Viitorul, iulie 1913 (Anul 7, nr. 1937-1960)
1913-07-22 / nr. 1957
T I a Asui «1 gwiBuisft*. frar 5 bani v ABONAMENTE ii tor ii Ir In («tirrr» • nn »n 18 Lei * 9*»M luni J 1b ttrilinl Ut* nn Mi 80 Lei • • • • • S*** 1**1 ^ Abonamentele încep 1* 1 ți 15 «Se fle cirel luni REDACȚIA ȘI ADMIINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—30 CU 35ȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ACRIMINUATIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIA2A Linia corp 7 p* o coloană In pagina Il ... 69 bani .Sippt 22 lun?0 1913 Linia corp 7 p* o coloană în pagina IT * * #;.. . 80 bani Inserții și reclame pagina III linia . . . » , 4, « alei 5 bani in civile Bulgarilor Sus, in strigă: O fetiță sîrbă de 42 ani, batjocorită de 8 soldați bulgari, astăzi la idotenie. In dreapta, comisiunea care a cercetat cruzimele săvîrșite de bulgari, Jos: Casa medicului din Knajevaț, devastată de soldații bulgari, nebună, în stare Imrertaș HM Ziarul „Minerva“ publică un primul articol de ieri, următorul pasagiu care arată marile erori, ireparabilele erori comise de cei si aveau în a lor grije soarta sutelor de mii de oșteni, veniți la războiu cu atîta abnegație, avînt si strălucit spirit de jertfă: „Ga sa, fim drepți vom spune că in afară de insuficiența serviciului sanitar militar a mai contribut la declararea holerei și serviciul scandalos de nepregătit al intendenței. Și iată cum armata care a trecut Dunărea, în special trupele de acoperire nu au fost urmărite la timp de convoiurile de aprovizionare; din această cauza, trupele din capul coloanei de înaintare f,’au avut hrana suficientă și și-au complectat-o cu fructe, cele mai multe verzi. Neglijențele de aprovizionare din zilele următoare au făcut din nou ca trupele să se hrănească și cu fructe. Să se mai adauge că unora din trupe li i s’au dat pline mucegăită, pe care soldații au refuzat să o mănînce. Rezultatul a fost ivirea dizenteriei care a pregătit calea holerei. Astfel se face că atunci cînd trupele noastre au intrat în satele migare contaminate de holeră terenul era foarte pregătit pentru Această scîrboasă epidemie“. Aceste acuzațiuni precise formulate de ziarul „Minerva“ nu pot rămîne fără ecou și fără răsunet. Armata țărei are nevoe de toată solicitudinea guvernului. aceasta ati pentru că fiii țărei ce p'au dus pe cîmpul de războiu trebue să fie feriți de o moarte care nu e cerută de gloria lor militară, cît și pentru sănătatea generală a țărei. Dacă inendența a comis greșelile ce le semnalează „Minerva“ Atunci ea a aruncat la moarte pe atîția fii bravi, veniți să moară pentru patrie, iar nu pentru a dovedi prin jertfa lor că nepriceperea ori neglijența sunt lucruri grave în organizarea serviciilor Auxiliare ale armatei în timpul măsurilor radicale și energice. Erorile nu numai să fie aspru pedepsite, dar ravagiile să fie evitate cel puțin de aci încolo prin măsuri puternice de profilaxie și de igienă, în armata în Bulgaria și in interiorul țări I xx........ 0 calomniatoare a Românilor DNA SEVERINE, ILUSTRA PROTECTOARE A FUSTELOR, ȘI SOARTA TRAGICA A PROSTITUATELOR NOASTRE Femeile franceze, cari au dovedit în timpurile grele eroismul lor, și în timp de pace dau exemplul hărniciei — și nu a lejeri țâței cum cred aceia cari nu cunosc viața franceză — au o solie nechemată și netrimisă de ele, ca să vorbească în numele lor,au pe d-na Séverine, scriitoarea fără odihnă. Cu un talent de scris remarcabil, d-na Séverine reușește să trateze admirabil despre toate cheziunile în care nu e competentă, afară de