Viitorul, ianuarie 1925 (Anul 18, nr. 5048-5071)
1925-01-01 / nr. 5048
0£i-srrez«!setea V^o, £C48 2 LEE EX. In TARA 4LFI w. fr sfrtirriFlr IN TARA Un an------— — £00 ei Szse itnl------— 250 » Trei »-------125 ’/ti strebălate Un an-----— — 12.00 iei Şase luni - — — 600 » Trei ------------- 300 » REDACȚIA ADMINISTRAŢIA B U CUREŞT I sm EDGARD QIXNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţie 31/33, Redacţia şi Administraţia9/23 $11/11 AMRCIURI COMERCIALE Se pricresc direct la Administraţia ziarului Mr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug 2 LEI EX in ŢARA 4 LE6?. în MPfiltr Anul 1924 ţărei, asigurarea liniştei interne primejduită de curente anarhice, pregătirea legilor de unficare şi descentralizare administrativă, reforma impozitelor directe şi indirecte, sunt tot atâtea sforţări meritouse de a asigura problemelor ce se pun in noul Stat român soluţiunile cele mai potrivite, concretizate într-un larg spirit de democraţie naţională. Negreşit, opera nu este încă desăvârşită. Dar, în această scurtă clipă de odihnă şi reculegere, privind drumul străbătut şi rezultatele dobândite în anul pe care-l încheem azi, nu putem privi decât our cea mai deplină încredere viitoarei© rezultate ale muncei ce ne aşteaptă în anul pe care-1 începem. încă un an de_MnMCA Nimitc mai firesc decât ca, în lui sanitar pe întregul cuprins al Pragul anului ce vine, să aruncăm o privire înapoi spre munca de interes obştesc săvârşită in de cursul anului ce se închee. Operele uriaşe nu pot fi bine apreciate atunci când sunt privite prin de aproape, zi cu zi, pe măsura clădirei lor; cercetătorul obiectiv şi nepărtinitor are nevoie de perspectivă şi de timp pentru a putea judeca o operă, cum este aceea a aşezărei României Mari Pe temeliile ei noi, învăţămintele istoriei ne arată că nici când contemporanii marilor evenimente epocale din viaţa unui Stat n‘au putut cuprinde ei înşişi cu mintea întreagă măreţie e clipelor pe cari le-au trăit, sau n‘au putut măsura toată trăinnicia aşezărilor pe cari ei înşişi le-au durat sau le-au văzut durându-se. Adevărul acesta ne vine în minte în clipele de reculegere pe cari le trăim acum — în mijlocul sărbătorilor potolitoare de patimi,— când ne gândim pe de o parte la rezultatele muncei positive săvârşită de guvernul şi parlamentul actual în opera de unificare, reorganizare şi consolidare a României întregite, iar pe de alta la violenta luptelor de partid deslănţuite in jurul acestei opere. De acea nu pentru a alimenta aceste lupte scriem rândurile de mai jos, Ci pur şi simplu ca să însemnăm o etapă în drumul străbătut. Dezbaterile la Adresă sau la buget sunt prea recente, pentru a mai reaminti şi noi, în amănunt, opera săvârşită în anul ce se indice. Giacome a putut vedea că însănătoşirea financiară României se realizează în mod emeinic, zi cu zi, şi că anul 192 a însemnat un nou pas hotar pe calea consolidărei finanţi r noastre şi a restabilitei pregiului şi creditului Statului român, ce fusese atât de zdruncinat. In ce priveşte programul punere i în valoare a bogăţiilor solului şi subsolului mâniei, anul ce se in ehe© a iniemnat cristalizarea inlegiuiri importante a principiilor mari urnite să asigure desvoltarea nobila a economiei noastre pe baze aţiomile, făcând însă cu putinţă o colaborare reală a capitalului strein cu munca, iniţiativa şi articiparea factorilor naţional Viitorul apropiat va arăta ca de îndreptăţire sunt speranţele ce, în cadrele noilor legiuiri, opere de punere în valoare a bogăţiilor noastre de tot felul şi de înzestrare a Statului, va trece în perioada realizărilor practice. De necontestat au fost de asemenea progresele săvârşite pe terenul cultural, căci cu toată situaţiunea financiară încă dificilă, miile de clădiri şcolare noi, laboratoriile, şcolile normale, etc., au învederat