Viitorul, iulie 1913 (Anul 7, nr. 1937-1960)

1913-07-22 / nr. 1957

T I a Asui «1 gwiBuisft*. frar 5 bani v ABONAMENTE ii tor ii Ir In («ti­rrr» • nn »n 18 Lei * 9*»M luni J 1b ttrilinl Ut* nn Mi 80 Lei • • • • • S*** 1**1 ^ Abonamentele încep 1* 1 ți 15 «Se fle­ cirel luni REDACȚIA ȘI ADMIINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—30 CU 35ȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ACRIMINUATIA : TELEFON 22/39 MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOI­A2A Linia corp 7 p* o coloană In pagina Il ... 69 bani .Sippt 22 lun?0 1913 Linia corp 7 p* o coloană în pagina IT * * #;.. . 80 bani Inserții și reclame pagina III linia . . . » , 4, « a­lei 5 bani in civile Bulgarilor Sus, in strigă: O fetiță sîrbă de 42 ani, batjocorită de 8 soldați bulgari, astă­zi la id­otenie. In dreapta, comisiunea care a cercetat cruzimele săvîrșite de bulgari, Jos: Casa medicului din Knajevaț, devastată de soldații bulgari, nebună, în stare I­mre­rtaș HM Ziarul „Minerva“ publică un primul articol de ieri, următorul pasagiu care arată marile erori, ireparabilele erori comise de cei si aveau în a lor grije soarta su­telor de mii de oșteni, veniți la războiu cu atîta abnegație, avînt si strălucit spirit de jertfă: „Ga sa, fim drepți vom spune că in afară de insuficiența serviciu­lui sanitar militar a mai contri­­but la declararea holerei și ser­viciul scandalos de nepregătit al intendenței. Și iată cum­ armata care a tre­cut Dunărea, în special trupele de acoperire nu au fost urmărite la timp de convoiurile de aprovizio­nare; din această cauza, trupele din capul coloanei de înaintare f,’au avut hrana suficientă și și-au complectat-o cu fructe, cele mai multe verzi. Neglijențele de aprovizionare din zilele următoa­re au făcut din nou ca trupele să se hrănească și cu fructe. Să se m­ai adauge că unora din trupe li i s’au dat pline mucegăită, pe care soldații au refuzat să o mănînce. Rezultatul a fost ivirea dizente­riei care a pregătit calea holerei. Astfel se face că atunci cînd tru­p­­ele noastre au intrat în satele migare contaminate de holeră te­renul era foarte­ pregătit pentru Această scîrboasă epidemie“. Aceste acuzațiuni precise for­mulate de ziarul „Minerva“­ nu pot rămîne fără ecou și fără ră­sunet. Armata țărei are nevoe de toată solicitudinea guvernului. aceasta ati­ pentru că fiii țărei ce p'au dus pe­ cîmpul de războiu tre­bue să fie feriți de­ o moarte care nu e cerută de gloria lor milita­ră, cît și pentru sănătatea gene­rală a țărei. Dacă inendența a comis greșe­lile ce le semnalează „Minerva“ Atunci ea a aruncat la moarte pe atîția fii bravi, veniți să moară pentru patrie, iar nu pentru a do­vedi prin jertfa lor că nepricepe­rea ori neglijența sunt lucruri grave în organizarea serviciilor Auxiliare ale armatei î­n timpul măsurilor radicale și energice. Erorile nu numai să fie aspru pedepsite, dar ravagiile să fie evitate cel puțin de aci în­colo prin măsuri puternice de p­rofilaxie și de igienă, în armata în Bulgaria și in interiorul ță­ri I xx­........ 0 calomniatoare a Românilor D­NA SEVERINE, ILUSTRA PROTECTOARE A FUSTELOR, ȘI SOARTA TRAGICA A PROS­TITUATELOR NOASTRE Femeile franceze, cari au dove­dit în timpurile grele eroismul lor, și în timp de pace dau exemplul hărniciei — și nu a lejeri țâței cum cred aceia cari nu cunosc viața franceză — au o solie nechemată și netrimisă de ele, ca să vorbeas­că în numele lor,­au pe d-na Séve­­rine, scriitoarea fără odihnă. Cu un talent de scris remarca­bil, d-na Séverine reușește să tra­teze admirabil despre toate che­ziunile în care nu e competentă, afară