Viitorul, decembrie 1924 (Anul 17, nr. 5024-5047)

1924-12-02 / nr. 5024

emulul opt-spre-xecelea No. 5024 6 PAGINI Marți 2 Decembrie 1924 LEI EX. In TARA 4 LEI CK. In strelintari ABONAMENTE IN TARA I Tn streln&tate Un an---------— 500 lei I Un an--------------1200 le» Sase luni-----— 250 • I Șase luni----------- 600 • Trei ---------125 trei ------------- 300 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞT­I STR. EDGARD QUINTZT No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. IT Telefoanele: Direcţia 31/33, Redacţia şi Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului M1 Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug LEI EX. In TARA 4 LEI CR. in Mutate IO ite nor ■ pictura roMmm «se MIHAIL BURILHAHU • J A După răscoalele ţărăneşti de la 1907, şi înainte de războiul între­­girei naţionale de la 1916, făceam următoarea constatare : „Mişca­rea violentă dar de profundă pre­facere socială, care a cuprins maişele ţărăneşti, a avut un oare­care ecou numai în literatură, — în arta picturei nu se vede nici o urmă de influenţă. Dacă în schi­tele şi nuvelele prozatorilor ro­mâni cari n’au păşit încă pe te­renul romanului social, viaţa de la ţară elite mai cu de-amănuntul cercetată, la pânzele ce inundă expoziţiile de pictură nu s’a zu­grăvit încă de către pictori sate­le acelea răsăcolite de ghiulele tunurilor ce fuseseră aduse să împrăştie moartea şi pacea prin­tre răzvrătiţi şi nici cerul însân­gerat de flăcări al unor colţuri din Oltenia sau Moldova, sacrifi­cate din dorinţa ce o aveau mas­sele de a grăbi o dreptate nouă între cei cari muncesc şi cei cari stăpânesc ogorul". Acum, în urma marelui război al întregirei naţionale, de câte ori îmi plimb paşii şi privirile CRONICA ARTISTICA printr’o expoziţie de pictură îmi năvăleşte în minte aceiaşi consta­tare tristă. Dacă în literatură tarea supremă de unire a nea­ui nostru este cântată din când în când în versuri, mai bune sau mai rele, ori descrisă în pagini de roman, mai reuşite sau mai nereuşite, arta picturei a ră­mâs tot atât de puţin influenţată. Ieri colo, uite un portret în­­mărime naturală a unui gheneral ce-şi poartă mândru decoraţiile căpă­tate în biurourile serviciilor se­dentare sau vreunui îmbogăţit de război, refugiat la Iaşi ori rămas în teritoriul ocupat spre a pac­tiza şi spre a se îmbogăţi cu i­­namicul cotropitor. Nici o luptă eroică din timpul războiului de desrobire, nici o scenă a vreuneia din miile de îm­proprietăriri ce s’au înfăptuit după încheierea păcii, nici o pân­ză care să amintească intrarea armatelor române în Budapesta, nici un peisaj din grădina veselei Bucovinei, a eroicului Ardeal sau a îndureratei Basarabii. Cu aceste gânduri mă îndrep­tam aic spre Ateneu. Unde sunt deschise vreo trei­ săli de pictură, când, un tânăr scriitor, m’a ajuns de pe urmă şi m’a invitat politi­cos la vernisagiul primei expozi­ţii internaţionale, organizată de „Sindicatul artelor frumoase". Am­ primit invitaţia şi după câteva minute am fost condus în­­tr’un cavou , o sală cu u n fond ne­gru, tapetată cu nişte tablouri extravagante ca formă şi culoare, luminată de un singur bec elec­tric şi plină cu oameni din toate clasele sociale. Un tânăr avocat, ziarist şi literat, care face la bară gazetărie, la redacţie avocatură iar în literatură patronează cu­rentele noi, vorbea, despre pers­pectivele artei moderne şi cerea un loc în arena culturală a aces­tei ţări, pentru acei ce voesc să fie nebuni din simplul motiv că nu înţeleg să fie la fel cu toată lu­mea. Ultimele cuvinte de reco­mandare