chestiunea cîinilor orfani și a pisicilor lehuze, chestiune în care distinsa scriitoare e cu adevărat competentă. Plîngînd mereu pe ruinele cuștilor cu cîini scoțînd damuri tragice, ca Electra ce plînge pe tatăl omorît, d-na Séverine ține recordul sentimentalismului acela care trecînd prin flașnetă vine să umezească ochii cititoarelor de romane estine, formează în mișcarea literară a Parisului atît de serioasă, nota melancolică din jurul nenorocirilor lui Azor, și a lui Hector... Dar d-na Severin se scrie și în politica externă, și face etnografie adîncă. Cum la ordinea zilei e conflictul balcanic, ilustra apărătoare a cățeilor, a intervenit arătînd că Francezii au o ciudată manie, aceea de a deveni admiratorii altor neamuri. De data aceasta ei au devenit... Romîni, și lucrul acesta nu-i convine d-nei Séverine care în „L’Intransigent“ scrie : „De data aceasta, Romînia e „altă Franță“. Despre mine, lucrul îmi convine . Eu îi sunt recunoscătoare de a ne fi dat pe Carmen Sylva, de Max, și pe d-șoara Elena Văcărescu. Dar totuși cînd mă gîndesc că prostituatele sunt biciuite și au capul ras drept pedeapsă, în București — fără a mai vorbi de alte lucruri — asta nu mi se pare prea francez“. In București — aflați iubiți concetățeni ! — că detairele noastre naționale au capul ras și— că sunt bătute cu biciul, — căci așa scrie d-na Séverine, ilustra susținătoare a pisicilor gravide. Și totuși, fără să se deplaseze din Paris, d-na Séverine ar fi putut citi pe alți compatrioți ai ei, cari descriu Bucureștii ca un Babylon, în care prostituatele se bucură de favoruri excepționale. Și e adevărat că la noi, femeile cari au călcat în picioare prejudecățile morale, se bucură de atîta libertate, considerare, și bun traiu, în cît e de minus sun mai poate resigia virtutea în atîta ispită a vitiului triumfător. D-na Severine, însă, face filosofie politică și înaltă etanografie cu competența de nimeni contestată în ce privește croiala hăinuțelor de iarnă pentru căței friguroși. Și pentru că vor fi unii Romîni cari să se supere pentru enormitățile ce le scrie d-na Séverine, iată un articol al ilustrei feministe așa cum îl parafrează compatriotul ei Max et Alex. Fischer în savuroasa satiră : La presse parisienne pendant la période caniculaire cu très simple histoire d’une mouche. O muscă a murit căzînd într’o ceașcă cu ciocolată. D-na Séverine emoționată pînă la lacrimi este în prada convulsiilor de tandreță pentru sărmana musculiță. Și acuma să ascultăm pe Max et Alex Fischer cum descrie : — Sim clopoțelul de la d-na Séverine. Sunt introdus la marele nostru confrate. Ea era aplecată asupra unei foi larei^de hîrtie neagră. Penița sa Bcîr+îia. Călimara, contrar acelora ce avusem ocazia să văd pînă acuma, era plină cu un lichid foarte alb. îmi permisei de a-i cere o lămurire: — Știți bine, scumpe domn, că nu scriu decit cu lacrimele mele. Pentru aceasta de altfel mă văd silită de a întrebuința hîrtie neagră, eu mă plîng alb. D-na Severine consimți a-mi comunica începutul cronicei. UN MARTIR MilO! Milă ! Agonia a fost teribilă, lentă. Ea a durat zece minute; înțelegeți, zece minute, zece secole! Pe un colt al mesei, mama acestei muști era acolo, care văzu catastrofa producînduse, care simti cum inima să se sfărîma în mod atroce! Sărmana, Sărmana mamă! Toate mamele cari au asistat, palide și fără viață, la nenorocirile cari se abat asupra copilașilor lor și pe care slăbiciunea de femee nu le putea ocoli, mă vor înțelege... Milă! Milă! Și în chocolata care fumegă și arde, sărmana musculiță