de chestiunea cîinilor or­fani și a pisicilor lehuze, chestiu­ne în care distinsa scriitoare e cu adevărat competentă. Plîngînd me­reu pe ruinele cuștilor cu cîini scoțînd damuri tragice, ca Elec­­tra ce plînge pe tatăl omorî­t, d-na Séverine ține recordul senti­mentalismului acela care trecînd prin flașnetă vine să umezească ochii cititoarelor de romane esti­­ne, formează în mișcarea literară a Parisului atît de serioasă, nota melancolică din jurul nenorociri­lor lui Azor, și a lui Hector... Dar d-na Severin se scrie și în po­litica externă, și face etnografie a­­dîncă. Cum la ordinea zilei e con­flictul balcanic, ilustra apărătoa­re a cățeilor, a intervenit arătînd că Francezii au o ciudată manie, aceea de a deveni admiratorii al­tor neamuri. De data aceasta ei au devenit... Romîni, și lucrul acesta nu-i convine d-nei Séverine care în „L’Intransigent“ scrie : „De data aceasta, Romînia e „al­tă Franță“. Despre mine, lucrul îmi convine . Eu îi sunt recunos­cătoare de a ne fi dat pe Carmen Sylva, de Max, și pe d-șoara Elena Văcărescu. Dar totuși cînd mă gîndesc că prostituatele sunt bi­ciuite și au capul ras drept pe­deapsă, în București — fără a mai vorbi de alte lucruri — asta nu mi se pare prea francez“. In București — aflați iubiți con­cetățeni ! — că detairele noastre naționale au capul ras și— că sunt bătute cu biciul, — căci așa scrie d-na Séverine, ilustra susținătoa­re a pisicilor gravide. Și totuși, fără să se deplaseze din Paris, d-na Séverine ar fi putut citi pe alți compatrioți ai ei, cari descriu Bu­cureștii ca un Babylon, în care prostituatele se bucură de favo­ruri excepționale. Și e adevărat că la noi, femeile cari au călcat în picioare prejudecățile morale, se bucură de atîta libertate, conside­rare, și bun traiu, în cît e de mi­nus sun mai poate resigia virtu­tea în atîta ispită a vitiului trium­fător. D-na Severine, însă, face fi­losofie politică și înaltă etanogra­­fie cu competența de nimeni con­testată în ce privește croiala hăi­nuțelor de iarnă pentru căței fri­­guroși. Și pentru că vor fi unii Romîni cari să se supere pentru enormită­țile ce le scrie d-na Séverine, iată un articol al ilustrei feministe așa cum îl parafrează compatriotul ei Max et Alex. Fischer în savuroasa satiră : La presse parisienne pen­dant la période caniculaire cu très simple histoire d’une mouche. O muscă a murit căzînd într’o ceaș­că cu ciocolată. D-na Séverine e­­moționată pînă la lacrimi este în prada convulsiilor de tandreță pen­tru sărmana musculiță. Și acuma să ascultăm pe Max et Alex Fi­scher cum descrie : — Sim clopoțelul de la d-na Séve­­rine. Sunt introdus la marele nostru confrate. Ea era aplecată asupra u­­nei foi larei^de hîrtie neagră. Pe­nița sa Bcîr+îia. Călimara, contrar acelora ce avusem ocazia să văd pînă acuma, era plină cu un lichid foarte alb. îmi permisei de a-i cere o lămurire: — Știți bine, scumpe domn, că nu scriu decit cu lacrimele mele. Pen­tru aceasta de altfel mă văd silită de a întrebuința hîrtie neagră, eu mă plîng alb. D-na Severine consimți a-mi co­munica începutul cronicei. UN MARTIR MilO! Milă ! Agonia a fost teribilă, lentă. Ea a durat zece minute; înțelegeți, zece minute, zece secole! Pe un colt al mesei, mama acestei muști era aco­lo, care văzu catastrofa producîndu­­se, care simti cum inima să se sfă­­rîma în mod atroce! Sărmana, Săr­mana mamă! Toate mamele cari au asistat, palide și fără viață, la neno­rocirile cari se abat asupra copilași­lor lor și pe care slăbiciunea de fe­­mee nu le putea ocoli, mă vor în­țelege... Milă! Milă! Și în chocolata care fumegă și ar­de, sărmana