preocuparea culturală a guvernului de azi. Comercializarea unora din întreprinderile de Stat, îmbunătăţirea transporturilor, înzestrarea şi reorganizarea armatei, unificarea magistraturei şi a serviciu NOTE MUSEUL MILITAR In Parcul Carol — se află de mult instalat Museul militar, vizitat de mai puţini decât ar fi de dorit, şi care conţine o expoziţiune de mare preţ: expoziţiunea documentelor din care reese jertfele noastre pentru apărarea naţională. Sala «Regele Ferdinand» de material de artilerie şi istorice aşezate în rotondă. Sala «general Dragalina» şează evoluţia infanteriei. «Regina Maria» vedem vocii şi multe fotografii ale ostaşilor noştri comandanţi. Sala «împăratului Traian» ne dă icoane evocatoare ale răsboiului nostru de laW7-7S, priţi scene fiindzrSSpania din Bulgaria din 1913. In sala «Sarmizegethusa» se află expuse documente referitoare la campania din Transilvania şi la cucerirea Pestei. In sala «Mihai-Viteazul» vedem scene representând fragmente din viaţa eroului, apoteosarea lui Mihai-Viteazul, etc. In sala «Eroilor» se află expuse fotografii, picturi, sculpturi evocatoare ale vitejilor. In sala «Decebal» se află sculpturi şi picturi represintând scene de eroism de la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti. In sala «Regală» avem prilejul a admira fotografiile şi tablourile ce reprezintă pemembrii scumpei noastre Dinastii. Sala «Ştefan cel Mare» cuprinde obiecte represintând scene din viaţa Moldovei, de la descălecare până la 1830 cu apoteosarea lui Ştefan Cel Mare. In sala «Moldovei» se pot admira o serie de picturi şi sculpturi representând luptele de la Mărăşeşti. Pe lângă săli, Museul are şi mai multe galerii bogate in amintiri şi vestigii ale luptelor, jertfelor şi oamenilor noştri mari. In întregul lui acest museu, care este o perfecţionare a Museului Hahn din Bruxelles, constitue o instituţie de cel mai puternic efect educativ.Generaţiile tinere au prilejul să constate ce au făcut cele ce le-au precedat, pentru a le da ţara de astăzi, iar cei bătrâni pot vedea cu edoli, nu numai cu puterea internă a amintirilor, oamenii şi lucrurile pe care ei le-au trăit cu simţurile lor. De aceea am dori ca acest museu să fie obiectivul tutulor excursiilor şcolare, şi tutulor preumblărilor puţin mai departe de Calea Victoriei, între Capşa, şi Palat, pentru ca să respirăm cu toţii cea mai sănătoasă atmosferă morală: trecutul eroic românesc. PETRONIUS cuprindea pe ierităţi In sala drapele I CUM MICA ÎNŢELEGERE Un interview al d-lui I. G. DUCA timistrul afaceruor străine D-l ministru al afacerilor străine despre libertatea de acţiune a Statelor M cei înţelegeri şi despre de consolidare a României —————— pimwv'iA» Corespondentul ziarului. „Neue Zurcher-Zeitung“, ocupându se de proectul conferinţei Micei Antonie la Bucureşti care avea să se ţină luna trecută de următoarele detalii : Dorind să cunosc adevărata situaţie în ce privea ştirea acelei conferinţe, despre al cărui program ziarele dădeau cele mai deosebite informaţiuni, am căutat să mă adresez direct unui factor important al politicei româneşti pentru a avea a.«* şi asupra scopului ei, m'am exdresat d-lui I. G. Duca, ministrul afacerilor străine, unul din cei mai distinşi bărbaţi politici ai României, bine cunoscut şi apreciat şi în străii Pătate. Că reprezentant al României în Societatea Naţiunilor în toamna trecută a avut un deplin succes în activitatea sa ca preşedinte al comisiunei de dezarmare. D. Duca a avut, buna voinţă să ne acorde un iterview special pentru «Neue Zuricher Zeitung», spunând în esenţă Următoarele: fern al Micei Antant© liber este, conform interessiei sale să reia oricând reiaţiunil© sale cu Rusia. La această hotărâre am ajuns In comun acord, deoarece situaţia ţărilor noastre In această privinţă este fundamental deosebită. De pildă