se sbătea, prinsă în lanțul nemiloasei noastre civilizații / Timpurile sunt grele ”"n!ru sărmanele muște care se îneacă în ceștile cu chocolată. Milă / Gîndiți-vă la orfeline, gîndiți-vă la văduva care lasă această muscă.." Și d-na Séverine este încă una din cele care caută să ne facă atmosferă antipatică în Franța. Doamne, ce popor norocos suntem noi, dacă calomniile ne vin dela ilustra protectoare a pisicilor I Gr. X, Anuitatea istoriior de pistol. Perceptorii opresc pe săteni de a-i ridica productele de pe cîmp . Ne vin la redacție numeroase plingeri din partea sătenilor, asupra cărora atragem serioasa atențiune a ministerului de finanțe. Iată în rezumat despre ce este vorba: Sătenii, cari au de plătit la stat, anuitatea pentru pămîntul ce-l cultivă, sînt opriți de perceptori de a-și ridica bucatele de pe cîmp, pină cina nu achită mai întîi rata ce datoresc. Aceasta, se înțelege, ar fi mers în timpuri normale, cînd sătenii puteau găsi bani ușor; acum lucrul acesta este foarte greu. Prin urmare toți cei ca”’’ n’au putut plăti rata, sînt amenințați să le putrezească bucatele pe cîmp, așa că și țăranii vor rămîne săraci, lipsiți și nici statul nu va mai avea de unde incasa dările ce i se cuvin. Să dăm o pildă : Moșia statului din comuna Seaca-Olt a fost vîndută în loturi la sătenii din această comună și la cei din comuna vecină Stoicănești. Tot aceștia însă sînt trecuți datornici la perceptorul din Seaca, așa că acest perceptor nu lasă pe cei din Stoicănești să ridice niciun bob de cîmp, sub pretext că, fiind în altă comună, nu poate avea nici o siguranță în ei. Se înțelege că asemenea cazuri trebue să fie foarte multe în toată țara. Noi credem că lucrul s’ar putea îndrepta, luîndu-se următoarele măsuri : 1) Toți datornicii să fie trecuți la perceptorul din ’comuna în care locuesc — indiferent de localitatea unde se află loturile lor — care să-i urmărească pentru datoriile către stat. 2) Ministerul de finanțe să intervie pe lingă Casa centrală a băncilor populare pentru ca băncile sătești să plătească dările către stat ale țăranilor, urmînd a fi despăgubite la vînzarea recoltei. Neprocedîndu-se astfel, ar fi să să dea cea mai mare lovitură nenorociților săteni, a căror recoltă va fi cu desăvîrșire pierdută. --------------exo------------- IM RĂSPĂR PACIFISMUL D-LUI DISESCU Unele ziare au publicat știrea că d. Dissescu a fost evitat la inaugurarea palatului pacei de la Haga, în calitatea sa de : ’ministrul cel mai bătrîn. D. Dissescu, cum era foarte natural, a protestat contra acestei știri, considerînd-o ca o insinuare calomnioasă și a explicat că invitarea d-sale la Haga s’a făcut în baza unor merite personale. Să nu se supere d. Dissescu, dar eu cred că explicația d-sale nu face decât să confirme informația desmințită. înțeleg că la vârsta pe care o are ministrul instrucției este oarecum necuviincios să i se acorde onoruri pe baza... vechimei; nu e mai puțin adevărat însă că atunci cînd ești invitat la inaugurarea unui palat al păcei, însemnează că ai încetat să mai fii un... „om primejdios“. De aceea, părerea mea este că „ministrul cel mai în vîrstă“ și „merite personale speciale“ sunt expresii sinonime, atunci cînd e vorba de d. Dissescu și de o invitație la o instituție... pacificatoare. Și mai ales devin sinonime aceste expresii, în ceea ce privește pe d. Dissescu, cînd acee*<d invitație s’a făcut și d-lui Marghiloman. Fiindcă nu cred că d. Marghiloman va susține că a fost poftit la Haga, fiindcă e... cel mai bătrîn ministru român. Nu. Ministrul de