musculiță se sbătea, prinsă în lanțul nemiloasei noastre civilizații / Timpurile sunt grele ”"n!ru sărmanele muște care se îneacă în ceștile cu chocolată. Milă / Gîndiți-vă la orfeline, gîndiți-vă la văduva care lasă această muscă.." Și d-na Séverine este încă una din cele care caută să ne facă at­mosferă antipatică în Franța. Doamne, ce popor nor­ocos sun­tem noi, dacă calomniile ne vin dela ilustra protectoare a pisicilor I Gr. X, Anuitatea istoriior de pistol. Perceptorii opresc pe săteni de a-­i ridica productele de pe cîm­p . Ne vin la redacție numeroase plin­geri din partea sătenilor, asupra că­rora atragem serioasa atențiune a ministerului de finanțe. Iată în re­zumat despre ce este vorba: Sătenii, cari au de plătit la stat, a­­nuitatea pentru pămîntul ce-l culti­vă, sînt opriți de perceptori de a-și ridica bucatele de pe­ cîmp, pină cina nu achită mai întîi rata ce da­­toresc. Aceasta,­­ se înțelege, ar fi mers în timpuri normale, cînd să­tenii puteau găsi bani ușor; acum lucrul acesta este foarte greu. Prin urmare toți cei ca”’’ n’au putut plă­ti rata, sînt amenințați să le putre­­zească bucatele pe cîmp, așa că și țăranii vor rămîne săraci, lipsiți și nici statul nu va mai avea de unde incasa dările ce i se cuvin. Să dăm o pildă : Moșia statului din comuna Seaca-Olt a fost vîndu­­tă în loturi la sătenii din această comună și la cei din comuna vecină Stoicănești. Tot­ aceștia însă sînt trecuți datornici la perceptorul din Seaca, așa că acest perceptor nu lasă pe cei din Stoicănești să ridice nici­un bob de cîmp, sub pretext că, fiind în altă comună, nu poate avea nici o siguranță în ei. Se înțelege că asemenea cazuri trebue să fie foarte multe în toată țara. Noi credem că lucrul s’ar putea îndrepta, luîndu-se următoarele mă­suri : 1) Toți datornicii să fie trecuți la perceptorul din ’comuna în care lo­­cuesc — indiferent de localitatea unde se află loturile lor — care să-i urmărească pentru datoriile că­tre stat. 2) Ministerul de finanțe să inter­­vie pe lingă Casa centrală a băn­cilor populare pentru ca băncile să­tești să plătească dările către stat ale țăranilor, urmînd a fi despăgu­bite la vînzarea recoltei. Neprocedîndu-se astfel, ar fi să să dea cea mai mare lovitură neno­rociților săteni, a căror recoltă­­ va fi cu desăvîrșire pierdută. --------------exo-------------­ IM RĂSPĂR PACIFISMUL D-LUI DISESCU Unele ziare au publicat știrea că d. Dissescu a fost e­v­i­tat la inaugu­­rarea palatului pacei de la Haga, în calitatea sa de : ’ministrul cel mai bătrîn. D. Dissescu, cum era foarte natural, a protestat contra acestei știri, considerînd-o ca o insinuare calomnioasă și a explicat că invita­rea d-sale la Haga s’a făcut în baza unor merite personale. Să nu se supere d. Dissescu, dar eu cred că explicația d-sale nu face decât să confirme informația des­­mințită. înțeleg că la vârsta pe care o are ministrul instrucției este oa­recum necuviincios să i se acorde onoruri pe baza... vechimei; nu e mai puțin adevărat însă că atunci cînd ești invitat la inaugurarea u­­nui palat al păcei, însemnează că ai încetat să mai fii un... „om pri­mejdios“. De aceea, părerea­­ mea este că „ministrul cel mai în vîrstă“ și „merite p­ersonale speciale“ sunt expresii sinonime, atunci cînd e vorba de d. Dissescu și de o invita­ție la o instituție... pacificatoare. Și mai ales devin sinonime aceste ex­presii, în ceea ce privește pe d. Dis­sescu, cînd acee*<d invitație s’a fă­cut și d-lui Marg­hiloman. Fiindcă nu cred că d. Marghilo­man va susține că a fost poftit la Haga, fiindcă e... cel mai bătrîn mi­nistru român. Nu. Ministrul