Viitorul, noiembrie 1919 (Anul 13, nr. 3507-3533)

1919-11-01 / nr. 3507

FRICA DE HiBBaâEaBBBaBBMaaBBBBBP ALEGERI a sa sa Puține zile ne mai despart de în­ceperea alegerilor, și de aceea, dat fiind importanța covârșitoare ce o vor avea ele pentru­­ noastră, trebuie să supunem la o­ anan­să­ o­­biectivă hotărârea vechilor politi­­ciani de a se abbține de la alegeri. liste cu atât mai necesară această analiză, cu cât s’au întrebuințat de că­tre takiști și averescani felurite mo­tivări — și trecem peste partidul socialiist ai cărui fruntași s’au sosi­­t:"~­zat >printr’o regretabilă imitație in­ vechile școale politic­e de la noi— motivări, ce nu sunt de­cât simple pretexte. In fond de ceiace toată lu­mea românească trebue să fie con­vinsă, este că dialectica takistă și averescană pusă în serviciul justi­­ficării abținerii se cheltuește ,pentru a ascunde adevărul următor . Parti­dul d-lui Take Ionescu și „Liga“ ge­­neral’uilui Averescu nu au putut să se prezinte la alegeri, pentru că se pre­vedea formidabilul eșec la care ar fi ajuns dacă ar fi luat parte la jude­cata prin voturi a cetățenilor. Alegerile de acuma se deosibesc de cele din trecut nu numai prin fap­tul că la ele vor participa, grație vo­tului obștesc, și grație unificărei po­litice, toți românii, dar și prin aceea că ele vor selecționa,' vor recruta'și vor fi faza pregătitoare a Marelui și Primului Parlament al României în­tregite. ' In fata urnelor cei­ ce solicită în­crederea cetățenilor se află astfel în­­tr o situațiune cu totul alta, de­cât in celelalte alegeri din trecut, căci lu­pta politică din tara noastră­ se dă pe aceste doua mari probleme și ches lunii de ordine so­cială și politi­că. In­­ primul rând e chestiunea atit­u­­dinei pe care România trebue sa o ia fată de hotărârile celor mari. In fața alegătorilor se va cere astfel încre­derea lor de a ajunge în parlament pentru ca acolo să se hotărască de ce răspuns trebue să dea România la acele obligațiuni ce vresc să i se im­pună de Consiliul suprem aliat, o­­bligațiuni ce știrbesc din demnitatea Statului român. In baza tratatului nostru de alianță care ne chezășuia egalitate în drepturi cu Statele mari, la care ne alipisem și după imensele jertfe din război, firește, că nu pu­tem concepe jicnirile ce iau forme controlului străin în casa noastră, robia economică,­ori știrbirile terito­riale din trupul tarei. Dar cum ar fi putut cei ce se ab­țin astăzi de la alegeri, să ceară în­crederea cetă­țeniilor la alegeri, când atitudinea lor a fost tocmai aceia a supunerii la cei mari din Occident ,și când ei au fost tocmai aceia ce au creiat cea mai defavorabilă at­mosferă tărei prin acțiunea lor inter­nă și de la Paris, în momentul când acolo se hotărau destinele României? Ce-ar fi putut spune ei în fața ale­gătorilor, când spe conștiința lor apa­să atâtea triste păcate și când atâtea angajamente cu străinii le robesc graiul liber? Alegerile, în al doilea rând trebue să trimteată reprezentanți în Parla­mentul României Mari, cari vor con­solida organizarea unitară a Româ­niei, în primul rând ,printr-o împro­prietărire și prin­­ votul obștesc cari sunt reforme strâns legate cu viața partidului nostru. Cum ar fi putut, vechii politiciani, aceia cari­­ au trăit din exploatarea colegiilor restrânse, sau aceia cari au dat pe teoreticianii utilităței sociale