finanțe și-a atras invitația numai din pricina exisperantului său pacifism, exprimat, cu o îndărătnică eleganță în toate ocaziile și în toate atitudinile. Sfredelus -0X0- HOTE Holera și decorațiile După cum în Franța se dau „palmele academice“ — o decorație menită a răsplăti pe intelectuali — la oricine numai la intelectuali nu, și se acordă „meritul agricol“ acelora cari nici nu știu ce e munca agricolă, tot astfel și la noi se dă „Medalia Bravurei“ celor ce au avut bravura a nu face nimic, „Răsplata muncei pentru biserică“ ateilor, „Serviciul credincios“, casierilor ce au fugit în America, „Bene-Merenti“ unora din cei mai implacabili vrăjmași ai abecedarului, și așa mai departe. A venit timpul, credem, să se facă o decorațiune, de data aceasta utilă. Știindui-se cît tin Romînii la o bucățică de metal, s’ar putea înființa o medalie, „Răsplata pentru holeră“ acordîndu-se tuturor acelora care ar cădea bolnavi de scârboasa boală. Frica de holeră dispare in fața bucuriei de a purta o medalie drăguță, aurită, în patru colțuri. Ea ar putea să fie de mai multe clase, întîia ar trebui să o aibă cei cari din fericire ar căpăta o asiatică fulminantă. Dar o nenorocire. Probabil că holera — Dumnezeu are grije de tara aceasta — nu va veni la noi, și de aceea nici Medalia pentru holeră nu mai are loc. Multi vor plînge gîndindu-se că ar fi avut ocazia să-și dea sufletul cu o nouă decorație pe piept Sărmanele ființe rămase vitrege de pe urma lipsei nouei decoratii se vor despăgubi cerînd dela ministere alte medalii menite a răsplăti fel și fel de merite de care s’au ferit ca de foc de a le avea, acești eminenți solicitatori de bucăți metalice. —■ [UNK] [UNK]........: sm------------- Petronius. ANUNCIURI COMERCIALE Spre a afla azi atitudinea Puterilor, ar trebui poate recurs la serviciile unui chiromancier sau unui alt adept al științelor oculte. Alt mijloc de a o ghici nu există. Puterilor le-a trebuit șapte luni ca să se înțeleagă asupra unei soluțiuni în chestia albaneză, conflictul dintre Grecia, Serbia Bulgaria sunt încă departe de o înțelese. Toate vor echilibru în Balcani, dar asupra bazelor acestui echilibru nu pot cădea de acord. Azi mărul discordiei îl formează Cavala. Grecii și Bulgarii își dispută Cavala cu înverșunare. Nici una din părți nu vrea să cedeze, iar Puterile nu știu nici ele ce atitudine să ia. Unele sunt de partea Grecilor, altele de partea Bulgarilor și ceea ce e mai interesant e că nici cele două grupări europene nu’și mai mențin pozițiunile. Chiar In sinul acestor grimări e dezacord — un dezacord atît de pronunțat că spre a ieși din încurcătură Puterile au hotărît să se desintereseze de soarta Cavalei, lăsînd soluțiunea numai pe seama beligeranților. Dar această dezinteresare e numai un eufemism, o aparență. Desinteresare nu poate fi fiindcă nu e numai vorba de un port, ci de o întreagă regiune înconjurătoare, ceea ce pune în joc întregul echilibru balcanic. Grecii și Bulgarii vor delibera asupra Cavalei, dar ar fi greșit să ne închipuim că debuturile lor sunt libere, neinfluențate. Fiecare din cele două state se bizue pe sfaturile cîte unei Puteri, sfaturi pe cari le primește în taină. Care e natura acestor sfaturi și mai ales care e forța care le sprijină. Asta nu se știe. De aceea ziceam la început că spre a se cunoaște atitudinea Puterilor și opera tenebroasă la care se dedau, ar trebui poate recurs la serviciile vre-unui chiromancier. ATITUDINEA TURCIEI Refuzul categoric al Turcilor de a evacua Tracia și Adrianopolul a pus în încurcătură