ROMANIA DE MULT AR FI FOST DISPUSA SA RECUNOASCĂ Rusia sovietică de nu ar fi intervenit aşa zisa chestiune basarabeană Pe de altă parte, sunt motive de ordin intern şi extern cari fac Cehoslovacia să nu refuze recunoaşterea Rusiei, pe când Iugoslavia din aceleaşi consideraţiuni trebue să Kiar amâne rezolvarea acestui fapt. Este însă de la sine înţeles că la viitoarea conferinţă a Micei înţelegeri, chestiunii rusă va avea locul ei ca şi jos pe chestiunile politicei externe cc.j1fe vor discuta de statele reprezentante ale Antantei pentru ca primSchimbul de idei şi oninii cât mai atrase să se stabilească liniile con milă toare ale atitudinii noastre m.rwrale. Situata mc SSO de idei am între despre actuala române. D. Duca ia aceiaşi o bat pe d. minis* situaţie a polii» a răspuns: — Ori care observator imparţial nu poate să nu aibă o ttistă apreciare a ma rei opere de consolidare, pe c°rc România adeseori prin mari dificultăţi de la încheierea păcei lucreazâ s'o realizeze. Iubitoare de pace şi progres. România s/f «f4*"Jiste faptezi'ic.:- Ca activitatea noastră stăruitoare si fără sgomot, pe acest teren, contrastează cu criza grea şi marile sdruncinări ce se petrec în ţările din jurul nostru. Negreşit că mai sunt multe de făcut intr'o pară nouă ca, România — a conchis d. Duca — cert este insă că decişi suntem a continua opera cu toată energia In măsura puterilor noastre vom depune aceleaşi sforţări şi in afară pentru consolidarea şi păstrarea păcei. B . I. G. DUCA Ministru de externe Cfired set vamenestă conferintăl » «Conferinţa Micei Antante se va ţine după toate probabilităţile la Începutul lenei Mariic, adică după alegerile din Iugoslavia. Importanţa acestei conferinţe nu trebuie exagerată, căci ea nu este altceva decât una din acela conferinţe periodice, pe cari le ţin statele Micei înţelegeri de două ori pe an, conform unei deciziuni stabilit® mai de multă vreme. Deocamdată nu există chestiuni extraordinare caii să poată forma subiectul acestei consfătuiri. Corespondentul ziarului elveţian făcând observaţia că, unele ziare au afirmat că în conferinţă se va discuta chestiuea reluărei relaţiunilor cu Rusia. d. Duca şi-a exprimat mirarea asupra acestui fapt deoarece presa ar trebui să ştie că statele Micei Antante de un an şi jumătate au clarificat această chestiune. Recunoaşterea Micei Sovietelor S3« S’a stabilit de mult — a declarat ministrul român — că oricare man ICOUIi n golful dela Triest un hydroavion I s‘a prăbuşit fără ca să fie furtună. Ambii aviatori s’au înecat. Anglia a vărsat Statelor Unite suma de 91.500.090 dolari dobândă pentru datoria ce are. Ia Petrograd o ceată de bandiţi I, încercând Să pătrundă, în aim , basala franceză, o luptă s‘a încins în puterea nopţei cu paznicii înarmaţi. Un bandit a fost ucis, altul arestat.—x— La Cairo a sosit d. Howard Carter pentru a lua măsuri ca să fie reluate la Lonqsor lucrările din Cripta lui Tut-Ank-Amon. a Londra au fost construite în anul acesta 110.000 case și 86 la suta din ele au fost construite de întreprinderi particulare In Norvegia s’a descoperit o panama de contrabandă cu spirtoase. Ziarul «Tidnens-Tegn» afirmă că sunt implicaţi câţiva miniştri şi deputaţi. învinuiri NEDREPTE In sfârşit anumita presă a început să se convingă de pericolul bolşevic. Siguranţa generală nu mai este învinovăţită că, în complicitate cu guvernul ,înscenează comploturi Guvernul la rândul lui este absolvit de vina de a alarma ,,inutil” opirnia publică de câte ori are nevoe de o ,,diversiune”. Este o pocăinţă târzie a anumitei prese care azi înţelege căbolşevismul e prea compromis,şi prea aproape de declin, spre a-i mai acorda sprijinul. E un patriotism de ultimă oră, la care s-au asociat, şi unele grupări opoziţioniste. Modul de manifestare a acestui patriotism este însă foarte curios: guvernul este