Viitorul, noiembrie 1919 (Anul 13, nr. 3507-3533)
1919-11-01 / nr. 3507
FRICA DE HiBBaâEaBBBaBBMaaBBBBBP ALEGERI a sa sa Puține zile ne mai despart de începerea alegerilor, și de aceea, dat fiind importanța covârșitoare ce o vor avea ele pentru noastră, trebuie să supunem la o anansă obiectivă hotărârea vechilor politiciani de a se abbține de la alegeri. liste cu atât mai necesară această analiză, cu cât s’au întrebuințat de către takiști și averescani felurite motivări — și trecem peste partidul socialiist ai cărui fruntași s’au sosit:"~zat >printr’o regretabilă imitație in vechile școale politice de la noi— motivări, ce nu sunt decât simple pretexte. In fond de ceiace toată lumea românească trebue să fie convinsă, este că dialectica takistă și averescană pusă în serviciul justificării abținerii se cheltuește ,pentru a ascunde adevărul următor . Partidul d-lui Take Ionescu și „Liga“ general’uilui Averescu nu au putut să se prezinte la alegeri, pentru că se prevedea formidabilul eșec la care ar fi ajuns dacă ar fi luat parte la judecata prin voturi a cetățenilor. Alegerile de acuma se deosibesc de cele din trecut nu numai prin faptul că la ele vor participa, grație votului obștesc, și grație unificărei politice, toți românii, dar și prin aceea că ele vor selecționa,' vor recruta'și vor fi faza pregătitoare a Marelui și Primului Parlament al României întregite. ' In fata urnelor cei ce solicită încrederea cetățenilor se află astfel într o situațiune cu totul alta, decât in celelalte alegeri din trecut, căci lupta politică din tara noastră se dă pe aceste doua mari probleme și ches lunii de ordine socială și politică. In primul rând e chestiunea atitudinei pe care România trebue sa o ia fată de hotărârile celor mari. In fața alegătorilor se va cere astfel încrederea lor de a ajunge în parlament pentru ca acolo să se hotărască de ce răspuns trebue să dea România la acele obligațiuni ce vresc să i se impună de Consiliul suprem aliat, obligațiuni ce știrbesc din demnitatea Statului român. In baza tratatului nostru de alianță care ne chezășuia egalitate în drepturi cu Statele mari, la care ne alipisem și după imensele jertfe din război, firește, că nu putem concepe jicnirile ce iau forme controlului străin în casa noastră, robia economică,ori știrbirile teritoriale din trupul tarei. Dar cum ar fi putut cei ce se abțin astăzi de la alegeri, să ceară încrederea cetățeniilor la alegeri, când atitudinea lor a fost tocmai aceia a supunerii la cei mari din Occident ,și când ei au fost tocmai aceia ce au creiat cea mai defavorabilă atmosferă tărei prin acțiunea lor internă și de la Paris, în momentul când acolo se hotărau destinele României? Ce-ar fi putut spune ei în fața alegătorilor, când spe conștiința lor apasă atâtea triste păcate și când atâtea angajamente cu străinii le robesc graiul liber? Alegerile, în al doilea rând trebue să trimteată reprezentanți în Parlamentul României Mari, cari vor consolida organizarea unitară a României, în primul rând ,printr-o împroprietărire și prin votul obștesc cari sunt reforme strâns legate cu viața partidului nostru. Cum ar fi putut, vechii politiciani, aceia cari au trăit din exploatarea colegiilor restrânse, sau aceia cari au dat pe teoreticianii utilităței sociale latifundiilor, să vină și să ceară alegătorilor voturile lor? Iată de ce, partidul d-lui Take Ionescu și „Liga“ generalului nu puteau să se prezinte la alegeri, pentru că eșecul lor era mai dinainte și cu precisiune prevăzut. Simțind dezastrul, nu le-a rămas vechilor politiciani decât campaniile de violență, decât revoluțiile pregătite cu lunile de zile înainte și cam la ziua fixată se transformă în searbe și reci întruniri; nu le-a mai rămas decât fuga