latifundiilor, să vină și să ceară alegătorilor voturile lor? Iată de ce, partidul d-lui Take Io­­nescu și „Liga“ generalului nu pu­teau să se prezinte la alegeri, pentru că eșecul lor era mai dinainte și cu precisiune prevă­zut. Simțind dezas­trul, nu le-a rămas vech­ilor politi­ciani de­cât campaniile de violență, de­cât revoluțiile pregătite cu lunile de zile înainte și cam­ la ziua fixată se transformă în searb­e și reci în­truniri; nu le-a mai rămas de­cât fu­ga din fața urnelor de la alegeri. Dar viața politică este ea însăși o luptă, în care nici­odată dezertorii și cei ce fug­iri pot să fie aceia ce condiționează o victorie. Ei rămân ca niște izolate ,manifestări, ce nu pot avea altă valoare de­cât aceia pe care o au în zoologie, monștrii cari sunt excepții fără predecesori și urmași în viața lur­ei organice. Abținerea dela alegeri este astfel dovada celei mai patente neputințe și mărturisirea in extremis a vechi­lor politicianisme incapabile a duce lupta modernă politică în noua Ro­mânie. Abținerea, deci, e fuga de frica de­zastrului din fața urnelor de vot. Acesta e puituit și singurul adevăr. ATITUDINEA Isoldin­ților Consecințel © cumetriei politice cu d-rtii Take !o­rsescu și Averescu Conducătorii partidului socialist, odată porniți pe calea cârdășiei cu partidul conservator în faliment al d-lui Take Ionescu, și cu bulangismul, demagogic al generalului Averescu, nu se mai pot opri. [ După ce a declarat abținerea de la­ alegeri pentru ea, — făcând jocul, d-lor Take Ionescu și Averescu, — să ascundă în același timp propria sa slăbiciune și puțina încredere de care se bucură în masele populare, — partidul socialist amenință astăzi cu greva generală politică. In ce privește abținerea de la ale­geri, conducătorii socialiști au atât de putină încredere în autoritatea lor morală asupra muncitorilor, în­cât au fost nevoiți ca, în com­unicar­tul lor de ori să ordone.... confisca­rea cărților de alegători! Iată tex­tul comunicat­ului, care la­ punctul 2 sună astfel: „2) Loliiit­­ele Secți­unilor din ju­dețele în, cari s’au depus candida­turi, ca și din jrufetele în, cari nu s’au depus candidaturi, vor strânge certificatele de alegători, astfel ca nici un membru al mișcărei socia­liste să nu participe la aceste ale­geri“. Ceea ce înseamnă că dacă nu s’ar strânge cărțile de alegători mem­brii­ mișcărei socialiste ar partici­pa la aceste alegeri, cu tot ordinul comitetului executiv. Cât despre greva generală poli­tică, cu care se amenință astăzi, ea nu e ceva nou. S-au mai anunțat asemenea greve politice, și ele au dat cel mai complect fiasco. In a­­devăr, dacă greve profesionale,, de revendicări cu caracter economic, al căror scop em îmbunătățirea con­dițiilor de muncă și sporuri de sa­larii, au putut reuși, o grevă politi­că, m­enită să facă pur și simplu­ jocul altor partide politice și încă „burgheze“, nu are nici o șan­să de reușită. Bunul simț al populațiunii mun­­­­cito­are va fi desigur mai tare decât îndemnurile și presiunile conducă­­­torilor socialiști"." Avem încredere în­ acest bun simț și în patriotismul muncitorimei române, care nu­ se va lăsa indusă în eroare de toți speculatorii politici. După scurta rătăcire­ din Decem­brie trecut, muncitorimea română și-a dat seama că sămânța Anarhiei și a bolșevismului, — lăsată în țară de Nemți cari sperau să dea Romă­ , mia pradă dezorganizărei și distru­­gerei sociale.