Marile Puteri. Pînă azi, deși s’au concertat într’una, Puterile n’au ajuns la nici o soluțiune. A fost vorba un moment de măsuri drastice. Dar nu s’a luat nici una. Din potrivă. Se pare că un reviriment se petrece în marile centre europene. Imposibilitatea unei acțiuni comune a Puterilor și teama de o acțiune izolată a uneia din ele, a îndemnat cancelariile europene să se gîndească la modalitatea unui tratament mai omenos față de Turci. In locul constrîngerei financiare se discută un nou împrumut de acordat Turciei. E chiar vorba ca Adrianopolul dacă Turcii îl vor evacua să fie dat Bulgariei cu condiția să nu țină garnizoană acolo. Puterile se mai arată să consimtă la majorarea taxelor vamale turcești cu patru la sută. Nu credem ca Turcii să se mulțumească. Ei cunosc încurcătura Puterilor și vor profita de dînsa spre a obține avantagii mai mai. In primul rînd vor cere abolirea capitulațiunilor, apoi vor cere scutirea de despăgubirea de război și și în ultima instanță vor cere ca cea mai mare parte a insulelor egee să le revie lor. Numai în aceste condiții, la care trebue adăugată și stabilirea graniței Enos-Midia în sens favorabil Turcilor, Poarta va evacua Trasis și Adrianopolul. Probabil că Turcii vor izbuti în cererile lor. In acest din urmă caz se va putea zice că Turcul, după ce a plătit de atîtea ori, a încasat și el odată. In Și fi BULETIN ZILNIC Situația INternationala FAPTE S! COMENTAM iosEimata dejclifi. Medicii militari trebue să se pue de acord cu medicii civili pentru prevenirea marelui pericol Holera a isbucnit în armata romînă care se găsește în Bulgaria, cu deosebire în rîndurile ostașilor cari se află în apropiere de Sofia. Faptul nu mai este un secret pentru nimeni mai cu deosebire că el a fost confirmat chiar de foile oficioase. Este indiferent dacă epidemia a izbucnit cu mai multă sau mai puțină furie, cum este indiferent și numărul cazurilor cari s’au declarat, dat fiind repeziciunea cu care se întinde această înfiorătoare epidemie. Se poate foarte bine ca astăzi să nu fie decît zece, douăzeci de cazuri, iar mîine să se producă sute. De asemenea nu este locul și nici timpul să discutăm și să stabilim asupra cui cad responsabilitățile că holera și-a făcut sălaș în mijlocul ostașilor țărei, va veni un timp cînd vom discuta și aceste responsabilități, ceea ce trebue să facem acum și ceea ce trebue să ne preocupe e ca prin toate mijloacele posibile să diminuăm pericolul și să înlăturăm dezastrul care amenință, nu numai armata, ci chiar țara întreagă. Pentru ajungerea la acest sfîrșit trebuește ca medicii militari să lucreze în cea mai perfectă concordantă și unitate de vederi cu medicii civili, cari s’au grăbit să se ducă să înfrunte pericolul. In actuala împrejurare, gradele și erarhia militară, în , serviciul sanitar militar nu mai are nici un rost fată de somitățile noastre medicale care de și civili își pun la o largă contribuție știința și priceperea lor în serviciul armatei și al tarei. Spiritul de castă între medicii militari și medicii civili, trebue să dispară cel puțin în împrejurarea de fată și atunci cînd somități ca d-nii d-rn Cantacuzino. Babeș si alții se hotărăsc a veni in ajutorul serviciului sanitar militar, trebue ca cuvintul lor să fie ascultat iar sfaturile urmate cu sfințenie. Nu facem aluzie, la nici un fapt concret, dar prevenim ca nu cumva să se petreaa vre-o disonantă întn medicii militari ai armatei și medicii civili pentru că atunci ar fi un mare rău, un adevărat dezastru pentru armată și pentru țară. Credem că am fost înțeleși. -------------oxo----------- „manim mm SILISTRA—MEDGEDI - TABIA— CERNA - VODĂCONSTANȚA-BALCIC. Medgedi-Tabia este colina cea mai ridicată din jurul Silistrei. Creștetul ei domină întreaga Dunăre pe o distanță foarte mare, eAuri? și întreg malul din fața ei. Alături, ceva mai mică se vede Arab-Tabia. Orașul Silistra este stăpînit cu desăvîrșire de această colină.