Viitorul, ianuarie 1921 (Anul 15, nr. 3839-3860)
1921-01-01 / nr. 3839
mM <kă?%0 ebhse» .áűUi ' V; , , hăaa IN ȚARA: Un an . . . . Lei 120 , ÄK igwrarrai Sase luni. . . > GO 11 Si:. 120 Trei » . . . » 30 |S firi 60 REDACȚIA ADMINISTRAȚIA STRADA ED6ARD QULNET No. 2 (Via-i-via de Hotel Capsa) STRADA ACADEMIEI No íj \ * fco-oa—* *0 «•» *-”*’•* r Telefoanele: Direcția 51/23; Redacția »i Adnärdstifafl* 49/23 șl 3! ti ANÜNCIÜRI COMERCIALE Se pri nesc direct la Admiaiatrajiia ziarului, atrrti Acade üiei No. i7 ji la toate Ajaațile de publiciti*. i Șy las p§imm psimrsmm CONCESIONAREA CBm cil3i airlii S’ayrseseseíu m sttî Intareselá Sta^5ggggsggKgg~a?£ raggEgiaBBaaaBrafl H^^ ruim sí ala asräfr&a? fiali anal 3 Campania da luminar no a opiniei, ipublice pe care am dus-o și o duct nu în chestiunea concesionarei la sire ini a ateierilor căilor ferate, ne-am făcut să nu dăm toată importanța cuvenită unei alte concesionări care, depinzând direct de același nenorocit mainistor al comunicațiilor, condus cu atâta eminentă pricapere de dl generalăleanu, — s’a săvârșit de curând. Această concesionare este relativă la monopolul comunicațiilor aeriane, acordat i pentru o lungă perioadă de 20 de ani unei societăți streine, ce-și zice „franco-română“, cu sediul la Paris. Ea easte fapt împlinit, de vreme ce contractul de concesiune a fost semnat de reprezentanții statului român și de seria ai societăței francoromâne, și publicat deunăzi in Monitorul Oficial. Această nouă concesionare face și ea parte din politica de înșirenare a avuțiilor statuflui român și a serviciilor publice, inspirată de d-l Take Ioneiscu și realizată cu ajutorul bailee internationale Blank, pe care o gârau pretutindeni unde este vorba de o acțiune pe cât de profitabilă intereselor particulare internaționale, pe atât de dăunătoare chelor generale ale statului român. Bineînțeles că nu d-l ministru al comunicațiilor este omul care sa se opună la această tendință, pe care din potrivă, o ajută din toate puterile. Procedura care i’a urmat a fost ideosibită de aceea a concesionărei atelierelor c. f. r. Ea are pentru inspiratorii și autorii ei avantagiul că a mai... discretă, și îngăduie ca afacerea să treacă ca o simplă scrisoare la Poștă, în adevăr, in sesiunea imciîta a Parlamentului, în toiul căldurilor ■caniculare din vară, d-l general Vă■leaim a trecut fără discuție prin Corpurile legiuitoare un process de lege care aiutorisa, în armeni generali, guvernul să concusioneze unei societăți particulare, fie românească, fie streină, comunicațiile aeriene ale Statului român. Pe baza acestui proect, strecurăt printre altele,, s’a încheiat contractul de concesiune de care vorbim, și care n’a mai fost deci adus în discuțiuneia publică a Parlamentului. In acest mod lăturalnic, fără ca ehesti uniră să fie luminată de o discuțiune publică, s’a nesocotit și călcat o lege organică, și principiul care domină întreaga organizare a administrației poștelor, și telegrafelor, și anume că comunicațiile poștale și iedegrafese surd un monopol în mâna statului. Ar fi inutil să mai reamintim însemnătatea crescândă pe caria au luat-o în apus comunicațile aeriane. iMulțirinMă perfecționațike, termice, asccentuate de sforțări!i făcute în timpul războiuliui, aeroplanele de diferite tipuri de uni -cin zi, în zi iis traffraonto totuttaî sugupe' și maii repezi de comunicație, nu numai între statele continentete, ci chiar și între continente. Și dacă în timp de J>2 £ p acest fel de contesficație nchidă, a chemat la necontenite -progresa și la o desvoltare nebănuoită, apoi în tmip din războiu exponenta ne-a arătat însemnătatea covârșitoare a acestui mijloc de comunicație, menit să asigurre unieori escinsiv «rla țkmite aseriune ale unui Stat cu aliații săi, în’r’o pozițiia geografică ce nu ar fi îngăduit altfel de comunicății. Prin contractul de concesiune de care vorbim s’a acordat socjunței „franco-române“ cu s dml la Paris»1a monopolul comunicațiilor aenane, care cuprinde transport de scrisori, trikgrame, gropari, mesagerii și pasageri, pe trateliale principale adică deja și spre Constantinopol I, Belgrad, Buda-Peissat, Viena, Paris, Londra, Varșovia, etc. pe termen de 20 de ani, cu drept de prelungire din 10 în 10 ani. Ceea ca este caracteristic, și de altfel comun tuturor acestor concesiuni, este că nu se ia prin contract nici un fel de măsură pentru ocrotirea intereselor statului român,pentru acelea ale apărărei naționale, sau pentru formarea piloțior români, în velora a naționalizărei viitoare a acestui important serviciu public. Pretutindeni nu întâlzion decât clauze în vederea garantării diferitelor drepturi ale societăței concesionare. Nu intrăPi astăzi în amănunte- O vom face atunci când vom examina de aproape acest contract-Ne v iaHi vrem pentru astăzi să întrabăm dacă, în chestiunea intereselor apărărei naționale, ministerul de războiu a luat sau nu vreo măsură? Ce aviz au dat organele competente ale acestui departament ?... Sau ,poate nici n’au fost consultate ?... S’ar putea ca,— așa cum s’a întâimpliat la șoc. „Reșița“ sau la șoc, explosibilelor, — avizele ministerului de războiu să fie pur și simplu puse la dosar, și să nu fie ținute in seamă de cei interesați. O lămurire a opiniei publice e necesară. In orice caz, un lucru e în afara de discuție, asemenea convențiuni cari, înclivate în fața samsarilor internaționalii, calcă in picioare un principiu de interes conoral superior ca acria că toate comunicatiile unui stat sunt un monopol ce treime să rămână în mâna sa, nu pot să fie durabile, și să rămână valabile. Nici un guvern conștient de îndatoririle sale irită debiterescute permanente ale statului și ale apărărei național, nu le-ar putea consfinți. -----------00X00----------ZI CU ZI D4 Auguste Gauvain face constatarea că ...Societatea Națion Hot"ts’a transformat într-’o vastă birocrație în care felurile curg ca o mană dumnezeiască.Probabil că exemplul acestei birocrații costisitoare l-am dat noi, românii cari am reușit să cheltuim mai mult de jad toate țările. — dat fiind situația noastră șima literară, aproape ea-c’ă -eu falimentul i Ziarul ...Epoca“ persiflează plecarea d-lui N. Iorga la Paris. Desigur că d. Gr. Filipiftcu este singurul care la Paris ar putea face ceva pantial cauza, românească. Noi credem, încă, că și anul și cellalt pot, servi la fel, marile chin sftuni românești, fiind amândoi plini de tact, fără pasiuni politice, și cu spirit consecvent! * Bujor iar a redevenit subiect de actualitate, spre deplina satisfacție a acelora cari vedeau în el pelui eventual tovarăș în lupta lor politică ! —--------opxoo-—------ ^•■i^A-^ióa«gm8EaBaaBea8aaBa5»»aM 1uprma căilor fluviale s’a pus în mod asiduu după război. In toate țările și la noi, această chestie a început să se discute foarte serios. La noi s’au format comisii, pentru studierea și legiferarea problemei. Războiul a produs o desorganizare și o congestie a căilor ferate și acest fapt face ca lumea să se gândească la urifenirea cât mai intensă a transporturilor pe căile fluviale. In timpul răizboiuluii aceste căi fluviale au fost organizatei și utilate. Așa s’a întâmaiat în Franța, așa n’a întâmplat în Germania cu Rimául, Elba și Dunărea și chiiar în Rusia unde râurile au adus mari servicii, pentru alimentare și transporturi. Ce a decis tratat«! de Ia Versailles Prin art. 321—326 are tratatulud de la Versailles, Germania se angajează a acorda de-alura gra teritoriului său,1 libertattea de transit, nu numai pe căile ferate, dar și pe toate cursurile de apă navigabile sau pe canaluri ca și pentru ale sale proprii. D-l Pierre Geniet, directorul școalei superioare de comerț din Lyon, publică un interesant studiu asupra acestor chestiuni pe cărări rezumări. Art 331 al aceluiași tratat declară ca internaționale următoarele fluvii: 1) Elba de la confluența cu Moldau și Moldiau de la Fraga. 