au fost acoperite de sunetele stridente ale unui Jaz- Band, devenit prin decor, pentru o parte din spectatori macabru iar pentru altă parte caraghios. Fiindcă nu înţelegeam nimic din amestecul acela hibrid de for­plătesc zece lei pentru un cata­log, în care am citit nume ca a­­cestea: Tereza Zam­onwerowna, M. Szczuka, Marc Darimond, Ar­tur Segal, D-na Ana Segal, C. Buholtz, M. H. Maxy, Marcel Iancu, Victor Brauner şi Dida Solomon. Pe unii dintre „artişti" nu i-am putut vedea în persoană fiindcă am aflat că sunt la Măr­­cuţai, unde pictează pentru ex­poziţia viitoare ş­i scriu versuri ca acestea: „Vântul plânge în hornuri cu toa­tă deznădejdea unui orfelinat. Vino lângă mine ca o luntre în tufiş. "Aşterne-ţi vorbele ca paturile albe în infermerie Că acolo poţi plânge nesupărat că miroase a gutui şi-a brad Expoziţia are un comisar, cu aceleaşi puteri discreţionare pe carii Trotzky sau­­Zinowiew le au la Moscova. Aceasta este pictura nouă care încearcă, acum după război, să ne vină de peste graniţe, în artă ca, şi bolşevismul în politică. Re­­prezentanţii curentelor nou im­portate, au nume exotice şi con­cepţii dezordonate, încercările acestea străine de sufletul poporului nostru nu vor prinde în artă după cum ideile bolşevice nu vor avea nici un e­­cou în politica românească. Intorcându-mi paşii spre Ate­neu, am avut şansa să-mi odih­nesc o clipă privirile şi mintea în mijlocul unor flori aruncate pe pânză cu multă îndemânare de către d-na Eugen­ia Filotti-Ata­­nasiu. Această artistă din şcoa­la cea veche care de mii de ani a rămas totuşi nouă, posedând li­nia desenului, impresia justă a culorii şi talent foarte mult, reu­şeşte să ne dea flori cari adese­ori ating valoarea artistică a me­relui Luchian. C. Isachie expune peisagii, portrete, natură moartă şi interioare. Dacă s’ar specializa într’un gen sau altul ar reuşi să dea lucruri interesante fiindcă are suficiente calităţi. Mario Ledda redă în planuri largi peisagii şi capete de expre­sie din Cadrilater. Capetele tur­­c­, cari discută la o masă de cârciumă ne face să credem că o specializare în portret i-ar suc­cede. In sala „Mozart" şi a „Cărţii Româneşti" am întâlnit două vechi cunoştinţe, pe d. Pan,­loa­ned şi Kimon Loghi. Ţigănci vi­oaie la cel dintâi, peisagii văzu­te în culori de vis ori portrete prinse în linii precise, la­ cel din urmă. Şi unul şi cellalt dintre cei doi pictori au făcut progrese technice însemnate, pe care re­gretăm că nu le vedem exterio­rizate în compoziţii. In deosebi, d. Kimon Loghi dă dovadă că ar reuşi să facă lu­crări interesante în această­­di­recţiune. Unele pânze expuse azi trădează reale însuşiri de compo­ziţie. La „Mozart“ două săli intere­sante de ceramică, a d-lui C. Io­­nescu-Paşcanu şi Ştefan Dumi­­trescu, care expune sub firma „Bucur". Valoarea lucrărilor stă în desenările bine alese şi tech­­alea îngrijită. *■ 1 Vizita d-lui Albert Thomas Clasa muncitoare in TARA NOASTRA PLANUL DAWES IN PREAJMA ALEGERILOR GERMANE Strângerea relaţiunilor economice va aduce după s ne o apropiere politică­­ Vizita d-lui Albert Thomas — o vizită importantă prin ac­tualitatea ei şi impresionantă prin aducerile aminte ce le deş­teaptă — a dat prilej organiza­ţiilor noastre muncitoreşti şi in­stituţiilor în legătură cu munca, ca să arate progresele realizate la noi, în direcţia muncei. D. Albert Thomas este repre­zentantul oficial, precum a fost şi este animatorul mişcărei de e­­m­ancipare şi de înălţare a cla­sei muncitoare. El conduce „Biu­­roul Internaţional al muncii“ şi în această