din fața urnelor de la alegeri. Dar viața politică este ea însăși o luptă, în care niciodată dezertorii și cei ce fugiri pot să fie aceia ce condiționează o victorie. Ei rămân ca niște izolate ,manifestări, ce nu pot avea altă valoare decât aceia pe care o au în zoologie, monștrii cari sunt excepții fără predecesori și urmași în viața lurei organice. Abținerea dela alegeri este astfel dovada celei mai patente neputințe și mărturisirea in extremis a vechilor politicianisme incapabile a duce lupta modernă politică în noua Românie. Abținerea, deci, e fuga de frica dezastrului din fața urnelor de vot. Acesta e puituit și singurul adevăr. ATITUDINEA Isoldinților Consecințel © cumetriei politice cu d-rtii Take !orsescu și Averescu Conducătorii partidului socialist, odată porniți pe calea cârdășiei cu partidul conservator în faliment al d-lui Take Ionescu, și cu bulangismul, demagogic al generalului Averescu, nu se mai pot opri. [ După ce a declarat abținerea de la alegeri pentru ea, — făcând jocul, d-lor Take Ionescu și Averescu, — să ascundă în același timp propria sa slăbiciune și puțina încredere de care se bucură în masele populare, — partidul socialist amenință astăzi cu greva generală politică. In ce privește abținerea de la alegeri, conducătorii socialiști au atât de putină încredere în autoritatea lor morală asupra muncitorilor, încât au fost nevoiți ca, în comunicartul lor de ori să ordone.... confiscarea cărților de alegători! Iată textul comunicatului, care la punctul 2 sună astfel: „2) Loliiitele Secțiunilor din județele în, cari s’au depus candidaturi, ca și din jrufetele în, cari nu s’au depus candidaturi, vor strânge certificatele de alegători, astfel ca nici un membru al mișcărei socialiste să nu participe la aceste alegeri“. Ceea ce înseamnă că dacă nu s’ar strânge cărțile de alegători membrii mișcărei socialiste ar participa la aceste alegeri, cu tot ordinul comitetului executiv. Cât despre greva generală politică, cu care se amenință astăzi, ea nu e ceva nou. S-au mai anunțat asemenea greve politice, și ele au dat cel mai complect fiasco. In adevăr, dacă greve profesionale,, de revendicări cu caracter economic, al căror scop em îmbunătățirea condițiilor de muncă și sporuri de salarii, au putut reuși, o grevă politică, menită să facă pur și simplu jocul altor partide politice și încă „burgheze“, nu are nici o șansă de reușită. Bunul simț al populațiunii muncitoare va fi desigur mai tare decât îndemnurile și presiunile conducătorilor socialiști"." Avem încredere în acest bun simț și în patriotismul muncitorimei române, care nu se va lăsa indusă în eroare de toți speculatorii politici. După scurta rătăcire din Decembrie trecut, muncitorimea română și-a dat seama că sămânța Anarhiei și a bolșevismului, — lăsată în țară de Nemți cari sperau să dea Romă , mia pradă dezorganizărei și distrugerei sociale.— lui trebuia să încolțească; tot astfel astăzi, când scopurile conducătorilor socialiști ies limpede la iveală, cum etria cu d-nii Take Ionescu și Averescu evidentă, e de așteptat, ca muncitorimea română conștientă, să se desolidarizeze de o asemenea politică, ce ar duce partidul socialist de râpă. APUSUL BOLȘEVISMULUI RUSESC CĂDEREA.....~..