— lui trebuia să încol­țească; tot astfel astăzi, când sco­purile conducătorilor socialiști ies limpede la iveală, cum etria cu d-nii Take Ionescu și Averescu evi­­­­dentă, e de așteptat, ca muncitori­mea română conștientă, să se desoli­darizeze de o asemenea politică, ce ar duce partidul socialist de râpă. APUSUL BOLȘEVISMULUI RUSESC CĂDEREA.....~..~ Petrogralul. - Un pas spre realizarea scapărei Rusiei din ghiara bolșe­vism­ul­ui Petrogradul a fost cucerit de tru­pele generalului Indjenofici, după ce mai întâi Kronstadtul a capitulat sub focul bastimentelor de război engleze. Știri cosite din diferite surse nu mai lasă nici o îndoială a­­supra acestui fapt de o importanță considerabilă. Evenimentul era de altfel prevăzut, căci încă de la 16 oc­tombrie, o telegramă din Helsing­fors am­­inta că la o întrunire a So­­vi­eturilor, ținută la Petrograd, bol­șevicii au decis evacuarea Retrogra­dului. Ceea ce însă a precipitat lucru­rile au fost simptomele de indisci­plină care dejta un timp au început a se manifesta în sânul armatei ro­șii, formată sau mai bine improvi­zată din recruți d­e ocazie, cari n’au­ primit nici un fel de di­sciplină. Ori , cum ar fi și oricare ar fi cairnele care au precipitat evenimentul, iată-ne în sfârșit ieșiți din situația staționară deplorabilă, ce amenința să se perpetueze. Importanța căderei BWHBKflHBaam 3Z3SS3Í Petrograd uhii Examinând situ­ația c­­upată de a­­cest eveniment istoric, ziarul „Le Matin“ spune : „Oricât de mare ar fi repercusiu­­nea căderei Retrogradului, ea nu înseamnă încă prăbușirea bolșevis­mului. Căderea capitalei rusești nu este decât­­ începutul unei acțiuni îndrep­tată contra regimului tiranic al so­vietelor, debut frumos e drept, dar­­ care pentru a reuși, trebue să fie urmat de o politică militară și eco­nomică tenace și metodică. Lenin și Tratzki, mai ales acesta din urmă, nu sunt oameni cari să se dea ușor bătuți. Dealmintre­, de mult, capitala „Soviopiei“, — așa f­umnesc dânșii Republica rusă, — nu mai e Retrogradul el Moscova. Retrogradul nu mai are pentru bol­șevici decât o însemnătate morală pe care de altfel au încercat a o a­­t­enu­a, împușcând pe unii și hrănind pe ceilalți. Numai procedă­ri cu umanitate vor izbuti ca după victoria militară să distrugă prestigiul demagogiei sovietiste readucând poporul rus, în flămânzit, terorizat și sărăcit­, în­ sânul alianțelor popoarelor occiden­tale.“ NOTE­ Regimul bolșevist schimb­inat De fapt forța regimului soviet­ist rezidă la Moscova, care este centrul administrației sovietiste și unde sunt acumulate­ armamentul și apro­vizionarea armatei roșii. Din punct de vedere material, dar bolșevicii vor putea opune în Mos­cova și în guberniile diin centrul Rusiei, o rezistență serioasă. Este însă un alt factor, care nu trebue neglijat: e factorul­ moral. Căderea Retrogradului va produce desigur un efect foarte deprimant, asupra spiritului­­ maselor, depre­siune care­ ar putea da naștere la acte de indisciplină și de disperare în rândurile armatei ruse, cu con­diție numai ca acțiunea aliaților să fie­­ continuată fără preget nel­ăsând bolșevicilor răgazul de-a se recu­lege. Dar vasta problemă rusă nu pre­zintă numai un aspect militar. Nu trebue­­ sub nici un cuvânt să se piardă din vedere că războiul contra