calitate reprezintă factorul esenţial al activităţii Societăţii Naţiunilor, întru­cât numai munca organizată, liberă şi intensă poate reface lumea şi realiza visul frumos al păcei. Ţara noastră se măguleşte că poate prezintă reprezentantului oficial al muncei internaţionale, spectacolul frumos al unei reale şi puternica propăşiri democra­tice. Legile noastre, cari organi­zează munca sunt aplicate în­­tr’un larg spirit democratic, iar instituţiile întemeiate pe ele sunt în plină fază fecundantă. Aver­ o organizare profesională a mun­cii, precum avem un sistem de asigurări întemeiat pe cele mai moderne principii. Graţie acestor organizări, clasa muncitoare de toate categoriile găseşte o largă asistenţă. Prin noua lege a d-lui Chirculescu, ministru muncei, lu­crătorii deveniţi invalizi şi inca­pabili de muncă prin bătrâneţe, au o pensiune anuală ce depăşeş­te suma de şase mii de lei;­­me­seriaşii au în Bucureşti — adica î­n centrul cu cea mai mare aglo­merare de muncitori — un mare spital special al lor înzestrat cu toate perfecţionările ştiinţifice, dispensării (un nou dispensariu ce clădeşte în str. 13 Septembrie care va costa circa 10 milioane), răspândite în tot oraşul şi unde se dau mii de consultaţii de că­tre medicii specialişti. O vastă o­­peră de pueri­cultură salvează de la moarte mii de copii. Un mare sanatoriu la Tekir-Ghiol pentru care s-au cheltuit milioane, refa­ce sute de muncitori în fiecare vară şi-i redă în câmpul muncei. Un vast sanatoriu la Solea, în creerul munţilor, este special a­­menajat pentru convalescenţi sau candidaţii la tuberculoză. Medi­camentele necesare acestei­­ vaste asistenţe se aduc cu sacrificii e­­norme direct de la fabricile mari din străinătate şi, ca atare, sunt de o calitate ce întrece pe a celor ce sunt pu­se în comerţ. Dacă trecem de la organizarea muncei orăşeneşti marele repre­zentant al Biuroului internaţio­nal de la Geneva, a putut sau in cunoştinţă de marea operă a îm­proprietărirei, conform căreia muncitorii de pământ sunt pro­prietari. Cu­m ţara noastră este in primul rând agricolă, ne dăm seama de buna stare a­ celei mai mari părţi din pătura muncitoa­re de la noi. Suntem astfel o ţară care, bo­gată prin natură, a ştiut să cre­­­eze şi condiţiile cele mai priel­nice pentru susţinerea şi propă­şirea clasei chemate a valorifica bogăţiile ei. In această operă de organizare a muncii după război, trebue să recunoaştem că partidul liberal are o mare parte de merit. E dea­­juns să notăm organizarea dată muncii de către d-nii Mârzescu şi Chirculescu, precum e inutil să mai repetăm că exproprierea este opera partidului liberal pen­tru a vedea că acest partid a contribuit şi în direcţia aceasta cu toată puterea lui, şi că opera de refacere prin munca naţiona­lă, este într-o largă măsură da­torită puterilor lui constructive. D. Albert Thomas care ne-a cu­noscut în timpuri atât de grele, în epoca de martiriu şi de jertfe, are acum prilejul să ne cunoască şi în perioada de muncă şi de re­facere, pe drumul binefăcător al păcei. .