Viitorul, decembrie 1924 (Anul 17, nr. 5024-5047)
1924-12-02 / nr. 5024
emulul opt-spre-xecelea No. 5024 6 PAGINI Marți 2 Decembrie 1924 LEI EX. In TARA 4 LEI CK. In strelintari ABONAMENTE IN TARA I Tn streln&tate Un an---------— 500 lei I Un an--------------1200 le» Sase luni-----— 250 • I Șase luni----------- 600 • Trei ---------125 trei ------------- 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINTZT No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. IT Telefoanele: Direcţia 31/33, Redacţia şi Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului M1 Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug LEI EX. In TARA 4 LEI CR. in Mutate IO ite nor ■ pictura roMmm «se MIHAIL BURILHAHU • J A După răscoalele ţărăneşti de la 1907, şi înainte de războiul întregirei naţionale de la 1916, făceam următoarea constatare : „Mişcarea violentă dar de profundă prefacere socială, care a cuprins maişele ţărăneşti, a avut un oarecare ecou numai în literatură, — în arta picturei nu se vede nici o urmă de influenţă. Dacă în schitele şi nuvelele prozatorilor români cari n’au păşit încă pe terenul romanului social, viaţa de la ţară elite mai cu de-amănuntul cercetată, la pânzele ce inundă expoziţiile de pictură nu s’a zugrăvit încă de către pictori satele acelea răsăcolite de ghiulele tunurilor ce fuseseră aduse să împrăştie moartea şi pacea printre răzvrătiţi şi nici cerul însângerat de flăcări al unor colţuri din Oltenia sau Moldova, sacrificate din dorinţa ce o aveau massele de a grăbi o dreptate nouă între cei cari muncesc şi cei cari stăpânesc ogorul". Acum, în urma marelui război al întregirei naţionale, de câte ori îmi plimb paşii şi privirile CRONICA ARTISTICA printr’o expoziţie de pictură îmi năvăleşte în minte aceiaşi constatare tristă. Dacă în literatură tarea supremă de unire a neaui nostru este cântată din când în când în versuri, mai bune sau mai rele, ori descrisă în pagini de roman, mai reuşite sau mai nereuşite, arta picturei a rămâs tot atât de puţin influenţată. Ieri colo, uite un portret înmărime naturală a unui gheneral ce-şi poartă mândru decoraţiile căpătate în biurourile serviciilor sedentare sau vreunui îmbogăţit de război, refugiat la Iaşi ori rămas în teritoriul ocupat spre a pactiza şi spre a se îmbogăţi cu inamicul cotropitor. Nici o luptă eroică din timpul războiului de desrobire, nici o scenă a vreuneia din miile de împroprietăriri ce s’au înfăptuit după încheierea păcii, nici o pânză care să amintească intrarea armatelor române în Budapesta, nici un peisaj din grădina veselei Bucovinei, a eroicului Ardeal sau a îndureratei Basarabii. Cu aceste gânduri mă îndreptam aic spre Ateneu. Unde sunt deschise vreo trei săli de pictură, când, un tânăr scriitor, m’a ajuns de pe urmă şi m’a invitat politicos la vernisagiul primei expoziţii internaţionale, organizată de „Sindicatul artelor frumoase". Am primit invitaţia şi după câteva minute am fost condus într’un cavou , o sală cu u n fond negru, tapetată cu nişte tablouri extravagante ca formă şi culoare, luminată de un singur bec electric şi plină cu oameni din toate clasele sociale. Un tânăr avocat, ziarist şi literat, care face la bară gazetărie, la redacţie avocatură iar în literatură patronează curentele noi, vorbea, despre perspectivele artei moderne şi cerea un loc în arena culturală a acestei ţări, pentru acei ce voesc să fie nebuni din simplul motiv că nu înţeleg să fie la fel cu toată lumea. Ultimele cuvinte de recomandare