bolșevicilor nu este un război ordinar. Aliații n-au­­ datoria numai d­e a-i învinge pe câmpul de luptă, ci trebuesc învinși și în spiritul po­porului rus, orbit de doi ani de un regim­ fanatic“. Și ziarul urmează dând următoa­rele sfaturi d­e prudență : „Aliații, vor trebui să pro­coadă cu bună voință și să nu pedepsească un popor pentru fidelitatea sa către regimul sovietic, fidelitate obținută prim teroare, amenințări cu moar­tea și cu favoarea. Aliații vor­ avea să facă sforțări serioase pentru a aproviziona atât orașul cât și regiunea ferindu-se mai ales de a cădea în greșeala de-a împărți poporul în ruși buni și răi. IM INTUNERIC Ia Tadrul Mana­ Lumi, 27 Oct., s’a reluat la Teatrul National,, piesa In întuneric a nuve­listului N. N. Boldiceanu. Lucrarea aceasta s’a jucat la Teatrul din Iași, în­ timpul­­ război­ului, făcând o serie mare de săli pline și entuziaste. La ssfârșitul stagiuni s’a­ jucat, cu suc­ces și cu săli destul d­e populare, deși vremea era târzie, când lumea începe a nu mai veni șs teatru.­­ Piesa,, în treă cere, a d-lui N. N. Beld­iceanu, e o lucrare de adevărată valoare artisticei sobră, cu un con­flict bine legat,­bare evoluează, în chip firesc, prina la dezlegarea, care nu poa­te fi alta, cat fiind sufletul lu­i Ch­iri­că. Stilul viguros și pitoresc, darul de a ridica pe semi oameni, în carne și oase, și de­ a lega firile acțiunii, cu îndemânare. Faptul, — mai im­portant, — că piesa aceasta nu- iește o pastișă, mai mult sau mai puțin abilă a unei­­ piese Parisian ®; că eroii din­ ea sunt la ade­vă­rate suflet­e țără­nești, — nu ț,iar... ,i de cer naval — că vorbesc cu adevă a., plină de frum­ur seti minunate I ba­ba populară, pe ca­re autorul »"•­'­Io eu mărim­i'te. — nu o artificia­tizează. Scriitorul] N. I­. Beldiceanu, care e la prim­a sa piesă, și care, paul S­­neu­­ma, a scris nuvele, dovedește, din bel­șug, darul de a­urei la oameni, înde­mânarea cu care conduce dialogul, a­tât de natural, și dezvoltă intriga, care se desfășoară logic, cu fatalita­tea fenomenelor sufletești, cari tre­buie să ajungă la o anumită și unică­ destenare. Piesa aceasta, cu o atmosferă așa de românească, așa de departe de pastișările pieselor pariziene, va ră­mânea, desigur, în repertoriul Teat­trului Națion­al ca una din cele mai bune și mai românești piese. Inter­pretarea face cinste Teatrului Națio­nal. D-l Bulfinschi­—cu f­isicul stătu masiv, cu temperamentul d-sale vigu­ros ca și înfățișarea sa, — face, din rolul hăbăucului, Chirică, o creație de profundă sinteză, care va rămâ­nea desigur, în galeria creațiilor teatrului românesc.­­ d-na Zimniceanu, în Kir­alina, a fost, pentru public, o adevărată­ sur­priză : a jucat fermecător, cu o ade­vărată vioiciune țigănească. Din gra­tiile și mlădierile sale fieț­ine, s-a în­chegat minunat tipul țigăncii. D-na Bulfinschi, ia avut încă, odată prilejul, să-și desfășoare tot­ briul ver­vei și umorului, d sale. Poarte bine d-l An­tonescu, care avea și glasul și masca și gestul și umorul u­nui moșneag de la tară. D. Mănculescu în sergentul, ,a a­­vut toată prestanța necesară, ar tre­bui însă să joace mai simplu. Inedecm această scr­rtă recensie, cu convingerea că d. N. N. Beldicea­­nu, a realizat o lucrare d­rama­tică a­­devărat originală, punând pe scenă, cu îndemânare, cu vervă și eu pito­resc, un cort de viață