azi învinuit că n’a luat măsuri la timp contra anarhiei, ci a dat primul, exemplul dezordinei. Ni se par extrem de hazlii aceste acuzaţiuni. Acei car de trei ani făt agitaţii de stradă,şi nu pierd nici un prilej de-a instiga fie pe studenţi, fie pe muncitori, fie pe ţărani, învinuesc de dezordine guvernul care, de la venirea la cârmă, a văzut clar unde duce propaganda aceasta şi a ştiut s’o stăvilească. Azi ■ când la toată Europa s’au luat măsuri contra bolşevismului, energia guvernului şi mijloacele ce le-a întrebuinţat în potolirea mişcărilor anarhice. Pot fi criticate numai de acei cărora nu le convin aceste, rezultate. ■. De aceia citicile lor de acum, ca şi celedin trecut, — când susţineau că comploturile descoperite sunt simple „înscenări”, —n’au iniei un răsunet în opinia publică mulţumită că liniştea ţărei a fost asigurată. i în Statele vecine DICTATURA in Ungaria Ministrul de interne al Ungariei a prezintat de curând Adunării naţioale din Budapesta o lege prin care se acordă puteri dictatoriale guvernului Bethlen. Se ştie că d. Bethlen luptă acum împotriva legitimiştlor maghiari cari vor să aducă pe tronul Ungariei pe arhiducele Otto, copilul mai mare al fostului împărat Carol. ■ roxn CONTELE BETHLEN Si---------—1 Poporul român a fost totdauna şi din toate vremurile iubitor de spectacole, fie pentru aşi purifica mintea şi sufletul, fie numai pentru a avea un prilej de a petrece. Poporul român, datorită credinţei în legile şi în datinele strămoşeşti, a transmis datinele din generaţie în generaţie, nelăsând nici un prilej însemnat din viaţă, fără a‘l sărbători, fără a‘l simboliza. Aproape nimic din trecutul neamului nostru nu e cu desăvârşire pierdut în vremea de faţă. Contactul cu străinii şi spiritul de imitaţie au făcut ca multe din datinele strămoşeşti să persiste şi astăzi, modificate, însă, în mod simţitor. Câşlegile După postul cel mare al crăciunului, ca o dezlegare a lungilor zile de iarnă, petrecute în post şi rugăciuni, urmează epoca veselă a câşlegilor, care începe din prima" zi "de Crăciun şi ţine până la postul Paştilor. E vremea de veselie, de dansuri şi de petrecere, în lăuntrul căreia,' ien Pan şi Comus sunt sărbătoriţi. Măştile , 'încă de 'la începutul erei creşliiîe, măştile erau mult preţuite şi ■pnutomima era la modă. Impăratul August, voind sa,râs pândeascâ in vastul să imperiu aceste' spectacole favoriză pantomimele şi măştile n se de ele şi pentru anumite scopuri poli . •. s mult atras la acest introdusese obiceiul baie ICilVi, ...Jg. Jjt. temimiee, de obicei muşcate. In acele balete, trebue să găsim obârşia balurilor de astăzi, prilejuri de risipă, de desfăşurare a luxului şi de provocare a ispitei. Balurile Prin bal se înţelegea de la început o adunare de bărbaţi şi de femei cu scopul de a dansa. Cuvântul bal derivă de la grecescul wallo sau walUrre, ceea ce înseamnă a dansa, a sări, de unde derivă chiar verbul italienesc ballare. Primul bal pomenit în istorie este acela dat în 1385 la Amiens, cu prilejul căsătoriei lui Carol VI cu Izabela de Bavaria și pe care-l citează. E. de Montgrave, în „Dictionnaire de la conversation et de la lecture“. Primul bal mascat datează tot de pe vremea lui Carol al VI-lea, care pe la 1397, când regele remis după o boală nervoasă, îşi făcu apariţia în sala de bal de la „Hotel de la Reine Blanche" urmat de patru seniori, costumaţi în sălbatici. Pecetea oficialităţii, însă nu a fost dată balurilor costumate şi mascate decât de Caterina de Medicis, cerându-le, chiar,, printre serbările curţii şi utilizându-le pentru aceleaşi scopuri ca odinioară împăratul August. * Cele mai vechi baluri în Franţa fură însă petrecerile de la ţară, întrunirile ţărăneşti, după sfârşitul muncii câmpului, cari s-ar putea asemăna cu şezătorile ţăranului roân, la care luau parte şi bătrâni şi