de fi­nanțe și-a atras invitația numai din pricina exisperantului său paci­fism, exprimat, cu o îndărătnică ele­ganță în toate ocaziile și în toate a­titudinile. Sfredelus -0X0- HOTE Holera și decorațiile După cum în Franța se dau „palmele academice“ — o decorație menită a răsplăti pe intelectuali — la oricine numai la intelectuali nu, și se acordă „meritul agricol“ ace­lora cari nici nu știu ce e munca a­­gricolă, tot astfel și la noi se dă „Medalia Bravurei“ celor ce au a­­vut bravura a nu face nimic, „Răs­­plata muncei pentru biserică“ atei­lor, „Serviciul credincios“, casierilor ce au fugit în America, „Bene-Me­­renti“ unora din cei mai implaca­bili vrăjmași ai abecedarului, și așa mai departe. A venit timpul, credem, să se facă o decorațiune, de data aceasta uti­lă. Știindui-se cît tin Romînii la o bucățică de metal, s’ar putea înfiin­ța o medalie, „Răsplata pentru ho­leră“ acordîndu-se tuturor acelora care ar cădea bolnavi de scârboasa boală. Frica de holeră dispare in fața bucuriei de a purta o medalie drăguță, aurită, în patru colțuri. Ea ar putea să fie de mai multe clase, întîi­a ar trebui să o aibă cei cari din fericire ar căpăta o asiatică ful­minantă. Dar o nenorocire. Probabil că holera — Dumnezeu are grije de tara aceasta — nu va veni la noi, și de aceea nici Medalia pentru ho­leră nu mai are loc. Multi vor plîn­ge gîndindu­-se că ar fi avut ocazia să-și dea sufletul cu o nouă decora­ție pe piept Sărmanele ființe rămase vitrege de pe urma lipsei nouei decoratii se vor despăgubi cerînd dela minis­tere alte medalii menite a răsplăti fel și fel de merite de care s’au ferit ca de foc de a le avea, acești emi­nenți solicitatori de bucăți metalice. —■ [UNK] [UNK]........: sm-------------­ Petronius. ANUNCIURI COMERCIALE Spre a afla azi atitudinea Pute­rilor, ar trebui poate recurs la ser­viciile unui chiromancier sau unui alt adept al științelor oculte. Alt mijloc de a o ghici nu există. Puterilor le-a trebuit ș­apte luni ca să se înțeleagă asupra unei so­luțiuni în chestia albaneză, conflictul dintre Grecia, Serbia Bulgaria sunt încă departe de o înțelese. Toate vor echilibru în Balcani, dar asupra bazelor acestui echili­bru nu pot cădea de acord. Azi mărul discordiei îl formează Cavala. Grecii și Bulgarii își dis­pută Cavala cu înverșunare. Nici una din părți nu vrea să cedeze, iar Puterile nu știu nici ele ce atitu­dine să ia. Unele sunt de partea Grecilor, altele de partea Bulgari­lor și ceea ce e mai interesant e că nici cele două grupări europene nu’și mai mențin pozițiunile. Chiar In sinul acestor grimări e deza­cord — un dezacord atît de pro­nunțat că spre a ieși din încurcă­tură Puterile au hotărît să se de­­sintereseze de soarta Cavalei, lă­­sînd soluțiunea numai pe seama beligeranților. Dar această dezinteresare e nu­mai un eufemism, o aparență. De­­sinteresare nu poate fi fiind­că nu e numai vorba de un port, ci de o întreagă regiune înconjurătoare, ceea ce pune în joc întregul echi­libru balcanic. Grecii și Bulgarii vor delibera asupra Cavalei, dar ar fi greșit să ne închipuim că debuturile lor sunt libere, neinfluențate. Fie­care din cele două state se bizue pe sfatu­rile cîte unei Puteri, sfaturi pe cari le primește în taină. Care e natura acestor sfaturi și mai ales care e forța care le spri­jină. Asta nu se știe. De aceea ziceam la început că spre a se cunoaște atitudinea Puterilor și opera tene­­broasă la care se dedau, ar trebui poate recurs la serviciile vre-unui chiromancier. ATITUDINEA TURCIEI Refuzul categoric al Turcilor de a evacua Tracia și Adrianopolul a pus în încurcătură