țăănească, pli­nită de uu­mor moldovenesc. Limba e colorată și strălucește de adevărate f­rumuseți, de la început până la sfârșit, INTERIM , 211­ fi Ziarul „Românimea“ dă toate in­strucțiunile pe­­priima pagină, de cum trebue să se anuleze voturile. O preocupare foarte patriotică, în care se dovedește cum în această e­­pocă eroică a neamului nostru, unii sunt atât de mici la suflet, încât nu­­ pot înțelege 1 Măsluiri de voturi după codu­l car­toforilor, când este în joc consolida­rea României Mari și demnitatea țărei! * Ziarele takiste și avereșcane în dorința lor de a produce desbinări între români — și este ușor de înțe­les ce periculoase ar fi ele în aceste momente s — au anunțat că Consi­liul diligent din Sibiu ar fi fost de părere ca alegerile «să fie amânate din nou. „Viitorul" a desmințit acest svon. In adevăr comunicatul consiliului di­ligent spune în esență­ : „Oricare ar fi situația în restul tărei la nod a­­legerile nu aș vor amâna“. Acum comentariile „Epocei“: „Viitorul trebue să înghită încă odată minciunile sale“. Cine a mințit? Noi? Dar în trist bal trebue să fi a­­juns o grupare politică pentru a re­curge la aceste trucuri de copii și la­ atâta denaturare­ a evidenței fap­telor 1 . Ziarele care trăesc din visuri și halucinații au vorbit despre un vin, incident dintre id. Vintilă Braitianu și d. Angelescu,­ministu de finanțe. Cel d'întâiu ar fi intrat în consiliu de miniștri și­ a provent un violent incident. Nici în „revistele“ cari nu au pre­­tențiunea de a excela prin i­magi­na­ție, nu s’ar fi putut broda o m­ai puțin inteligentă farsă ! Pe când „Epoca“ a avut cuvinte de laudă pentru d. Oscar Kiriacescu arătându-i ca unul în cei mai buni funcționari superiori ai acestui stat, „Românimea“ spune că după ple­carea sa de la Regie, trebue deschi­se­ ferestrele, ca să se curățe insti­tuția de rele. Este suficient ca să se înțeleagă armonia între aceste bune gazete în aprecierile lor asupra oa­menilor 1 G­ ECOURI .ă Salonul de toamnă deschis de curând­­ la Paris au fost admiși printre expo­­r­zanți, alături de pictori, sculptori și creatorii de modă. Este o inovație îndrăzneață, care dă re­lief unei ramuri întregi de lux, ridicând o la nivelul celorlalte creațiuni ale artei, mai puțin importantatea acestora.­eneralul Maud’hug care și-a înscris în mod glorios numele în istoria bătălie de la Marna, a părăsit armata pentru a reprezenta în Parlamentul Franței reîn­tregite Lorena, pentru recâștigarea căreia a contribuit așa de mult. R­eîntoarcerea la «era de pace» ne a re­zervat multe suprize și nu din cele mai mici a fost acela ce ne-a procu­rat-o «vinderea la licitație a coroanei Sf. Ștefan» care a ornat capul a atâtor regi ai Ungariei... Dar iată că aceiași impie­tate lovește și alte obiecte nu mai puțin istorice și demne a figura în vre-un mu­zeu național. Scaunele care au servit la semnarea tratatului cu Germania, preșe­dintelui Wilsm, lui Clemenceau, Lloyd George, Balfour și Orlando, au intrat, prin licitație publică, în posesia unui blănar din Paris, în ale­ cărui somptuoase maga­zine ele sunt acum admirate. A glomerația din trenuri nu este un vi­­ția exclusiv al transporturilor noas­tre, căci se pare că circulațiunea ur­bană și ferată a Parisului însuși sufere de acel insuportabil incovenien . Metro­politanele­ care cuprindeau altă dată­­ maxi­mum