tineri, şi bărbaţi şi femei, fiecare având un rol special de îndeplinit. Balul operei ■ In 1715, Ludovic al XIV-lea crea în mod definitiv, vestitul bal al operei mari din Paris, care şi în zilele noastre este unul din balurile cele mai strălucite şi mai căutate ale Carnavalului. Revoluţia din 1789 suprimă balurileoficiale, îngăduind numai „balurile victimelor“, la care nimeni nu era admis dacă nu avea o rudă ucisă pe eşafod. •Pe vremea consulatului fură admise balurile mascate ale Operei, cu obligaţia ca toată lumea să vie în costume negre, nepermiţându-se, însă, dansul. Imperiul organiză, baluri gravt-.dioase. La noi Până'n secolul al 18-lea balurile nu erau cunoscute. Pe vremea lui Moruzzi, nişte nobili fugari din Franţa au încercat să Înjghebe asemenea petreceri. Tn sppoUU al 1Q-1&11 mlat4 iii,. in. \v ■*»' v";\ v:if ’ ' -V -I i ' i rilor boeri. Dansul până atunci, nu era îngăduit decât la nunţi, la praznice, la lăsături de sec. ' 7 Nu se pomeneau dansuri în doi, ci numai ansambluri generale. Jocul se numea horă şi toţi se prindeau de mână şi jucau în cerc. Moravurile în urmă s‘au schimbat şi nu mai era considerat ca ruşine ca femeile să danseze numai cu câte un cavaler. La balurile de la Curte se dansa poloneza, menuetul, mazurca şi altele. Cadrilul şi polca vin de la noi, valsul în doi timpi dela nemţi. Odată cu introducerea acestei mode străine, s‘a renunţat cu desăvârşire la vechiul danţ boeresc, la horă. Boerii cu vazăr au imitat pe Domn şi au dat şi ei baluri la oasele lor, negustorii bogaţi au imitat pe boeri şi repede s‘a introdus şi obiceiul balului public. De atunci pretutindeni se joacă, se dansează şi zorile prind lumea în sala de bal, fără aşi fi astâmpărat pofta de danţ. Balurile şi petrecerile s-au înteţit, mai cu seamă în zilele noastre, când după anii războiului, a urmat epoca de destindere a nervilor. XXX pătimişi obiceiuri CARNAVALUL de PAULPRODAN Continuarea In pas. In ziua de 29 Noebrie 1852 se stingea in hotelul „ inacria“ din Palermo în vârstă de 31 de ani (zice actul de deces) Nicolae Bălcescu, una din ceie maistrălucitoare figuri ale renașterei României. Sosit acolo în ziua de 17 Octombrie 1852, chiar...attunci cu sănătatea foarte zdruncinată, Bălcescu şi-a văzut zi cu zi, forţele slăbind, dar şi-a păstrat luciditatea minţii până în ziua din urmă, când a scris acel sfâşietor testament, in care înşira hainele şi rufele ce posedă precum şi datorii către hotelier: „o lună de locuinţă şi nutriment". ■ Muria sărac, dar nu în înţelesul obişnuit al cuvântului, ci mai sărac decât toţi săracii, fiindcă avea numai 30 de franci, pe cari i-a încredinţat consulului otoman (pentru că principatele se considerau în afară ca provincii turceşti), spre a servi drept spese de înmormântare. Peste 11 ani, in 1863, guvernul român a trimis pe Nicolae lonescu să cerceteze unde este înmormântat şi să-i aducă rămăşiţele in ţară. Misiunea lui lonescu n’a avut succes. După cercetările făcute în ultimul timp, osemintele lui N. Bălcescu au fost găsite şi conform deriziunii consiliului de miniştri, ele vor fi redate pământului pe care l’a iubit cu atâta pasiune. Dacă, în deobşte, este un lucru trist, mai trist decât moartea însăşi, ca oasele unui om să putrezească departe de patria lui, dacă unele popoare au în cultul lor prescris anume ca oriunde s’ar prăpădi cineva să i se aducă negreşit corpul în ţară, apoi pentru sufletul lui Bălcescu suferinţa a fost mai presus de orice închipuire. E destul să citeşti oricare pagină din scrierile lui, ca să ţi se trezească sentimentul iubirii de patrie, începând, încă din 1845, să adune material pentru a redacta istoria Românilor sub Mihai Viteazul, „acea carte sfântă unde se află înscrisă gloria României”. Bălcescu a dus cu sine, în exilul după 1845 paginele câte putuse să scrie, și în exil a continuat