au fost acoperite de sunetele stridente ale unui Jaz- Band, devenit prin decor, pentru o parte din spectatori macabru iar pentru altă parte caraghios. Fiindcă nu înţelegeam nimic din amestecul acela hibrid de forplătesc zece lei pentru un catalog, în care am citit nume ca acestea: Tereza Zamonwerowna, M. Szczuka, Marc Darimond, Artur Segal, D-na Ana Segal, C. Buholtz, M. H. Maxy, Marcel Iancu, Victor Brauner şi Dida Solomon. Pe unii dintre „artişti" nu i-am putut vedea în persoană fiindcă am aflat că sunt la Mărcuţai, unde pictează pentru expoziţia viitoare şi scriu versuri ca acestea: „Vântul plânge în hornuri cu toată deznădejdea unui orfelinat. Vino lângă mine ca o luntre în tufiş. "Aşterne-ţi vorbele ca paturile albe în infermerie Că acolo poţi plânge nesupărat că miroase a gutui şi-a brad Expoziţia are un comisar, cu aceleaşi puteri discreţionare pe carii Trotzky sauZinowiew le au la Moscova. Aceasta este pictura nouă care încearcă, acum după război, să ne vină de peste graniţe, în artă ca, şi bolşevismul în politică. Reprezentanţii curentelor nou importate, au nume exotice şi concepţii dezordonate, încercările acestea străine de sufletul poporului nostru nu vor prinde în artă după cum ideile bolşevice nu vor avea nici un ecou în politica românească. Intorcându-mi paşii spre Ateneu, am avut şansa să-mi odihnesc o clipă privirile şi mintea în mijlocul unor flori aruncate pe pânză cu multă îndemânare de către d-na Eugenia Filotti-Atanasiu. Această artistă din şcoala cea veche care de mii de ani a rămas totuşi nouă, posedând linia desenului, impresia justă a culorii şi talent foarte mult, reuşeşte să ne dea flori cari adeseori ating valoarea artistică a merelui Luchian. C. Isachie expune peisagii, portrete, natură moartă şi interioare. Dacă s’ar specializa într’un gen sau altul ar reuşi să dea lucruri interesante fiindcă are suficiente calităţi. Mario Ledda redă în planuri largi peisagii şi capete de expresie din Cadrilater. Capetele turc, cari discută la o masă de cârciumă ne face să credem că o specializare în portret i-ar succede. In sala „Mozart" şi a „Cărţii Româneşti" am întâlnit două vechi cunoştinţe, pe d. Pan,loaned şi Kimon Loghi. Ţigănci vioaie la cel dintâi, peisagii văzute în culori de vis ori portrete prinse în linii precise, la cel din urmă. Şi unul şi cellalt dintre cei doi pictori au făcut progrese technice însemnate, pe care regretăm că nu le vedem exteriorizate în compoziţii. In deosebi, d. Kimon Loghi dă dovadă că ar reuşi să facă lucrări interesante în aceastădirecţiune. Unele pânze expuse azi trădează reale însuşiri de compoziţie. La „Mozart“ două săli interesante de ceramică, a d-lui C. Ionescu-Paşcanu şi Ştefan Dumitrescu, care expune sub firma „Bucur". Valoarea lucrărilor stă în desenările bine alese şi techalea îngrijită. *■ 1 Vizita d-lui Albert Thomas Clasa muncitoare in TARA NOASTRA PLANUL DAWES IN PREAJMA ALEGERILOR GERMANE Strângerea relaţiunilor economice va aduce după s ne o apropiere politică Vizita d-lui Albert Thomas — o vizită importantă prin actualitatea ei şi impresionantă prin aducerile aminte ce le deşteaptă — a dat prilej organizaţiilor noastre muncitoreşti şi instituţiilor în legătură cu munca, ca să arate progresele realizate la noi, în direcţia muncei. D. Albert Thomas este reprezentantul oficial, precum a fost şi este animatorul mişcărei de emancipare şi de înălţare a clasei muncitoare. El conduce „Biuroul Internaţional al muncii“ şi în această calitate