Marile Puteri. Pînă azi, deși s’au concertat în­­tr’una, Puterile n’au ajuns la nici o soluțiune. A fost vorba un mo­ment de măsuri drastice. Dar nu s’a luat nici una. Din potrivă. Se pare că un revi­riment se petrece în marile centre europene. Imposibilitatea unei ac­țiuni comune a Puterilor și teama de o acțiune izolată a uneia din ele, a îndemnat cancelariile euro­pene să se gîndească la modalita­tea unui tratament mai omenos fa­ță de Turci. In locul constrîngerei financiare se discută un nou îm­prumut de acordat Turciei. E chiar vorba ca Adrianopolul dacă Tur­cii îl vor evacua să fie dat Bulga­riei cu condiția să nu țină garni­zoană acolo. Puterile se mai arată să consimtă la majorarea taxelor vamale turcești cu patru la sută. Nu credem ca Turcii să se mul­țumească. Ei cunosc încurcătura Puterilor și vor profita de dînsa spre a obține avantagii mai m­ai. In primul rînd vor cere abolirea capitulațiunilor, apoi vor cere scu­tirea de despăgubirea de război și și în ultima instanță vor cere ca cea mai mare parte a insulelor egee să le revie lor. Numai în aceste condiții, la care trebue adăugată și stabilirea gra­niței Enos-Midia în sens favorabil Turcilor, Poarta va evacua Trasis și Adrianopolul. Probabil că Tur­­­cii vor izbuti în cererile lor. In acest din urmă caz se va pu­tea zice că Turcul, după ce a plă­tit de atîtea ori, a încasat și el o­­dată. In Și fi BULETIN ZILNIC Situația INternationala FAPTE S! COMENTAM iosEim­ata dejcli­fi. Medicii militari trebue să se pue de acord cu medicii ci­vili pentru prevenirea mare­lui pericol Holera a isbucnit în armata ro­­mînă care se găsește în Bulgaria, cu deosebire în rîndurile ostașilor cari se află în apropiere de Sofia. Faptul nu mai este un secret pen­tru nimeni mai cu deosebire că el a fost confirmat chiar de foile oficioa­se. Este indiferent dacă epidemia a izbucnit cu mai multă sau mai­­ pu­țină furie, cum este indiferent și nu­mărul cazurilor cari s’au declarat, dat fiind repeziciunea cu care se în­tinde această înfiorătoare epidemie. Se poate foarte bine ca astăzi să nu fie decît zece, douăzeci de cazuri, iar mîine să se producă sute. De asemenea nu este locul și nici timpul să discutăm și să stabilim asupra cui cad responsabilitățile că holera și-a făcut sălaș în mijlocul ostașilor țărei, va veni un timp cînd vom discuta și aceste responsabili­tăți, ceea ce trebue să facem acum și ceea ce trebue să ne preocupe e ca prin toate mijloacele posibile să diminuăm pericolul și să înlăturăm dezastrul care amenință, nu numai armata, ci chiar țara întreagă. Pentru ajungerea la acest sfîrșit trebuește ca medicii militari să lu­creze în cea mai perfectă concor­dantă și unitate de vederi cu medi­cii civili, cari s’au grăbit să se ducă să înfrunte pericolul. In actuala îm­prejurare, gradele și erarhia mili­tară, în , serviciul sanitar militar nu mai are nici un rost fată de so­mitățile noastre medicale care de și civili își pun la o largă contribuție știința și priceperea lor în serviciul armatei și al tarei. Spiritul de castă între medicii mi­litari și medicii civili, trebue să dis­pară cel puțin în împrejurarea de fată și atunci cînd somități ca d-nii­ d-rn Cantacuzino. Babeș si alții se hotărăsc a veni in ajutorul serviciu­lui sanitar militar, trebue ca cuvin­tul lor să fie ascultat iar­ sfaturile urmate cu sfințenie. Nu facem aluzie, la nici un fapt concret, dar prevenim ca nu cumva să se petreaa vre-o disonantă întn medicii militari ai armatei și medi­cii civili pentru că atunci ar fi un mare rău, un adevărat dezastru­­ pentru armată și pentru țară. Credem că am fost înțeleși. -------------oxo-----------­ „manim mm SILISTRA—MEDGEDI - TABIA— CERNA - VODĂ­­CONSTANȚA-BALCIC. Medgedi-Tabia este colina cea mai ridicată din jurul Silistrei. Creștetul ei domină întreaga Du­năre pe o distanță foarte mare, eAuri? și­ întreg malul din fața ei. Alături, ceva mai mică se vede Arab-Tabia. Orașul Silistra este stăpînit cu desăvîrșire de această colină.