o sută de persoane trebue să trans­porte azi cinci sute. Nimic de mirare, că unei doamne care se plângea unui șef de gară că i s’a strivit un coș, funcționarul i-a răspuns pe un ton imperturbabil : Nu e nimic, n’am înregistrat încă azi nici un caz de asfixie... Și natural, con­știinciosul funcționar i-a arătat medica­mentele și sărurile ce le avea gata... DIN RUINEL­E RĂZBOIULUI REFACEREA ORAȘULUI SENS Din groaznicele ruine ale războiu­lui va reînvia orașul distrus Prima solicitudine a guvernului francez, după încetarea ostilităților ,a fost îndreptată spre reclădirea o­­ra­șelor, care, aflându-se în zona războiului, sau fiind vremelnic acu­ 1 tobe, au avut din acest îndoit ruo­r să­ sufere mai mult de pe urm­a cataclismului. Un asemenea oraș este Sens­ul pe care barbaria teu­tonă l’a transformat într’un mor­man de ruine. Iată, în ce termeni emoționanți, ne descrie vestigiile a ceea ce a fost odinioară un mândru oraș, d. Emile Ta­ssier, colaboratorul Mărului „La­­ Vie­toire“. O provincie distrusă de război BBWW HBIgBER gaMl Călătorii] care lasă­ Arras-n] mu­ti­lat pentru a se îndrepta s­pre nord, se aj £la odată în fața unei priveliști care zece luni după încetarea răz­boiului și-a păstrat întreaga sa o­­roare. Bunul cântăreț popular Marcel Legay, care a celebrat cu atâta gra­ție provincia Artois, n’ar mai găsi malurile râului Scarpe drăguțe ca altă dată. Din satele care mărgineau, șo­seaua nu se mai vede urmă. Aglo­merațiile de case și oameni atâta de pline de vi­a­ță au dispărut, lă­sând ca singure vestigii stâlpi in­dicatori meniți a orienta convoiu­­rile de automobilei. Nimic care să­­ arate că aci a fost altădată o popu­­­lație activă și nar­ică.­­ Trecem pe lângă un deal de di­mensiuni modeste. Este Wimy, un­­ nume care evocă un întreg trecut de eroism și de jerifia de sânge.­­ Scormonit de obuze și străpuns în toate părțile­ de lucrări­l­e de a­pă­­­­rare Wimy are azi o înfățișare jal­­’ uică.­­ Trecând apoi pe dâjiga adăpostu­rile făcute din cimant, din care a­­tâtea au fost pulverizate pe lângă­­ fortărețele m­asive, care nici ele n’au­­ rezistat mai mult obuzelor și fără­­ voie te gândești cum spiritul de dis­trugere al oamenilor m’a c­moscut­t nici un obstacol. Tranșeele zac nivelate și sunt ab­solut impracticabile. Sunt alte lu­crări mai urgente ce trebuesc fă­cute și care nu permit încă a le ni­vela complect. ' In fostul oraș Lens ! Mai multe tăblițe arată că »esim la Lens. "Suntem la porțile orașului și to­tuși nu­ vedem­ înaintea noastră. de cât câmpie. In zadar cauți­a descoperi urmele vechilor coșuri de fabrici înalte, rămășițele clădirilor miniere. Până și minele au dispărut. Prăbușite și împrăștiate de obuze, ele nu mai formează decât un morman de pie­tricele și pietre cari și-au pierdut vechea lor înfățișată Pământul altădată­­ negru din cauza cărbunelui, aici apare alb. Cu­loarea provine de la casele distrusă Case nu mai vezi nicăeri. In Sens, nu mai cauți ca la fia­­rms și Arras, să descoperi ce era cutare sau­ cutare ruină înainte din dezastru. Nu mai găsești nici mă­­car un perete întreg, un colț de clă­dire care să-ți arate c­ă aici a fost­­ primăria, dincolo casa de depumerfț­i etc. î Totuși, în mijlocul acestui firr­­­man de ruine o speranță se dar effl ®­­nează, în fața acestui spectacol. In centrul­­ orașului, în vârful muntelui de ruine, o mare pancartă îți atrage privirea. Ea poartă o iub­­­­scripție scurtă ca un ordin: „Lem ' vroiește a renaște“.