2) Odrirut <Jala confluența cu Oppa. 3) Niemenul dela Grodno. 4) Dunărea, de la Ulm. Asemeni toate canalele laterale ale acestor râuri. Această dispoziție se va aplica și joncțiunii Rhinuliri du Dunarea, in caz când germanii ar realiza aceasta cale navigabilă. Pe aceste fluvii se pot percepe i taxe, care vor varia după diferite secțiuni ale fluviilor, dar eile trebuesc să fie exclusiv destinate a acoperi cheltuciile de întreținere, de navigabilitate și de ameliorare pentru mierosul navigației. Fiecare fluviu, va fi pus sub administrația unfri comisii, internaționale, pe care o fixează tratatul. Noul regim al Rhinului După revoluția Franceză s’a dat libertate de navigația Esnautruism. Convenția internațională de la Mansreimin 1868 dintre Franța, Ducatul de Baden, Fressa, Bavaria, Prusia și Țările de Jos, au declarat Rhinul liber de la Rask până la mare. Prin războiul dela 1870, a fost eliiminată Franța din convenție, iar noul tratat de la Versailles a numit o comisie compusă din Holanda, Elveția, Germania, Franța, Belgia, Anglia și Italia, spre sfi datä de un francez. Prin tratat se prevăd concesii fâcnite de Germania în favoarea Franței ca vapoare, nemoardiere, instalații, dreptul de a lua apă din Rhin, Penten canale și irigații etc. RSitmul este cel mai comercial fluviu din Europa, Portul Renan Duisburg, are un tonaj superior cât toate sporturille Dunărene la un loc. Cauza provine și din pricina diferenței cursului fluviilor. Rhinul are cursul regulați; și un mare utilaj de navigație. Dunărca are navigaiția redusă, din cauza disficuMților practice, curentelor de apă diferite, după cum e șes sau defileu, arimi, bancuri de nisip ce se înmulțesc de la T.-Severin spre mun:, etc. a Dunărei Nouî regimeaat^iKsaassaaiaat. Libertatea navigației ,pe Dunăre a fost proclamată la congresul de la Viena în 1815. In tbSeris Rusia fiind bătută și pierzînd cele 3 județe care-i dădeau acces la Dunăre, puterile reuniri, din nou la filiată privilor lțbertățíi jr.lavigației și mentene 2 comisii internationale. Comisia europeană a Dunărei tirade sunt repneisjentate Franța, Anglia, Prusia, Sardinia și Rusia, și care avea Trepte' să perceapă o taxă' ,«pentru toate aste și misiunea de a' întreprinde lnități de ametoajare la gurile filmului , o comisie a statelor riverane. Prima asepsie a fost confirmată prin conferința de la Paris din 1865 și prin tratatele de la Londra din 187! și din 1883. Traatul de la Versailees menține comisia europeană, represintată ac cum prin Anglia, Franța,Italia și România. Numește o nouă comisia a statelor riverane, delimitând fluviul în diferite zone. Gennan, de la Ulm la Passau, Austiac de la Passau la Theben; Cecho-Slovac dela Theben la Porcany, maghiar de la Porcany’ ■la Baja, Sârib dria Baja la Orșova și Român de la Orșova la mare. Navigația va fn liberă. Traficul Dunărei va lua o mare întindere, dat fiind importanța sa geografică. Anglia voește a monopoliza navigația pe acest fluviu, dar se lovește de infcaresia Românești, căci și noi tindem să facem din Galați un port de mare, cere împreună cu O-dasa să fie cele 2 de braseuri uncri ale mării Negre. " /v, : ‘ dința della 16 Oct. nov a A'dtat un proect de lo■ ge, care prevede anienaijaraa inte •grală a Rhonului, din