~ Petrogralul. - Un pas spre realizarea scapărei Rusiei din ghiara bolșevismului Petrogradul a fost cucerit de trupele generalului Indjenofici, după ce mai întâi Kronstadtul a capitulat sub focul bastimentelor de război engleze. Știri cosite din diferite surse nu mai lasă nici o îndoială asupra acestui fapt de o importanță considerabilă. Evenimentul era de altfel prevăzut, căci încă de la 16 octombrie, o telegramă din Helsingfors aminta că la o întrunire a Sovieturilor, ținută la Petrograd, bolșevicii au decis evacuarea Retrogradului. Ceea ce însă a precipitat lucrurile au fost simptomele de indisciplină care dejta un timp au început a se manifesta în sânul armatei roșii, formată sau mai bine improvizată din recruți de ocazie, cari n’au primit nici un fel de disciplină. Ori , cum ar fi și oricare ar fi cairnele care au precipitat evenimentul, iată-ne în sfârșit ieșiți din situația staționară deplorabilă, ce amenința să se perpetueze. Importanța căderei BWHBKflHBaam 3Z3SS3Í Petrograd uhii Examinând situația cupată de acest eveniment istoric, ziarul „Le Matin“ spune : „Oricât de mare ar fi repercusiunea căderei Retrogradului, ea nu înseamnă încă prăbușirea bolșevismului. Căderea capitalei rusești nu este decât începutul unei acțiuni îndreptată contra regimului tiranic al sovietelor, debut frumos e drept, dar care pentru a reuși, trebue să fie urmat de o politică militară și economică tenace și metodică. Lenin și Tratzki, mai ales acesta din urmă, nu sunt oameni cari să se dea ușor bătuți. Dealmintre, de mult, capitala „Soviopiei“, — așa fumnesc dânșii Republica rusă, — nu mai e Retrogradul el Moscova. Retrogradul nu mai are pentru bolșevici decât o însemnătate morală pe care de altfel au încercat a o atenua, împușcând pe unii și hrănind pe ceilalți. Numai procedări cu umanitate vor izbuti ca după victoria militară să distrugă prestigiul demagogiei sovietiste readucând poporul rus, în flămânzit, terorizat și sărăcit, în sânul alianțelor popoarelor occidentale.“ NOTE Regimul bolșevist schimbinat De fapt forța regimului sovietist rezidă la Moscova, care este centrul administrației sovietiste și unde sunt acumulate armamentul și aprovizionarea armatei roșii. Din punct de vedere material, dar bolșevicii vor putea opune în Moscova și în guberniile diin centrul Rusiei, o rezistență serioasă. Este însă un alt factor, care nu trebue neglijat: e factorul moral. Căderea Retrogradului va produce desigur un efect foarte deprimant, asupra spiritului maselor, depresiune care ar putea da naștere la acte de indisciplină și de disperare în rândurile armatei ruse, cu condiție numai ca acțiunea aliaților să fie continuată fără preget nelăsând bolșevicilor răgazul de-a se reculege. Dar vasta problemă rusă nu prezintă numai un aspect militar. Nu trebue sub nici un cuvânt să se piardă din vedere că războiul contra bolșevicilor nu este un război ordinar. Aliații n-au datoria numai de a-i învinge pe câmpul de luptă, ci trebuesc învinși și în spiritul poporului rus, orbit de doi ani de un regim fanatic“. Și ziarul urmează dând următoarele sfaturi de prudență : „Aliații, vor trebui să procoadă cu bună voință și să nu pedepsească un popor pentru fidelitatea sa către regimul sovietic, fidelitate obținută prim teroare, amenințări cu moartea și cu favoarea. Aliații vor avea să facă sforțări serioase pentru a aproviziona atât orașul cât și regiunea ferindu-se mai ales de a cădea în greșeala de-a împărți poporul în ruși buni și răi. IM INTUNERIC Ia Tadrul Mana Lumi, 27 Oct., s’a reluat la Teatrul National,, piesa In întuneric a nuvelistului N. N. Boldiceanu. Lucrarea aceasta s’a jucat la Teatrul din Iași, în timpul războiului, făcând o serie mare de săli pline și entuziaste. La ssfârșitul stagiuni s’a jucat, cu succes și cu săli destul de populare, deși vremea era târzie, când lumea începe a nu mai veni șs teatru. Piesa,, în treă cere, a d-lui N. N. Beldiceanu, e o lucrare de adevărată valoare artisticei sobră, cu un conflict bine legat,bare evoluează, în chip firesc, prina la dezlegarea, care nu poate fi alta, cat fiind sufletul lui Chirică. Stilul viguros și pitoresc, darul de a ridica pe semi oameni, în carne și oase, și de a lega firile acțiunii, cu îndemânare. Faptul, — mai