­­ Aceste cuvinte citi­te d­e la distanți­e par o pretenție absurdă. Citită în­să la fața locului, ele exprimă­m simplitatea lor un act de credință și de curaj care provoacă l­a vizite«­tori o adevărată admirație pentru energia poporului francez. Refacerea orașului Nici­odată o asemenea admirație n’a fost­­ mai justificată. In jurul muntelui de ruine, simbolul dintru* * gerei totale, haosul se desemrea.­­ Străzile se deschid din nou, trotua* • rele apar din nou* răspântiile nu regăsesc. O legiune de lucrătorii muncește ca râvnă, dând jos tame* tiile car­e au mai rămas în­ picao«rg sub ruine. Grămezi de cărămizi se înalță dispuse in mod simetria, vechi m­atteri­ale scăpate de cata­­­strofie, din care se vor face «asa noui. In ceea ce a rămas din vechia? străzi e’au așezat șine pe care tras repede, împinse din urmă vagonete I încărcate cu dărâmături, ce se evul-* cuează pentru a cură­ți terenul. Lu­crătorii sunt în b­­ună parte foști mineri, care lucrează deocamdată în aerul liber. In timpul acesta camioanele mari circulă fără încetare, încărcate cu materiale de construcții și mo­bile La gară o armată de funcționari și lucrători lucrează de asemenea în­ mod febril. In urma schimbării datei alegerilor cari, în loc de zilele de 5, 6 și 7 Octombrie, la Cameră, vor avea loc la 2, 3 ^ 4 RO EfsîBniE . Iar la Senat, în loc de 10 ,1 I­ Octombrie, vor avea loc la 7 Și­­ 8 MCEMBRIS, alegătorii vor vota după cum urmează : LA CAMERA . Cei cari au cărți de alegător pentru datele de«­ in­ loc de 5 OCTOMBRIE vor vota în 2 N­OEMBRIE In loc de 6 OCTOMBRIE vor vota ia fi îNCEMBRIE in loc de 7 OCTOMBRIE vor vota la 4 ISOSMSRIS. LA SENAT : Cei care au cărți de alegător penru datele de: In loc de 10 OCTOMBRIE vor vota ln 7 NCEMBRIE In loc de 1­ OCTOMBRIE vor vota la 8 HOÜ­MBRIE. DIN NOUELE ȚINUTURI ROMÂNEȘTI SITUAȚIA ECONOMICA DIN BANAT Recolta în Banat luat în general este mult superioară anilor trecuți. Cu cât regiunile muntoase ale Ca­­raș-Severinu­lui au recoltă mai slabă, cu atât mai bogată e recolta din ju­dețul Timiș și Torontal. După un cal­cul aproximativ cantitatea de cerea­le, care prisosește trebuințelor Ba­natului depășește 40 mii vagoane. Interesant însă, că deși recolta e așa de bogată Consiliul Diriginte a mobilizat-o, obligând morile, ca ele să cumpere direct de la producenți cerealele pe un preț maximal. O im­posibilitate, căci morile nu au nici bani și nici spațiu­l pentru cantitatea întreagă de cereale, precum nici Consiliul Diriginte nu are acest apa­rat de funcționari sub supraveghe­rea căruia să se poată aduna toată recolta. Rezultatul e, că o bună par­te din cereale se strică, iar cerealiș­­tii vor rămâne fără de lucru. Un des­avantaj mai grav al mobili­zării cerealelor e­ și acela,­ că comu­nele sărace din munți trebue să se ducă la Sibiu după permise pe cari dacă nu le obțin sunt expuse­ la foa­mete. In deosebi regiunile muntoase din apro­pierea liniei demancaționale, cari se aprovizionau până aci din ți­nuturile, unde se află astăzi sârbii. Ar fi timpul, ca Consiliul Dirigin­te să termine odată cu­­ permisele și sa dea curs liber comerțului. Mai grav stăm însă cu chestiunea lemnelor. Resortul lemnelor dela Sibiu, a dat ordonanță, că nimeni nu