spmuduil de vedeni al navigației, a forței motrice și • a irigaiției. • Totalul cheltuelilor, este evaluat la 2 mai Marde 501 milioania fr. S’a ■ calculat că se va obține 800.000 cai i putere disponibili1 pentru vânzare, ■ care vor raporta 130 milioane franci. . O parte din cinemie e destinată pentru Paris. Un alt proect francez care țre concursul belgian, este joncțiunea Rhinului cu Escariul. Ganatiul ar lua naștere, la punct d Urdingem Ruhrot , pe Rijn. »Acest tunet are o mare importantă sferb de punct de aglomerare al traficului Alerian-Vastralian. Acest canal va avea lungimea de 192 km. Și va deveni în fare măsură intre irasele franceze , belgiene care se vor concentra în portul Anvers,rămânând Rhoterdaimul pentru interesele germane și engleze. J. D. BARZAN. ----------- — PREOCUPĂRI DUPAZEDIGAȚIA FLUVIALA» N istoric el orisbfamsí din ismsâ^^mîmsB&sm^Bammisammseaasaamasrăi -aera; război.ts se cere astăzi ! acestcă f și bazați. ț5e du»isturat?- naționară. n^riiui de disciplină ?’ u precodat din •tio?ni ?'t< muo<i;'jt': •-áocs Siâsgiyfef sfîntul liiiorifgifior STRANIE fiximere is louive "Argumentarea d-lui Argeloium în chestiunea înființărei unui c unitecrdunat de stat al minoriților făcută în expunerea de motive a stroeclului de lege -prezentul S'cnaticlui — este mai mult decât o ueabilă justificare a unui fapt care nu poate fi prezentat în armpărata lui lumină. Această argumentare păcăi nu este nu numai față de logică dar față de interesele superioare ale țarei, desconsiderând principiile fundamentale a desvoltărei statului și aruncând o lumină falsă de suspiciune și nelegațitate asupra actelor de guvernământ. hi adevăr, d. Argetoianu spune: — .In actuala stare ± e. lucruri, din vxauza lipsei unui organ special, care să formeze legătura între guveernul central și interesele diferitelor naționalități, problemele politice, speciile noilor cetățeni ai României, nu au primit totdeauna rezolvarea cea mai potrivită intereselor generale iar mai departe. ..Pentru înlăturarea reajunsurilor inerente acestei segațiuni și ca o dovadă de solicitudine față de cetățenii de altă limbă, natmnulUire și confesiune, se impus fi crearea unui organ special care să armonizeze diversitatea de interese ale acestor cetâteni cu interesele generale ale Statului. Din această argumentare, neașteptată și nesocotită reeșă că d. ministru de interne, nu mai are încredere în guvern pentru rezolvirea chestiunilor privitoare la minorități si creiazâ în sânul robinetului un ..organ special*, un apărător al naționalităților, care să intervie infioroarea lor, dictând — în calitate de subsecretar, — hotărâri miniștrilor. Astfel datoria ce o are întregul guvern de a veghea asupra istei aplicări a legei, în fața căreia toti cetienii târâi sunt egali, trece asupra subsecretarului care are do rtecivil și ..problemele politicei speciale minorităților" fuscăndu-se primul pas pe drumul periculos al formării a du p categorii de cef.&tent si a justificării clauzelor impuse a tratatu [nt cu Austria, printr’un act ce creiază o tutelă asupra guvernului tărci. I Acest brevet de incapacitate ce se dă un nervului, ce nu e în stare să facă dreptate tuturor conform leclilor tărci nu poate avea decât un trist ecou in afara arcuitelor. Iar când un ministru de interne vine cu ut fel de propuneri, nu mai rămâne decât ea d l Toma Ionescu să ceară Societățea Natiunilor la Geneva un subsecretar al minerrităților, pentru a complecta tutela ce obisnUte d-l . Argetoianu asupra statului român. -----------ooxoo---------- Z ECOURI iarul german „Leipziger Tageblatt“ spune că in curând se va pune in circulațiune în Germania noua monedă de porcelan, și aceasta foarte curând la începutul noului an. Piesele de 1o și 20 mărci au marginile aurite. Piesele sunt făcute de porțelan brun și , au marca obișnuită a orașului Dresden. jr guvernul sârb manifestă intențiila d’a nv acorda regelui Nikita o pensiuni pentru nevoile existenței sale. Asemenea propuneri îi i’au mai făcut suveranului muntenegrenilor, dar ele au fost refuzata până acum sistematic pe motiv că interesele țării sale sunt mai presus de orice târguială.