^ înainte de isbucnirea răz­boiului dintre sîrbi și bulgari, a­­ceștia din urmă după ce conferin­ța de la Petersburg ne dăduse Sili­stra, făceau stăruințe ca noua fron­tieră să treacă pe la poalele Med­vedi-Tabiei, cu gîndul poate ca sa ne-o reia vreodată. Dacă cumva vor fi avut gin­dul acesta, atunci, ce or fi zi­­cînd diplomații bulgari astăzi cine drapelul romînesc fîl fîe înfipt în inima Medgedi-Tabiei, la Turtu­caia, Dobrici și Balcic. Nu’s aces­tea decît reflecți­uni făcute fare răutate. Fortul Medgedi-Tabia nu are nici o însemnătate. Față de mijloacele de luptă întrebuințate cu zeci de ani în urmă,­ poate că ar fi rezistat­­ în fața proectilului de astăzi în cîteva minute se pre­fac în țărînă. Bulgarii îl întrebuin­­țau ca o magazie pentru muni­țiuni și în timpul din urmă pare a fi încercat să’l modernizeze, amena­­jîndu’l în așa fel ca să facă față oricăror împrejurări. Cu toate a­­cestea fortul de la Medgedi-Tabia nu le-ar fi fost de mare folos: este foarte important însă prin pozițiu­­nea lui. Inlăuntrul lui găsim grănicerii noștri cari fac de pază. De pe această înălțime se vede vechea graniță românească, cu pi­chetele de grăniceri cari se pierd sub­ veștmântul de întunerec ce a învăluit totul pe nesimțite. La pi­cioarele colinei au început să ră­sară lumini palide, ră.­uțe, cari par niște licurici. Cînd ne întoarcem în oraș se întunecă de tot. Străzile nu sînt luminate decît de lumina bolnăvi­cioasă care se revarsă din cafene­lele mici, unde grupurile de turci stau­ la mesele murdare cu capul sprijinit pe mîini, ca și cum ar visa într’una. Din cînd în cînd trăsura ame­nință să se răstoarne. Abia a eșit dintr’o groapă și alunecă în alu, și mai mare. Acum sintem­ pe o stradă din vechea Silistra bulgă-.a i.. .a Ol­­biț­­a, cu paza și întreținerea ordinei m reasca, căci se cunosc urmele ad­ministrației de pe acele vremuri, nu prea depărtate. La o berărie orchestra cînta „Deșteaptă-te Romíne“ iar alta „Trăiască Regele“. Pretutindeni întîlnim patrulele de grăniceri cari mențin ordinea în oraș. Soldații noștri sînt voioși, bine îmbrăcați și se poartă cum nu se poate mai omenește cu populațiu­­nea. Și fiindcă vemi vorba de ar­mată, țin să fac cunoscute apre­cierile colonelului I­ranilovici, a­­tașatul militar al Austriei, apre­cieri făcute după ce a vizitat tru­pele de lângă Turtucaia. Iată ce a povestit colonelul Hranilovici des­pre această vizită: „Am fost invitați de comandan­tul diviziei a IX-a ca să vizităm trupele din apropiere, deși nu dă­duse nici un ordin ca să se facă vre-o pregătire. Cînd am ajuns a­­colo am văzut că unii soldați se odihneau, alții ședeau de vorbă, o­­fițerii se odihneau și ei, așa că nu ne așteptau. Prezent­îndu-se co­mandantului regimentului cere per­misiunea ca să ne prezinte regi­mentul. N­e-am uitat lung la el, spunînd că v.nu putem aștepta așa de mult. — Voiu fi gata în mai puțin de 7 minute, răspunse comandantul la adevăr în mai puțin de 7 mi­nute, trupa era gata, făcînd exer­ciții pe cîmp și apoi defilînd prin fața noastră cu muzica în frunte“. Agilitatea soldaților noștri l-t uimit pe colonelul Hranilovici. De asemenea lăuda ținuta soldaților și felul mai mult decît generol cum se poartă cu populațiunea. • Cînd am ajuns la Medgedi-Tabia carele își torcea cele din urmă ra­­r, și pînza străvezie a amurgului incepuse să se țeasă. „Pare că nici n’ar fi supuși stră«­ini“, apunea colonelul cu admira­ția. BALCIC, 17 Iulie. (Vaporul „Da­cia).