important, — că piesa aceasta nu- iește o pastișă, mai mult sau mai puțin abilă a unei piese Parisian ®; că eroii din ea sunt la adevărate suflete țărănești, — nu ț,iar... ,i de cer naval — că vorbesc cu adevă a., plină de frumur seti minunate I baba populară, pe care autorul »"•'Io eu mărimi'te. — nu o artificiatizează. Scriitorul] N. I. Beldiceanu, care e la prima sa piesă, și care, paul Sneuma, a scris nuvele, dovedește, din belșug, darul de aurei la oameni, îndemânarea cu care conduce dialogul, atât de natural, și dezvoltă intriga, care se desfășoară logic, cu fatalitatea fenomenelor sufletești, cari trebuie să ajungă la o anumită și unică destenare. Piesa aceasta, cu o atmosferă așa de românească, așa de departe de pastișările pieselor pariziene, va rămânea, desigur, în repertoriul Teattrului Național ca una din cele mai bune și mai românești piese. Interpretarea face cinste Teatrului Național. D-l Bulfinschi—cu fisicul stătu masiv, cu temperamentul d-sale viguros ca și înfățișarea sa, — face, din rolul hăbăucului, Chirică, o creație de profundă sinteză, care va rămânea desigur, în galeria creațiilor teatrului românesc. d-na Zimniceanu, în Kiralina, a fost, pentru public, o adevărată surpriză : a jucat fermecător, cu o adevărată vioiciune țigănească. Din gratiile și mlădierile sale fieține, s-a închegat minunat tipul țigăncii. D-na Bulfinschi, ia avut încă, odată prilejul, să-și desfășoare tot briul vervei și umorului, d sale. Poarte bine d-l Antonescu, care avea și glasul și masca și gestul și umorul unui moșneag de la tară. D. Mănculescu în sergentul, ,a avut toată prestanța necesară, ar trebui însă să joace mai simplu. Inedecm această scrrtă recensie, cu convingerea că d. N. N. Beldiceanu, a realizat o lucrare dramatică adevărat originală, punând pe scenă, cu îndemânare, cu vervă și eu pitoresc, un cort de viață țăănească, plinită de uumor moldovenesc. Limba e colorată și strălucește de adevărate frumuseți, de la început până la sfârșit, INTERIM , 211 fi Ziarul „Românimea“ dă toate instrucțiunile pepriima pagină, de cum trebue să se anuleze voturile. O preocupare foarte patriotică, în care se dovedește cum în această epocă eroică a neamului nostru, unii sunt atât de mici la suflet, încât nu pot înțelege 1 Măsluiri de voturi după codul cartoforilor, când este în joc consolidarea României Mari și demnitatea țărei! * Ziarele takiste și avereșcane în dorința lor de a produce desbinări între români — și este ușor de înțeles ce periculoase ar fi ele în aceste momente s — au anunțat că Consiliul diligent din Sibiu ar fi fost de părere ca alegerile «să fie amânate din nou. „Viitorul" a desmințit acest svon. In adevăr comunicatul consiliului diligent spune în esență : „Oricare ar fi situația în restul tărei la nod alegerile nu aș vor amâna“. Acum comentariile „Epocei“: „Viitorul trebue să înghită încă odată minciunile sale“. Cine a mințit? Noi? Dar în trist bal trebue să fi ajuns o grupare politică pentru a recurge la aceste trucuri de copii și la atâta denaturare a evidenței faptelor 1 . Ziarele care trăesc din visuri și halucinații au vorbit despre un vin, incident dintre id. Vintilă Braitianu și d. Angelescu,ministu de finanțe. Cel d'întâiu ar fi intrat în consiliu de miniștri și a provent un violent incident. Nici în „revistele“ cari nu au pretențiunea de a excela prin imaginație, nu s’ar fi putut broda o mai puțin inteligentă farsă ! Pe când „Epoca“ a avut cuvinte de laudă pentru d. Oscar Kiriacescu arătându-i ca unul în cei mai buni funcționari superiori ai acestui stat, „Românimea“ spune că după plecarea sa de la Regie, trebue deschise ferestrele, ca să se curățe instituția de rele. Este suficient ca să se înțeleagă armonia între aceste bune gazete în aprecierile lor asupra oamenilor 1 G ECOURI .