opera sa grăbit, grăbit ca să nu-i sune ceasul din urmă. „Cu o inimă sfâşiată de durere — scrie el — mă lupt cu o boală crudă şi neîmblânzită, caut a câştiga timp asupră-i şi a o întrece în iuţeală ca să pot luuri fraţilor mei SBSW* aceste pagine din viaţa părinţilor noştri şi cad sleit de putere, mistuit de silinţele ce fac”. Pentru el, istoria pe carecătuia şi în care punea picatul picătură ceea ce-i rămânea din flerul său aproape de sfârşit, era o cercetare obiectivă a trecutului, ci era biblia patriotismului, eră cartea cu care trebuia să crească generaţiile româneşti, era instrumentul prin care avea să se pregătească inimele pentru ziua care avea să vie. „Moştenitori ai drepturilor pentru păstrarea cărora părinţii noştri s’au luptat atâta în veacurile trecute, fie ca aducerea aminte a acelor timpuri eroice să deştepte în noi simţimântul datorinţei ce avem de a mări pentru viitorime această preţioasă moştenire . Bălcescu, ca şi tovarăşii săi de luptă din acea epocă, credea că visul lor se va înfăptui cândva. Două mici principate, zdrobite sub călcâiul stăpânitorilor streini, săraci, fără nici o desvoltare în niciuna din ramurile cari asigură forţa unei naţiuni, iar împrejurul lor alte ţări româneşti, stăpânite de state hrăpărite şi puternice, iată situaţia caputea să taie orice speranţa şi de avânt, iată situaţia în care unitianu, un Bălcescu, un Heliade Alexandri şi alţii îndrăzniau să zsă şi să spere. In epoca pribe„ luptătorii de la 1848 erau nişte nenorociţi, svârliţi departe de lor, cu mijloace materiale mai ,t decât reduse, cu legături puse în cercurile conducătoare ale statelor mari, având între ei neînţelegeri şi chiar lupte sfâşietoare... şi totuşi ei nu părăsiră lupta nici un moment şi reuşiră să facă lumea să ştie să există un popor român, care vrea să trăiască şi vrea să se desvolte.. * Concepţiunea politică a acestei generaţiuni a fost exprimată de Bălcescu în multe din scrierile sale. Faţă de forţa brutală care se desfăşura în jurul neamului românesc, ei credeau că trebue să se organizeze forţa de rezistenţă. Se zice că, aflându-se odată la o moşie din Moldova şi văzând pe flăcăi cum joaca în horă, Bălcescu ar fi exclamat : „Mândră oaste va avea România când îi va veni şi rândul ei pe lume“ . Se ştie ca cele dintâiu studii amănunţite asupra trecutului, Bălcescu le-a, consacrat puterii armate (1844). Se ştie că el a servit ca subofiţer în mica oştire înfiinţată de regulamentul organic şi pe care poetul Vasile Cărlova o salută cu versurile inspirate : Acea armă ruginită şi ascunsă in mormânt Braţele să înfierbânte; iasă iarăşi pe pământ ! Aşadar Românii trebuiau saşi pregătească o armată ; această rara armată trebuia să fie a poporului întreg. Deaceea ideea democratică a fost al doilea stâlp al clădirii pe care o întemeia generaţia dela 1848 şi de aceea zice Bălcescu: „Vai de acele naţii unde un mic număr de cetăţeni îşi întemeiază puterea şi fericirea lor pe robia gloatelor ! Ele pier ! Astfel noi văzurăm în zilele noastre o naţie puternică şi vitează (Polonia), cu care odinioară ne luptamîmpreună pe câmpul slavei pentru Tiberitate şi creştinătate, o văzurăm căzând cu sgomot, sdrobită în bucăţi... nu din nevoia puternicilor vrăşmaşi, dar din pricină ,că şi acolo o aristocraţie egoistă căicase în picioare drepturile omenirii“. Acestea le scria în 1845. Incercarea lor din 1848, sdrobită, nu i se înfăţişa însă lui Bălcescu în 1852 ca o înfrângere definitivă. El a murit cu convingerea că lupta lor va da roade şi a murit cu durerea că nu va avea norocul să vază şi el ziua cea mare. Cuvintele profetice pe cari le-a scris cu puţine zile înaintea morţii sale, trebuesc, mai ales în îm- Cultul racunoştinţii , mare luptător al neamului wtNBt: H. Bălcesci — Iflsemr^rSespre viata si activitatea emir urlu ui istoric — N. BĂLCESCU