Veselia, 1943 (Anul 51, nr. 8)

1943-03-10 / nr. 8

Proprietar: Soc. An. ,,Universul“, Bucureşti Str. Brezoianu 23—25 Director şi Ad-tor delegat: STELLAN POPESCU Redactor responsabil: CONSTANTIN COSCO 2 * VESELIA înscrisă sub Nr. 162 Trib. Ilfov Redacţia şi Administraţia: Bucureşti I Str. Brezoianu 23—25, tel. 3.30.10 ABONAMENTE: I Pe 12 luni Lei 410 6 „ „ 220 10 Martie 1943 Fiţi politicoşi... dacă se poate ! P­ oliteţa, trebuie să recunoaştem, e un cuvânt care şi-a pierdut de mult adevăratul sens şi care, azi, e rostit cu un fel de milă, ca pentru orice lucru care nu mai are curs, dar care totuşi e tolerat din anumite motive. Când îndrăzneşte cineva să mai facă aluzie la „politeţe“ îşi aprinde de-a­­dreptul paie în cap, căci dacă unii se mulţumesc să dea din umeri, alţii se indignează că mai poate fi cineva care se aâvoeşte la asemenea „prostii“ pe timpurile astea atât de „grele“, de „e­­nervante“, de „deprimante", etc. etc. Toată lumea are azi dreptul, — am putea spune .,îndatorirea“ — să fie ner­voasă. Ce e drept, avem multe de îndu­rat, multe de tolerat, dar şi multe de combătut şi printre acestea „lipsa de politeţă", ca să nu spunem mojicia. Nervii nu sunt totdeauna o scuză pentru o purtare necuviincioasă și cel care își provoacă semenii prin iritabi­­litatea sa, prin atitudinea sa insultă­toare sau chiar, deadreptul, prin moji­cia sa, nu face altcev­a decât să răspân­dească în public un microb din cei mai primejdioși, fapt pentru care ar trebui să fie imediat pedepsit în modul cel mai aspru. In adevăr, e știut că impoliteța e foarte contagioasă, microbul ei are un efect sinur si instantaneu. Când un in­divid purtător al acestui microb se urcă în tramvai, de pildă, el infectea­­-n câteva clipe tot aerul. Nu trece de­­ mult si vorbele lipsite de amabilitate jSlgfj încep să zboare de colo până colo, tem­­peramentele încep să se încălzească, UIXf/ frunţile se încruntă, zâmbetele ironice iTjf 1 înfloresc in colţul gurii, fiecare se vi­ni/­l I normează cu rea voinţă şi îşi dă toată 1/1/ f osteneala să se înfăţişeze sub aspectul­­ V cel mai defavorabil... Nu e mai puţin adevărat că, uneori şi un om politicos îşi poate contamina semenii în sens invers. Un astfel de fe­nomen radiază căldură, voioşie, îngă­duinţă, prietenie chiar, şi exemplul lui sileşte pe cei din jur să-l imite. Ca prin farmec ies la iveală părţile bune ale fiecăruia. Fiecare din noi se urcă cel puţin odată pe zi în tramvai, intră prin birourile autorităţilor din când în când, vizitează adeseori localuri de consum sau de petrecere; în toate aceste locuri baccilul binefăcător sau mai adesea cel dăunător sunt în plină activitate. Dacă e cel rău, atunci mojicia triumf­ează. Femeile dovedesc bărbaţilor că cu dinţi şi unghii, iar bărbaţii le răspund ime­diat cu aceleaşi arme. Dacă, întâmplă­tor, e baccilul binefăcător, atunci bu­nătatea şi atenţia ies din modestul lor ascunziş. Nu mai sunt atunci faţă în faţă nişte adversari gata de atac, ci nişte oameni de înţeles cari au dorinţa fermă să nu facă viaţă amară semeni­lor lor şi să caute să rezolve împreună cu ei, şi în modul cel mai împăciuitor, toate chestiunile dificile Din nefericire, acest ultim caz e foar­te rar. De obicei, femeile au aerul de a voi să impuie bărbaţilor din jur să fie politicoşi sau mai bine zis, galanţi cu ele. Dacă întâmpină rezistenţă din par­tea acestora, atunci reprezentantele se­xului, zis slab, îşi arată colţii şi fac tot posibilul să se puie la nivelul „moji­ciei" sexului opus. Cât pentru bărbaţi, mai ales cei tineri, consideră „polite­ţa“ ca un vestigiu prăfuit al unor mo­ravuri ridicole şi sunt convinşi că pen­tru a-şi arăta „virilitatea" trebuie să nu cedeze, acestei slăbiciuni. Nu tre­buie să uităm că toţi bărbaţii, în pero­­ral, confundă „politeţa" cu „a­ lanteria" şi cum ..pal.int“ nu eşti decât cu o fe­meie tânără şi mai ales frumoasă, e lucru de închipuit la ce se pot aştepta celelalte. Ce să mai vorbim de politeţa dela femee la femee, dela bărbat la bărbat... Şi unele şi alţii sunt într’o continuă, stare de beligerantă, care nu numai că așteaptă, dar caută chiar pri­lejurile să se manifesteze în chipul cel mai snomotos. Orice cucoană bătrână vede într’o fată tânără ... descreerată... o inactivă, care încurcă lumea în tramvai și care trebuie totdeauna „pusă la locul ei". Invers, orice femee rare are norocul să fie tânără sau are dreptul să se creadă cel puţin, vede în doamnele în vârstă nişte fosile ridicule, pe care trebuie să le privească cu dispreţ din înălţimea vârstei, lor primăvăratice şi a pantofilor ortopedici , la An­­da Valii. Preferam să nu mai vorbim despre domni de orice vârstă şi categorii ar fi, căci pentru a fi politicoşi le lipseşte, nu atât educaţia, cât bunătatea, spiritul de camaraderie şi, mai ales, acel sentiment de cavale­­rism care se manifestă uneori la oame­nii cei mai primitivi, — la negri de pildă, — prin instinctul care face pe cel tare să vină în ajutorul celui slab. Constatând toate acesteia, ne între­băm dacă mai e cazul să facem apel la reprezentanții celor două sexe să fie „politicoşi"?... N. FRUMUȘESCU

Next