În Anglia, la ihomoda, 45.000 de muncitori minieri au declarat grevă pe motiv că... 11 dintre ei fuseseră concediați. Zilele trecute a avut loc, la Paris, sărbătorirea memoriei lui Emile Verhaeren. D-ra Mirioara Ventura a recitat, cu acest prilej, câteva poeme din operile marelui poet belgian. Principele de Monaco a dăruit Parisului un institut de paleontologie umană care, înzestrat cu tot ce știința a dat la iveală pănă acum în acest domeniu, nu aduce reale foloase, mai ales antropologiei.pt.rs.xoo- In obicinuita ședință săptămânală a cercului de studii al partidului național liberal, d. Vintilă I. brătianu a dezvoltat o inrteresantă conferință asupra necesitatei -întocmirii unui program de cercetare prealabilă, singurul mijloc de soluționare a grelei probleme financiare care apasă astăzi România întregită. Din punctul de vedere financiar, războiul ne-a găsit într’o situațune primejdioasă, cu un buget învechit și cu un sistem de impunere defectuos. Această situațiune s’a agravat și mai mult prin efeltuelile (fin credite de război și prin împrumuturile externe și interne. Astăzi avem o datorie publică în străinătate, alta internă, la carie se absogă și aceea făcută prin emisiune:« Băncei Naționla'cere-o 10 mii'aude apăsînd asupra bugetului și asupra întreg ei economii naționale nu prin anuitftiî, fiindcă statul nu plătește nici ura ci prin inflațiunea monitară la care a dat loc. Dacă consolidarea daiteriei publice externe atârnă mana indirect de noi, cea intrernă poate fi emita olidată exclusiv prin noi înșine, după cum vom vedea mai jos. Două sunt cauzele de procord zoonotei și deci ale scumpirei traiului, surplusul de emisiuni și negataitattea biletuliîî. România veche și ar fi putut împlini nevoile normale cu un miliard lei omisiune ; prin unire, această omisiune ar fi trebuit să fie de cel puțin trei miliarde. Totuși avem astăzi o omsimie de vreo 10 miliarde lei. E drept că n’-am putea, cu 3 miliarde lei să facem față nevoilor unei vieți mai scumpe care cere și Statului și particula unor an fond de rujement mai mare, precum și lipsei de monetă metalică circulatorie. De aci voce necesitatea de a se opri eșirea banilor din țară. De asemenea o parte din monetă este tezaurizată la țară în vederea exproprierei. De această împrejurare trebue să profite Statul, cântând să retragă prin bonurile de expropriere, o parte din surplusul de emisiune. In definitiv pentru negile Statului o circulație de cel mult cinci miliarde lei ar fi îndestulătoare. Reducerea se va putea face în 4—5 ani și trebue să meargă paralel cu restabilirea stărei normala Dar deprecierea monetei e datorită nu numai, inflațiunei ci și lipsei sale de valoare adică negarantarei sale. Ca atare trebue să asigurăm o valoare reală. In afară de auzii de care dispunem în țară și streinătate, de acepe caiul pttem produce ?i care traduc păstrat în întregime în sate, avem și alte mijloace pentru garantarea omteiurii actuale. Grantarea trebue făcută și pe "baza tratelor asupra străinătătii, operațiune care va influența nu numai prețul monetei interne ci și schimbul. Deprecierea monetei noastre pe piețele streine are o acțiune directă asupra prețurilor interne și deci asupra situații unei financiare. Cu schimbul depreciat cum este, dacă nu