reprezintă factorul esenţial al activităţii Societăţii Naţiunilor, întrucât numai munca organizată, liberă şi intensă poate reface lumea şi realiza visul frumos al păcei. Ţara noastră se măguleşte că poate prezintă reprezentantului oficial al muncei internaţionale, spectacolul frumos al unei reale şi puternica propăşiri democratice. Legile noastre, cari organizează munca sunt aplicate într’un larg spirit democratic, iar instituţiile întemeiate pe ele sunt în plină fază fecundantă. Aver o organizare profesională a muncii, precum avem un sistem de asigurări întemeiat pe cele mai moderne principii. Graţie acestor organizări, clasa muncitoare de toate categoriile găseşte o largă asistenţă. Prin noua lege a d-lui Chirculescu, ministru muncei, lucrătorii deveniţi invalizi şi incapabili de muncă prin bătrâneţe, au o pensiune anuală ce depăşeşte suma de şase mii de lei;meseriaşii au în Bucureşti — adica în centrul cu cea mai mare aglomerare de muncitori — un mare spital special al lor înzestrat cu toate perfecţionările ştiinţifice, dispensării (un nou dispensariu ce clădeşte în str. 13 Septembrie care va costa circa 10 milioane), răspândite în tot oraşul şi unde se dau mii de consultaţii de către medicii specialişti. O vastă operă de puericultură salvează de la moarte mii de copii. Un mare sanatoriu la Tekir-Ghiol pentru care s-au cheltuit milioane, reface sute de muncitori în fiecare vară şi-i redă în câmpul muncei. Un vast sanatoriu la Solea, în creerul munţilor, este special amenajat pentru convalescenţi sau candidaţii la tuberculoză. Medicamentele necesare acestei vaste asistenţe se aduc cu sacrificii enorme direct de la fabricile mari din străinătate şi, ca atare, sunt de o calitate ce întrece pe a celor ce sunt puse în comerţ. Dacă trecem de la organizarea muncei orăşeneşti marele reprezentant al Biuroului internaţional de la Geneva, a putut sau in cunoştinţă de marea operă a împroprietărirei, conform căreia muncitorii de pământ sunt proprietari. Cum ţara noastră este in primul rând agricolă, ne dăm seama de buna stare a celei mai mari părţi din pătura muncitoare de la noi. Suntem astfel o ţară care, bogată prin natură, a ştiut să creeze şi condiţiile cele mai prielnice pentru susţinerea şi propăşirea clasei chemate a valorifica bogăţiile ei. In această operă de organizare a muncii după război, trebue să recunoaştem că partidul liberal are o mare parte de merit. E deajuns să notăm organizarea dată muncii de către d-nii Mârzescu şi Chirculescu, precum e inutil să mai repetăm că exproprierea este opera partidului liberal pentru a vedea că acest partid a contribuit şi în direcţia aceasta cu toată puterea lui, şi că opera de refacere prin munca naţională, este într-o largă măsură datorită puterilor lui constructive. D. Albert Thomas care ne-a cunoscut în timpuri atât de grele, în epoca de martiriu şi de jertfe, are acum prilejul să ne cunoască şi în perioada de muncă şi de refacere, pe drumul binefăcător al păcei. . Unstudiu al d-lui G. Popa-Usseanu După lucrări menite adeştepta o frumoasă preocupare în sufletele generaţiei tinere pentru minunata civilizaţie antică, d-l G. Popa-Lisseanu ne-a dat de curând lucrarea monografică asupra lui Gh. Lazăr (în colaborare cu d. G. Bogdan-Duică), iar acum şi mai de curând ne dă o „privire istorică” asupra Businshei. Monografia d-lui G. Popa-Lisseanu fără pretenţiini de erudiţie istorică ne dă în mod succint istoricul acestui pământ atâta de românesc şi conduşi de studiul clar