță acum, nu mai plictissesc pe nimeni și nimeni nu mă ' plictisește' Nu mai am clienți !... Aci sunt în sudul Franței, în țara plină de Soare ! Poftim ! am uitat să te strâng în brațe. Peste un minut se aflau într’o trăsură elegantă, care îi duse în trupul cailor până în strada Lafayette. Doctorul privea mereu pe trecătoare : — Brune! Brune ! Numai brune ! Și toate frumoase !... Apropos, când am primit telegrama mea ? — Aseară târziu. Găsise telegrama pe masă, după ce se întorsese de la Dulaurier, unde îi se întâmplase un eveniment ce-l zăpăcise. Ii părea bine că venise Lepage. Nu știa ce ajutor' Îi va da, dar știa că o am ostetie, energic, bun sfătuitor Doctorul urmă : — Nu ți-am scris, fiindcă nu am sa fiu liber. Acum am profix tot de ocazie și... — Și ești veselia un pițigoi ! — De ce nu ? Când am scăpat pentru câtva timp de spectrul morței... Uite, după ce am prelungit agonia unei bătrâne din Bougival, a murit săraca la a treia operațiune. i — D-ra Chapron. Și Vincent și-aduse iar aminte de visul lui cel urât. — Ce o cunoștea! ? — Dar nu-ți aduci aminte! — Ah! da, povestea cu florii de aur.... Ți-am spus-o și ție..„ Dar cum dracu îți mai aduci aminte de ea? — M’a făcut ceva să mi-o aduc aminte. — Măă!... Și ce ton serios, csi ton grav ! Va urma) • j )