Se vor lua măsuri, preturile vor spori tot, mai mult. In această direcțiune România a avut o politică, opusă cilci a aliaților care au căutat și caută să-și satisfacă nevoile în statute cu valuta depreciată. Conferențiarul citează cazul locomotivelor canadiene, pe care le plătim cu schimbul defavorabil nouă vreo 6 milioane fiecare, pe când canadienii construesc aceleași locomotive destinate nouă în Germania, de unde le-am fi putut avea cu 2 millioane?, cel mult și cu condiții avantajoase de credit. Numai printrte politică hotărîtă de import și export, de consolidare a monetei, prin oprirea contrabandelor de tei și a speculei lor, prin consolidarea finanțelor interne putem îndrepta schiribrul streine. nostru pe pietete Bugaiul ROmâniei Mari Dar situatiu ii ca finnanciară se complită și prin înfăptuirea României Ai aui. Re accesai c necesar să cere amâ in cadrul cel mare al bugetului României Aiaui si Noui. Astăzi, când viața de stat face o evolutions puternică spre dem rerazie și spre diviziunea mancei impută de sporirea activităței generale, bugetul statului nu mai poate fi cd fiscal de ori, ci tnabue să ia caracterul politic, cultural și economic al statului. Bugetul nemaifiind numai fiscal, ci devine un instrument pentru îndrumarea socială, culturală și economică a statului. Prin el se face o repartizare mai dreaptă a ajutoarelor prin ckdtucli De aci democratizarea regimluui impozitelor și a cheltuelilor făcute din ele. La aceste confesliuni, bugetul este și creator. Rezumând politica generală de îndrumire a statutei el va reprezenta în cifre viața gospolației culturale și naționale a statului România Mare impune însă bugetului și conidițn diî noui. Unificarea țarei necesită menținerea activitaților de stat înaintate și ținerea la punct a celor înapoieste. Cuin această punere la punct nu se poate face decât pe baza progresului, bugetul va fi un mijloc de progres. Schimbări în buget va aduce si unificarea lulministativă. De aceea bugetul definitiv se va putea face numai după desăvârșirea unificărei. In acelaș timp, bugetul României- Mar; trebue să fie însuflețit <Ie grija pentru intensificarea culturei aștiomac, pentru organizarea armatei, pentru consolidarea unității geografice, pentru naționalizarea viețiii economice a țării etc. Multe din pecate lucruri vor trebui să fie asigurate printr-un buget extraordinar. Regia ei interesată va fi un mijloc de a înlesni controlul statului și pentru a da autorităților nationale putința de a pregăti fie inițiativa naționalii, fie regi,a și municipalizerea. Tineretele extraordinare, care vor conține și regnaarea datoriilor de război, vor trebui să fie în așa fel întocmite (pe nu mai mulți ani) incât să aibă anuitatea numai înscrisă în bugetul anual ordinar. Prin urmare întocmirea bugetului definitiv este legată și de punerea în amplicare a acestui întreg program, clasând nevoile unificărei în trei: cele ce se vor rezolva direct în regie de stat sau administrații Dublice; cele ce vor cere colaborarea acestora cu inițiativa privată, și cela ce se pot lăsa inițiativei naționale îndrumată și ajutată, asigură fimnsiară Datoriile de război vor trebui să apere deopotrivă umerii generației actuale și ale celor viitoare. Putința consolidărei financiare este asigurată de bogățiile țăre». Va trebui numai să ne îngrijim de comerțul tran« marin și, internațional, fluvial și de întrepozitare în porturile noastre Numici astfri ce vor putea pune în valoare produsele noastre. Noul regim al areiculturei cu grija »pentru sporirea, producției, organișatia mun.ool.oa sii necesitățile cuiturple ate tăreî, cer noui cliptto e în bugetul general. Irtr’im cuvânt, bugetul pbolnio’ilor Romíiniei Mart și