^ înainte de isbucnirea războiului dintre sîrbi și bulgari, aceștia din urmă după ce conferința de la Petersburg ne dăduse Silistra, făceau stăruințe ca noua frontieră să treacă pe la poalele Medvedi-Tabiei, cu gîndul poate ca sa ne-o reia vreodată. Dacă cumva vor fi avut gindul acesta, atunci, ce or fi zicînd diplomații bulgari astăzi cine drapelul romînesc fîl fîe înfipt în inima Medgedi-Tabiei, la Turtucaia, Dobrici și Balcic. Nu’s acestea decît reflecțiuni făcute fare răutate. Fortul Medgedi-Tabia nu are nici o însemnătate. Față de mijloacele de luptă întrebuințate cu zeci de ani în urmă, poate că ar fi rezistat în fața proectilului de astăzi în cîteva minute se prefac în țărînă. Bulgarii îl întrebuințau ca o magazie pentru munițiuni și în timpul din urmă pare a fi încercat să’l modernizeze, amenajîndu’l în așa fel ca să facă față oricăror împrejurări. Cu toate acestea fortul de la Medgedi-Tabia nu le-ar fi fost de mare folos: este foarte important însă prin pozițiunea lui. Inlăuntrul lui găsim grănicerii noștri cari fac de pază. De pe această înălțime se vede vechea graniță românească, cu pichetele de grăniceri cari se pierd sub veștmântul de întunerec ce a învăluit totul pe nesimțite. La picioarele colinei au început să răsară lumini palide, ră.uțe, cari par niște licurici. Cînd ne întoarcem în oraș se întunecă de tot. Străzile nu sînt luminate decît de lumina bolnăvicioasă care se revarsă din cafenelele mici, unde grupurile de turci stau la mesele murdare cu capul sprijinit pe mîini, ca și cum ar visa într’una. Din cînd în cînd trăsura amenință să se răstoarne. Abia a eșit dintr’o groapă și alunecă în alu, și mai mare. Acum sintem pe o stradă din vechea Silistra bulgă-.a i.. .a Olbița, cu paza și întreținerea ordinei m reasca, căci se cunosc urmele administrației de pe acele vremuri, nu prea depărtate. La o berărie orchestra cînta „Deșteaptă-te Romíne“ iar alta „Trăiască Regele“. Pretutindeni întîlnim patrulele de grăniceri cari mențin ordinea în oraș. Soldații noștri sînt voioși, bine îmbrăcați și se poartă cum nu se poate mai omenește cu populațiunea. Și fiindcă vemi vorba de armată, țin să fac cunoscute aprecierile colonelului Iranilovici, atașatul militar al Austriei, aprecieri făcute după ce a vizitat trupele de lângă Turtucaia. Iată ce a povestit colonelul Hranilovici despre această vizită: „Am fost invitați de comandantul diviziei a IX-a ca să vizităm trupele din apropiere, deși nu dăduse nici un ordin ca să se facă vre-o pregătire. Cînd am ajuns acolo am văzut că unii soldați se odihneau, alții ședeau de vorbă, ofițerii se odihneau și ei, așa că nu ne așteptau. Prezentîndu-se comandantului regimentului cere permisiunea ca să ne prezinte regimentul. Ne-am uitat lung la el, spunînd că v.nu putem aștepta așa de mult. — Voiu fi gata în mai puțin de 7 minute, răspunse comandantul la adevăr în mai puțin de 7 minute, trupa era gata, făcînd exerciții pe cîmp și apoi defilînd prin fața noastră cu muzica în frunte“. Agilitatea soldaților noștri l-t uimit pe colonelul Hranilovici. De asemenea lăuda ținuta soldaților și felul mai mult decît generol cum se poartă cu populațiunea. • Cînd am ajuns la Medgedi-Tabia carele își torcea cele din urmă rar, și pînza străvezie a amurgului incepuse să se țeasă. „Pare că nici n’ar fi supuși stră«ini“, apunea colonelul cu admirația. BALCIC, 17 Iulie. (Vaporul „Dacia).