— Primele impresiuni căpă­tate în această frumoasă călătorie, sfîrșeam aseară tîrziu după mie­zul nopței, pe puntea iah­tului ,.Ștefan cel Mare“, ancorat pe Du­năre în coastele Silistrei. Rîndurile de astăzi le scriu de pe puntea vaporului „Dacia“ care ne duce spre Balcic în goană nebună, sdrobind valurile pe cari marea frământată de vînt i le ridică în cale. Din colțul meu singuratic nu aud decit mugetul sălbatic al ma­­șinei și vaezele valurilor ce-și sparg creștetele isbindu-se de vapor, pre­­făcîndu-se apoi în spumă, încet, ridicîndu-mi din cînd în cînd ochii de pe hîrtie ca să ad­mir jocul nebunatec al valurilor, pe cari soarele le colorează în mii de feluri, încep să torc caerul a­­mintirilor. La Silistra am ajuns omi pe la orele 6. In drum am avut prilejul, după ce mai întîiu niște nori ne­gri cari în cîteva clipe s’au gră­mădit întunecînd cerul ne preves­teau o ploae torențială, să admi­răm un peisagiu fermecător. In cîteva clipe un vînt puternic a în­ceput să alunge norii, cari desvă­­luiau în urma lor lumina pe care o acoperiseră cu puțin mai înain­te. Și așa sfios, snrîzător, cum soa­rele topea perdeaua ce se așternu­se peste ochii lui, deodată a arun­cat peste colinele din fața noastră o mantie de un auriu strălucitor, lă­­sînd’o să’și întindă poalele peste Dunărea care aluneca la picioarele lor. Era atît de frumoasă priveliș­te a vicit d. Munteanu-Murgoci, to­varășul nostru de călătorie, începu să strige pe pictorul Steriade: „Steriade, Steriade, vino de vezi lucruri pe cari nu le-ai mai vă­zut“. D. Steriade însă, probabil că îl văzuse mai de­vreme ca noi, căci acum retras într’un colț îl contem­pla. Descoperind la fiecare pas fru­museți noui, am făcut drumul pînă la Silistra, care de departe se ve­de risipită pe malul Dunărei. Tri­colorul romîensc se vedea acum fluturînd d’asupra vechiului fort Medgedi-Tabia. La debarcader­i intem­ întîmpi­nați de către căpitanul companiei de grăniceri care este însărcinată oraș Cu cîteva trăsuri cari ni se pun la dispoziție, ne îndreptăm către Medgedi-Tabia, împreună cu ata­șații militari. Străbatem strada principală bine întreținută acum, trecem pe lingă frumosul liceu, și pe o șosea ce se rupe din drumul care duce spre Varna, urcăm spre fort. Trecem apoi prin cartierul turcesc în care sărăcia se răsfață în bună voe. De o parte și de alta a șoselei grupuri de turci, îmbră­cați în zdrențe, altele de turcoaice cu fețele stafidite acoperite pe ju­mătate, se uită lung după noi. După ce eșim din acest cartier, începem să urcăm o colină, pe o șosea foarte frumoasă. Pe drum îmi frămîntam mintea să descopăr împrejurările datorită cărora Sili­stra este mai bine întreținută, cînd comandantul companiei de grăni­ceri care se urcă în trăsura noas­tră, îmi spune cît a trebuit să mun­cească pentru ca să curețe orașul. S’a muncit ziua și noaptea, s’a scos afară din oraș peste 200 vagoane de gunoi, și abia s’a putut alunga murdăria încuibată în acest oră­șel. Tot acest domn căpitan — un adevărat suflet de român — îmi spune că viața în oraș este aproa­­pe normală. Două, trei zile după ocupațiune s’au luat măsuri excep­ționale, și văzînd că populațiunea s’a liniștit, i s’a dat întreaga liber­ate. Și în adevăr că nici nu se cu­­oaște că orașul este ocupat de ar­mata noastră. Cinematografele funcționează toate, iar berăriile și cafenelele sînt pline de lume.

Next