Noui este legat de iod rum arca. cg vcum a da statutul român întregit si de comditi unite esenta’e pentru traiul lui. Bugetul de abațiiie 1.? e dorit legat de programul nolijie, cultural, economic si national al noului iglat. El trebue sa do* mijloacete pentru înfăptuirea acestui program încărcat. $t%feE9!r³ av ©*5??rv?fjîcs? «saBam»« ^rsanp&ua •Ace’wași principii trebuie să conducă și la stabilirea veniturilor. CQintiraurea în pag. 2 a CERCUL DE STUDII P.N.L m mm de cercetare a POLITICEI FINANCIARE —CONFERINȚA D-l ui VIFITILA I. BRATIAftU I. Urmărind examinarea și discutarea principiilor pe baza cărora ar putea realiza organizarea educațiunei fizic și în felull de a o face parte integrantă din cultura și educația copiilor noștri—ajungem la chestiunea școlilor cari vor forma personalul pedagogic al acestei educatțuni. Mărturisesc ca—după ștHnțele ce am asupra acelei chestiuni — ea va constitui partea cea mai dolicată a procesului nu se pregătește. La aceasta concluziune ne aduce în mod forțat orice studiu am face, fie din punct de vedere comparativ cu alte state, fie din acel al curajului unei inițiative proprii. Premizele ar fi acelea ,pe cari ni le făurește cunoașătrea spiritului public ca și a celui particular, la noi in tară. Prin spiritul public voim a intelege felul cum va fi primită întemeierea acestei noi cariere în învățământ atât de cei cari vor fi indie.ti.nou a o îmbrățișa cât și de acei cari vor avea ,să primească în sânul lor ț» noii profesori. Prin Spirit, particular am înțeles iarăș felul cum va fi primistă însăși școala ele, se va înființa,de către acei cari, —cu sau fără rost, dinfr’o vocațăune imperioasă sau din alte motive de compeiiența presupusă, —se străduesc de pe acum să susțină chemarea lor la înfăptuirea unei asemeni școli. Presupunem chiar că greutatea cea mai mare va veni de la acest din urmă spirit deoarece, ca întotdeauna, el închide și un număr de interese personale cari ori puțin pâna în ziua de aste. ir. * T Căci, un rezumat, în (a. avom, că mai ușor se potri . mulți de un lucru despre v n’au nici o idee, dacă și sfoloasele lui, decât cei puțini, cari pretind că au kiee rea și mai ales dacă au apucat să fălească cu aceasta, oricât le-ai lămuri foloasei« ce ar decurge când acea idee urmează a se aplica în mai bine . Dar să revenim la însuși subiectul nostru. Dintre naținile cari au înfăptuit deja mijloacele prin cari să propage în popor teiducațiunea -sănătăției și voinței prin practica coterciilor fizice raționalei, cinci se desprind în deosebi și atrag cercetările noastre. Anglia ca una ce, prin excelentă „păstrătoare de tradiții“, a naționalizat toate indeie stincrife simotive străvechi ale popoarelor pe cârmietște, a adoptat multe din ale neamurilor antice și le-a metodizat pe toate printr-un larg spirit de organizare a societăților de sport. Metoda ti, inaplicabiilă la noi, a reușit a infiltra sportul du exercițiile lui fizice în însăși moravurile poporiului. Suedia, unica națiune care prin priceperea frantelnică a foloaselor a refașitaisiei „ , desăvârșită organizațiune de acest fel din câte există. ". Franța care prin spiritul neobosit Li al naitiuîiei ei în căutarea căilor civilizației și progrisului, a luptat pentru a ajunge la nivelul ceilor două precedente și,prin meșteșugită proîpagandă dar fără intervențiunea până acum a oficialităței a ajuns să aibă azi, mii de societăți de sport și câteva institute ^articulane .petfeet , întocmite pentru educațiairca fizică irațională. . Acestea nu așteaptă decât gestul sprijinitor al Statului spre a se pune - toate ;n slujba finelui general; și lucrul pare a fi începtat să se și facă. Și, în sfârșit, Statele Unite ale Americei de Nord cari prin puterea banului, pus la dispoziția oricărei inițiative urmanitare,' au reușit să-și asigure primul Re în desfășurarea acestei activități jcare — precum am arătat de curând — a depășit hotarele iicțiunei, propagând această educațiune în lumea întreagă. r La noi, aceste exemple pot servi c«wîhirea experiențelor * ■ . î . în cadrul apiică cei rturile au fost până •e mai mult ca riș..tru „pierde vară“ decât ca unuv.