­­ Un­­studiu al d-lui G. Popa-Usseanu După lucrări menite a­­deştepta o frumoasă preocupare în sufletele ge­neraţiei tinere pentru minunata civili­zaţie antică, d-l G. Popa-Lisseanu ne-a dat de curând lucrarea monogra­fică asupra lui Gh. Lazăr (în colabo­rare cu d. G. Bogdan-Duică), iar a­­cu­m şi mai de curând ne dă o „pri­vire istorică” asupra Businshei. Monografia d-lui G. Popa-Lisseanu fără pretenţii­ni de erudiţie istorică ne dă în mod succint istoricul aces­tui pământ atâta de românesc şi con­duşi de studiul clar al autorului cu­noaştem peripeţiile, o adevărată dra­mă istorică,­­ prin care a trecut col­ţul acesta de pământ legat de vechil Basarabî, păstrător al sufletului mol­dovenesc şi care astăzi se află de­ a pu­­ruri închegat în trupul României­ Mari. Autorul a avut buna idee ca să­ a­­nexeze la expunerea istorică cuvân­tările rostite de persoanele învestite cu mari puteri în stat la feluritele festivităţi ce­ au urmat alipirea Basa­rabiei. Un alt adaos conţine cuvântă­rile rostite in marea şedinţă a Came­rei în care s’a manifestat în chip u­­nanim hotărârea fermă de-a păstra cu sfinţenie Basarabia noastră. Un articol al lui Eminescu din anul 1878, completează o expunere menită a în­călzi sufletele româneşti. Din aceste anexe nu ne putem opri de a nu re­produce din cuvântarea d-lui I. C. Brătianu, rostită la Sfatul Ţărei din Chişinău, următoarea judicioasă opi­nie asupra greşelii Imperiului rus. „O politică largă şi prevăzătoare ar fi trebuit să invite chiar fostul regim rus să retrocedeze de bună voie un ţinut, care, etniceşte, îi era strein şi nici economiceşte nu interesa în chip simţitor viaţa şi interesele Rusiei, iar politiceşte dacă ar fi scăzut cu trei milioane suflete imensa ei populaţie şi cu 44.000 de km. p. nesfârşita­ în­tindere a imperiului rus, iar fi asigu­rat în schimb, în coastele sale şi la gurile Dunărei, prietenia rodnică a 15 milioane români”. Din fericire justiţia imanentă a re­adus Basarabia acolo unde ea trebuia să fie, iar greşelile, violenţele şi ne­dreptăţile din trecut au rămas visuri negre şi urâte ale unui trecut de­ apu­­ruri* PETRONIUS Presupunând că alegerile germa­ne ar aduce un Reichstag mai omo­gen decât cel din trecut, cu o ma­joritate liberală şi un guvern de coaliţie cu socialiştii — corespon­dentul lui „Defeats"* din Berlin face următoarele observaţii: —In primul rând „atmosfera“ ar fi mai amelio­rată. Dar o victorie a democraţiei, în Germania, nu înseamnă şi sfâr­şitul neînţelegerilor, nici renunţarea la revendicările „naţionale* sau în­cetarea agitaţiilor contra tratatului de pace. In această privinţa — stărue co­respondentul din Berlin — nimeni nu trebue să-şi facă iluzii. O victo­rie a democraţiei nu poate fi decât o fază nouă a destindem observată de şase luni încoace. Ea n’ar în­semna decât că Germania nu mai sprijină atât partidele violenţei fiindcă aşteaptă o ameliorare a soartei sale numai de la resursele unei diplomaţii iscusite in discuţii paşnice. Ar însemna , negreşit şi acest lucru ceva,, căci ar fi prima condiţie a unui progres. Dar progresul real nu se va pu­tea face decât pe terenul economic. Nu se va putea nici­odată realiza o executare sinceră şi eficace a tra­tatului, nici aplicarea­­concretă a planului Dawes, nici acord comer­cial folositor decât numai dacă pro­ducţia germană se va angaja cu tot dinadinsul la aceste lucrări. Ger­mania este mai presus de toate compusă din minele sale de bani şi industrii. Deci mai întâi de toate trebue să înceapă a-şi expor­ta cărbunii. Actualmente sunt cinci milioane de tone ce reprezintă un capital de 80 milioane mărci-aur şi cari stau neutilizaţi în depozitele minelor din Ruhr. Firma Stmnes a făcut în ultimul timp sforţări disperate ca să-şi asi­gure un debuşeu in Portugalia. Această ţară este obligată să im­porte anual de 30 milioane mărci, cărbuni din Anglia cu preţuri enor­me pentru industria portugheză. Se pare că guvernul din Lisabona ar primi cărbuni germani pentru cuma reparaţiunilor cuvenite. Dar ger­manii au planuri mai vaste. Li­vrările datorite