— Primele impresiuni căpătate în această frumoasă călătorie, sfîrșeam aseară tîrziu după miezul nopței, pe puntea iahtului ,.Ștefan cel Mare“, ancorat pe Dunăre în coastele Silistrei. Rîndurile de astăzi le scriu de pe puntea vaporului „Dacia“ care ne duce spre Balcic în goană nebună, sdrobind valurile pe cari marea frământată de vînt i le ridică în cale. Din colțul meu singuratic nu aud decit mugetul sălbatic al mașinei și vaezele valurilor ce-și sparg creștetele isbindu-se de vapor, prefăcîndu-se apoi în spumă, încet, ridicîndu-mi din cînd în cînd ochii de pe hîrtie ca să admir jocul nebunatec al valurilor, pe cari soarele le colorează în mii de feluri, încep să torc caerul amintirilor. La Silistra am ajuns omi pe la orele 6. In drum am avut prilejul, după ce mai întîiu niște nori negri cari în cîteva clipe s’au grămădit întunecînd cerul ne prevesteau o ploae torențială, să admirăm un peisagiu fermecător. In cîteva clipe un vînt puternic a început să alunge norii, cari desvăluiau în urma lor lumina pe care o acoperiseră cu puțin mai înainte. Și așa sfios, snrîzător, cum soarele topea perdeaua ce se așternuse peste ochii lui, deodată a aruncat peste colinele din fața noastră o mantie de un auriu strălucitor, lăsînd’o să’și întindă poalele peste Dunărea care aluneca la picioarele lor. Era atît de frumoasă priveliște a vicit d. Munteanu-Murgoci, tovarășul nostru de călătorie, începu să strige pe pictorul Steriade: „Steriade, Steriade, vino de vezi lucruri pe cari nu le-ai mai văzut“. D. Steriade însă, probabil că îl văzuse mai devreme ca noi, căci acum retras într’un colț îl contempla. Descoperind la fiecare pas frumuseți noui, am făcut drumul pînă la Silistra, care de departe se vede risipită pe malul Dunărei. Tricolorul romîensc se vedea acum fluturînd d’asupra vechiului fort Medgedi-Tabia. La debarcaderi intem întîmpinați de către căpitanul companiei de grăniceri care este însărcinată oraș Cu cîteva trăsuri cari ni se pun la dispoziție, ne îndreptăm către Medgedi-Tabia, împreună cu atașații militari. Străbatem strada principală bine întreținută acum, trecem pe lingă frumosul liceu, și pe o șosea ce se rupe din drumul care duce spre Varna, urcăm spre fort. Trecem apoi prin cartierul turcesc în care sărăcia se răsfață în bună voe. De o parte și de alta a șoselei grupuri de turci, îmbrăcați în zdrențe, altele de turcoaice cu fețele stafidite acoperite pe jumătate, se uită lung după noi. După ce eșim din acest cartier, începem să urcăm o colină, pe o șosea foarte frumoasă. Pe drum îmi frămîntam mintea să descopăr împrejurările datorită cărora Silistra este mai bine întreținută, cînd comandantul companiei de grăniceri care se urcă în trăsura noastră, îmi spune cît a trebuit să muncească pentru ca să curețe orașul. S’a muncit ziua și noaptea, s’a scos afară din oraș peste 200 vagoane de gunoi, și abia s’a putut alunga murdăria încuibată în acest orășel. Tot acest domn căpitan — un adevărat suflet de român — îmi spune că viața în oraș este aproape normală. Două, trei zile după ocupațiune s’au luat măsuri excepționale, și văzînd că populațiunea s’a liniștit, i s’a dat întreaga liberate. Și în adevăr că nici nu se cuoaște că orașul este ocupat de armata noastră. Cinematografele funcționează toate, iar berăriile și cafenelele sînt pline de lume.