ă Salonul de toamnă deschis de curând la Paris au fost admiși printre exporzanți, alături de pictori, sculptori și creatorii de modă. Este o inovație îndrăzneață, care dă relief unei ramuri întregi de lux, ridicând o la nivelul celorlalte creațiuni ale artei, mai puțin importantatea acestora.eneralul Maud’hug care și-a înscris în mod glorios numele în istoria bătălie de la Marna, a părăsit armata pentru a reprezenta în Parlamentul Franței reîntregite Lorena, pentru recâștigarea căreia a contribuit așa de mult. Reîntoarcerea la «era de pace» ne a rezervat multe suprize și nu din cele mai mici a fost acela ce ne-a procurat-o «vinderea la licitație a coroanei Sf. Ștefan» care a ornat capul a atâtor regi ai Ungariei... Dar iată că aceiași impietate lovește și alte obiecte nu mai puțin istorice și demne a figura în vre-un muzeu național. Scaunele care au servit la semnarea tratatului cu Germania, președintelui Wilsm, lui Clemenceau, Lloyd George, Balfour și Orlando, au intrat, prin licitație publică, în posesia unui blănar din Paris, în ale cărui somptuoase magazine ele sunt acum admirate. A glomerația din trenuri nu este un viția exclusiv al transporturilor noastre, căci se pare că circulațiunea urbană și ferată a Parisului însuși sufere de acel insuportabil incovenien . Metropolitanele care cuprindeau altă dată maximum o sută de persoane trebue să transporte azi cinci sute. Nimic de mirare, că unei doamne care se plângea unui șef de gară că i s’a strivit un coș, funcționarul i-a răspuns pe un ton imperturbabil : Nu e nimic, n’am înregistrat încă azi nici un caz de asfixie... Și natural, conștiinciosul funcționar i-a arătat medicamentele și sărurile ce le avea gata... DIN RUINELE RĂZBOIULUI REFACEREA ORAȘULUI SENS Din groaznicele ruine ale războiului va reînvia orașul distrus Prima solicitudine a guvernului francez, după încetarea ostilităților ,a fost îndreptată spre reclădirea orașelor, care, aflându-se în zona războiului, sau fiind vremelnic acu 1 tobe, au avut din acest îndoit ruor să sufere mai mult de pe urma cataclismului. Un asemenea oraș este Sensul pe care barbaria teutonă l’a transformat într’un morman de ruine. Iată, în ce termeni emoționanți, ne descrie vestigiile a ceea ce a fost odinioară un mândru oraș, d. Emile Tassier, colaboratorul Mărului „La Vietoire“. O provincie distrusă de război BBWW HBIgBER gaMl Călătorii] care lasă Arras-n] mutilat pentru a se îndrepta spre nord, se aj £la odată în fața unei priveliști care zece luni după încetarea războiului și-a păstrat întreaga sa oroare. Bunul cântăreț popular Marcel Legay, care a celebrat cu atâta grație provincia Artois, n’ar mai găsi malurile râului Scarpe drăguțe ca altă dată. Din satele care mărgineau, șoseaua nu se mai vede urmă. Aglomerațiile de case și oameni atâta de pline de viață au dispărut, lăsând ca singure vestigii stâlpi indicatori meniți a orienta convoiurile de automobilei. Nimic care să arate că aci a fost altădată o populație activă și narică. Trecem pe lângă un deal de dimensiuni modeste. Este Wimy, un nume care evocă un întreg trecut de eroism și de jerifia de sânge. Scormonit de obuze și străpuns în toate părțile de lucrările de apărare Wimy are azi o înfățișare jal’ uică. Trecând apoi pe dâjiga adăposturile făcute din cimant, din care atâtea au fost pulverizate pe lângă fortărețele masive, care nici ele n’au rezistat mai mult obuzelor și fără voie te gândești cum spiritul de distrugere al oamenilor m’a cmoscutt nici un obstacol. Tranșeele zac nivelate și sunt absolut impracticabile. Sunt alte lucrări mai urgente ce trebuesc făcute și care nu permit încă a le nivela complect. ' In fostul oraș Lens ! Mai multe