Franţei li intere­sează mult mai mult. Schimburile cu Franţa Nici o chestiune n’a fost mai cu aprindere discutată în presa ger­mană ca cea a schimburilor cu Franţa. Intr’o serie de articole din­­tr’o mare revistă industrială, câţi­va şefi ai industriei susţin că fran­cezii ar avea mai mult interes in aceste schimburi, decât germanii; fierul brut şi produsele metalurgice franceze ar fi date bucuros contra cărbunilor din Westfalia. Ei sfârşesc prin a declara că germanii n’au nici un interes să renunţe la luptă cu atât mai mult cu cât au desco­perit că se pot aproviziona cu mi­­neraluri cari nu vin din Lorena... Cei cari se declară astfel indepen­denţi Sunt din partidul celor­­cari ţin să nu recunoască necesitatea înţelegerei economice cu Franţa. Dar sunt şi alţi mari industriaşi cari mai sinceri fiind combat ar­gumentele independenţilor preconi­zând un acord cu industriile rivale. „— O alianţă economică cu Fran­ţa — scrie d. Rosterg reprezentant al industriei de potasă — ar schim­ba întreaga situaţie precară de as­tăzi, s’ar schimba condiţiunile pe pieţele străine, căci printr’o înţele­gere cu industriile franceze, Germa­nia ar putea obţine cel puţin locul al doilea pe continent. Acordul economie şi cel tammmmmmmmaBmmsmaammmmsattoamcmm politic Schimbul de produse şi materiale intre aceste două ţări, ar aduce Germaniei în câţiva ani o soliditate ce ar face-o tot atât,de inatacabilă ca şi Fr­anţa*’. Şi mulţi sunt printre şefii indus­triei de părerea d-lui Rosterg. In cercetările mele, prin cercurile producătoare am vorbit cu mulţi industriaşi cari şi-au afirmat con­vingerea că numai printr’un acord economic cu Franţa­ se va putea realiza şi acordul politic. Toţi însă se grăbesc­ să adauge că prin înţelegerile ce­­se vor stabili Germania va reuşi să işi reia vechiul avânt şi forţele de odinioară. De altfel — termină ziaristul fran­cez — la acest lucru, ne putem aş­tepta. Cunoaştem de­ mult spiritul germanic, aprig la câştig şi supre­maţie. Dar până la pouiile vremuri de ei aşteptate, se toate încă dis­­tt afi Trata...'' Finanţele împrumutul FRANCEZ Unul dintre principii finanţei a­­mericane şi prieten, devotat al Franţei. Prin Banca d-lui J. P. Morgan s-a realiat in condiţiunile cele mai a­­vadagioase, 100 milioane dolari pentru nevoile statului francez. căr- ■»■ii in ■ ...... D-l J. P. MORGAN ZI CU ZI —-x— Partidul „naţional’' aeclarat: „Ar­dealul şi vechiul regat stau* faţă în faţă*’. Nu există Ardeal şi Vechi Regat, ci numai România­ Mare, spune sufletul românesc. Cum vor fi luaţi în serios d-nii Maniu şi ai săi, când afirmă lucruri, contrare acestui suflet românesc?, „ , La Cameră, într’o şedinţă când d. Em. Antonescu critica politica financiară a d-lui ministru de fi­nanţe:­­D. N. Simionescu (vice-preşedinte): — D-le Antonescu, pentru d-voastră d. Vintilă Brătianu e o chestie de perspectivă; când sunteţi aproape îl vedeţi mare, când vă găsiţi de­parte îl vedeţi mic. D. I. Maniu: D-lor, este aici in rândurile noastre un d. vice-preşe­dinte care, când este sub face ordi­ne iar când stă jos provoacă de­zordine.­­ D. N. Simionescu (din banca de de­putat pe care-o ocupă): —Regret d-le Maniu că nu mi-aţi procurat până în prezent nici onoarea de-a vă prezida nici plăcerea de-a vă întrerupe. Sunt adeseori întreruperi fără răspuns după cum există și răs­punsuri fără replici Incidentul re­levat e o dovadă. „Diversiuni” şi PRETEXTE De câte ori autorităţile, din­ Bu­cureşti sau din provincie, descopăr un complot sau o încercare de tul­burare a ordinei publice, ziarele „democrate" şi partidele ,,populare" se grăbesc să acuze guvernul că provoacă ,diversiuni" şi caută „pretexte“ pentru a sugruma „li­bertăţile publice". Judecând dirn punctul de vede­re al posibilităţei practice de­ a cre­­a astfel de „pretexte“, uşor putem -OI"»»-----­ Congresul­ Uniunii interparlamentare Solidaritatea economică MONDIALA — Despre marile unităţi economice. — Ideia solid­arităţii dintre naţiuni.