al autorului cunoaştem peripeţiile, o adevărată dramă istorică, prin care a trecut colţul acesta de pământ legat de vechil Basarabî, păstrător al sufletului moldovenesc şi care astăzi se află de a pururi închegat în trupul României Mari. Autorul a avut buna idee ca să anexeze la expunerea istorică cuvântările rostite de persoanele învestite cu mari puteri în stat la feluritele festivităţi ce au urmat alipirea Basarabiei. Un alt adaos conţine cuvântările rostite in marea şedinţă a Camerei în care s’a manifestat în chip unanim hotărârea fermă de-a păstra cu sfinţenie Basarabia noastră. Un articol al lui Eminescu din anul 1878, completează o expunere menită a încălzi sufletele româneşti. Din aceste anexe nu ne putem opri de a nu reproduce din cuvântarea d-lui I. C. Brătianu, rostită la Sfatul Ţărei din Chişinău, următoarea judicioasă opinie asupra greşelii Imperiului rus. „O politică largă şi prevăzătoare ar fi trebuit să invite chiar fostul regim rus să retrocedeze de bună voie un ţinut, care, etniceşte, îi era strein şi nici economiceşte nu interesa în chip simţitor viaţa şi interesele Rusiei, iar politiceşte dacă ar fi scăzut cu trei milioane suflete imensa ei populaţie şi cu 44.000 de km. p. nesfârşita întindere a imperiului rus, iar fi asigurat în schimb, în coastele sale şi la gurile Dunărei, prietenia rodnică a 15 milioane români”. Din fericire justiţia imanentă a readus Basarabia acolo unde ea trebuia să fie, iar greşelile, violenţele şi nedreptăţile din trecut au rămas visuri negre şi urâte ale unui trecut de apururi* PETRONIUS Presupunând că alegerile germane ar aduce un Reichstag mai omogen decât cel din trecut, cu o majoritate liberală şi un guvern de coaliţie cu socialiştii — corespondentul lui „Defeats"* din Berlin face următoarele observaţii: —In primul rând „atmosfera“ ar fi mai ameliorată. Dar o victorie a democraţiei, în Germania, nu înseamnă şi sfârşitul neînţelegerilor, nici renunţarea la revendicările „naţionale* sau încetarea agitaţiilor contra tratatului de pace. In această privinţa — stărue corespondentul din Berlin — nimeni nu trebue să-şi facă iluzii. O victorie a democraţiei nu poate fi decât o fază nouă a destindem observată de şase luni încoace. Ea n’ar însemna decât că Germania nu mai sprijină atât partidele violenţei fiindcă aşteaptă o ameliorare a soartei sale numai de la resursele unei diplomaţii iscusite in discuţii paşnice. Ar însemna , negreşit şi acest lucru ceva,, căci ar fi prima condiţie a unui progres. Dar progresul real nu se va putea face decât pe terenul economic. Nu se va putea niciodată realiza o executare sinceră şi eficace a tratatului, nici aplicareaconcretă a planului Dawes, nici acord comercial folositor decât numai dacă producţia germană se va angaja cu tot dinadinsul la aceste lucrări. Germania este mai presus de toate compusă din minele sale de bani şi industrii. Deci mai întâi de toate trebue să înceapă a-şi exporta cărbunii. Actualmente sunt cinci milioane de tone ce reprezintă un capital de 80 milioane mărci-aur şi cari stau neutilizaţi în depozitele minelor din Ruhr. Firma Stmnes a făcut în ultimul timp sforţări disperate ca să-şi asigure un debuşeu in Portugalia. Această ţară este obligată să importe anual de 30 milioane mărci, cărbuni din Anglia cu preţuri enorme pentru industria portugheză. Se pare că guvernul din Lisabona ar primi cărbuni germani pentru cuma reparaţiunilor cuvenite. Dar germanii au planuri mai vaste. Livrările datorite Franţei