«.....csli folositoare educațiunei însăși, chiar pentru clasele mai privilegiate-Năzuințele federațiunilor întemeiate de curând între societățile de gimnastică sau de atletism, stânjinite de indiferența cercurilor conducătoare interesate, s’au mărginit la regiemetitairea numai a raporturilor societăților , existența întră eie. Propaganda a câștigat foarte puțin, dacă a câștigat ceva în această direcțiune. Acum, în urmă autoritățile superioare mai tare deslușind foloasele ce s’ar răsfrânge pentru Armata țărei din egalizarea pe bază de generalizare a educijației fizice, a luat inițiativa propunerei în Parament a unui asemeni proiect de lege. In acest proiect ne vorbește, în sensul preocupărei noastre, de transformarea leventa aîs a actualei școlii militare, de educație fizică intr’o școală națională de grad superior, care să devină pepiniera personalului d didactic necesari răspândirii acestei educațiuni în școli, în societățile și stabilimentele publice și în armată. Iată-ne deci ajunși la temerile ce exprimam aci mai sus în această privință. Căci, în adevăr, de ce numai de cât, transformarea acestei școli existente, mai ales când ea este o școală militară depinzând de direcțiunea respectivă din ministerul de războiu ? Intr’o comisiune ce discuta mai zilele trecute acest proiect s’a obiectat în treacăt că proiectul în discuție ar avea un caracter prea milităresc și in urmă s-a dovedit că, luat in amănunt, el caută a îndepărta acest caracter al organizărei viitoare a educațiunei fizice, armata având doar inițiativa și urmând a folosi la timp doar de rezultatele acestei organizări. Atunci ? Mai mult încă, un articolaș publicat de un ziar din Capitală, arată tot restul Școalei militare de educație fizică, îî vorba de prima serie de „instructori“ cari au absolvit și cari au fost trimiși deocamdată numai la regimentele de vânători „fiind insuficienți“ (?). Ni se mai spune cu acelaș prilej că „seria de elevi 1919 — 1Q2i, mai numeroasă, mult mai inteligentă și capabilă (??) va da dovada cea mai desăvârșită“ etc. Din Parte'v " ' ' * zat urmărește crearea unei școli, de caracterul școlilor normale, cu două grade de învățământ : unul, pentru instructori destinați școlilor primare și secundare inferioare cum și, poate chiar, stabilimentelor publice organizate, iar altul, școlilor secundare superioare, universităților, marilor unități militare ca și societăților libere, autorizate a practica și răspândi educația fizică după normele ce urmează a se stabili. Este clar netăgăduit că pentru ca actuala „Școală militară de educație fizică“ să poată realiza frumosul program ce desfășoară în comunicatul citat : „cu a doua și a treia serie, credem că se vor complecta locurile disponibile de instructori la regimentele de infanterie și mai târziu la celelalte arme“ — va fi mai degrabă nevoe ca ea să fie pur și simplu întărită și sprijinită în acest scop. Comandantul său are chiar pe cât știm, un regulament elaborat în acest sens. Creată cu o altă destinațiune, ea este silită azi să îmbrățișeze o activitate cu totul diferită și ca în toate cazurile similare, nu poate face în mod desăvârșit nici una nici alta. Dar asupra acestei chestiuni vom mai reveni. BSK^äfeÄ^giffe OS I? ér% 1 N fc B*ss g Sna Gssam de QIO=SÎ COST £ S € U