­Propaganda şo­­vinistă D-l Mircea Djuvara,­­deputat, a ros­tit la Congresul Uniunei Interparla­mentare din Berna în Septembrie 1924, următoarea cuvântare ca răs­puns la atacurile aduse de delegatul Ungariei cu prilejul unei discuţiuni despre Solidaritatea economică mon­dială: „Socotesc că cea mai înaltă datorie de MIRCEA DJUVARA Deputat pentru cei mai mulţi, sau de jos in sus, prin înfăptuirea treptată a demo­craţiei, a justiţiei, a libertăţii şi a so­lidarităţii dintre popoare; iată pro­gresul organic, adevăratul progres.­­Ei bine, domnilor, sunt cu desăvâr­şire de acord cu ideia generală că tre­bue să se formeze în lume mari uni­tăţi economice, dar nu pot concept aceste unităţi ca rezultând dintr‘o pre­siune violentă venind de sus, de ori­unde,­ ci ca produs al cooperaţiunei libere şi naturale intre popoarele abia eşite la soarele cald al libertăţii (aplauze)* Nu putem suspina după unitatea economică răposată a vechei Austro- Ungarii şi, — trebue să se ştie în lu­mea întreagă, — un asemenea fel de a concepe unitatea economică şi li­bertatea­­ noilor State nu va fi nici­odată primit de noi. Sunt convins, — şi de altfel nu-i aduc nici o învinui­­“ CA onorabilul domn raportor va înţelege sentimentele noastre. Solidaritatea dintre naţiuni Raportul vorbeşte foarte mult des­pre Statele învinse* Eu cred că în problema solidarităţei dintre popoa­­r­e,­nu există azi nici învingători, nici învinşi, Europa­ întreagă, Continentul întreg, este adâncit în zilele acestea în suferinţă. Vă vorbesc în numele unei ţări care suferă încă urmările războiului, de care a fost lovită poate tot atât cât şi învinşii, dar care face numai prin sine însuşi, fără nici un ajutor din afară, un efort care ar putea servi multora de exemplu, spre a-şi restabili situaţiunea econo­mică; şi, in timpul acesta, ajutoarel« vin de ’ pretutindeni spre a justiţie şi ridica economiile naţionale a Unga­riei, a Austriei şi chiar a marei Ger­manii.* Trebue să spun aşa­dar că adevă­rata deslegare a marei probleme pe care o pune trebuinţa solidarităţeî dintre naţiuni nu poate sta într'o eventuală schimbare a frontierelor, nici chiar a celor economice,­ dintre State, ci într'o organizare cât mai solidă a economiei naţionale a fiecă­rui stat nou constituit; numai aşa se poate ajunge la o solidaritate reală intre libertăţile tuturor, naţiunilor, re­înviate. v Problema producţiei Problema economică, tmil fee pune astăzi lumei,­ este o problemă a pro­­ducţiunei* Trebuesc ajutate Statele să producă, *— toate Statele,­ nu numai acele din Europa centrală* Statele trebue să se înţeleagă intre ele şi să se ajute reciproc pentru a produce c­ât mai mult posibil din punct de vedere economic; problemul finan­ciar nu este decât o anexă şi o con­secinţă a problemului propriu zis economic; el va fi rezolvat, pentru fiecare Stat, în momentul când pro­­ducţiunea lui va fi destul de mare pentru ca exportul să acopere în mod constant importul. Este deci o pro­blemă de producţiune care stă la baza chestiunei ce ne preocupă alături de una de ajutor financiar internaţional Concepând şi considerând problema în acest fel, îmi exprim