li interesează mult mai mult. Schimburile cu Franţa Nici o chestiune n’a fost mai cu aprindere discutată în presa germană ca cea a schimburilor cu Franţa. Intr’o serie de articole dintr’o mare revistă industrială, câţiva şefi ai industriei susţin că francezii ar avea mai mult interes in aceste schimburi, decât germanii; fierul brut şi produsele metalurgice franceze ar fi date bucuros contra cărbunilor din Westfalia. Ei sfârşesc prin a declara că germanii n’au nici un interes să renunţe la luptă cu atât mai mult cu cât au descoperit că se pot aproviziona cu mineraluri cari nu vin din Lorena... Cei cari se declară astfel independenţi Sunt din partidul celorcari ţin să nu recunoască necesitatea înţelegerei economice cu Franţa. Dar sunt şi alţi mari industriaşi cari mai sinceri fiind combat argumentele independenţilor preconizând un acord cu industriile rivale. „— O alianţă economică cu Franţa — scrie d. Rosterg reprezentant al industriei de potasă — ar schimba întreaga situaţie precară de astăzi, s’ar schimba condiţiunile pe pieţele străine, căci printr’o înţelegere cu industriile franceze, Germania ar putea obţine cel puţin locul al doilea pe continent. Acordul economie şi cel tammmmmmmmaBmmsmaammmmsattoamcmm politic Schimbul de produse şi materiale intre aceste două ţări, ar aduce Germaniei în câţiva ani o soliditate ce ar face-o tot atât,de inatacabilă ca şi Franţa*’. Şi mulţi sunt printre şefii industriei de părerea d-lui Rosterg. In cercetările mele, prin cercurile producătoare am vorbit cu mulţi industriaşi cari şi-au afirmat convingerea că numai printr’un acord economic cu Franţa se va putea realiza şi acordul politic. Toţi însă se grăbesc să adauge că prin înţelegerile cese vor stabili Germania va reuşi să işi reia vechiul avânt şi forţele de odinioară. De altfel — termină ziaristul francez — la acest lucru, ne putem aştepta. Cunoaştem de mult spiritul germanic, aprig la câştig şi supremaţie. Dar până la pouiile vremuri de ei aşteptate, se toate încă distt afi Trata...'' Finanţele împrumutul FRANCEZ Unul dintre principii finanţei americane şi prieten, devotat al Franţei. Prin Banca d-lui J. P. Morgan s-a realiat in condiţiunile cele mai avadagioase, 100 milioane dolari pentru nevoile statului francez. căr- ■»■ii in ■ ...... D-l J. P. MORGAN ZI CU ZI —-x— Partidul „naţional’' aeclarat: „Ardealul şi vechiul regat stau* faţă în faţă*’. Nu există Ardeal şi Vechi Regat, ci numai România Mare, spune sufletul românesc. Cum vor fi luaţi în serios d-nii Maniu şi ai săi, când afirmă lucruri, contrare acestui suflet românesc?, „ , La Cameră, într’o şedinţă când d. Em. Antonescu critica politica financiară a d-lui ministru de finanţe:D. N. Simionescu (vice-preşedinte): — D-le Antonescu, pentru d-voastră d. Vintilă Brătianu e o chestie de perspectivă; când sunteţi aproape îl vedeţi mare, când vă găsiţi departe îl vedeţi mic. D. I. Maniu: D-lor, este aici in rândurile noastre un d. vice-preşedinte care, când este sub face ordine iar când stă jos provoacă dezordine. D. N. Simionescu (din banca de deputat pe care-o ocupă): —Regret d-le Maniu că nu mi-aţi procurat până în prezent nici onoarea de-a vă prezida nici plăcerea de-a vă întrerupe. Sunt adeseori întreruperi fără răspuns după cum există și răspunsuri fără replici Incidentul relevat e o dovadă. „Diversiuni” şi PRETEXTE De câte ori autorităţile, din Bucureşti sau din provincie, descopăr un complot sau o încercare de tulburare a ordinei publice, ziarele „democrate" şi partidele ,,populare" se grăbesc să acuze guvernul că provoacă ,diversiuni" şi caută „pretexte“ pentru a sugruma „libertăţile publice". Judecând dirn punctul de vedere al posibilităţei practice de a crea astfel de „pretexte“, uşor putem -OI"»»----- Congresul Uniunii interparlamentare Solidaritatea economică MONDIALA — Despre marile unităţi economice. — Ideia solidarităţii dintre naţiuni.Propaganda şovinistă D-l Mircea Djuvara,deputat, a rostit la Congresul Uniunei Interparlamentare din Berna în Septembrie 1924, următoarea cuvântare ca răspuns la atacurile aduse de delegatul Ungariei cu prilejul unei discuţiuni despre Solidaritatea economică mondială: „Socotesc că cea mai înaltă datorie de MIRCEA DJUVARA Deputat pentru cei mai mulţi, sau de jos in sus, prin înfăptuirea treptată a democraţiei, a justiţiei, a libertăţii şi a solidarităţii dintre popoare; iată progresul organic, adevăratul progres.Ei bine, domnilor, sunt cu desăvârşire de acord cu ideia generală că trebue să se formeze în lume mari unităţi economice, dar nu pot concept aceste unităţi ca rezultând dintr‘o presiune violentă venind de sus, de oriunde, ci ca produs al cooperaţiunei libere şi naturale intre popoarele abia eşite la soarele cald al libertăţii (aplauze)* Nu putem suspina după unitatea economică răposată a vechei Austro- Ungarii şi, — trebue să se ştie în lumea întreagă, — un asemenea fel de a concepe unitatea economică şi libertatea noilor State nu va fi niciodată primit de noi. Sunt convins, — şi de altfel nu-i aduc nici o învinui“ CA onorabilul domn raportor va înţelege sentimentele noastre. Solidaritatea dintre naţiuni Raportul vorbeşte foarte mult despre Statele învinse* Eu cred că în problema solidarităţei dintre popoare,nu există azi nici învingători, nici învinşi, Europa întreagă, Continentul întreg, este adâncit în zilele acestea în suferinţă. Vă vorbesc în numele unei ţări care suferă încă urmările războiului, de care a fost lovită poate tot atât cât şi învinşii, dar care face numai prin sine însuşi, fără nici un ajutor din afară, un efort care ar putea servi multora de exemplu, spre a-şi restabili situaţiunea economică; şi, in timpul acesta, ajutoarel« vin de ’ pretutindeni spre a justiţie şi ridica economiile naţionale a Ungariei, a Austriei şi chiar a marei Germanii.* Trebue să spun aşadar că adevărata deslegare a marei probleme pe care o pune trebuinţa solidarităţeî dintre naţiuni nu poate sta într'o eventuală schimbare a frontierelor, nici chiar a celor economice, dintre State, ci într'o organizare cât mai solidă a economiei naţionale a fiecărui stat nou constituit; numai aşa se poate ajunge la o solidaritate reală intre libertăţile tuturor, naţiunilor, reînviate. v Problema producţiei Problema economică, tmil fee pune astăzi lumei, este o problemă a producţiunei* Trebuesc ajutate Statele să producă, *— toate Statele, nu numai acele din Europa centrală* Statele trebue să se înţeleagă intre ele şi să se ajute reciproc pentru a produce cât mai mult posibil din punct de vedere economic; problemul financiar nu este decât o anexă şi o consecinţă a problemului propriu zis economic; el va fi rezolvat, pentru fiecare Stat, în momentul când producţiunea lui va fi destul de mare pentru ca exportul să acopere în mod constant importul. Este deci o problemă de producţiune care stă la baza chestiunei ce ne preocupă alături de una de ajutor financiar internaţional Concepând şi considerând problema în acest fel, îmi exprim