poate vinde lemne, înainte de a fi încheiat un contract cu „Banca Centrală de Co­merț Și Industrie“ din Sibiu în care se ob­ligă că va vinde numitei bănci 30 la sută din cantitatea sa de lemne pe jumătate prețul obișnuit, restul de 70 la sută formează apoi comerț li­ber. Provizionul de câteva milioane ce-i încasează banca nu are nici o justificare. Se întâmplă însă, că­­ pro­prietarul de lemne a încheiat con­tract cu banca pe 30 la sută, dar nu a ajuns încă în posesia permisului de vânzare pentru cele 70 la suită. Asemenea fapte nu pot decât să slăbească încrederea în statul nos­tru, pentru al cărui consolidare ar trebui să muncim din răsputeri. Să nu ne mire deci, când vedem națio­nalitățile, că au o ținută reservată față de noi. Fabricile în majoritatea lor lucrea­ză cu puteri limitate din lipsă de combustibil și materii prime. De când însă s’a deschis drumul spre Bucu­rești se observă o ameliorare a si­tuației. Leul­ românesc e așa de căutat, că aproape nu se mai găsește pe piață. Se plătesc 100 lei cu câte 350 co­roane. Se speră, că atât depozitarii, cât și băncile vor ajunge în curând în po­sesia banilor și efectelor în care scop au plecat la București mai mulți directori ai băncilor din Timișoara, ca să-și aducă depozitele de acolo. Numai băncile din Timișoara au de­puse la Budapesta valori de peste 200 milioane coroane. CURSUL PIETIS — Iată prețurile aproximative la câteva articole: Perechea ușoară de boi, coroane 16—20.000 Perechea grea de boi coroane 25—30.000 Perechea de cai potriviți coroane 10—12.000 Caii s’au scumpit de anul trecut cu circa 30 la sută. I Vită vie de kilogram cor. 9.— I Aproximativ de jumătate de an­­ prețul e staționar la carne. Porci greutate vie per. kgr. coroane 22—23 — Came de vită per kgr. cor. 1ă­—18 — Came de porc per k'i». cor. Í8—20 Slănină per kgr. cor. 31.—­­Untură per kgr. cor. 36.— Grâu preț maximal cor. 120.— Obișnuit, cor. 140.— Făină 00 per kgr. cor. 4.— Făină de bucătărie per kgr. cor. 2­50 Făină integrală per kgr. cor. 1.20 Lemne de foc­at stația de predare per vaigon cor. 2.500--2.300 Lemne de construcție 1 inc. cor. 606-100­ Stofa per 1 m. fabricații In Timișoara cor. 200—240 Vin per 1 hect. cor.­­ 800 850 Spirt per 1 litru cor. 75—78 Bere per hector. cor. 232.— Săpun 1 kgr. cor. 18— 20 Sodă 1 kgr. cor. 8.—­Piei de vită bruite 1 kgr. cor 22—28 Talpă per kgr. cor. 90.— TÂRGUL CU MOSTRE DIN TI­­MIȘOAR­A.— C­am­era de Comerț Și Industrie din Timișoara a avut feri­cita idee, ca imediat după congresul economic din București, să aranjeze în zilele de 23—30 Noem­brie, un târg cu mostre la Tim­ișoara, asemenea târgurilor din orașele mai mari din străinătate, la care vor fi expuse di­ferite eșantioane de articole fabrica­te în Banat. Și pentru ca târgul să mi se mărginească la o simplă expoziție s’a căutat, ca să o Unge pe fiecare ex­pozant a-și vinde o cantitate din mar­fa ce o are, potrivit eșantionului și prețulu­i fixat. La acest bâlci vor fi invitate toate Cernerile de comerț din România­ Mare. Participanții nu vor fi numai ca cumpărători ci și ca vânzători în deosebi de materii prime, necesare fabricelor de aici. Va fi cea mai bună ocaziune de a se strânge legăturile între comer­­cianți, fabricanți și industriași din di­­ferite provincii, cari legături nu pot să fie decât spre binele obștesc. . — ---- OOTXOO——1

Next