dorinţa şi nădejdea că încercările rodnice cari au fost deja făcute de Societatea Na­ţiunilor să fie continuate şi lărgite destul de mult pentru a putea da naş­* tere unui organ internaţional ob­ştesc care să slujească la restabilirea Continuarea In pag. 2-a tea d-voastre, voi spune cu sinceritate tot ce am în conştiinţă, a unui parlamentar, azi când Vremu­rile sunt aşa de grele, este adevărul şi sinceritatea. Nu îmi veţi lua aşa vedea ţ*tşfdă 14**nea, pe care o co­­dai un nume de rău­ dacă, aci, inani­mit democraţii noştri. Căci este im­posibil de conceput o complicitate între un guvern , funcţionarii Statului, pentru a acuza oameni nevinovaţi de delicte şi Crime, a-i închide şi apoi, în complicitate cu magistratura, a-i condamna. Este aceasta, cum am spus, o imposibi­litate practică, în afară de acea morală pe care democraţii“ noş­tri n‘o pot pricepe şi deci n-o pot aprecia. Dar în afară de aceasta care ar fi oare utilitatea ,,diversiunilor“ ? Un fapt izolat, oricât ar fi de grav este atât de repede uitat în frigu­rile vieţei de după război, încât nimenii n'ar fi atât de naiv pentru a-l lua drept „pretext?" al unor­ mă­suri permanente. Din nenorocire îrîsă există în ţa­ră elemente turbulente extremiste. Cari în mod Continuu, încearcă a­­gitaţiu­ anarhice. Comploturile ce se descopăr fiu sunt decât ma­­nifestaţiunile izolate ale acestor or­ganizaţiuni, Cari lucrează însă în mod permanent, şi de aceia se sim­te nevoia unor sancţiuni mai efi­cace şi unor măsuri coordonate.­­Nu se mai poate permite în Ro­mânia Mare, înconjurată de duş­mani şi având între hotare milioa­ne de streini, agitaţiuni şi abu­zuri de libertăţi, cari nu mai bine nu făceau României Mici. Menirea României noui ca stat de ordine în Orientul Europei, as­piraţiile de progres, civilizaţie şi cultură ale poporului român, cer formarea unei stări de spirit po­trivite lor. Şi un guvern de ordine este dator st s-o opereze. Raportul vorbeşte cu nostalgie des­pre marile unităţi economice care existau înainte de război. Printre aceste unităţi economice era Austro- Ungaria şi era marea unitate econo­mică spre care tindea un Naumann, Mitteleuropa din timpul războiului. Există mai multe căi spre a ajunge la înfăptuirea marilor unităţi econo­mice. Şi mintea îmi merge acum la gândirea unuia dintre cei mai mari printre gânditorii lumei, Henri Berg­son, atunci când analizează progresul omenirei din punctul de privire po­litic şi economic. Progresul in această privinţă nu se poate face decât in două feluri: sau de sus în jos, prin­­tr-o presiune brutală a forţei, e pro­gresul mecanic care e o nenorocire Sunt foarte mulţumit împreună cu d-voastre când văd cum de la războiul cel mare se înmulţesc mereu Congre­sele internaţionale în cari un spirit tot mai puternic de conciliaţiune în­tre neamuri se arată. Voi lua îngă­duinţa de a vă vorbi astăzi tocmai pentru că sunt însufleţit de acest spi­rit de conciliaţiune, de acest spirit de adevăr şi sinceritate* Raportul foarte interesant al ono­rabilului raportor, vechiul meu prie­ten domnul Szterenyi, ca şi rezoluţiu­­nea care ne este propusă, comportă, din partea delegaţiunei grupului ro­mân, câteva observaţiuni de reţinut, îmi pare, şi aş fi foarte doritor să mă înşel că in frumoasa lucrare a d-lui raportor,­ se furişează, auzin­­du-se limpede, un mare suspin după trecut. La un asemenea suspin, noi Ro­mânii — şi sunt convins că toţi ve­cinii Ungariei vor fi de aceiaş părere cu noi, — nu ne putem asocia în nici un fel Marile unităţi economice D-l MIRCEA DJUVARA Deputat

Next