dorinţa şi nădejdea că încercările rodnice cari au fost deja făcute de Societatea Naţiunilor să fie continuate şi lărgite destul de mult pentru a putea da naş* tere unui organ internaţional obştesc care să slujească la restabilirea Continuarea In pag. 2-a tea d-voastre, voi spune cu sinceritate tot ce am în conştiinţă, a unui parlamentar, azi când Vremurile sunt aşa de grele, este adevărul şi sinceritatea. Nu îmi veţi lua aşa vedea ţ*tşfdă 14**nea, pe care o codai un nume de rău dacă, aci, inanimit democraţii noştri. Căci este imposibil de conceput o complicitate între un guvern , funcţionarii Statului, pentru a acuza oameni nevinovaţi de delicte şi Crime, a-i închide şi apoi, în complicitate cu magistratura, a-i condamna. Este aceasta, cum am spus, o imposibilitate practică, în afară de acea morală pe care democraţii“ noştri n‘o pot pricepe şi deci n-o pot aprecia. Dar în afară de aceasta care ar fi oare utilitatea ,,diversiunilor“ ? Un fapt izolat, oricât ar fi de grav este atât de repede uitat în frigurile vieţei de după război, încât nimenii n'ar fi atât de naiv pentru a-l lua drept „pretext?" al unor măsuri permanente. Din nenorocire îrîsă există în ţară elemente turbulente extremiste. Cari în mod Continuu, încearcă agitaţiu anarhice. Comploturile ce se descopăr fiu sunt decât manifestaţiunile izolate ale acestor organizaţiuni, Cari lucrează însă în mod permanent, şi de aceia se simte nevoia unor sancţiuni mai eficace şi unor măsuri coordonate.Nu se mai poate permite în România Mare, înconjurată de duşmani şi având între hotare milioane de streini, agitaţiuni şi abuzuri de libertăţi, cari nu mai bine nu făceau României Mici. Menirea României noui ca stat de ordine în Orientul Europei, aspiraţiile de progres, civilizaţie şi cultură ale poporului român, cer formarea unei stări de spirit potrivite lor. Şi un guvern de ordine este dator st s-o opereze. Raportul vorbeşte cu nostalgie despre marile unităţi economice care existau înainte de război. Printre aceste unităţi economice era Austro- Ungaria şi era marea unitate economică spre care tindea un Naumann, Mitteleuropa din timpul războiului. Există mai multe căi spre a ajunge la înfăptuirea marilor unităţi economice. Şi mintea îmi merge acum la gândirea unuia dintre cei mai mari printre gânditorii lumei, Henri Bergson, atunci când analizează progresul omenirei din punctul de privire politic şi economic. Progresul in această privinţă nu se poate face decât in două feluri: sau de sus în jos, printr-o presiune brutală a forţei, e progresul mecanic care e o nenorocire Sunt foarte mulţumit împreună cu d-voastre când văd cum de la războiul cel mare se înmulţesc mereu Congresele internaţionale în cari un spirit tot mai puternic de conciliaţiune între neamuri se arată. Voi lua îngăduinţa de a vă vorbi astăzi tocmai pentru că sunt însufleţit de acest spirit de conciliaţiune, de acest spirit de adevăr şi sinceritate* Raportul foarte interesant al onorabilului raportor, vechiul meu prieten domnul Szterenyi, ca şi rezoluţiunea care ne este propusă, comportă, din partea delegaţiunei grupului român, câteva observaţiuni de reţinut, îmi pare, şi aş fi foarte doritor să mă înşel că in frumoasa lucrare a d-lui raportor, se furişează, auzindu-se limpede, un mare suspin după trecut. La un asemenea suspin, noi Românii — şi sunt convins că toţi vecinii Ungariei vor fi de aceiaş părere cu noi, — nu ne putem asocia în nici un fel Marile unităţi economice D-l MIRCEA DJUVARA Deputat