tăblițe arată că »esim la Lens. "Suntem la porțile orașului și totuși nu vedem înaintea noastră. de cât câmpie. In zadar cauția descoperi urmele vechilor coșuri de fabrici înalte, rămășițele clădirilor miniere. Până și minele au dispărut. Prăbușite și împrăștiate de obuze, ele nu mai formează decât un morman de pietricele și pietre cari și-au pierdut vechea lor înfățișată Pământul altădată negru din cauza cărbunelui, aici apare alb. Culoarea provine de la casele distrusă Case nu mai vezi nicăeri. In Sens, nu mai cauți ca la fiarms și Arras, să descoperi ce era cutare sau cutare ruină înainte din dezastru. Nu mai găsești nici măcar un perete întreg, un colț de clădire care să-ți arate că aici a fost primăria, dincolo casa de depumerfți etc. î Totuși, în mijlocul acestui firrman de ruine o speranță se dar effl ®nează, în fața acestui spectacol. In centrul orașului, în vârful muntelui de ruine, o mare pancartă îți atrage privirea. Ea poartă o iubscripție scurtă ca un ordin: „Lem ' vroiește a renaște“. Aceste cuvinte citite de la distanție par o pretenție absurdă. Citită însă la fața locului, ele exprimăm simplitatea lor un act de credință și de curaj care provoacă la vizite«tori o adevărată admirație pentru energia poporului francez. Refacerea orașului Niciodată o asemenea admirație n’a fost mai justificată. In jurul muntelui de ruine, simbolul dintru* * gerei totale, haosul se desemrea. Străzile se deschid din nou, trotua* • rele apar din nou* răspântiile nu regăsesc. O legiune de lucrătorii muncește ca râvnă, dând jos tame* tiile care au mai rămas în picao«rg sub ruine. Grămezi de cărămizi se înalță dispuse in mod simetria, vechi matteriale scăpate de catastrofie, din care se vor face «asa noui. In ceea ce a rămas din vechia? străzi e’au așezat șine pe care tras repede, împinse din urmă vagonete I încărcate cu dărâmături, ce se evul-* cuează pentru a curăți terenul. Lucrătorii sunt în bună parte foști mineri, care lucrează deocamdată în aerul liber. In timpul acesta camioanele mari circulă fără încetare, încărcate cu materiale de construcții și mobile La gară o armată de funcționari și lucrători lucrează de asemenea în mod febril. In urma schimbării datei alegerilor cari, în loc de zilele de 5, 6 și 7 Octombrie, la Cameră, vor avea loc la 2, 3 ^ 4 RO EfsîBniE . Iar la Senat, în loc de 10 ,1 I Octombrie, vor avea loc la 7 Și 8 MCEMBRIS, alegătorii vor vota după cum urmează : LA CAMERA . Cei cari au cărți de alegător pentru datele de« in loc de 5 OCTOMBRIE vor vota în 2 NOEMBRIE In loc de 6 OCTOMBRIE vor vota ia fi îNCEMBRIE in loc de 7 OCTOMBRIE vor vota la 4 ISOSMSRIS. LA SENAT : Cei care au cărți de alegător penru datele de: In loc de 10 OCTOMBRIE vor vota ln 7 NCEMBRIE In loc de 1 OCTOMBRIE vor vota la 8 HOÜMBRIE. DIN NOUELE ȚINUTURI ROMÂNEȘTI SITUAȚIA ECONOMICA DIN BANAT Recolta în Banat luat în general este mult superioară anilor trecuți. Cu cât regiunile muntoase ale Caraș-Severinului au recoltă mai slabă, cu atât mai bogată e recolta din județul Timiș și Torontal. După un calcul aproximativ cantitatea de cereale, care prisosește trebuințelor Banatului depășește 40 mii vagoane. Interesant însă, că deși recolta e așa de bogată Consiliul Diriginte a mobilizat-o, obligând morile, ca ele să cumpere direct de la producenți cerealele pe un preț maximal. O imposibilitate, căci morile nu au nici bani și nici spațiul pentru cantitatea întreagă de cereale, precum nici Consiliul Diriginte nu are acest aparat de funcționari sub supravegherea căruia să se poată aduna toată recolta. Rezultatul e, că o bună parte din cereale se strică, iar cerealiștii vor rămâne fără de lucru. Un desavantaj mai grav al mobilizării cerealelor e și acela, că comunele sărace din munți trebue să se ducă la Sibiu după permise pe cari dacă nu le obțin sunt expuse la foamete. In deosebi regiunile muntoase din apropierea liniei demancaționale, cari se aprovizionau până aci din ținuturile, unde se află astăzi sârbii. Ar fi timpul, ca Consiliul Diriginte să termine odată cu permisele și sa dea curs liber comerțului. Mai grav stăm însă cu chestiunea lemnelor. Resortul lemnelor dela Sibiu, a dat ordonanță, că nimeni nu poate vinde lemne, înainte de a fi încheiat un contract cu „Banca Centrală de Comerț Și Industrie“ din Sibiu în care se obligă că va vinde numitei bănci 30 la sută din cantitatea sa de lemne pe jumătate prețul obișnuit, restul de 70 la sută formează apoi comerț liber. Provizionul de câteva milioane ce-i încasează banca nu are nici o justificare. Se întâmplă însă, că proprietarul de lemne a încheiat contract cu banca pe 30 la sută, dar nu a ajuns încă în posesia permisului de vânzare pentru cele 70 la suită. Asemenea fapte nu pot decât să slăbească încrederea în statul nostru, pentru al cărui consolidare ar trebui să muncim din răsputeri. Să nu ne mire deci, când vedem naționalitățile, că au o ținută reservată față de noi. Fabricile în majoritatea lor lucrează cu puteri limitate din lipsă de combustibil și materii prime. De când însă s’a deschis drumul spre București se observă o ameliorare a situației. Leul românesc e așa de căutat, că aproape nu se mai găsește pe piață. Se plătesc 100 lei cu câte 350 coroane. Se speră, că atât depozitarii, cât și băncile vor ajunge în curând în posesia banilor și efectelor în care scop au plecat la București mai mulți directori ai băncilor din Timișoara, ca să-și aducă depozitele de acolo. Numai băncile din Timișoara au depuse la Budapesta valori de peste 200 milioane coroane. CURSUL PIETIS — Iată prețurile aproximative la câteva articole: Perechea ușoară de boi, coroane 16—20.000 Perechea grea de boi coroane 25—30.000 Perechea de cai potriviți coroane 10—12.000 Caii s’au scumpit de anul trecut cu circa 30 la sută. I Vită vie de kilogram cor. 9.— I Aproximativ de jumătate de an prețul e staționar la carne. Porci greutate vie per. kgr. coroane 22—23 — Came de vită per kgr. cor. 1ă—18 — Came de porc per k'i». cor. Í8—20 Slănină per kgr. cor. 31.—Untură per kgr. cor. 36.— Grâu preț maximal cor. 120.— Obișnuit, cor. 140.— Făină 00 per kgr. cor. 4.— Făină de bucătărie per kgr. cor. 250 Făină integrală per kgr. cor. 1.20 Lemne de focat stația de predare per vaigon cor. 2.500--2.300 Lemne de construcție 1 inc. cor. 606-100 Stofa per 1 m. fabricații In Timișoara cor. 200—240 Vin per 1 hect. cor. 800 850 Spirt per 1 litru cor. 75—78 Bere per hector. cor. 232.— Săpun 1 kgr. cor. 18— 20 Sodă 1 kgr. cor. 8.—Piei de vită bruite 1 kgr. cor 22—28 Talpă per kgr. cor. 90.— TÂRGUL CU MOSTRE DIN TIMIȘOARA.— Camera de Comerț Și Industrie din Timișoara a avut fericita idee, ca imediat după congresul economic din București, să aranjeze în zilele de 23—30 Noembrie, un târg cu mostre la Timișoara, asemenea târgurilor din orașele mai mari din străinătate, la care vor fi expuse diferite eșantioane de articole fabricate în Banat. Și pentru ca târgul să mi se mărginească la o simplă expoziție s’a căutat, ca să o Unge pe fiecare expozant a-și vinde o cantitate din marfa ce o are, potrivit eșantionului și prețului fixat. La acest bâlci vor fi invitate toate Cernerile de comerț din România Mare. Participanții nu vor fi numai ca cumpărători ci și ca vânzători în deosebi de materii prime, necesare fabricelor de aici. Va fi cea mai bună ocaziune de a se strânge legăturile între comercianți, fabricanți și industriași din diferite provincii, cari legături nu pot să fie decât spre binele obștesc. . — ---- OOTXOO——1